ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 164

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 50
18 iulie 2007


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări, orientări și avize

 

RECOMANDĂRI

 

Consiliu

2007/C 164/01

Recomandare a Consiliului din 31 mai 2007 privind prevenirea vătămărilor și promovarea siguranței ( 1 )

1

 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

 

Comisie

2007/C 164/02

Aplicare uniformă a Nomenclaturii Combinate (NC) (Clasificare a mărfurilor)

3

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

 

Comisie

2007/C 164/03

Rata de schimb a monedei euro

5

 

V   Anunțuri

 

PROCEDURI ADMINISTRATIVE

 

Cedefop

2007/C 164/04

Invitație de depunere de propuneri de proiecte — GP/D/ReferNet-FPA/001/07 — ReferNet — Rețeaua europeană de referință și expertiză în educație și formare profesională (VET)

6

 

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

 

Comisie

2007/C 164/05

Ajutoare de Stat — Franța — Ajutor de Stat C 17/07 (ex NN 19/07) — Tarife reglementate pentru energia electrică în Franța — Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE ( 1 )

9

2007/C 164/06

Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.4742 — Oxbow/SSM) ( 1 )

20

2007/C 164/07

Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.4677 — Thornwood/Federal-Mogul) — Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )

21

 

ALTE ACTE

 

Comisie

2007/C 164/08

Aviz adresat importatorilor din Uniunea Europeană care intenționează să importe, în 2008, substanțe reglementate care diminuează stratul de ozon, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon

22

2007/C 164/09

Aviz adresat exportatorilor din Uniunea Europeană care intenționează să exporte, în 2008, substanțe reglementate care diminuează stratul de ozon, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon

30

2007/C 164/10

Aviz adresat întreprinderilor utilizatoare de substanțe reglementate din Uniunea Europeană, autorizate pentru utilizări esențiale în Comunitate în 2008 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon

37

 

Rectificare

2007/C 164/11

Rectificare la informații comunicate în temeiul articolului 34 din Codul Frontierelor Schengen (JO C 153, 6.7.2007)

45

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

 


I Rezoluții, recomandări, orientări și avize

RECOMANDĂRI

Consiliu

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/1


RECOMANDARE A CONSILIULUI

din 31 mai 2007

privind prevenirea vătămărilor și promovarea siguranței

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 164/01)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 152 alineatul (4) al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Anual, aproximativ 235 000 de cetățeni ai Comunității mor în urma unui accident sau a unui act de violență. După bolile cardiovasculare, cancer și bolile respiratorii, vătămările constituie cea de-a patra cea mai răspândită cauză a deceselor în statele membre.

(2)

La copii, adolescenți și tineri, accidentele și vătămările constituie principala cauză a deceselor.

(3)

Mulți dintre supraviețuitorii unor vătămări grave capătă deficiențe permanente. Accidentele și vătămările constituie cauza principală a invalidității cronice în rândul celor mai tineri și conduc la pierderea, considerabilă și în mare parte evitabilă, a unor ani de viață în condiții de bună sănătate.

(4)

În medie, vătămările reprezintă cauza a 6,8 milioane de spitalizări, reprezentând 11 % din numărul total de spitalizări în Uniunea Europeană.

(5)

Vătămările atrag o sarcină financiară imensă asupra sistemelor de sănătate și asigurări sociale, constituind cauza a 20 % din concediile medicale și un factor major care contribuie la reducerea productivității.

(6)

Riscul unei vătămări este repartizat inegal între statele membre și grupurile sociale și variază, de asemenea, în funcție de vârstă și gen. Riscul unui deces în urma unei vătămări este de cinci ori mai mare în statul membru cu cea mai ridicată rată a vătămărilor decât în cel cu rata cea mai scăzută.

(7)

Spre deosebire de multe alte cauze ale bolilor sau ale decesului prematur, vătămările pot fi prevenite prin sporirea gradului de siguranță a mediului nostru de viață, precum și a produselor și serviciilor pe care le utilizăm. Există numeroase dovezi asupra eficienței confirmate a măsurilor împotriva accidentelor, care încă nu se aplică la scară largă în întreaga Comunitate.

(8)

Majoritatea acestor măsuri s-au dovedit rentabile deoarece, pentru sistemele de sănătate, beneficiile prevenirii sunt adesea de câteva ori mai mari față de costurile de intervenție.

(9)

Progresele majore înregistrate într-un număr de domenii ale siguranței, cum ar fi traficul sau locul de muncă, trebuie continuate. Suplimentar față de acestea, ar trebui acordată atenție altor domenii mult mai slab acoperite până în prezent, cum ar fi locuințele, petrecerea timpului liber și sportul, accidentele, precum și măsurile de prevenire pentru copii și pentru cetățenii de vârsta a treia.

(10)

Ar trebui, de asemenea, acordată atenție legăturii dintre consumul de alcool și de droguri, pe de o parte, și numărul de vătămări și accidente, precum și de vătămări intenționate, în special în cazul violenței domestice împotriva femeilor și copiilor, pe de altă parte.

(11)

Apare, prin urmare, ca fiind necesară utilizarea mai eficientă a datelor existente și dezvoltarea, dacă este cazul, a unui mecanism de monitorizare și raportare a cazurilor de vătămare, care să poată asigura o abordare coordonată între statele membre a dezvoltării și instituirii de politici naționale de prevenire a vătămărilor, inclusiv schimbul de bune practici. Un astfel de mecanism ar putea fi dezvoltat în cadrul Programului comunitar privind sănătatea publică (2), al oricăror programe ulterioare și al oricăror alte programe comunitare relevante și ar trebui să aibă la bază instrumente naționale reprezentative de monitorizare și raportare, care trebuie dezvoltate în mod coerent și complementar.

(12)

În vederea simplificării resurselor Programului comunitar privind sănătatea publică și ale oricăror alte programe comunitare relevante, precum și pentru a aborda în modul cel mai eficient prevenirea vătămării, au fost identificate domenii prioritare: siguranța copiilor și a adolescenților, siguranța cetățenilor de vârsta a treia, siguranța participanților vulnerabili la trafic, prevenirea vătămărilor asociate sportului și petrecerii timpului liber, prevenirea vătămărilor cauzate de produse și servicii, prevenirea autovătămării și prevenirea violenței, în special a violenței domestice împotriva femeilor și a copiilor. Domeniile prioritare menționate au fost stabilite avându-se în vedere impactul social al vătămărilor în funcție de număr și gravitate, dovezile privind eficiența acțiunilor de intervenție și posibilitatea de punere în aplicare cu succes în cadrul statelor membre,

RECOMANDĂ:

În vederea asigurării unui înalt nivel de sănătate publică, statele membre ar trebui:

(1)

Să utilizeze mai eficient datele existente și să dezvolte, dacă este cazul, instrumente reprezentative de monitorizare și raportare pentru obținerea de informații comparabile, pentru monitorizarea evoluției riscurilor de vătămare și a efectelor măsurilor de prevenire în timp și să evalueze necesitatea introducerii de inițiative suplimentare asupra siguranței produselor și a serviciilor, precum și în alte domenii.

(2)

Să instituie planuri naționale sau măsuri echivalente, inclusiv promovarea sensibilizării publicului asupra aspectelor legate de siguranță, în vederea prevenirii accidentelor și a vătămărilor. Planurile și măsurile respective ar trebui să inițieze și să promoveze cooperarea interdepartamentală și internațională și să utilizeze eficient oportunitățile de finanțare pentru acțiunile preventive și pentru promovarea siguranței. La punerea în aplicare a acestora ar trebui acordată o atenție specială aspectelor legate de gen și categoriilor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele de vârsta a treia, persoanele cu handicap, participanții vulnerabili la trafic, precum și vătămărilor asociate sportului și petrecerii timpului liber, vătămărilor cauzate de produse și servicii, de violență și autovătămării.

(3)

Să încurajeze introducerea prevenirii vătămării și a promovării siguranței în școli și în cadrul instruirii profesioniștilor în domeniul sănătății și în alte domenii, astfel încât aceste categorii să poată acționa ca factori și sfătuitori competenți în domeniul prevenirii vătămării.

INVITĂ COMISIA:

(1)

Să culeagă, să prelucreze și să raporteze informații privind vătămările din întreaga Comunitate, pe baza instrumentelor naționale de monitorizare a cazurilor de vătămare.

(2)

Să faciliteze schimbul de informații privind bunele practici și acțiunile strategice în domeniile prioritare identificate, precum și răspândirea informației în rândul factorilor interesați.

(3)

Să sprijine statele membre la includerea cunoștințelor privind prevenirea vătămării în programele de instruire a profesioniștilor în domeniul sănătății și în alte domenii.

(4)

Să îndeplinească acțiuni comunitare, astfel cum sunt conturate în dispozițiile anterioare, prin utilizarea resurselor prevăzute de Programul comunitar privind sănătatea publică și al programelor ulterioare, de cadrul general de finanțare a acțiunilor comunitare în sprijinul politicii de protecție a consumatorilor (3), de programul-cadru de cercetare (4) și de orice alte programe comunitare relevante.

(5)

Să elaboreze un raport de evaluare la patru ani de la adoptarea prezentei recomandări pentru a stabili dacă măsurile propuse aduc rezultate eficiente și pentru a evalua necesitatea unor acțiuni suplimentare.

Adoptată la Bruxelles, 31 mai 2007.

Pentru Consiliu

Președintele

F. MÜNTEFERING


(1)  Încă nepublicat în Jurnalul Oficial.

(2)  Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 de adoptare a unui program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2003-2008) (JO L 271, 9.10.2002, p. 1).

(3)  Decizia nr. 20/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 decembrie 2003 de stabilire a unui cadru general de finanţare a acţiunilor comunitare în sprijinul politicii de protecţie a consumatorilor pentru anii 2004-2007 (JO L 5, 9.1.2004, p. 1).

(4)  Decizia nr. 1513/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 privind cel de-al şaselea program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţii, care contribuie la crearea Spaţiului European de Cercetare şi la inovare (2002-2006) (JO L 232, 29.8.2002, p. 1).


II Comunicări

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

Comisie

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/3


APLICARE UNIFORMĂ A NOMENCLATURII COMBINATE (NC)

(Clasificare a mărfurilor)

(2007/C 164/02)

Note explicative adoptate în concordanță cu procedura descrisă în Articolul 10 (1) al Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al Cosiliului din 23 iulie 1987 privitoare la Nomenclatura tarifară și statistică și la Tariful vamal comun (1)

Notele explicative ale Nomenclaturii Combinate a Comunităților europene (2) se modifică după cum urmează:

La pagina 354 se introduce următorul text:

„8701 90 11 până la 8701 90 90

Altele

Aceste subpoziții includ așa-numitele «vehicule pentru toate tipurile de teren», proiectate pentru a fi folosite ca tractoare, care prezintă următoarele caracteristici:

un singur scaun, pentru șofer,

un cârlig de remorcare, standard,

direcționare prin intermediul unui ghidon cu două mânere pe care se află comenzile,

direcționarea se realizează prin virarea celor două roți din față și se bazează pe un sistem de direcție de tipul celui folosit la autovehicule (principiul Ackerman),

frânare pe toate roțile,

ambreiaj automat și marșarier,

motor special conceput pentru utilizarea pe teren accidentat și suficient de puternic cu raport de transmisie scăzut pentru a remorca echipamentul atașat,

puterea este transmisă roților prin intermediul arborilor de transmisie și nu printr-un lanț,

anvelopele cu care sunt echipate toate vehiculele dispun de bandă de rulare adâncă, potrivită pentru utilizarea pe terenuri dificile,

capacitate de remorcare a unei remorci fără dispozitiv de frânare care are o greutate de două ori mai mare sau chiar mai mult.

În cazul în care prezintă toate caracteristicile menționate anterior și sunt conforme cu Notele explicative la subpozițiile 8701 90 11 până la 8701 90 50, vehiculele se clasifică ca tractoare agricole sau forestiere. În caz contrar, vehiculele se încadrează la subpoziția 8701 90 90.

În cazul în care nu prezintă caracteristicile menționate anterior, așa-numitele «vehicule pentru toate tipurile de teren» se clasifică la poziția 8703.

De la aceste subpoziții se exclud, de asemenea, așa-numitele vehicule de tip «Quad» [poziția 8703 sau subpoziția 9503 00 10 (a se vedea Notele explicative la această subpoziție)].”

La pagina 372 se introduce următorul text:

„9403

Alt mobilier și părți ale acestuia

Mesele fabricate din diferite materiale sunt clasificate în funcție de materialul din care este confecționat suportul (picioare și cadru), cu excepția cazului în care, în aplicarea regulii generale 3 (b) de interpretare a Nomenclaturii Combinate, materialul din care este fabricat blatul conferă mesei caracterul său esențial, de exemplu printr-o valoare superioară (poate fi cazul în care blatul este fabricat din metal prețios, sticlă, marmură, lemn prețios).”

La pagina 375, se introduce următorul text:

„9505

Articole pentru sărbători, carnaval sau alte divertismente, inclusiv articolele de magie și articolele surpriză

În plus față de Notele explicative ale Sistemului Armonizat aferente poziției 9505 (A), pentru a fi clasificate drept articole pentru sărbători, produsele trebuie să aibă valoare decorativă (design și ornamentație) și să fie concepute, fabricate și recunoscute exclusiv drept articole pentru sărbători. Aceste produse se folosesc pe durata unei anumite zile sau perioade din an.

Aceste produse, prin construcția și designul lor (modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții), sunt destinate a fi folosite pentru o anumită sărbătoare.

O «sărbătoare» reprezintă o anumită zi sau perioadă din an pe care o comunitate o asociază cu simboluri caracteristice și cu tradiții specifice. Unele dintre aceste sărbători au început în antichitate cu respectarea rituală a unor anumite evenimente religioase; altele sunt celebrate pe scară largă și au un rol important în viața națională. Crăciunul, Paștile, sărbătoarea de Halloween, Sfântul Valentin, zilele de naștere sau nunțile constituie exemple de astfel de evenimente.

Următoarele produse sunt, de asemenea, considerate a fi articole pentru sărbători:

figurine îmbrăcate în ținută de sărbătoare, reprezentând teme de sezon sau care servesc unor activități de sezon,

dovleci de Halloween, artificiali (zâmbitori sau nu),

articole tradiționale folosite la sărbătorile de Paști [de exemplu, ouă de Paști artificiale (care nu servesc la ambalare), puișori și iepurași de Paști],

decorațiuni din hârtie imprimată, care se leagă de o anumită sărbătoare, pentru ornarea prăjiturilor,

articole ceramice cu design festiv și cu funcții decorative.

Articolele cu utilitate practică sunt excluse, chiar dacă acestea au designul sau ornamentația corespunzătoare pentru o anumită sărbătoare.

Această poziție nu include:

(a)

jucării, inclusiv animale de pluș și jocuri;

(b)

magneți permanenți decorativi (așa-numiții «magneți de frigider»);

(c)

rame pentru fotografii;

(d)

ouă de Paști artificiale care servesc la ambalare;

(e)

statuete reprezentând îngerași;

(f)

decorațiuni miniaturale (de exemplu, de forma unei genți de mână sau a unui clopot) folosite drept ambalaje pentru ciocolată sau bomboane;

(g)

recipiente și cutii (de exemplu, în formă de pom de Crăciun sau de Moș Crăciun);

(h)

suporturi de lumânări cu decorațiuni pentru sărbători;

(ij)

articole ceramice cu design festiv și cu utilitate practică;

(k)

fețe, huse și șervete de masă cu decorațiuni pentru sărbătoare;

(l)

îmbrăcăminte și costume.”


(1)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 580/2007 (OJ L 138, 30.5.2007, p. 1).

(2)  JO C 50, 28.2.2006, p. 1.


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

Comisie

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/5


Rata de schimb a monedei euro (1)

17 iulie 2007

(2007/C 164/03)

1 euro=

 

Moneda

Rata de schimb

USD

dolar american

1,3771

JPY

yen japonez

168,07

DKK

coroana daneză

7,4412

GBP

lira sterlină

0,6732

SEK

coroana suedeză

9,1613

CHF

franc elvețian

1,6554

ISK

coroana islandeză

82,8

NOK

coroana norvegiană

7,8845

BGN

leva bulgărească

1,9558

CYP

lira cipriotă

0,5842

CZK

coroana cehă

28,271

EEK

coroana estoniană

15,6466

HUF

forint maghiar

245,83

LTL

litas lituanian

3,4528

LVL

lats leton

0,6973

MTL

lira malteză

0,4293

PLN

zlot polonez

3,7511

RON

leu românesc nou

3,1279

SKK

coroana slovacă

33,161

TRY

lira turcească

1,7617

AUD

dolar australian

1,5755

CAD

dolar canadian

1,438

HKD

dolar Hong Kong

10,7682

NZD

dolar neozeelandez

1,7398

SGD

dolar Singapore

2,0895

KRW

won sud-coreean

1 264,45

ZAR

rand sud-african

9,6166

CNY

yuan renminbi chinezesc

10,4149

HRK

kuna croată

7,2925

IDR

rupia indoneziană

12 469,64

MYR

ringgit Malaiezia

4,7441

PHP

peso Filipine

62,217

RUB

rubla rusească

35,073

THB

baht thailandez

41,588


(1)  

Sursă: rata de schimb de referinţă publicată de către Banca Centrală Europeană.


V Anunțuri

PROCEDURI ADMINISTRATIVE

Cedefop

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/6


INVITAȚIE DE DEPUNERE DE PROPUNERI DE PROIECTE — GP/D/ReferNet-FPA/001/07

ReferNet — Rețeaua europeană de referință și expertiză în educație și formare profesională (VET)

(2007/C 164/04)

1.   Obiective și descriere

Rețeaua europeană de referință și expertiză în VET (ReferNet) cuprinde un consorțiu național în fiecare stat membru, Islanda și Norvegia, constituit din organizații din domeniul VET. Fiecare consorțiu este condus de un lider numit la nivel național.

Pentru a facilita aceste activități, prin prezenta procedură consorțiile naționale sau organizațiile principale implicate în VET sunt invitate să depună propuneri de proiecte. Pentru fiecare stat membru, Norvegia și Islanda se selectează un singur beneficiar. Consorțiul național va coopera cu reprezentantul ReferNet la nivel național și Cedefop pentru punerea în aplicare și validarea acestor activități.

Obiectivul general al acestei invitații este de a selecta și de a încheia un acord cadru de parteneriat, pe o durată de patru ani, cu un solicitant declarat câștigător (o organizație sau un consorțiu) în fiecare dintre țările eligibile pentru constituirea și conducerea unui consorțiu reprezentativ la nivel național de organizații cheie în domeniul VET pentru susținerea Cedefop și desfășurarea, împreună cu partenerii consorțiilor, a activităților convenite în fiecare an printr-un plan de acțiune anual (a se vedea secțiunea 3). Punerea în aplicare a acordului cadru de parteneriat ReferNet este supusă adaptării, în urma deciziei adoptate de Consiliul de conducere al Cedefop în ultimul trimestru al anului 2007, privind Programul de lucru anual.

Pe lângă instituirea parteneriatului cadru, această invitație impune, de asemenea, solicitanților să propună un plan de acțiune pentru 2008.

Activitățile cuprinse în planul de acțiune al fiecărui consorțiu vor fi selectate dintre cele enumerate în „domeniul de aplicare al activităților”. Deși liderul de consorțiu trebuie să demonstreze că respectivul consorțiu este capabil să desfășoare toate activitățile enumerate, trebuie precizat faptul că nu toate activitățile enumerate trebuie să fie desfășurate de către consorțiu în fiecare an.

Acțiunea anuală a consorțiului va fi finanțată printr-un acord de subvenționare specific încheiat în fiecare an. Subvenția va fi variabilă în funcție de mărimea țării și de acțiunea (setul de activități) desfășurate.

2.   Bugetul și durata proiectului

Bugetul estimativ disponibil pentru o perioadă de patru ani, durata acordurilor cadru de parteneriat, se ridică la 4 000 000 EUR, în funcție de deciziile Autorității bugetare.

Bugetul total disponibil pentru acțiunea anuală 2008 (durata proiectului: 12 luni) este de 925 000 EUR pentru cele 27 de state membre, Islanda și Norvegia.

Bugetul total disponibil va fi distribuit pe baza a trei grupuri de țări pe criterii de populație la nivel național:

Grupul de țări 1: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovenia și Islanda. Suma maximă subvenționată: 22 580 EUR.

Grupul de țări 2: Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Grecia, Ungaria, Irlanda, Țările de Jos, Portugalia, România, Republica Slovacă, Suedia și Norvegia. Suma maximă subvenționată: 32 590 EUR.

Grupul de țări 3: Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania, Regatul Unit. Suma maximă subvenționată: 42 585 EUR.

Subvenția comunitară reprezintă o contribuție financiară la costurile beneficiarului (și/sau ale co-beneficiarilor) care trebuie suplimentate de contribuția financiară proprie și/sau locală, regională, națională și/sau privată. Contribuția comunitară totală nu va depăși 70 % din costurile eligibile.

Cedefop își rezervă dreptul de a nu atribui întregul buget disponibil.

3.   Criterii de eligibilitate

Vor fi supuse evaluării numai cererile care respectă criteriile de eligibilitate.

3.1.   Organizații eligibile

Pentru a deveni eligibil, solicitantul (liderul de consorțiu la nivel național) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să fie o organizație publică sau privată, cu statut juridic și personalitate juridică (prin urmare, persoanele fizice, însemnând indivizi, nu pot depune cereri),

să conducă un consorțiu național a cărui structură să reprezinte diversitatea întreprinzătorilor din țara respectivă,

să fie capabil să desfășoare toate activitățile cuprinse în domeniul de aplicare detaliat în textul integral al secțiunii 3 din invitația de depunere de propuneri (colectarea și analiza informațiilor, cercetare, documentare și baze de date, diseminare și promovare).

3.2.   Țări eligibile

Sunt eligibile cererile depuse de următoarele țări:

UE 27 (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit),

Norvegia și Islanda.

Nu sunt eligibile organizațiile înființate în alte țări decât cele enumerate mai sus.

3.3.   Propuneri eligibile

Se impune respectarea termenului de depunere și a tuturor celorlalte criterii de eligibilitate oficiale specificate în secțiunea 13 din textul integral al invitației de depunere de propuneri de proiecte.

Cedefop își rezervă dreptul de a respinge propunerile care nu sunt totuși complete până la termenul limită de depunere. De asemenea, își rezervă dreptul de a solicita informațiile suplimentare necesare în vederea luării deciziei finale cu privire la atribuirea ajutorului financiar.

4.   Termenul limită

Cererile pentru planul de acțiune AND 2008 privind acordul de parteneriat cadru trebuie transmise până la data de 14 septembrie 2007 cel târziu.

Planul de acțiune 2008 propus pentru atribuirea acordului de subvenționare specific 2008 (a se vedea textul integral al anexei I la invitația de depunere de propuneri) trebuie să fie demarat în ianuarie 2008 și să dureze 12 luni.

5.   Informații suplimentare

Caietul de sarcini al invitației de depunere de propuneri de proiecte, formularul cererii de finanțare și anexele la aceasta sunt disponibile pe pagina internet a Cedefop la următoarea adresă:

http://www.cedefop.europa.eu/index.asp?section=3&sub=2

Cererile trebuie să respecte cerințele prevăzute în textul integral al invitației și să fie depuse prin utilizarea formularelor oficiale prevăzute în acest sens.

Evaluarea propunerilor se va baza pe principiile transparenței și ale egalității de tratament.

Toate cererile eligibile vor fi evaluate de către o comisie în conformitate cu criteriile cantitative și calitative de selecție definite în versiunea integrală a invitației. La procedura de evaluare vor fi invitați să participe experți externi.


PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

Comisie

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/9


AJUTOARE DE STAT — FRANȚA

Ajutor de Stat C 17/07 (ex NN 19/07) — Tarife reglementate pentru energia electrică în Franța

Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 164/05)

Prin scrisoarea din data de 13 iunie 2007, reprodusă în versiunea lingvistică autentică în paginile care urmează acestui rezumat, Comisia a comunicat Franței decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind măsurile menționate anterior.

Părțile interesate își pot prezenta observațiile referitoare la ajutoarele față de care Comisia inițiază procedura, în termen de o lună de la data publicării prezentului rezumat și a scrisorii care urmează, la adresa următoare:

Commission européenne

Direction générale de la Concurrence

Greffe des Aides d'Etats

B-1049 Bruxelles

Fax (32-2) 296 12 42

Aceste observații vor fi comunicate Franței. Păstrarea confidențialității privind identitatea părții interesate care prezintă observațiile poate fi solicitată în scris, precizându-se motivele care stau la baza solicitării.

REZUMAT

1.   DESCRIEREA MĂSURII

În Franța, consumatorii finali pot cumpăra energie electrică prin intermediul a două canale principale: piața liberalizată și piața reglementată.

Pe piața liberalizată, consumatorii cumpără energie electrică de la furnizori, care pot fi operatorii tradiționali sau noii operatori. Partea din preț reprezentată de energia electrică este rezultatul unei negocieri libere între consumator și furnizor. Adesea, aceasta reflectă costul suportat de furnizor în momentul aprovizionării cu energie electrică pe piața angro. La acest cost se adaugă, pentru consumator, costurile de furnizare a energiei electrice și de utilizare a rețelei, acoperind în special cheltuielile de transport și de distribuire a energiei electrice.

Pe piața reglementată, consumatorii cumpără energie electrică exclusiv de la distribuitorii desemnați de stat. De cele mai multe ori este vorba de Electricité de France. Prețurile sunt prețuri integrate, reglementate în totalitate de stat, care le stabilește prin hotărâre guvernamentală. Aceste prețuri reglementate sunt numite, de asemenea, „tarife”.

De câțiva ani, prețurile pe piața de energie electrică au cunoscut o creștere considerabilă, în timp ce tarifele au rămas la cote relativ stabile. Prin urmare, anumite categorii de tarife reglementate sunt, în prezent, net inferioare prețului pieței. Este vorba, în special, de tarifele numite „galben” și „verde”.

Până la începutul anului 2007, clienții care părăsiseră piața reglementată nu mai puteau reintra pe această piața. Alegerea pieței liberalizate era ireversibilă. De curând, autoritățile franceze au permis o reîntoarcere parțială, în anumite condiții, prin crearea sistemului de „tarife de întoarcere”.

În cadrul acestui sistem, clienții care au părăsit piața reglementată pentru a intra pe piața liberalizată pot solicita să beneficieze din nou de tariful reglementat la cumpărarea de energie electrică, pe o perioadă de doi ani. Cu toate acestea, clienții respectivi sunt supuși unei penalități în raport cu acest tarif, care variază între 10 % și 23 %. În pofida penalității, tarifele aplicabile rămân cu mult inferioare prețului pieței pentru opțiunile tarifare „galben” și „verde”.

Pentru finanțarea acestui sistem, Franța a introdus două contribuții dintre care una se aplică tuturor consumatorilor francezi, iar cealaltă marilor producători de energie electrică din surse nucleare sau hidraulice.

2.   ANALIZA MĂSURII

Comisia a analizat elementul de ajutor inclus în cele două sisteme de tarife reglementate în momentul în care acestea sunt aplicate consumatorilor nerezidențiali. S-a constatat că aceste tarife reglementate sunt finanțate, cel puțin parțial, din resurse publice. În plus, Comisia a ajuns la concluzia că aceste tarife, prin componentele lor „galben” și „verde”, conferă un avantaj selectiv anumitor consumatori nerezidențiali și că afectează schimburile între state. Aceleași concluzii sunt valabile și pentru tarifele aplicabile clienților care nu beneficiază deocamdată decât de tarifele de întoarcere.

Comisia a analizat ajutorul pentru a determina dacă acesta poate fi considerat compatibil cu piața comună. În acest stadiu, Comisia estimează că nu se poate aplica niciuna dintre derogările prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE.

Comisia a analizat apoi ajutorul pentru a determina dacă acesta ar putea fi considerat o compensație pentru furnizarea unui serviciu de interes economic general în sensul Directivei 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE (1) (denumită în continuare „directivă”).

Articolul 3 din directivă stabilește normele aplicabile serviciilor de interes economic general. Alineatul (3) prevede că „Statele membre garantează că toți consumatorii casnici și, atunci când consideră adecvat, micile întreprinderi (adică întreprinderile cu mai puțin de 50 de salariați și o cifră de afaceri anuală sau un bilanț care nu depășește 10 milioane EUR) beneficiază de serviciile universale, și anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la prețuri rezonabile, ușor și clar comparabile și transparente.”

Având în vedere cele de mai sus, Comisia estimează că, în acest stadiu al analizei, tarifele reglementate nu pot fi considerate un serviciu de interes economic general atunci când sunt aplicate unor consumatori nerezidențiali, alții decât micile întreprinderi. Se precizează, de asemenea, că obligația de a furniza energie electrică la tarife reglementate nu este supusă unor limitări în timp sau unor circumstanțe specifice. Prin urmare, Comisia are îndoieli cu privire la compatibilitatea acestor tarife cu piața comună atunci când sunt aplicate unor consumatori nerezidențiali, alții decât micile întreprinderi.

3.   CONCLUZII

Comisia inițiază o procedură de investigație formală în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la măsurile în cauză.

Aceasta invită Franța să îi furnizeze toate informațiile utile pentru evaluarea acestei măsuri.

În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, orice ajutor ilegal poate fi recuperat de la beneficiar.

Toate părțile interesate sunt invitate să își prezinte observațiile în termen de o lună de la data publicării prezentei.

TEXTUL SCRISORII

„Par la présente, la Commission a l'honneur d'informer la France qu'après avoir examiné les informations fournies par les autorités françaises sur les mesures citées en objet, elle a décidé d'ouvrir la procédure prévue à l'article 88, paragraphe 2, du traité CE.

1.   PROCÉDURE

1.

Dans le cadre de l'examen de mesures d'aides d'État dans le secteur de l'électricité concernant d'autres États membres, la Commission est venue à connaître des modalités du régime de tarifs réglementés de l'électricité en France. La Commission a ouvert un dossier à cet égard le 9 novembre 2006 sous le numéro de registre CP 245/2006.

2.

Par courrier réf. D/59883 du 24 novembre 2006 la Commission a demandé aux autorités françaises des informations sur les mesures en objet. Les autorités françaises ont transmis ces informations par courrier du 26 décembre 2006, enregistré par la Commission le même jour.

2.   DESCRIPTION DES MESURES EN EXAMEN

3.

Le fonctionnement du secteur de l'électricité en France est régi par la loi no 2000-108 du 10 février 2000 relative à la modernisation et au développement du service public de l'électricité (2) (ci-après dénommée “loi no 2000-108”).

4.

Deux catégories de clients finaux coexistent dans ce secteur. les clients éligibles et les clients non éligibles. Les clients éligibles peuvent choisir leur fournisseur d'électricité. En application des dispositions de la directive 2003/54/CE du Parlement européen et du Conseil du 26 juin 2003 concernant des règles communes pour le marché intérieur de l'électricité et abrogeant la directive 96/92/CE (3), tous les clients non résidentiels (4) sont éligibles depuis le 1er juillet 2004. A compter du 1er juillet 2007, tous les clients, y compris les clients résidentiels (5), seront éligibles.

5.

L'article 22 de la loi no 2000-108 dispose que les clients éligibles peuvent choisir librement leur fournisseur d'électricité. Les clients éligibles ayant exercé ce droit (ci-après dénommés “les clients ayant exercé leur éligibilité”) achètent leur électricité dans des conditions de marché, à un prix final dont la part correspondant à l'énergie fournie est le résultat d'une libre négociation entre client et fournisseur. Le prix final contient également une part correspondant à l'acheminement de l'électricité et aux charges d'utilisation du réseau. Le montant de cette part demeure réglementé par l'État.

6.

Pour les clients non éligibles, ainsi que les clients éligibles n'ayant pas exercé leur éligibilité, la loi instaure un “service public de l'électricité”. Le service public de l'électricité est un système de fourniture d'électricité aux clients finaux qui reste intégralement réglementé par l'État. Dans ce système, les clients achètent l'électricité à un fournisseur désigné par l'État et à des prix réglementés, appelé “tarifs réglementés de vente d'électricité”.

7.

L'État désigne les fournisseurs chargés de la distribution d'électricité dans le cadre du service public de l'électricité selon des zones de compétence géographique. Il s'agit dans la très grande majorité des cas (6) de l'entreprise Électricité de France (ci-après dénommée “EDF”). Dans certaines zones d'étendue limitée, d'autres entreprises qu'EDF sont désignées. Ces entreprises sont généralement connues sous le nom de Distributeurs Non Nationalisés (ci-après “DNNs”) ou parfois d' “entreprises locales de distribution”, les deux appellations recouvrant la même notion. Les DNNs sont le plus souvent des régies, des sociétés d'économie mixte ou des sociétés d'intérêt collectif agricole d'électricité.

8.

EDF possède sa propre branche de génération d'électricité. Les DNNs, quant à eux, s'approvisionnent le plus souvent en électricité auprès d'EDF, à des prix eux-mêmes réglementés, appelés “tarifs de cession de l'électricité aux distributeurs non nationalisés”.

9.

Les tarifs réglementés de vente d'électricité sont fixés par arrêté ministériel. Ils font l'objet d'un avis de la Commission de Régulation de l'Énergie (ci-après dénommée “CRE”). La périodicité de leur révision n'est pas systématique. Le dernier arrêté de fixation des tarifs en date est l'arrêté du 10 août 2006 relatif aux prix de l'électricité (7). Les tarifs y étaient augmentés de 1,7 % en moyenne par rapport aux tarifs précédents, qui n'avaient pas été modifiés depuis 2004.

10.

Les tarifs réglementés de vente d'électricité sont segmentés par catégories d'utilisateurs, dites “options tarifaires”. Les options tarifaires sont fonction de paramètres tels que la puissance de raccordement, la durée d'utilisation ou la possibilité d'effacement du client. Certains clients peuvent être couverts par plusieurs options tarifaires et doivent alors choisir entre celles-ci.

11.

Les options sont regroupées en trois grands groupes, appelés tarifs “bleus”, “jaunes” et “verts”.

Les tarifs bleus regroupent les clients raccordés au réseau en basse tension, et dont la puissance souscrite est inférieure ou égale à 36 kVA. Il s'agit généralement des clients résidentiels et des petits clients non résidentiels.

Les tarifs jaunes regroupent les clients raccordés au réseau en basse tension et dont la puissance souscrite est strictement supérieure à 36 kVA. Il s'agit généralement de clients non résidentiels de taille moyenne.

Les tarifs verts regroupent les clients raccordés au réseau en haute tension. Il s'agit généralement de grands clients non résidentiels.

12.

Les tarifs réglementés de vente d'électricité sont des prix intégrés qui incluent le prix de la fourniture d'énergie ainsi que l'ensemble des charges d'acheminement et d'utilisation des réseaux. Selon les autorités françaises, ces prix sont en moyenne de:

Option

Tarif bleu

Tarif jaune

Tarif vert

Du 1.1.2004 au 15.8.2006

87 EUR/MWh

68 EUR/MWh

50 EUR/MWh

Depuis le 16.8.2006

88 EUR/MWh

69 EUR/MWh

52 EUR/MWh

13.

La version originale de la loi no 2000-108 prévoyait que les clients ayant exercé leur éligibilité ne puissent par la suite revenir dans le cadre des tarifs réglementés de vente d'électricité. Le choix du marché libéralisé était donc irréversible.

14.

La loi no 2006-1537 du 7 décembre 2006 relative au secteur de l'énergie (8) a modifié cet état de fait en instaurant le système du “tarif réglementé transitoire d'ajustement du marché” (ci-après dénommé “tarif de retour”).

15.

Le système du tarif de retour permet aux clients ayant exercé leur éligibilité de bénéficier à nouveau de conditions tarifaires réglementées, sous certaines conditions.

16.

Les clients ayant exercé leur éligibilité doivent signaler leur intention de bénéficier des tarifs de retour avant le 1er juillet 2007. Ils bénéficient alors des tarifs de retour pour une période de deux ans à compter de la date de la demande. La loi prévoit qu'un rapport envisageant la prolongation du dispositif au-delà de cette période de deux ans doit être présenté au parlement avant le 31 décembre 2008.

17.

Les clients bénéficiant du tarif de retour gardent le fournisseur qu'ils avaient choisi en application des dispositions de l'article 22 de la loi no 2000-108. Le contrat de fourniture qu'ils avaient conclu avec ce fournisseur reste d'application dans toutes ses dispositions, à l'exception du prix, qui est remplacé par le tarif réglementé transitoire d'ajustement du marché (9).

18.

Comme les tarifs réglementés de vente d'électricité, les tarifs de retour sont des prix intégrés qui incluent le prix de la fourniture d'énergie ainsi que l'ensemble des charges d'acheminement et d'utilisation des réseaux. Leur valeur est fixée par arrêté ministériel, par référence au tarif réglementé de vente d'électricité qui serait applicable à un consommateur présentant les mêmes caractéristiques et qui n'aurait pas exercé son éligibilité. L'arrêté du 3 janvier 2007 fixant le niveau du tarif réglementé transitoire d'ajustement du marché (10) fixe les valeurs relatives suivantes.

pour le tarif bleu, 10 % de plus que le tarif réglementé de vente d'électricité,

pour le tarif jaune, 20 % de plus que le tarif réglementé de vente d'électricité,

pour le tarif vert, 23 % de plus que le tarif réglementé de vente d'électricité.

Il en résulte les valeurs moyennes suivantes:

Tarif bleu

Tarif jaune

Tarif vert

96,8 EUR/MWh

82,8 EUR/MWh

63,96 EUR/MWh

19.

Les fournisseurs d'électricité qui alimentent leurs clients au tarif de retour et qui établissent qu'ils ne peuvent produire eux-mêmes ou se procurer l'électricité en question à un prix inférieur à la part des tarifs de retour correspondant à la fourniture d'énergie bénéficient d'une compensation entre leurs coûts et les recettes provenant du tarif de retour. Cette compensation est plafonnée.

20.

La compensation est financée par le revenu de deux prélèvements.

Une part de la “contribution au service public de l'électricité”, charge payable par l'ensemble des clients et instaurée par le I de l'article 5 de la loi no 2000-108. Cette part ne peut excéder 0,55 EUR/MWh.

Une contribution due par les producteurs d'électricité exploitant des installations d'une puissance installée totale de plus de 2 GW. Cette contribution est assise sur leur production d'électricité d'origine nucléaire et hydraulique au cours de l'année précédente. Elle ne peut excéder 1,3 EUR/MWh d'origine nucléaire ou hydraulique. Cette contribution est versée à la Caisse des dépôts et consignations.

21.

Dans le cas où les prélèvements ci-dessus ne suffiraient pas à payer la totalité des compensations pour une année donnée, le manque à collecter est ajouté au montant des charges à prélever l'année suivante.

3.   EVALUATION DES MESURES — EXISTENCE D'AIDE D'ÉTAT

22.

Par la suite, les tarifs réglementés de vente d'électricité seront dénommés “tarifs standards”. Les tarifs réglementés transitoires d'ajustement du marché continueront à être dénommés “tarifs de retour”.

23.

La Commission a analysé l'existence d'un élément d'aide d'État au sens de l'article 87, paragraphe 1, du traité CE dans le chef des clients non résidentiels bénéficiant de l'un des deux systèmes de tarifs.

24.

Par ailleurs, pour ce qui concerne les tarifs standards, la Commission a limité son examen à la période commençant à la libéralisation au 1er juillet 2004. C'est en effet à cette date que tous les clients non résidentiels sont devenus éligibles, en application des dispositions de la directive 2003/54/CE. Auparavant, seule une petite minorité d'entreprises étaient éligibles.

25.

Il y a aide d'État au sens de l'article 87, paragraphe 1, du traité CE lorsqu'une mesure accorde un avantage à certains entreprises ou certaines productions, que cette mesure est sélective, qu'elle est financée par des ressources d'État et qu'elle affecte ou menace d'affecter les échanges entre États membres.

3.1.   Avantage

26.

Il y a avantage si une mesure étatique permet à une entreprise de ne pas supporter des charges auxquelles elle devrait normalement faire face en l'absence de la mesure. Le paiement de l'approvisionnement en électricité est clairement une charge dont une entreprise est normalement redevable. Il convient donc d'analyser si les mesures en examen résultent dans un allègement de cette charge.

27.

La Commission a donc analysé si les tarifs standards et de retour permettaient à leurs bénéficiaires de s'approvisionner en électricité à un prix plus avantageux que celui qui prévaudrait en leur absence, c'est à dire les prix du marché.

28.

La Commission note en premier chef que les autorités françaises elles-mêmes semblent estimer que cela est bien le cas. Sur son site web, le Ministère français de l'Industrie indique que “il [le tarif de retour] offre une réponse adaptée aux entreprises confrontées à la hausse récente des prix de l'électricité”. Plus loin, il est écrit que “[le tarif de retour] sera ainsi significativement inférieur au prix constatés actuellement sur les marchés (11). Par ailleurs, comme les tarifs de retour sont au minimum de 10 % supérieurs aux tarifs standards, l'affirmation qui précède est encore plus valable pour ces derniers.

29.

La Commission a cherché à confirmer cette affirmation déjà claire provenant des autorités françaises elles-mêmes par sa propre analyse.

30.

Pour ce faire, elle a utilisé une courbe de l'évolution des prix de marché de gros de l'électricité transmise par les autorités françaises. Il s'agit d'une estimation des prix de gros de l'électricité pour un contrat annuel en fourniture de base. On peut considérer qu'il s'agit d'une estimation raisonnable du prix de gros payable par un consommateur industriel, et d'une estimation conservatrice du prix de gros payable par les autres types de consommateurs, puisque ces derniers ont un profil d'utilisation marquant un pic en heure de pointe, où l'électricité est plus chère, et un creux durant la nuit, où l'électricité est moins chère.

31.

Selon cette courbe, les prix ont été à peu près stables entre 30 et 35 EUR/MWh durant l'année 2004, puis ont augmenté régulièrement en 2005 pour atteindre plus de 50 EUR/MWh à la fin de l'année 2005. Durant l'année 2006 (12), les prix ont fluctué entre 50 et 60 EUR/MWh avec une moyenne d'environ 55 EUR/MWh. Cette courbe est par ailleurs cohérente avec les données issues du rapport d'activité 2006 de la CRE (13), qui sont reproduites dans le graphe au point 37 ci-dessous pour faciliter les comparaisons numériques.

32.

L'année 2007 est en cours et il est donc impossible de connaître encore l'évolution des prix pour toute l'année, et donc d'en calculer une moyenne. Selon les indications partielles disponibles pour les premiers mois de l'année, les prix de marché pour un contrat annuel en fourniture de base se sont situés autour de 50 EUR/MWh, avec une tendance à la hausse depuis mars.

33.

Ces prix de marché sont des prix de gros, c'est-à-dire hors coûts d'acheminement et d'utilisation du réseau. Pour pouvoir les comparer aux tarifs, qui sont des prix intégrés, il convient de retrancher de ces tarifs la part correspondant à l'acheminement et à l'utilisation du réseau, pour n'en conserver que la part correspondant à la fourniture d'énergie.

34.

L'estimation de la part des tarifs correspondant à l'acheminement et à l'utilisation du réseau est complexe, en raison de la grande variété des options de tarifs. Les autorités françaises n'ont pas fourni d'estimation de ces coûts à la Commission, et se sont contentées d'indiquer qu'il faudrait en tenir compte pour une comparaison significative des prix de gros avec les tarifs.

35.

Selon la Chambre de commerce et d'industrie de Paris, ces coûts représenteraient entre 30 % et plus de 50 % du prix total de l'électricité selon la puissance souscrite et la tension de raccordement (14).

36.

Dans un communiqué de presse du 18 août 2006, la société POWEO estime quant à elle la part des coûts d'acheminement à près de 45 % du tarif pour un client professionnel (15).

37.

Au vu de ce qui précède, la Commission a retenu pour son analyse une valeur estimée de 40 % pour la part des coûts d'acheminement et d'utilisation du réseau sur le prix total de l'électricité dans les tarifs. La Commission en a déduit les estimations suivantes pour la part du tarif correspondant à la fourniture d'énergie.

Option

Part fourniture du tarif standard (EUR/MWh)

Part fourniture du tarif de retour (EUR/MWh)

Jusqu'au 15.6.2006

Depuis le 16.6.2006

Bleu

52,2

52,8

61,6

Jaune

40,8

41,4

55,2

Vert

30

31,2

43,16

Notes Les estimations des tarifs standards sont fondées sur les moyennes données au point 12. Les estimations des tarifs de retour sont fondées sur les moyennes données au point 18. Les parts fournitures sont obtenues en retranchant du tarif concerné 40 % du tarif standard correspondant. La Commission note que les valeurs obtenues, qui sont conservatives, sont cohérentes avec celles de la figure 44 du rapport d'activité cité à la note de bas de page 13.

On reproduit ici le graphe de l'évolution des prix extrait du rapport du CRE mentionné au point 31 pour faciliter les comparaisons numériques (16).

Image

38.

Il résulte de ce qui précède que, même avec cette estimation conservative, les tarifs verts standard sont presque toujours inférieurs aux prix de marché en 2004. A compter de 2005, ils sont systématiquement inférieurs aux prix de marché, et de manière significative. Les tarifs de retour verts sont sensiblement inférieurs aux prix constatés sur les mois de 2007 pour lesquels des données partielles existent d'ores et déjà.

39.

La même conclusion peut être tirée pour les tarifs standards jaunes au moins à compter de mi 2005, dans une ampleur moindre mais néanmoins toujours significative.

40.

Pour ce qui concerne les tarifs de retour jaunes, la comparaison avec les prix de fourniture en base pour les premiers mois de 2007 est moins concluante. Cependant, il faut noter que l'estimation de la part fourniture des tarifs est conservative. De plus, les tarifs jaunes concernant les entreprises moyennes plus susceptibles d'avoir une consommation plus forte en pic. La Commission en conclut qu'il existe à tout le moins de sérieux doutes que les tarifs de retour jaunes soient inférieurs aux prix de marché.

41.

Enfin, pour les tarifs bleus, il ne semble pas que l'on puisse conclure de manière claire. Les tarifs de retour ne semblent pas attractifs. Quand aux tarifs standards, s'ils sont maintenant plutôt dans la tranche basse des prix de marché, ils ont été en revanche longtemps sensiblement supérieurs aux prix de marché. Il en résulte donc qu'ils ne semblent pas constituer un avantage systématique.

42.

Les analyses quantitatives conservatives de la Commission conduisent donc à une claire confirmation des assertions mentionnées au point 28 ci-dessus pour tous les tarifs verts, ainsi que pour les tarifs standards jaunes. La situation est moins tranchée pour les tarifs de retour jaunes ainsi que pour les tarifs bleus standards. Les tarifs de retour bleus semblent être quant à eux au dessus des prix de marché.

43.

Pour finir, la Commission a confronté ces résultats à l'avis de la CRE sur le projet d'arrêté du 10 août 2006 relatif aux prix de l'électricité.

44.

Dans cet avis, la CRE a indiqué que la part fourniture des tarifs standards ne reflétait pas toujours la réalité des coûts de fourniture, et qu'elle est, en particulier, résiduelle, voire négative, pour certains clients aux tarifs verts et jaunes (17).

45.

Au vu de ce qui précède, la Commission conclut qu'à ce stade de son analyse il semble y avoir un avantage, à tout le moins en moyenne, pour les catégories de clients bénéficiant des tarifs standards et de retour verts et jaunes.

3.2.   Sélectivité

46.

Les autorités françaises font valoir que les tarifs réglementés sont accessibles à toutes les entreprises, et constitueraient à ce titre des mesures générales.

47.

La Commission estime que le fait que les mesures soient applicables à toutes les entreprises ne permet pas de conclure automatiquement que ces mesures sont des mesures générales. En effet, pour ce faire, il faut non seulement que les mesures soient applicables à toutes les entreprises, mais aussi que l'avantage qui en découle soit le même pour toutes les entreprises. Il ne doit donc pas y avoir de catégorie spécifique d'entreprises qui bénéficient particulièrement de la mesure.

48.

Or, à ce stade de son analyse, la Commission estime que deux éléments permettent de mettre à jour une sélectivité des mesures en examen.

49.

Premièrement, l'avantage tiré des tarifs est lié à la consommation d'électricité. Il contient donc un élément de sélectivité de facto en faveur des entreprises grandes consommatrices d'électricité, en particulier les entreprises dites “électrointensives”.

50.

Deuxièmement, et c'est sans doute le point le plus important, l'avantage n'est pas proportionnel au volume d'électricité consommé. Les paramètres pour l'applicabilité d'une option tarifaire à un client donné sont prescrits dans le droit Français. Comme il apparaît dans le tableau du point 37, l'avantage par MWh dépend de l'option tarifaire applicable au client (bleu, jaune ou vert, dans le sens de l'avantage par MWh croissant). Ainsi, le droit avantage certains catégories de consommateurs d'électricité devant d'autres, et indépendamment même de la quantité d'électricité consommée, les tarifs jaunes et verts présentent également une importante sélectivité de jure.

51.

Au vu de ce qui précède, à ce stade de son analyse, la Commission conclut que les tarifs standards et de retour jaunes et verts présentent un caractère sélectif.

3.3.   Ressources d'État

3.3.1.   Sur les tarifs standards

52.

Les tarifs standards sont financés par les ressources d'EDF et des DNNs, qui vendent l'électricité à leurs clients à un prix inférieur au prix qui résulterait du libre fonctionnement marché.

53.

La Commission a analysé si ces ressources pouvaient être qualifiées de ressources d'État.

54.

Dans son arrêt Stardust (18), la cour a indiqué que d'utilisation de ressources d'entreprises publiques relevait de l'application de l'article 87, paragraphe 1, du traité CE lorsque le mode d'utilisation de ces ressources est imputable à l'État.

55.

Dans le cas d'espèce, l'imputabilité à l'État est évidente puisque le mécanisme des tarifs standards est mis en place par une loi. De plus, le niveau des tarifs est fixé par arrêté ministériel pour chacune des catégories tarifaires. Les décisions sont donc des décisions étatiques, sur lesquelles les entreprises n'ont aucune prise.

56.

Il reste donc à analyser la nature de la propriété d'EDF et des DNNs.

57.

L'État est largement majoritaire au capital d'EDF. Au 30 janvier 2006, il en possédait 87,3 % (19). EDF est donc sous le contrôle de l'État. Il s'agit d'une entreprise publique, et ses ressources sont donc des ressources d'État. Lorsqu'un consommateur bénéficiant du tarif est fourni par EDF, les décisions légales et réglementaires de l'État mentionnées au paragraphe 55 imposent à EDF de fournir l'électricité à un prix qui est inférieur à celui qui s'appliquerait sur le marché. L'utilisation de ces ressources d'État est donc aussi imputable à l'État, comme cela est expliqué ci-dessus.

58.

Selon les indications à la disposition de la Commission, les DNNs sont au nombre de 168 (20).

59.

144 sur ces 168 DNNs sont sous des régies ou des sociétés d'économie mixte. Les régies sont des établissements publics entièrement contrôlés par les collectivités (par exemple les municipalités). Les sociétés d'économie mixte sont des sociétés anonymes dont le capital est majoritairement détenu par les pouvoirs publics, et ses ressources sont donc des ressources d'état. Ces DNNs sont donc contrôlées directement par l'État. Il y a également un EPIC (Établissement Public à caractère Industriel et Commercial). Les EPIC sont des établissements publics, entièrement propriété de l'État, et ses ressources sont donc des ressources d'état.

60.

D'autres DNNs, comme Électricité de Strasbourg, sont des sociétés anonymes, dont la majorité est détenue conjointement par EDF et/ou par des autorités municipales. Ces sociétés sont donc également sous le contrôle de l'État.

61.

Enfin, une petite minorité de DNNs (20 sur 168) ont une structure de coopérative ou de société d'intérêt collectif agricole d'électricité, dont il est plus difficile de déterminer si l'Etat en exerce le contrôle.

62.

Au vu du fait qu'EDF distribue elle-même l'immense majorité (environ 95 %) du volume total d'énergie concerné par les tarifs standards et qu'une très large majorité des autres distributeurs sont contrôlés eux-mêmes par l'État, la Commission estime que l'on peut conclure, à ce stade de l'analyse, que les sommes mises en jeu représentent, au moins leur quasi-totalité, des ressources d'État.

63.

Cette conclusion est renforcée par le fait que les DNNs achètent le plus souvent l'électricité qu'ils distribuent dans le système des tarifs standards auprès d'EDF, par un système lui-même réglementé par l'État, dit système des “tarifs de cession de l'électricité aux distributeurs non nationalisés”. Par ce système, EDF est soumis a l'obligation de fournir aux DNNs la quantité d'électricité dont ils ont besoin pour remplir leurs obligations de fourniture dans le système des tarifs standards, à un prix leur permettant de vendre l'électricité au tarif standard sans pertes. Les DNNs transfèrent donc au moins une partie de leur charge financière à EDF. La Commission estime qu'il est donc très probable que, in fine, la totalité des ressources impliquées dans le système des tarifs standards proviennent d'entreprises publiques.

64.

Les tarifs de standards sont donc financés par des ressources d'État et imputable à celui-ci.

3.3.2.   Sur les tarifs de retour

65.

Les tarifs de retour sont financés par les revenus de deux contributions imposées par l'État, comme décrit au point 20 ci-dessus.

66.

En application de la pratique constante de la Commission (21), qui suit la jurisprudence de la Cour à cet égard [voir par exemple les arrêts de la Cour dans les affaires C-173/73 (22) et C-78/79 (23)], le revenu de ce type de contributions constitue des ressources d'État lorsque trois conditions cumulatives dont réunies.

67.

Premièrement, les contributions doivent être imposées par l'État. C'est ici le cas puisque les deux contributions sont imposées par la loi no 2000-108.

68.

Deuxièmement, le revenu des contributions doit être versé auprès d'un organisme désigné par l'État. Il s'agit ici de la Caisse des Dépôts et Consignations.

69.

Troisièmement, le revenu des contributions doit être utilisé au bénéfice de certaines entreprises, selon des règles établies par l'État. Ici encore c'est le cas puisque le revenu des contributions est utilisé en application des dispositions de la loi no 2000-108, pour bénéficier in fine aux catégories d'utilisateurs définis par l'État, dans une mesure également définie par lui.

70.

Les tarifs de retour sont donc financés par des ressources d'État.

3.4.   Affectation des échanges

71.

Les tarifs standards et de retour constituent des régimes d'aides, applicables à tous les secteurs de l'économie. La Commission considère que l'impact sur les échanges de tels régimes peut être présumé puisque la plupart des activités économiques font l'objet d'échanges entre États membres.

3.5.   Conclusion

72.

A ce stade de son analyse, la Commission conclut que les tarifs standards jaunes et verts et les tarifs de retour jaunes et verts constituent des aides d'État aux opérateurs économiques qui en bénéficient.

4.   ÉVALUATION DES MESURES — LÉGALITÉ

73.

Aucun des deux systèmes de tarifs n'a été notifié à la Commission au sens de l'article 88, paragraphe 3, du traité CE avant sa mise en œuvre. Les aides sont donc des aides illégales au sens de l'article premier, lettre f), du règlement (CE) no 659/1999 du Conseil du 22 mars 1999 portant modalités d'application de l'article 93 du traité CE (24).

5.   ÉVALUATION DES MESURES — COMPATIBILITÉ

74.

L'article 87, paragraphe 1, du traité CE comporte un principe général d'interdiction des aides d'État dans la Communauté. L'article 87, paragraphes 2 et 3, du traité CE porte des dérogations à ce principe général.

75.

Les dérogations de l'article 87, paragraphe 2, du traité CE, ne semblent pas s'appliquer dans le cas d'espèce. En effet, les aides ne sont pas octroyées aux consommateurs individuels, ne sont pas destinées à remédier aux dommages causés par les calamités naturelles ou par d'autres événements extraordinaires, et ne sont pas octroyées à l'économie de certaines régions de la République fédérale d'Allemagne affectées par la division de l'Allemagne.

76.

Les dérogations prévues à l'article 87, paragraphe 3, lettres a), b) et d), du traité CE ne semblent pas non plus être d'application. En effet, à l'exception de circonstances exceptionnelles qui ne semblent pas réunies dans ce cas, l'article 87, paragraphe 3, lettre a), n'autorise pas d'aides au fonctionnement. De plus, les aides ne sont pas destinées à promouvoir la réalisation d'un projet important d'intérêt européen commun ou à remédier à une perturbation grave de l'économie d'un État membre, ni destinées à promouvoir la culture et la conservation du patrimoine.

77.

L'article 87, paragraphe 3, lettre c), du traité CE, prévoit la possibilité d'autoriser des aides destinées à faciliter le développement de certaines activités ou de certaines régions économiques, quand elles n'altèrent pas les conditions des échanges dans une mesure contraire à l'intérêt commun. La Commission a publié plusieurs lignes directrices et communications destinées à expliquer comment elle appliquerait les dispositions de cet article du traité. A ce stade de son analyse, il semble que les aides en cause ne puissent être autorisées à la lumière d'aucun de ces documents.

6.   ÉVALUATION DES MESURES — SERVICES D'INTÉRÊT ÉCONOMIQUE GÉNÉRAL

78.

En l'absence de possibilité de déclarer l'aide compatible avec le marché commun en application des dispositions de l'article 87, paragraphes 2 et 3, du traité CE, la Commission a analysé dans quelle mesure les dispositions de l'article 86, paragraphe 2, pourraient s'appliquer.

79.

Le traité CE autorise une dérogation à certaines de ses règles, sous certaines conditions, pour la mise en œuvre de Services d'Intérêt Économique Général (ci-après “SIEGs”). La base juridique pour cette dérogation peut être soit les critères définis par la Cour dans l'arrêt Altmark (25), soit l'utilisation directe des dispositions de l'article 86, paragraphe 2, du traité CE. Lorsque les critères de l'arrêt Almark sont remplis, la mesure échappe à la qualification d'aide d'État au sens de l'article 87, paragraphe 1, du traité CE.

80.

La condition préliminaire pour que l'une de ces deux bases légales s'applique est que la mesure concernée vise l'accomplissement d'un SIEG. Les États membres jouissent d'une grande marge de discrétion pour la définition de ce qu'ils considèrent comme des SIEGs. Cependant, dans certains secteurs, cette discrétion est encadrée par la législation communautaire.

81.

A ce stage de son analyse, la Commission estime que cela est le cas dans le secteur de l'électricité.

82.

La directive 2003/54/CE organise le marché intérieur de l'électricité.

83.

Son article 3 fixe les règles applicables aux obligations de service public (qui sont un autre nom pour les SIEG). Le paragraphe 3 de cet article dispose que “Les États membres veillent à ce que tous les clients résidentiels et, lorsqu'ils le jugent approprié, les petites entreprises (à savoir les entreprises employant moins de 50 personnes et ayant un chiffre d'affaire annuel ou un bilan qui n'excède pas 10 millions d'EUR) bénéficient du service universel, c'est-à-dire du droit d'être approvisionnés, sur leur territoire, en électricité d'une qualité bien définie, et ce à des prix raisonnables, aisément et clairement comparables et transparents”.

84.

Les dispositions susmentionnées définissent le périmètre possible du service universel concernant la fourniture d'électricité. Ce périmètre contient l'approvisionnement des clients résidentiels et, lorsque l'État membre le juge approprié, des petites entreprises. Il exclut les entreprises qui ne sont pas des petites entreprises, c'est-à-dire les entreprises moyennes et grandes.

85.

Par ailleurs, le paragraphe 2 de l'article 3 de la directive précitée dispose pour sa part que “en tenant pleinement compte des dispositions pertinentes du traité, en particulier de son article 86, les États membres peuvent imposer aux entreprises du secteur de l'électricité, dans l'intérêt économique général, des obligations de service public qui peuvent porter sur la sécurité, y compris la sécurité l'approvisionnement, la régularité, la qualité et le prix de la fourniture, ainsi que la protection de l'environnement, y compris l'efficacité énergétique et la protection du climat. Ces obligations sont clairement définies, transparentes, non discriminatoires et contrôlables et garantissent aux entreprises d'électricité de l'Union européenne un égal accès aux consommateurs nationaux.”

86.

La Commission note que ce paragraphe permet, entre autres objectifs, l'imposition d'obligations de service public dans l'intérêt économique général qui peuvent porter sur le prix de la fourniture. Elle note que les tarifs réglementés (standards et de retour) constituent des obligations imposées aux entreprises d'électricité qui portent sur le prix de la fourniture, et qui sont notamment clairement définies et contrôlables. Toutefois, compte tenu notamment du fait que l'obligation n'est pas limitée dans le temps ou à des circonstances particulières, la Commission ne peut conclure à ce stade que les obligations n'excèdent pas ce qui est nécessaire pour garantir l'accomplissement de l'éventuelle mission de service public confiée aux entreprises d'électricité, et pour ne pas affecter les échanges dans une mesure contraire à l'intérêt commun dans un système où le jeu de la concurrence devrait en principe entraîner la fixation de prix compétitifs — comme le prévoit l'article 86 du traité CE.

87.

La Commission doit donc à ce stade de l'analyse formuler des doutes sur le fait que les aides puissent bénéficier des dérogations prévues par le traité CE pour l'accomplissement de SIEG, notamment pour ce qui concerne les entreprises qui ne sont pas des petites entreprises.

7.   CONCLUSION

88.

Au vu de ce qui précède, la Commission a des doutes sur la compatibilité avec le marché commun des tarifs standards et des tarifs de retour, tous deux dans leurs composantes jaunes et vertes, pour ce qui concerne leur application après le 1er juillet 2004, et aux clients non résidentiels qui ne sont pas des petites entreprises (26).

89.

Le fait que le périmètre de la présente décision soit restreint à l'approvisionnement en électricité des clients non résidentiels qui ne sont pas des petites entreprises au sens de la directive 2003/54/CE est sans préjudice d'initiatives de la Commission concernant les tarifs dans leur application à d'autres consommateurs. En particulier, la Commission souligne que les autorités françaises n'ont informé la Commission d'aucune mesure adoptée dans le but de remplir obligations de service public comme l'article 3, paragraphe 9, de ladite directive leur en faisait obligation.

90.

Compte tenu des considérations qui précédent, la Commission invite la France, dans le cadre de la procédure de l'article 88, paragraphe 2, du traité CE, à présenter ses observations et à fournir toute information utile pour l'évaluation des aides dans un délai d'un mois à compter de la date de réception de la présente.

91.

La Commission rappelle à la France l'effet suspensif de l'article 88, paragraphe 3, du traité CE et se réfère à l'article 14 du règlement (CE) no 659/1999 du Conseil qui prévoit que toute aide illégale pourra faire l'objet d'une récupération auprès de son bénéficiaire.

92.

Par la présente, la Commission avise la France qu'elle informera les intéressés par la publication de la présente lettre et d'un résumé de celle-ci au Journal officiel de l'Union européenne. Elle informera également les intéressés dans les pays de l'AELE signataires de l'accord EEE par la publication d'une communication dans le supplément EEE du Journal officiel, ainsi que l'autorité de surveillance de l'AELE en leur envoyant une copie de la présente. Tous les intéressés susmentionnés seront invités à présenter leurs observations dans un délai d'un mois à compter de la date de cette publication.”


(1)  JO L 176, 15.7.2003, p. 37.

(2)  JORF no 35 du 11.2.2000, p. 2143. Cette loi a été modifiée à plusieurs reprises, la dernière fois par la loi no 2007-290 du 5 mars 2007 instituant le droit au logement opposable et portant diverses mesures en faveur de la cohésion sociale (JORF no 55 du 6.3.2007, p. 4190).

(3)  JO L 176 du 15.7.2003, p. 37.

(4)  L'article 2.11 de la directive 2003/54/CE définit les clients non résidentiels comme les personnes physiques ou morales achetant de l'électricité non destinée à leur usage domestique. Cette définition englobe les producteurs et les clients grossistes.

(5)  L'article 2.10 de la directive 2003/54/CE définit les clients non résidentiels comme les clients achetant de l'électricité pour leur propre consommation domestique, ce qui exclut les activités commerciales ou professionnelles.

(6)  EDF indique que sa branche distribution fournit environ 95 % du volume d'électricité concerné. Source: Brochure intitulée “Tarif d'Utilisation de Réseau Public de Distribution d'Électricité”, EDF Réseau Distribution, pp. 4-5.

(7)  JORF no 186 du 12 août 2006, p. 12005.

(8)  JORF no 284 du 8.12.2006, p. 18531. Cette loi est une des modifications de la loi no 2000-108.

(9)  Source: “Note interprétative sur la mise en œuvre du tarif réglementé transitoire d'ajustement du marché”. Ministère de l'Industrie:

http://www.industrie.gouv.fr/energie/electric/note-interpretative-tarif_retour.pdf.

(10)  JORF no 4 du 5 janvier 2007, p. 170.

(11)  http://www.industrie.gouv.fr/energie/electric/tarif-retour.htm.

(12)  La courbe s'arrête au 22.11.2006.

(13)  CRE. Rapport d'activité 2006, 5.7.2006, partie 3: la régulation du marché de l'électricité, p. 58:

http://www.cre.fr/fr/content/download/3625/66567/file/1152782313089.pdf.

(14)  http://www.environnement.ccip.fr/energie/electricite/reseau-transport-electricite.htm.

(15)  Source: POWEO, cité par Companynews:

http://www.companynewsgroup.com/imprimer.asp?co_id=111260.

(16)  Les prix en Allemagne apparaissent uniquement parce que ce graphe était également utilisé par le CRE pour une comparaison France/Allemagne. Ils n'ont pas d'utilité pour la présente décision.

(17)  Avis de la Commission de régulation de l'énergie du 9 août 2006 sur le projet d'arrêté relatif aux prix de vente de l'électricité, section 2.2, deuxième paragraphe:

http://www.cre.fr/imgAdmin/1161595981902.pdf.

(18)  Arrêt de la Cour du 16.5.2002 dans l'affaire C-482/99 (République française c/ Commission).

(19)  http://actionnaires.edf.com/97163i/Accueil-com/Actionnaires/Bourse/Structure-de-l-actionnariat.html.

(20)  Les données datent du 15.4.2002. Quelques modifications mineures peuvent avoir eu lieu depuis lors, comme des regroupements de DNNs de zones proches, mais aucun changement radical.

(21)  Voir par exemple la décision de la Commission dans le cas d'aide d'État N 161/04 — Coûts échoués au Portugal (JO C 250 du 8.10.2005, p. 9).

(22)  Arrêt de la Cour du 2.7.1974 dans l'affaire 173/73, Italie c/ Commission.

(23)  Arrêt de la Cour du 22.3.1997 dans l'affaire 78-76, Steinike c/ République Fédérale d'Allemagne.

(24)  JO L 83 du 27.3.1999, p. 1. L'article 93 du traité CE porte maintenant le numéro 88.

(25)  Arrêt de la Cour du 24.7.2003 dans l'affaire C-280/00.

(26)  Pour des cas similaires, voir les décisions de la Commission dans les cas d'aides d'État C 38/04, C 13/06, C 36/06 et C 3/07.


18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/20


Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.4742 — Oxbow/SSM)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 164/06)

1.

La data de 10 iulie 2007, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Oxbow Carbon & Minerals LLC („OCM”), care face parte din grupul Oxbow („Oxbow”, SUA) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului, controlul exclusiv asupra întreprinderii SSM Coal B.V. („SSM”, Țările de Jos), prin achiziție de acțiuni.

2.

Activitățile întreprinderilor respective sunt:

în cazul întreprinderii Oxbow: minerit, producție și comercializare și distribuție de diferiți combustibili solizi și alte produse pe bază de carbon, inclusiv cărbune, cocs calcinat și cocs de petrol,

în cazul întreprinderii SSM: aprovizionare, transport maritim și comercializare și distribuție de diferiți combustibili solizi și alte produse pe bază de carbon, inclusiv cărbune și cocs de petrol.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [fax nr. (32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4742 — Oxbow/SSM, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des concentrations

J-70

B-1049 Bruxelles


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/21


Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.4677 — Thornwood/Federal-Mogul)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 164/07)

1.

La 10 iulie 2007, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 și ca urmare a unei cereri motivate efectuate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Thornwood Associates Limited Partnership („Thornwood”, SUA), al cărei control este deținut de dl. Carl C. Icahn, dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului, controlul asupra întregii întreprinderi Federal-Mogul Corporation („Federal-Mogul”, SUA), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile întreprinderilor respective sunt:

în cazul Thornwood: de a deține investițiile dlui. Icahn într-o serie de societăți în care acesta are participare (în SEE, în principal în industria alimentară, edituri, fabricație și comercializare de produse de uz casnic),

în cazul întreprinderii Federal-Mogul: furnizarea de piese și componente pentru automobile (componente pentru motoare, sisteme de securitate, instalații de iluminat).

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să își prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [fax nr. (32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4677 — Thornwood/Federal-Mogul, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des concentrations

J-70

B-1049 Bruxelles/Brussel


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(2)  JO C 56, 5.3.2005, p. 32.


ALTE ACTE

Comisie

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/22


Aviz adresat importatorilor din Uniunea Europeană care intenționează să importe, în 2008, substanțe reglementate care diminuează stratul de ozon, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind „substanțele care diminuează stratul de ozon”

(2007/C 164/08)

I.

Prezentul aviz se adresează întreprinderilor care, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008, intenționează să importe următoarele substanțe în Comunitatea Europeană din surse din afara acesteia:

Grupa I:

CFC 11, 12, 113, 114 sau 115

Grupa II:

alte CFC complet halogenate

Grupa III:

haloni 1211, 1301 sau 2402

Grupa IV:

tetraclorură de carbon

Grupa V:

1,1,1-tricloretan

Grupa VI:

bromură de metil

Grupa VII:

hidrobromofluorocarburi

Grupa VIII:

hidroclorofluorocarburi

Grupa IX:

bromoclorometan

II.

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) prevede stabilirea, pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2008, a unor limite cantitative și alocarea unor cote producătorilor și importatorilor, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2) pentru importul substanțelor incluse în grupele I-IX din anexa I la prezentul aviz (2).

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din regulamentul menționat anterior, cotele se alocă pentru:

(a)

bromură de metil pentru operațiuni de carantină și pre-expediție, astfel cum au fost definite de către părțile la Protocolul de la Montreal și prin procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (2) litera (iii) din regulamentul în cauză;

(b)

bromură de metil pentru utilizările critice aprobate de Comisie, în conformitate cu Deciziile IX/6, fosta I/3, fosta I/4 și cu orice alt criteriu adoptat de părțile la Protocolul de la Montreal, precum și cu articolul 3 alineatul (2) litera (ii) din regulamentul în cauză. Cu toate acestea, trebuie precizat faptul că, începând cu 2005, cotele nu se mai alocă importatorilor, ci statelor membre, printr-o decizie separată a Comisiei; autoritățile statelor membre distribuie ulterior cota atribuită fumigatorilor naționali autorizați;

(c)

hidroclorofluorocarburi (HCFC);

(d)

utilizări esențiale, în conformitate cu criteriile prevăzute de Decizia IV/25 a părților la Protocolul de la Montreal și cu articolul 3 alineatul (1) din regulamentul în cauză; și astfel cum au fost aprobate de Comisie. A fost publicat un aviz separat privind utilizările esențiale;

(e)

utilizări ca intermediari de sinteză, sub forma unor substanțe reglementate care suferă transformări chimice în cadrul unui proces prin care compoziția lor originală este integral convertită și ale căror emisii sunt neglijabile;

(f)

agenți de proces, sub forma unor substanțe reglementate folosite ca agenți de prelucrare chimică în aplicațiile specificate în lista din anexa VI la regulamentul în cauză, în instalațiile existente, și în cazul cărora emisiile sunt neglijabile;

(g)

distrugere, sub forma unor substanțe reglementate care urmează să fie distruse printr-o tehnologie aprobată de către părțile la Protocolul de la Montreal, care rezultă în transformarea permanentă sau descompunerea tuturor sau a unor părți semnificative ale substanței.

Limita cantitativă privind introducerea pe piață și/sau utilizarea în scopuri proprii în cadrul Comunității Europene în 2008 de către producători sau importatori se calculează:

pentru bromura de metil pentru operațiuni de carantină și pre-expediție în perioada 1996-1998 (nivel mediu), în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (iii),

în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (4), introducerea pe piață și utilizarea bromurii de metil sunt autorizate pentru a satisface cererile de licențe pentru utilizări critice formulate de utilizatorii identificați în temeiul articolului 3 alineatul (2). Cantitățile de bromură de metil destinată utilizărilor critice se alocă fumigatorilor autorizați, care pot solicita ulterior unui importator/producător să furnizeze cantitatea autorizată de substanță. Importatorilor/producătorilor nu li se alocă în mod direct cote de bromură de metil pentru utilizări critice,

în cazul HCFC, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (i).

III.

Întreprinderile implicate în activități de import al HCFC pot fi (3):

importatori din UE-15 (4), din Bulgaria și din România, care au importat în 1999, precum și importatori din UE-10 (5) care au importat în 2002 sau 2003 și care doresc să comercializeze HCFC pe piața comunitară, fără a fi implicați în producția respectivelor HCFC,

producători din cadrul Comunității Europene, din UE-15, din Bulgaria și din România, care au importat în 1999, precum și din UE-10, care au importat în 2002 sau 2003, pe cont propriu, HCFC suplimentare destinate comercializării pe piața Comunității Europene.

IV.

Pentru cantitățile importate în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2008 trebuie prezentate licențe de import. În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000, întreprinderile pot importa substanțele reglementate numai în cazul în care dețin o licență de import eliberată de Comisie.

V.

În temeiul articolului 22 din regulamentul menționat anterior, este interzis importul noilor substanțe menționate în anexa II la regulamentul în cauză, cu excepția cazului în care acestea sunt destinate utilizării ca intermediari de sinteză.

VI.

În sensul regulamentului menționat anterior, cantitățile de substanțe se măsoare în funcție de potențialul acestora de epuizare a stratului de ozon (6).

VII.

Comisia transmite prezentul aviz întreprinderilor cărora nu li s-a acordat o cotă pentru 2007 și care doresc să depună o cerere pentru alocarea de către Comisie a unei cote de import pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2008, invitându-le să își exprime intenția, până la data de 1 septembrie 2007, prin depunerea formularului de înregistrare disponibil online la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods_documents/ods_registration_form.doc

După înregistrarea în baza de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, întreprinderile în cauză trebuie, de asemenea, să urmeze procedura descrisă la punctul VIII.

VIII.

Întreprinderile cărora li s-a acordat o cotă în 2007 trebuie să declare acest lucru prin completarea și depunerea online a formularului sau a formularelor relevante, prin intermediul bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, disponibilă la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods.htm

Pe lângă înregistrarea online, în atenția Comisiei trebuie trimisă o versiune imprimată și semnată a formularului de declarație de import:

Comisia Europeană

Direcția Generală Mediu

Unitatea ENV.C.4 — Emisii industriale și protecția stratului de ozon

BU-5 2/200

B-1049 Bruxelles

Fax (32-2) 292 06 92

E-mail: env-ods@ec.europa.eu

De asemenea, o copie a cererii trebuie trimisă autorității competente din statul membru în cauză (a se vedea anexa II).

IX.

Comisia va lua în considerare numai cererile primite până la 1 septembrie 2007. Cotele de import vor fi alocate fiecărui importator și producător după consultarea Comitetului de gestionare, în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000. Cotele alocate vor fi disponibile la adresa bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods.htm, iar decizia le va fi notificată prin curier poștal tuturor solicitanților.

X.

Pentru a importa în 2008 substanțe reglementate, întreprinderile cărora li s-a alocat o cotă trebuie să depună, în atenția Comisiei, prin intermediul bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, o cerere în acest sens, utilizând formularul online de cerere de acordare a unei licențe de import. Licența de import se eliberează numai în cazul în care serviciile Comisiei consideră că cererea este conformă cu cota alocată și cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2037/2000. Comisia își rezervă dreptul de a refuza acordarea unei licențe de import în cazul în care substanța care face obiectul importului nu corespunde descrierii, nu poate fi utilizată în scopurile autorizate sau nu poate fi importată în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

XI.

Întreprinderilor importatoare de substanțe recuperate sau regenerate, după caz, li se solicită, în cazul fiecărei cereri de licență, informații suplimentare referitoare la originea și destinația substanțelor în cauză, precum și la prelucrarea care va avea loc. Un certificat de analiză poate fi, de asemenea, solicitat. O cotă de import pentru distrugere poate fi alocată numai întreprinderilor care dețin instalații de distrugere prin tehnologii aprobate de către părțile la Protocolul de la Montreal.


(1)  JO L 244, 29.9.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2)  Substanţele controlate sau amestecurile importate sub formă de produs fabricat (altul decât un container folosit la transportul şi depozitarea respectivelor substanţe) sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentului aviz.

(3)  Mecanismul de alocare a cotelor de HCFC producătorilor şi importatorilor este prevăzut în Decizia 2007/195/CE a Comisiei (JO L 88, 29.3.2007, p. 51).

(4)  UE-15 reprezintă statele membre ale Uniunii Europene înainte de 1 mai 2004: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit.

(5)  UE-10 reprezintă statele membre ale Uniunii Europene care au aderat la 1 mai 2004: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia.

(6)  Pentru amestecuri: la calcularea cantităţii de ODP — potenţial de epuizare a stratului de ozon- trebuie luată în considerare numai cantitatea de substanţă reglementată din amestec. 1,1,1-tricloroetanul comercializat conţine întotdeauna stabilizatori. Furnizorii trebuie să informeze importatorii cu privire la procentul de stabilizator care trebuie scăzut înainte de calcularea nivelului ponderat de ODP.


ANEXA I

Substanțe avute în vedere

Grupă

Substanțe

Potențial de epuizare a stratului de ozon (1)

Grupa I

CFCl3

(CFC 11)

1,0

CF2Cl2

(CFC 12)

1,0

C2F3Cl3

(CFC 113)

0,8

C2F4Cl2

(CFC 114)

1,0

C2F5Cl

(CFC 115)

0,6

Grupa II

CF3Cl

(CFC 13)

1,0

C2FCl5

(CFC 111)

1,0

C2F2Cl4

(CFC 112)

1,0

C3FCl7

(CFC 211)

1,0

C3F2Cl6

(CFC 212)

1,0

C3F3Cl5

(CFC 213)

1,0

C3F4Cl4

(CFC 214)

1,0

C3F5Cl3

(CFC 215)

1,0

C3F6Cl2

(CFC 216)

1,0

C3F7Cl

(CFC 217)

1,0

Grupa III

CF2BrCl

(halon 1211)

3,0

CF3Br

(halon 1301)

10,0

C2F4Br2

(halon 2402)

6,0

Grupa IV

CCl4

(tetraclorură de carbon)

1,1

Grupa V

C2H3Cl3  (2)

(1,1,1-tricloretan)

0,1

Grupa VI

CH3Br

(bromură de metil)

0,6

Grupa VII

CHFBr2

 

1,00

CHF2Br

 

0,74

CH2FBr

 

0,73

C2HFBr4

 

0,8

C2HF2Br3

 

1,8

C2HF3Br2

 

1,6

C2HF4Br

 

1,2

C2H2FBr3

 

1,1

C2H2F2Br2

 

1,5

C2H2F3Br

 

1,6

C2H3FBr2

 

1,7

C2H3F2Br

 

1,1

C2H4FBr

 

0,1

C3HFBr6

 

1,5

C3HF2Br5

 

1,9

C3HF3Br4

 

1,8

C3HF4Br3

 

2,2

C3HF5Br2

 

2,0

C3HF6Br

 

3,3

C3H2FBr5

 

1,9

C3H2F2Br4

 

2,1

C3H2F3Br3

 

5,6

C3H2F4Br2

 

7,5

C3H2F5Br

 

1,4

C3H3FBr4

 

1,9

C3H3F2Br3

 

3,1

C3H3F3Br2

 

2,5

C3H3F4Br

 

4,4

C3H4FBr3

 

0,3

C3H4F2Br2

 

1,0

C3H4F3Br

 

0,8

C3H5FBr2

 

0,4

C3H5F2Br

 

0,8

C3H6FBr

 

0,7

Grupa VIII

CHFCl2

(HCFC 21) (3)

0,040

CHF2Cl

(HCFC 22) (3)

0,055

CH2FCl

(HCFC 31)

0,020

C2HFCl4

(HCFC 121)

0,040

C2HF2Cl3

(HCFC 122)

0,080

C2HF3Cl2

(HCFC 123) (3)

0,020

C2HF4Cl

(HCFC 124) (3)

0,022

C2H2FCl3

(HCFC 131)

0,050

C2H2F2Cl2

(HCFC 132)

0,050

C2H2F3Cl

(HCFC 133)

0,060

C2H3FCl2

(HCFC 141)

0,070

CH3CFCl2

(HCFC 141b) (3)

0,110

C2H3F2Cl

(HCFC 142)

0,070

CH3CF2Cl

(HCFC 142b) (3)

0,065

C2H4FCl

(HCFC 151)

0,005

C3HFCl6

(HCFC 221)

0,070

C3HF2Cl5

(HCFC 222)

0,090

C3HF3Cl4

(HCFC 223)

0,080

C3HF4Cl3

(HCFC 224)

0,090

C3HF5Cl2

(HCFC 225)

0,070

CF3CF2CHCl2

(HCFC 225ca) (3)

0,025

CF2ClCF2CHClF

(HCFC 225cb) (3)

0,033

C3HF6Cl

(HCFC 226)

0,100

C3H2FCl5

(HCFC 231)

0,090

C3H2F2Cl4

(HCFC 232)

0,100

C3H2F3Cl3

(HCFC 233)

0,230

C3H2F4Cl2

(HCFC 234)

0,280

C3H2F5Cl

(HCFC 235)

0,520

C3H3FCl4

(HCFC 241)

0,090

C3H3F2Cl3

(HCFC 242)

0,130

C3H3F3Cl2

(HCFC 243)

0,120

C3H3F4Cl

(HCFC 244)

0,140

C3H4FCl3

(HCFC 251)

0,010

C3H4F2Cl2

(HCFC 252)

0,040

C3H4F3Cl

(HCFC 253)

0,030

C3H5FCl2

(HCFC 261)

0,020

C3H5F2Cl

(HCFC 262)

0,020

C3H6FCl

(HCFC 271)

0,030

Grupa IX

CH2BrCl

Halon 1011/bromoclorometan

0,120


(1)  Acest potențial de epuizare a stratului de ozon reprezintă cifre estimative stabilite pe baza cunoștințelor existente care sunt examinate și revizuite periodic în funcție de deciziile luate de părțile la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.

(2)  Această formulă nu se referă la 1,1,2-tricloretan.

(3)  Identifică substanța cea mai viabilă din punct de vedere comercial, după cum se specifică în protocol.


ANEXA II

Autoritățile competente din statele membre

BELGIQUE/BELGÏE

Mr Alain Wilmart

Ministère Fédéral des Affaires Sociales de la Santé Publique et de l'Environnement

Place Victor Horta, 40 — Bte 10

B-1060 Bruxelles

БЪЛГАРИЯ

Irina Sirashka

Global Atmospheric Processes Dept

Ministry of Environment and Water

22 Maria-Louisa Str.

BG-1000 Sofia

ČESKÁ REPUBLIKA

Mr Jakub Achrer

Ministry of the Environment of the Czech Republik

Air Pollution Prevention Department

Vršovická 65

CZ-100 10 Prague 10

DANMARK

Mr Mikkel Aaman Sørensen

Miljøstyrelsen (EPA)

Strandgade 29

DK-1401 Copenhagen K

DEUTSCHLAND

Mr Rolf Engelhardt

Ministry for Environment

Dept. IG II 1

P.O. Box 12 06 29

D-53048 Bonn

EESTI

Ms Valentina Laius

Ministry of the Environment of the Republic of Estonia

Narva mnt 7a

EE-Tallinn 15172

ΕΛΛΑΣ

Ms Sotiria Koloutsou-Vakakis

Environmental Engineer Ph.D.

Ministry for the Environment, Physical Planning and Public Works, Directorate for the Environment — Department of Air Quality

147 Patission

GR-112 51 Athens

ESPAÑA

Mr Alberto Moral Gonzalez

Ministerio de Medio Ambiente

Subdirección General de Calidad Ambiental

Pza San Juan de la Cruz s/n

E-28071 Madrid

FRANCE

Mr Vincent Szleper

Ministère de l'Écologie

DPPR/BSPC

20, avenue de Ségur

F-75302 Paris 07 SP

IRELAND

Mr David O'Sullivan

Inspector (Environment)

Dept of Environment, Heritage and Local Government Custom House

Dublin 1

Ireland

ITALIA

Mr Alessandro Giuliano Peru

Ministry for the Environment, Land and Sea

DG per la Ricerca ambientale e lo sviluppo

Via Cristoforo Colombo, 44

I-00147 Roma

ΚΥΠΡΟΣ

Dr. Charalambos Hajipakkos

Environment Service

Ministry of Agriculture, Natural Resources and Environment

CY-Nicosia

LATVIJA

Mr Armands Plate

Ministry of Environment

Environmental Protection Department

Peldu Iela 25

LV-1494 Riga

LIETUVA

Ms Marija Teriosina

Ministry of Environment

Chemicals Management Division

A. Jaksto 4/9

LT-2694 Vilnius

LUXEMBOURG

Mr Pierre Dornseiffer

Administration de l'Environnement

Division Air/Bruit

16, rue Eugène Ruppert

L-2453 Luxembourg

MAGYARORSZÁG

Mr Róbert Tóth

Ministry of Environment and Water

Department of Environmental Development

Fő utca 44-50

H-1011 Budapest

MALTA

Ms Charmaine Ajao Vassallo

Environment and Planning Authority

Environment Protection Directorate

Industrial Estate Kordin

Paola

NEDERLAND

Ms Gudi Alkemade

Climate Change Directorate

Ministry of Environment

PO Box 30945

2500 GX Den Haag

Nederland

ÖSTERREICH

Mr Paul Krajnik

Ministry of the Agriculture, Forestry, Environment and Water Management

Chemicals Department

Stubenbastei 5

A-1010 Wien

POLSKA

Mr Janusz Kozakiewicz

Industrial Chemistry Research Institute

Ozone Layer Protection Unit

8, Rydygiera Street

PL-01-793 Warsaw

PORTUGAL

Dra. Cristina Vaz Nunes

Ministry of Environment, Territorial Planning and Regional Development

Institute of Environment

Rua da Murgueira 9/9A — Zambujal Ap. 785

P-2611-865 Amadora

ROMANIA

Rodica Ella Morohoi

Ministry of Environment and Waters Management

12, Libertății Bv, District 5

Bucharest

SLOVENIJA

Ms Irena Malešič

Ministry of the Environment and Spacial Planning

Environmental Agency of the Republic of Slovenia

Vojkova 1b

SLO-1000 Ljubljana

SLOVENSKO

Mr Lubomir Ziak

Ministry of the Environment

Air Protection Department

Nam. L. Štúra 1

SK-812 35 Bratislava

SUOMI/FINLAND

Mrs Eliisa Irpola

Finnish Environment Institute

P.O.Box 140

FIN-00251 Helsinki

SVERIGE

Ms Maria Ujfalusi

Swedish Environmental Protection Agency

Naturvårdsverket

Blekholmsterassen 36

S-106 48 Stockholm

UNITED KINGDOM

Mr Stephen Reeves

International Climate Change and Ozone Division

UK Dept of Environment, Food and Rural Affairs

3rd floor — zone 3/A3

Ashdown House

123 Victoria Street

London SW1E 6DE

United Kingdom


18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/30


Aviz adresat exportatorilor din Uniunea Europeană care intenționează să exporte, în 2008, substanțe reglementate care diminuează stratul de ozon, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind „substanțele care diminuează stratul de ozon”

(2007/C 164/09)

I.

Prezentul aviz se adresează întreprinderilor care, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008, intenționează să exporte din Comunitatea Europeană următoarele substanțe:

Grupa I:

CFC 11, 12, 113, 114 sau 115

Grupa II:

alte CFC complet halogenate

Grupa III:

haloni 1211, 1301 sau 2402

Grupa IV:

tetraclorură de carbon

Grupa V:

1,1,1-tricloretan

Grupa VI:

bromură de metil

Grupa VII:

hidrobromofluorocarburi

Grupa VIII:

hidroclorofluorocarburi

Grupa IX:

bromoclorometan

II.

Exporturile comunitare de clorofluorocarburi, de alți compuși halogenați clorofluorocarbonici, de haloni, de tetraclorură de carbon, de 1,1,1-tricloroetan, de hidrobromfluorocarburi și de bromclormetan sau de produse și echipamente, altele decât efectele personale, care conțin aceste substanțe sau a căror funcționare continuă depinde de furnizarea acestor substanțe sunt interzise. Această interdicție nu se aplică exporturilor de:

(a)

substanțe reglementate produse în temeiul articolului 3 alineatul (6), pentru a satisface cerințele interne de bază ale părților, în conformitate cu articolul 5 din protocol;

(b)

substanțe reglementate produse în temeiul articolului 3 alineatul (7), pentru a satisface orice utilizare critică sau esențială a părților;

(c)

produse și echipamente care conțin substanțele reglementate produse în temeiul articolului 3 alineatul (5) sau importate în temeiul articolului 7 litera (b);

(d)

haloni recuperați, reciclați sau regenerați, depozitați pentru utilizări critice în instalații autorizate sau exploatate de autoritățile competente pentru a satisface, până la 31 decembrie 2009, utilizările critice menționate în lista din anexa VII la regulamentul în cauză, precum și exporturilor de produse și echipamente care conțin halon pentru a satisface utilizările critice enumerate în anexa VII la respectivul regulament;

(e)

substanțe reglementate pentru a fi utilizate în cadrul aplicațiilor ca intermediari de sinteză și agenți de proces;

(f)

inhalatoare cu dozator și mecanisme de administrare care conțin clorofluorocarburi pentru dispozitive ermetice destinate implantării în corpul uman pentru administrarea de doze stabilite de medicamente care pot fi autorizate temporar;

(g)

produse și echipamente folosite, care conțin spumă de izolare rigidă sau spumă cu înveliș integrat, produse cu ajutorul clorofluorocarburilor. Această derogare nu se aplică:

echipamentelor și produselor de refrigerare și de aer condiționat,

echipamentelor și produselor de refrigerare și de aer condiționat care conțin clorofluorocarburi, utilizate ca agenți frigorifici, sau a căror funcționare continuă depinde de furnizarea clorfluorocarburilor utilizate ca agenți frigorifici în alte echipamente și produse,

spumelor și produselor de izolare pentru construcții;

(h)

produse și echipamente care conțin HCFC destinate exportului în țări în care este permisă în continuare utilizarea de HCFC în astfel de produse.

Sunt interzise exporturile comunitare de bromură de metil și de hidrocloroflourocarburi către orice stat care nu este parte la protocol.

III.

Articolul 12 prevede autorizarea exporturilor substanțelor menționate în lista de la anexa I. Comisia Europeană trebuie să elibereze respectivele licențe de export după verificarea respectării dispozițiilor articolului 11 din regulamentul menționat anterior.

IV.

Comisia transmite prezentul aviz întreprinderilor care doresc să exporte substanțe reglementate în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2008 și cărora, până în prezent, nu li s-a acordat nicio licență de export, invitându-le să își exprime intenția, până la data de 1 septembrie 2007, prin depunerea formularului de înregistrare disponibil online la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods_documents/ods_registration_form.doc

După înregistrarea în baza de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, întreprinderile în cauză trebuie, de asemenea, să urmeze procedura descrisă la punctul V.

V.

Întreprinderile cărora li s-au acordat în anii anteriori licențe de export trebuie să declare acest lucru prin completarea și depunerea online a formularului sau a formularelor relevante, prin intermediul bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, disponibilă la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods.htm

Pe lângă înregistrarea online, în atenția Comisiei trebuie trimisă o versiune imprimată și semnată a formularului de declarație de export:

Comisia Europeană

Direcția Generală Mediu

Unitatea ENV.C.4 — Emisii industriale și protecția stratului de ozon

BU-5 2/200

B-1049 Bruxelles

Fax (32-2) 292 06 92

E-mail: env-ods@ec.europa.eu

De asemenea, o copie a cererii trebuie trimisă autorității competente din statul membru în cauză (a se vedea anexa II).

VI.

Comisia va lua în considerare numai cererile primite până la 1 septembrie 2007. Simpla depunere a unei declarații de export nu conferă dreptul de a efectua exporturi.

VII.

Pentru a exporta în 2008 substanțe reglementate, întreprinderile care au depus o declarație de export trebuie să solicite Comisiei, prin intermediul bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, un număr de licență de export, utilizând formularul de cerere aferent disponibil online. Se eliberează un număr de licență de export în cazul în care Comisia consideră că cererea este conformă cu declarația și cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (1). Solicitantului i se va comunica prin email dacă cererea i-a fost acceptată. Comisia își rezervă dreptul de a refuza acordarea unui număr de licență de export în cazul în care substanța care face obiectul exportului nu corespunde descrierii, nu poate fi utilizată în scopurile autorizate sau nu poate fi exportată în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

VIII.

În vederea verificării descrierii substanței și a scopului exportului, Comisia poate cere solicitantului să furnizeze informații suplimentare necesare analizării unei cereri de acordare a unui număr de licență de export pentru a satisface cerințele interne de bază sau cerințele pentru utilizări esențiale sau utilizări critice ale părților, în temeiul articolului 11 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul în cauză.

Aceste informații se referă în special la:

o confirmare din partea producătorului care să ateste faptul că respectiva substanță a fost produsă în scopul declarat,

o confirmare din partea solicitantului care să ateste faptul că respectiva substanță va fi exportată numai în scopul declarat și

denumirea și adresa destinatarului final din țara de destinație finală.

Comisia își rezervă dreptul de a elibera un astfel de număr de licență de export numai după ce autoritatea competentă din țara de destinație a confirmat scopul exporturilor și faptul că acestea nu vor genera o situație de nerespectare a dispozițiilor Protocolului de la Montreal.


(1)  JO L 244, 29.9.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).


ANEXA I

Substanțe avute în vedere

Grupă

Substanțe

Potențial de epuizare a stratului de ozon (1)

Grupa I

CFCl3

(CFC 11)

1,0

CF2Cl2

(CFC 12)

1,0

C2F3Cl3

(CFC 113)

0,8

C2F4Cl2

(CFC 114)

1,0

C2F5Cl

(CFC 115)

0,6

Grupa II

CF3Cl

(CFC 13)

1,0

C2FCl5

(CFC 111)

1,0

C2F2Cl4

(CFC 112)

1,0

C3FCl7

(CFC 211)

1,0

C3F2Cl6

(CFC 212)

1,0

C3F3Cl5

(CFC 213)

1,0

C3F4Cl4

(CFC 214)

1,0

C3F5Cl3

(CFC 215)

1,0

C3F6Cl2

(CFC 216)

1,0

C3F7Cl

(CFC 217)

1,0

Grupa III

CF2BrCl

(halon 1211)

3,0

CF3Br

(halon 1301)

10,0

C2F4Br2

(halon 2402)

6,0

Grupa IV

CCl4

(tetraclorură de carbon)

1,1

Grupa V

C2H3Cl3  (2)

(1,1,1-tricloretan)

0,1

Grupa VI

CH3Br

(bromură de metil)

0,6

Grupa VII

CHFBr2

 

1,00

CHF2Br

 

0,74

CH2FBr

 

0,73

C2HFBr4

 

0,8

C2HF2Br3

 

1,8

C2HF3Br2

 

1,6

C2HF4Br

 

1,2

C2H2FBr3

 

1,1

C2H2F2Br2

 

1,5

C2H2F3Br

 

1,6

C2H3FBr2

 

1,7

C2H3F2Br

 

1,1

C2H4FBr

 

0,1

C3HFBr6

 

1,5

C3HF2Br5

 

1,9

C3HF3Br4

 

1,8

C3HF4Br3

 

2,2

C3HF5Br2

 

2,0

C3HF6Br

 

3,3

C3H2FBr5

 

1,9

C3H2F2Br4

 

2,1

C3H2F3Br3

 

5,6

C3H2F4Br2

 

7,5

C3H2F5Br

 

1,4

C3H3FBr4

 

1,9

C3H3F2Br3

 

3,1

C3H3F3Br2

 

2,5

C3H3F4Br

 

4,4

C3H4FBr3

 

0,3

C3H4F2Br2

 

1,0

C3H4F3Br

 

0,8

C3H5FBr2

 

0,4

C3H5F2Br

 

0,8

C3H6FBr

 

0,7

Grupa VIII

CHFCl2

(HCFC 21) (3)

0,040

CHF2Cl

(HCFC 22) (3)

0,055

CH2FCl

(HCFC 31)

0,020

C2HFCl4

(HCFC 121)

0,040

C2HF2Cl3

(HCFC 122)

0,080

C2HF3Cl2

(HCFC 123) (3)

0,020

C2HF4Cl

(HCFC 124) (3)

0,022

C2H2FCl3

(HCFC 131)

0,050

C2H2F2Cl2

(HCFC 132)

0,050

C2H2F3Cl

(HCFC 133)

0,060

C2H3FCl2

(HCFC 141)

0,070

CH3CFCl2

(HCFC 141b) (3)

0,110

C2H3F2Cl

(HCFC 142)

0,070

CH3CF2Cl

(HCFC 142b) (3)

0,065

C2H4FCl

(HCFC 151)

0,005

C3HFCl6

(HCFC 221)

0,070

C3HF2Cl5

(HCFC 222)

0,090

C3HF3Cl4

(HCFC 223)

0,080

C3HF4Cl3

(HCFC 224)

0,090

C3HF5Cl2

(HCFC 225)

0,070

CF3CF2CHCl2

(HCFC 225ca (3)

0,025

CF2ClCF2CHClF

(HCFC 225cb) (3)

0,033

C3HF6Cl

(HCFC 226)

0,100

C3H2FCl5

(HCFC 231)

0,090

C3H2F2Cl4

(HCFC 232)

0,100

C3H2F3Cl3

(HCFC 233)

0,230

C3H2F4Cl2

(HCFC 234)

0,280

C3H2F5Cl

(HCFC 235)

0,520

C3H3FCl4

(HCFC 241)

0,090

C3H3F2Cl3

(HCFC 242)

0,130

C3H3F3Cl2

(HCFC 243)

0,120

C3H3F4Cl

(HCFC 244)

0,140

C3H4FCl3

(HCFC 251)

0,010

C3H4F2Cl2

(HCFC 252)

0,040

C3H4F3Cl

(HCFC 253)

0,030

C3H5FCl2

(HCFC 261)

0,020

C3H5F2Cl

(HCFC 262)

0,020

C3H6FCl

(HCFC 271)

0,030

Grupa IX

CH2BrCl

Halon 1011/bromoclorometan

0,120


(1)  Acest potențial de epuizare a stratului de ozon reprezintă cifre estimative stabilite pe baza cunoștințelor existente care sunt examinate și revizuite periodic în funcție de deciziile luate de părțile la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.

(2)  Această formulă nu se referă la 1,1,2-tricloretan.

(3)  Identifică substanța cea mai viabilă din punct de vedere comercial, după cum se specifică în protocol.


ANEXA II

Autoritățile competente din statele membre

BELGIQUE/BELGÏE

Mr Alain Wilmart

Ministère Fédéral des Affaires Sociales de la Santé Publique et de l'Environnement

Place Victor Horta, 40 — Bte 10

B-1060 Bruxelles

БЪЛГАРИЯ

Irina Sirashka

Global Atmospheric Processes Dept

Ministry of Environment and Water

22 Maria-Louisa Str.

BG-1000 Sofia

ČESKÁ REPUBLIKA

Mr Jakub Achrer

Ministry of the Environment of the Czech Republik

Air Pollution Prevention Department

Vršovická 65

CZ-100 10 Prague 10

DANMARK

Mr Mikkel Aaman Sørensen

Miljøstyrelsen (EPA)

Strandgade 29

DK-1401 Copenhagen K

DEUTSCHLAND

Mr Rolf Engelhardt

Ministry for Environment

Dept. IG II 1

P.O. Box 12 06 29

D-53048 Bonn

EESTI

Ms Valentina Laius

Ministry of the Environment of the Republic of Estonia

Narva mnt 7a

EE-Tallinn 15172

ΕΛΛΑΣ

Ms Sotiria Koloutsou-Vakakis

Environmental Engineer Ph.D.

Ministry for the Environment, Physical Planning and Public Works, Directorate for the Environment — Department of Air Quality

147 Patission

GR-112 51 Athens

ESPAÑA

Mr Alberto Moral Gonzalez

Ministerio de Medio Ambiente

Subdireccíon General de Calidad Ambiental

Pza San Juan de la Cruz s/n

E-28071 Madrid

FRANCE

Mr Vincent Szleper

Ministère de l'Écologie

DPPR/BSPC

20, avenue de Ségur

F-75302 Paris 07 SP

IRELAND

Mr David O'Sullivan

Inspector (Environment)

Dept of Environment, Heritage and Local Government Custom House

Dublin 1

Ireland

ITALIA

Mr Alessandro Giuliano Peru

Ministry for the Environment, Land and Sea

DG per la Ricerca ambientale e lo sviluppo

Via Cristoforo Colombo, 44

I-00147 Roma

ΚΥΠΡΟΣ

Dr. Charalambos Hajipakkos

Environment Service

Ministry of Agriculture, Natural Resources and Environment

CY-Nicosia

LATVIJA

Mr Armands Plate

Ministry of Environment

Environmental Protection Department

Peldu Iela 25

LV-1494 Riga

LIETUVA

Ms Marija Teriosina

Ministry of Environment

Chemicals Management Division

A. Jaksto 4/9

LT-2694 Vilnius

LUXEMBOURG

Mr Pierre Dornseiffer

Administration de l'Environnement

Division Air/Bruit

16, rue Eugene Ruppert

L-2453 Luxembourg

MAGYARORSZÁG

Mr Robert Toth

Ministry of Environment and Water

Department of Environmental Development

Fő utca 44-50

H-1011 Budapest

MALTA

Ms Charmaine Ajao Vassallo

Environment and Planning Authority

Environment Protection Directorate

Industrial Estate Kordin

Paola

NEDERLAND

Ms Gudi Alkemade

Climate Change Directorate

Ministry of Environment

PO Box 30945

2500 GX Den Haag

Nederland

ÖSTERREICH

Mr Paul Krajnik

Ministry of the Agriculture, Forestry, Environment and Water Management

Chemicals Department

Stubenbastei 5

A-1010 Wien

POLSKA

Mr Janusz Kozakiewicz

Industrial Chemistry Research Institute

Ozone Layer Protection Unit

8, Rydygiera Street

PL-01-793 Warsaw

PORTUGAL

Dra. Cristina Vaz Nunes

Ministry of Environment, Territorial Planning and Regional Development

Institute of Environment

Rua da Murgueira 9/9A — Zambujal Ap. 785

P-2611-865 Amadora

ROMANIA

Rodica Ella Morohoi

Ministry of Environment and Waters Management

12, Libertății Bv, District 5

Bucharest

SLOVENIJA

Ms Irena Malešič

Ministry of the Environment and Spacial Planning

Environmental Agency of the Republic of Slovenia

Vojkova 1b

SLO-1000 Ljubljana

SLOVENSKO

Mr Lubomir Ziak

Ministry of the Environment

Air Protection Department

Nam. L. Štúra 1

SK-812 35 Bratislava

SUOMI/FINLAND

Mrs Eliisa Irpola

Finnish Environment Institute

P.O.Box 140

FIN-00251 Helsinki

SVERIGE

Ms Maria Ujfalusi

Swedish Environmental Protection Agency

Naturvårdsverket

Blekholmsterassen 36

S-106 48 Stockolm

UNITED KINGDOM

Mr Stephen Reeves

International Climate Change and Ozone Division

UK Dept of Environment, Food and Rural Affairs

3rd floor — zone 3/A3

Ashdown House

123 Victoria Street

London SW1E 6DE

United Kingdom


18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/37


Aviz adresat întreprinderilor utilizatoare de substanțe reglementate din Uniunea Europeană, autorizate pentru utilizări esențiale în Comunitate în 2008 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind „substanțele care diminuează stratul de ozon”

(2007/C 164/10)

I.

Prezentul aviz se referă la următoarele substanțe:

Grupa I:

CFC 11, 12, 113, 114 sau 115

Grupa II:

alte CFC complet halogenate

Grupa III:

halon 1211, 1301 sau 2402

Grupa IV:

tetraclorură de carbon

Grupa V:

1,1,1-tricloretan

Grupa VI:

bromură de metil

Grupa VII:

hidrobromofluorocarburi

Grupa VIII:

hidroclorofluorocarburi

Grupa IX:

bromoclorometan

II.

Prezentul aviz se adresează utilizatorilor care intenționează:

1.

să utilizeze substanțele menționate anterior la fabricarea inhalatoarelor cu dozator în cadrul Comunității;

2.

să achiziționeze, direct de la producător sau prin importul în Comunitate, și nu de la eventualii distribuitori comunitari, substanțele menționate anterior, destinate utilizărilor analitice și de laborator.

III.

Substanțele reglementate destinate utilizărilor esențiale pot fi obținute din producția comunitară sau, dacă acest lucru se dovedește necesar, pot fi importate din surse din afara Comunității.

IV.

Decizia IV/25 a părților la Protocolul de la Montreal cu privire la substanțele care epuizează stratul de ozon definește criteriile și o procedură de stabilire a „utilizărilor esențiale” pentru care este autorizată continuarea producției și a consumului după eliminarea lor treptată.

V.

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) prevede determinarea cantităților din substanțele reglementate menționate anterior destinate utilizărilor esențiale care pot fi permise în Comunitate în 2008 în cazul în care nu sunt disponibile alternative adecvate și în conformitate cu Decizia IV/25 a părților la Protocolul de la Montreal.

VI.

Părțile la Protocolul de la Montreal ar putea lua, în septembrie 2007, o decizie de autorizare a nivelurilor maxime de producție și consum necesare în 2007 utilizărilor esențiale de CFC la fabricarea inhalatoarelor cu dozator folosite în tratamentul astmei și al bolilor pulmonare obstructive cronice, astfel cum este specificat în anexa I, sub rezerva condițiilor stabilite la alineatul (2) din decizia VII/28 a reuniunii părților la protocol.

VII.

Prin Decizia XV/8 a părților la Protocolul de la Montreal sunt autorizate producția și consumul necesare pentru a satisface utilizările esențiale ale substanțelor reglementate menționate în listele din anexele A, B și C (substanțe din grupele II și III) la Protocolul de la Montreal, destinate utilizărilor analitice și de laborator enumerate în lista din anexa IV la raportul celei de-a șaptea reuniuni a părților, sub rezerva condițiilor stabilite în anexa II la raportul celei de-a șasea reuniuni a părților.

VIII.

În conformitate cu Decizia X/19 a părților la Protocolul de la Montreal, puritatea substanțelor reglementate destinate utilizărilor analitice și de laborator trebuie să fie de cel puțin 99 % pentru 1,1,1-tricloretan și 99,5 % pentru tetraclorura de carbon. Aceste substanțe cu grad ridicat de puritate și amestecurile pe bază de substanțe reglementate se livrează numai în recipiente care se pot reînchide, în cilindrii de înaltă presiune cu o capacitate mai mică de trei litri sau în baloane de sticlă de maximum 10 ml, pe care figurează în mod vizibil mențiunea „substanțe care epuizează stratul de ozon, destinate exclusiv utilizărilor analitice și de laborator”. De asemenea, pe aceste recipiente trebuie să fie indicat faptul că substanțele folosite sau cele în exces trebuie, pe cât posibil, colectate și reciclate. În cazul în care reciclarea nu este o variantă practică, materialele trebuie distruse în conformitate cu procedurile descrise la articolul 16 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior.

IX.

Prin Decizia XVII/10 a părților la Protocolul de la Montreal, adoptată în decembrie 2005, sunt autorizate producția și consumul necesare pentru a satisface utilizările esențiale ale bromurii de metil, ale substanțelor reglementate menționate în listele din anexa E (substanțe din grupa I) la Protocolul de la Montreal, destinate utilizărilor analitice și de laborator enumerate în lista din anexa IV la raportul celei de-a șaptea reuniuni a părților, sub rezerva condițiilor stabilite în anexa II la raportul celei de-a șasea reuniuni a părților. Categoriile de utilizări analitice și de laborator critice autorizate ale bromurii de metil sunt enumerate la alineatul (2) din Decizia XVIII/15. Utilizările menționate la alineatul (6) literele (a) și (c) din Decizia VII/11 și în Decizia XI/15 nu sunt incluse printre utilizările analitice și de laborator autorizate.

X.

Informații suplimentare, precum și textele deciziilor relevante citate anterior (Deciziile IV/25, XI/15, XV/8, XVI/16, XVII/10 și XVIII/15) sunt disponibile la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/pdf/2006_lab.pdf

XI.

Procedura de alocare a unor cantități din substanțele reglementate pentru utilizările esențiale menționate anterior, desfășurată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 și al Regulamentului (CE) nr. 2038/2000 ale Parlamentului European și ale Consiliului (2) este descrisă în continuare:

1.

O întreprindere căreia nu i-a fost acordată o cotă în 2007 și care solicită Comisiei analizarea posibilității de a i se acorda o cotă de utilizări esențiale pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2008 trebuie să transmită Comisiei intenția sa, până la 1 septembrie 2007, prin depunerea formularului de înregistrare disponibil online la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods_documents/ods_registration_form.doc

După înregistrarea în baza de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, întreprinderile în cauză trebuie, de asemenea, să urmeze procedura descrisă la punctul 2.

2.

Orice utilizator al substanțelor enumerate la începutul prezentului aviz poate depune o cerere de utilizări esențiale.

În cazul CFC utilizate la inhalatoarele cu dozator, toate întreprinderile înregistrate vor primi din partea Comisiei un formular de cerere.

În ceea ce privește utilizările de laborator, fiecare solicitant trebuie să depună cererea completând formularul corespunzător, prin intermediul bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon, disponibilă online la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/ozone/ods.htm

Pe lângă înregistrarea online, în atenția Comisiei trebuie trimisă o versiune imprimată și semnată a formularului de declarație de import:

Comisia Europeană

Direcția Generală Mediu

Unitatea ENV.C.4 — Emisii industriale și protecția stratului de ozon

BU-5 2/200

B-1049 Bruxelles

Fax (32-2) 292 06 92

E-mail: env-ods@ec.europa.eu

De asemenea, o copie a cererii trebuie trimisă autorității competente din statul membru în cauză (a se vedea anexa II).

XII.

Comisia va lua în considerare numai cererile primite până la 1 septembrie 2007.

XIII.

Comisia va acorda cote utilizatorilor care respectă cerințele menționate anterior și le va comunica utilizarea pentru care au primit autorizație, substanțele pe care au dreptul să le utilizeze și cantitatea din respectivele substanțe reglementate.

XIV.

Conform procedurii descrise anterior, Comisia va comunica solicitanților, pe baza unei decizii, cantitățile de substanțe reglementate autorizate în Comunitate în 2008 a căror producție și import sunt permise.

XV.

Utilizatorii care dețin o cotă pentru utilizarea esențială a unei substanțe reglementate pentru 2007 vor putea să se adreseze unui producător comunitar, prin intermediul bazei de date a substanțelor care epuizează stratul de ozon sau, după caz, să solicite Comisiei acordarea unei licențe de import pentru o substanță reglementată în limita cotei în cauză. Pentru a produce substanța reglementată necesară satisfacerii respectivei cereri de acordare a unei licențe, respectivul producător trebuie să dețină o autorizație eliberată de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară producția în cauză. Comisei îi este notificată din timp decizia de acordare a unei asemenea autorizații de către autoritatea competentă din statul membru respectiv.


(1)  JO L 244, 29.9.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2)  JO L 244, 29.9.2000, p. 25.


ANEXA I

Substanțe avute în vedere

Grupă

Substanțe

Potențial de epuizare a stratului de ozon (1)

Grupa I

CFCl3

(CFC 11)

1,0

CF2Cl2

(CFC 12)

1,0

C2F3Cl3

(CFC 113)

0,8

C2F4Cl2

(CFC 114)

1,0

C2F5Cl

(CFC 115)

0,6

Grupa II

CF3Cl

(CFC 13)

1,0

C2FCl5

(CFC 111)

1,0

C2F2Cl4

(CFC 112)

1,0

C3FCl7

(CFC 211)

1,0

C3F2Cl6

(CFC 212)

1,0

C3F3Cl5

(CFC 213)

1,0

C3F4Cl4

(CFC 214)

1,0

C3F5Cl3

(CFC 215)

1,0

C3F6Cl2

(CFC 216)

1,0

C3F7Cl

(CFC 217)

1,0

Grupa III

CF2BrCl

(halon 1211)

3,0

CF3Br

(halon 1301)

10,0

C2F4Br2

(halon 2402)

6,0

Grupa IV

CCl4

(tetraclorură de carbon)

1,1

Grupa V

C2H3Cl3  (2)

(1,1,1-tricloretan)

0,1

Grupa VI

CH3Br

(bromură de metil)

0,6

Grupa VII

CHFBr2

 

1,00

CHF2Br

 

0,74

CH2FBr

 

0,73

C2HFBr4

 

0,8

C2HF2Br3

 

1,8

C2HF3Br2

 

1,6

C2HF4Br

 

1,2

C2H2FBr3

 

1,1

C2H2F2Br2

 

1,5

C2H2F3Br

 

1,6

C2H3FBr2

 

1,7

C2H3F2Br

 

1,1

C2H4FBr

 

0,1

C3HFBr6

 

1,5

C3HF2Br5

 

1,9

C3HF3Br4

 

1,8

C3HF4Br3

 

2,2

C3HF5Br2

 

2,0

C3HF6Br

 

3,3

C3H2FBr5

 

1,9

C3H2F2Br4

 

2,1

C3H2F3Br3

 

5,6

C3H2F4Br2

 

7,5

C3H2F5Br

 

1,4

C3H3FBr4

 

1,9

C3H3F2Br3

 

3,1

C3H3F3Br2

 

2,5

C3H3F4Br

 

4,4

C3H4FBr3

 

0,3

C3H4F2Br2

 

1,0

C3H4F3Br

 

0,8

C3H5FBr2

 

0,4

C3H5F2Br

 

0,8

C3H6FBr

 

0,7

Grupa VIII

CHFCl2

(HCFC 21) (3)

0,040

CHF2Cl

(HCFC 22) (3)

0,055

CH2FCl

(HCFC 31)

0,020

C2HFCl4

(HCFC 121)

0,040

C2HF2Cl3

(HCFC 122)

0,080

C2HF3Cl2

(HCFC 123) (3)

0,020

C2HF4Cl

(HCFC 124) (3)

0,022

C2H2FCl3

(HCFC 131)

0,050

C2H2F2Cl2

(HCFC 132)

0,050

C2H2F3Cl

(HCFC 133)

0,060

C2H3FCl2

(HCFC 141)

0,070

CH3CFCl2

(HCFC 141b) (3)

0,110

C2H3F2Cl

(HCFC 142)

0,070

CH3CF2Cl

(HCFC 142b) (3)

0,065

C2H4FCl

(HCFC 151)

0,005

C3HFCl6

(HCFC 221)

0,070

C3HF2Cl5

(HCFC 222)

0,090

C3HF3Cl4

(HCFC 223)

0,080

C3HF4Cl3

(HCFC 224)

0,090

C3HF5Cl2

(HCFC 225)

0,070

CF3CF2CHCl2

(HCFC 225ca) (3)

0,025

CF2ClCF2CHClF

(HCFC 225cb) (3)

0,033

C3HF6Cl

(HCFC 226)

0,100

C3H2FCl5

(HCFC 231)

0,090

C3H2F2Cl4

(HCFC 232)

0,100

C3H2F3Cl3

(HCFC 233)

0,230

C3H2F4Cl2

(HCFC 234)

0,280

C3H2F5Cl

(HCFC 235)

0,520

C3H3FCl4

(HCFC 241)

0,090

C3H3F2Cl3

(HCFC 242)

0,130

C3H3F3Cl2

(HCFC 243)

0,120

C3H3F4Cl

(HCFC 244)

0,140

C3H4FCl3

(HCFC 251)

0,010

C3H4F2Cl2

(HCFC 252)

0,040

C3H4F3Cl

(HCFC 253)

0,030

C3H5FCl2

(HCFC 261)

0,020

C3H5F2Cl

(HCFC 262)

0,020

C3H6FCl

(HCFC 271)

0,030

Grupa IX

CH2BrCl

Halon 1011/bromoclorometan

0,120


(1)  Acest potențial de epuizare a stratului de ozon reprezintă cifre estimative stabilite pe baza cunoștințelor existente care sunt examinate și revizuite periodic în funcție de deciziile luate de părțile la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.

(2)  Această formulă nu se referă la 1,1,2-tricloretan.

(3)  Identifică substanța cea mai viabilă din punct de vedere comercial, după cum se specifică în protocol.


ANEXA II

Autoritățile competente din statele membre

BELGIQUE/BELGÏE

Mr Alain Wilmart

Ministère Fédéral des Affaires Sociales de la Santé Publique et de l'Environnement

Place Victor Horta, 40 — Bte 10

B-1060 Bruxelles

БЪЛГАРИЯ

Irina Sirashka

Global Atmospheric Processes Dept

Ministry of Environment and Water

22 Maria-Louisa Str.

BG-1000 Sofia

ČESKÁ REPUBLIKA

Mr Jakub Achrer

Ministry of the Environment of the Czech Republik

Air Pollution Prevention Department

Vršovická 65

CZ-100 10 Prague 10

DANMARK

Mr Mikkel Aaman Sørensen

Miljøstyrelsen (EPA)

Strandgade 29

DK-1401 Copenhagen K

DEUTSCHLAND

Mr Rolf Engelhardt

Ministry for Environment

Dept. IG II 1

P.O. Box 12 06 29

D-53048 Bonn

EESTI

Ms Valentina Laius

Ministry of the Environment of the Republic of Estonia

Narva mnt 7a

EE-Tallinn 15172

ΕΛΛΑΣ

Ms Sotiria Koloutsou-Vakakis

Environmental Engineer Ph.D.

Ministry for the Environment, Physical Planning and Public Works, Directorate for the Environment — Department of Air Quality

147 Patission

GR-112 51 Athens

ESPAÑA

Mr Alberto Moral Gonzalez

Ministerio de Medio Ambiente

Subdirección General de Calidad Ambiental

Pza San Juan de la Cruz s/n

E-28071 Madrid

FRANCE

Mr Vincent Szleper

Ministère de l'Écologie

DPPR/BSPC

20, avenue de Ségur

F-75302 Paris 07 SP

IRELAND

Mr David O'Sullivan

Inspector (Environment)

Dept of Environment, Heritage and Local Government Custom House

Dublin 1

Ireland

ITALIA

Mr Alessandro Giuliano Peru

Ministry for the Environment, Land and Sea

DG per la Ricerca ambientale e lo sviluppo

Via Cristoforo Colombo, 44

I-00147 Roma

ΚΥΠΡΟΣ

Dr. Charalambos Hajipakkos

Environment Service

Ministry of Agriculture, Natural Resources and Environment

CY-Nicosia

LATVIJA

Mr Armands Plate

Ministry of Environment

Environmental Protection Department

Peldu Iela 25

LV-1494 Riga

LIETUVA

Ms Marija Teriosina

Ministry of Environment

Chemicals Management Division

A. Jaksto 4/9

LT-2694 Vilnius

LUXEMBOURG

Mr Pierre Dornseiffer

Administration de l'Environnement

Division Air/Bruit

16, rue Eugène Ruppert

L-2453 Luxembourg

MAGYARORSZÁG

Mr Róbert Tóth

Ministry of Environment and Water

Department of Environmental Development

Fő utca 44-50

H-1011 Budapest

MALTA

Ms Charmaine Ajao Vassallo

Environment and Planning Authority

Environment Protection Directorate

Industrial Estate Kordin

Paola

NEDERLAND

Ms Gudi Alkemade

Climate Change Directorate

Ministry of Environment

PO Box 30945

2500 GX Den Haag

Nederland

ÖSTERREICH

Mr Paul Krajnik

Ministry of the Agriculture, Forestry, Environment and Water Management

Chemicals Department

Stubenbastei 5

A-1010 Wien

POLSKA

Mr Janusz Kozakiewicz

Industrial Chemistry Research Institute

Ozone Layer Protection Unit

8, Rydygiera Street

PL-01-793 Warsaw

PORTUGAL

Dra. Cristina Vaz Nunes

Ministry of Environment, Territorial Planning and Regional Development

Institute of Environment

Rua da Murgueira 9/9A — Zambujal Ap. 785

P-2611-865 Amadora

ROMANIA

Rodica Ella Morohoi

Ministry of Environment and Waters Management

12, Libertății Bv, District 5

Bucharest

SLOVENIJA

Ms Irena Malešič

Ministry of the Environment and Spacial Planning

Environmental Agency of the Republic of Slovenia

Vojkova 1b

SLO-1000 Ljubljana

SLOVENSKO

Mr Lubomir Ziak

Ministry of the Environment

Air Protection Department

Nam. L. Štúra 1

SK-812 35 Bratislava

SUOMI/FINLAND

Mrs Eliisa Irpola

Finnish Environment Institute

P.O.Box 140

FIN-00251 Helsinki

SVERIGE

Ms Maria Ujfalusi

Swedish Environmental Protection Agency

Naturvårdsverket

Blekholmsterassen 36

S-106 48 Stockholm

UNITED KINGDOM

Mr Stephen Reeves

International Climate Change and Ozone Division

UK Dept of Environment, Food and Rural Affairs

3rd floor — zone 3/A3

Ashdown House

123 Victoria Street

London SW1E 6DE

United Kingdom


Rectificare

18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/45


Rectificare la informații comunicate în temeiul articolului 34 din Codul Frontierelor Schengen

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 153 din 6 iulie 2007 )

(2007/C 164/11)

În cuprins, pe coperta 1, și în titlu, la pagina 1:

în loc de:

„Informații comunicate în temeiul articolului 34 din Codul Frontierelor Schengen”

se va citi:

„Notificări facute de către Bulgaria privind articolul 34 din Codul Frontierelor Schengen”.