7.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/1

—

Europa trece la ora actuală prin schimbări socio-economice și tehnologice uriașe, care sunt esențiale pentru a putea realiza obiectivul principal al Agendei 2000 Lisabona, prin menținerea și dezvoltarea unui model european care să poată combina prosperitatea și solidaritatea. În acest scop, trebuie remarcat că este imperativ necesar ca Europa să mențină un cadru politic puternic, singurul capabil să furnizeze diferitelor părți implicate instrumentele necesare nu doar pentru a profita de noile ocazii favorabile ci și pentru a administra consecințele acestora. Colectivitățile teritoriale ale Uniunii se numără printre părțile cele mai expuse acestor provocări dar, în același timp, dispun de o capacitate considerabilă de a pune în aplicare orientările politicilor strategice prin acțiuni concrete, mobilizând actorii sociali și economici de pe tot teritoriul Europei.

—

Succesul strategiei reînnoite a Uniunii Europene pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă depinde de capacitatea sa de a-și mobiliza resursele în toate teritoriile Uniunii. Cu toate acestea, atât bugetele naționale cât și bugetul UE se confruntă cu restricții importante. De aceea Uniunea trebuie să găsească modul cel mai adecvat pentru a spori resursele financiare disponibile. Comitetul Regiunilor este de părere că politica de coeziune, prin orientarea sa strategică și modalitățile de punere în aplicare, exercită un efect de pârghie aflat la dispoziția Uniunii.

—

CoR consideră că efectul de pârghie al politicii de coeziune se poate accentua pe parcursul perioadei de programare 2007-2013. Principiile politicii de coeziune, testate și confirmate în practică, au fost susținute de o serie întreagă de măsuri: adoptarea unei abordări mai strategice a politicilor de coeziune, alocarea și concentrarea de fonduri pentru sectoarele prioritare și crearea unui cadru legislativ îmbunătățit pentru adoptarea de scheme de finanțare inovatoare, tratarea programelor de dezvoltare urbană ca programe importante și îmbunătățirea cooperării teritoriale.

1.1

Prin scrisoarea din 24 martie 2006, semnată de comisarul WALLSTRÖM, Comisia Europeană a solicitat Comitetului Regiunilor elaborarea unui aviz prospectiv privind „Efectul de pârghie al politicii de coeziune”. Comisia consideră că avizul Comitetului Regiunilor privind acest subiect va aduce o contribuție importantă la cel de-al patrulea raport privind coeziunea, a cărui adoptare este prevăzută pentru primăvara anului 2007.

1.2

Pe de altă parte, dl Josep BORRELL, președintele Parlamentului European, a solicitat prin scrisoarea din 20 iulie, adresată Comitetului Regiunilor, elaborarea unui aviz privind raportul întocmit de dna Francisca PLEGUEZUELOS AGUILAR (ES/PSE), deputat european și membru al Comisiei pentru dezvoltare regională (REGI) a Parlamentului, cu privire la consecințele politicilor structurale asupra coeziunii în Uniunea Europeană. Comisia COTER a decis că acest aviz prospectiv va constitui un răspuns și la solicitarea Parlamentului.

1.3

Acest aviz are scopul de a contribui la dezbaterea privind viitorul politicii de coeziune în Europa extinsă și locul pe care această politică îl ocupă în bugetul Uniunii. După părerea Comitetului, mai multe propuneri anterioare au pus la îndoială eficacitatea politicii de coeziune într-o Uniune Europeană care are nevoie de reforme, atât din cauza extinderii sale cât și din cauza globalizării. Acest aviz se referă în primul rând la subestimarea efectelor politicii de coeziune care a stat la baza acestor propuneri anterioare.

1.4

Europa trece la ora actuală prin schimbări socio-economice și tehnologice uriașe, care sunt esențiale pentru a putea realiza obiectivul principal al Agendei 2000 Lisabona, prin menținerea și dezvoltarea unui model european care să poată combina prosperitatea și solidaritatea. În acest scop, trebuie remarcat că este imperativ necesar ca Europa să mențină un cadru politic puternic, singurul capabil să furnizeze diferitelor părți implicate instrumentele necesare nu doar pentru a profita de noile ocazii favorabile ci și pentru a administra consecințele acestora.

1.5

Autoritățile teritoriale ale Uniunii se numără printre părțile cele mai expuse acestor provocări dar, în același timp, dispun de o capacitate considerabilă de punere în aplicare a orientărilor politicilor strategice prin acțiuni concrete, mobilizând actorii sociali și economici de pe tot teritoriul Europei.

1.6

Succesul strategiei reînnoite a Uniunii Europene pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă depinde de capacitatea sa de a-și mobiliza resursele în toate teritoriile Uniunii. Cu toate acestea, atât bugetele naționale cât și bugetul UE se confruntă cu restricții importante. De aceea Uniunea trebuie să găsească modul cel mai adecvat pentru a spori resursele financiare disponibile. Comitetul Regiunilor este de părere că politica de coeziune, prin orientarea sa strategică și modalitățile de punere în aplicare, exercită un efect de pârghie aflat la dispoziția Uniunii.

1.7

Prezentul aviz urmărește să aducă o serie de elemente în dezbatere, examinând în detaliu acest efect de pârghie și ținând seama de multiplele efecte ale politicii de coeziune asupra Uniunii. Informațiile necesare în vederea familiarizării cu metoda științifică utilizată de Comitet la elaborarea prezentului aviz și a identificării dinamicii acestor lucrări sunt prezentate în anexa metodologică (3).

—

aspectele financiare,

—

aspectele politice și strategice ale concentrării tematice,

—

consolidarea capacității instituționale,

—

dezvoltarea coeziunii în Europa.

2.1.1

Politica de coeziune aduce la scară europeană o valoare adăugată sporită, în sensul că resursele financiare angajate de către Uniunea Europeană permit obținerea unor rezultate mai bune și o mobilizare a părților implicate mai pronunțată decât prin resursele financiare angajate la nivel național și regional. Din estimările (4) Comisiei Europene rezultă că fiecare euro cheltuit de Uniunea Europeană pentru politicile de coeziune în regiunile clasificate la obiectivul 1 generează alte cheltuieli în medie de 0,9 euro. În ceea ce privește regiunile de la obiectivul 2, cheltuielile suplimentare medii generate reprezintă 3 euro pentru fiecare euro investit.

2.1.2

Acest efect multiplicator se datorează în primul rând concentrării tematice și geografice a Fondurilor Structurale. Concentrarea fondurilor, împreună cu un ansamblu adecvat de instrumente, mărește șansele de a atinge masa critică necesară, creând astfel condiții prielnice pentru investițiile ulterioare. În consecință, capacitatea de atragere a investițiilor poate crește datorită concentrării geografice și tematice, având în vedere că aceasta permite reducerea costului generat de aceste investiții.

2.1.3

În al doilea rând, efectul de pârghie rezultă și din existența unei game largi de instrumente de finanțare chiar dacă, în numeroase cazuri, nici statele membre și nici regiunile nu sunt în măsură să utilizeze în mod adecvat ansamblul de măsuri prevăzute în cadrul politicii de coeziune. Astfel, subvenția globală a apărut în cadrul lucrărilor desfășurate pentru elaborarea prezentului aviz ca un instrument flexibil, capabil să determine un efect de pârghie financiară la punerea în aplicare a numeroase proiecte și programe, consolidându-le în același timp.

2.1.4

Printre celelalte instrumente care pot servi efectiv la consolidarea efectului de pârghie, le menționăm pe cele care rezultă din contribuțiile aduse, din Fondurile Structurale, instrumentele de inginerie financiară destinate întreprinderilor, mai exact întreprinderilor mici și mijlocii, cum ar fi fondurile de capital de risc, fondurile de garantare, fondurile de împrumut și fondurile de dezvoltare urbană. În multe regiuni eligibile pentru Fondurile Structurale s-a acumulat deja o mare experiență privind aceste instrumente de sprijin, mai ales în domeniul finanțării cu capital de risc, pe parcursul punerii în aplicare a Fondurilor Structurale. S-a acumulat experiență și în ce privește dezvoltarea fondurilor reînnoite automat care pot să contribuie la dezvoltarea regională și după încheierea perioadei de finanțare. În această privință au o contribuție esențială inițiativele JEREMIE, JASPERS și JESSICA, lansate de către Banca Europeană de Investiții (BEI) și de Fondul European de Investiții (FEI), aceste două instituții reprezentând actorii capabili să joace un rol major în punerea în aplicare a acestor tipuri de măsuri.

2.1.5

Mai mult decât atât, acest tip de instrumente pot spori capacitatea autorităților publice de a coopera cu instituțiile financiare internaționale și cu sectorul bancar privat, acestea din urmă putând să finanțeze alte proiecte de dezvoltare. Folosirea acestor instrumente prezintă și alte avantaje, în special o flexibilitate sporită în gestionarea Fondurilor Structurale, dar și o mai bună solvabilitate în raport cu terții datorită asocierii BEI și FEI.

2.1.6

În ultimul rând, ameliorarea unei serii de factori legați de consolidarea parteneriatelor dintre sectorul public și privat poate de asemenea să ducă la creșterea efectului de pârghie. În acest context, capacitatea de punere în evidență a obstacolelor care descurajează investitorii privați, precum și crearea și sprijinirea echipelor care lucrează la proiecte și a formelor de parteneriat cu sectorul privat reprezintă elemente esențiale pentru promovarea investițiilor private pe termen relativ scurt.

2.1.7

Politica de coeziune, puternică prin stabilitatea finanțării și prin caracterul multianual al programării, permite printre altele asocierea strânsă a sectorului privat, care poate să realizeze investiții mai importante pe o perioadă mai lungă. Această caracteristică a politicii de coeziune în raport cu politicile duse la scară națională în acest domeniu se află cu siguranță la originea unei valori adăugate noi și suplimentare care nu trebuie ignorată.

2.1.8

Acest punct ar trebui pus în context; în anumite state membre, în special în cele zece state membre noi, o creștere puternică a investițiilor publice ar putea duce, pe termen scurt și mediu, la nerespectarea criteriului de deficit public și, în general, la nerespectarea regulilor Pactului de stabilitate și dezvoltare. Recurgerea mai frecventă la parteneriatele public-private (PPP) ar putea reprezenta o alternativă adecvată la creșterea directă a investițiilor publice.

2.2.1

În consecință, investițiile publice trebuie să fie definite cu atenție și planificate cu grijă la toate nivelurile. În consecință, este important să se sublinieze că politica de coeziune joacă un rol major în ceea ce privește regruparea priorităților regionale și naționale pentru a crea o sinergie la nivel european. Orice strategie europeană de investiții trebuie să fie însoțită de politicile naționale și regionale adecvate, capabile să promoveze investițiile publice de calitate în domeniile importante în special pentru Strategia Lisabona și pentru corelarea acesteia cu Strategia Göteborg.

2.2.2

Aceste investiții privesc educația, cunoașterea, inovarea și cercetarea, protecția mediului, serviciile sociale, învățarea pe tot parcursul vieții și punerea în aplicare a structurilor europene. Acestea nu afectează numai cererea ci are și efecte structurale pe termen lung asupra economiei și duce la dezvoltare economică și competitivitate regională. Astfel efectul de pârghie legat de politica de coeziune depinde de o serie întreagă de factori.

2.2.3

Mai întâi, valorificarea noilor idei și a noilor axe în politicile naționale și regionale au în vedere promovarea inovării în dezvoltarea economică. Analiza studiilor de caz a demonstrat că politica de coeziune a stimulat politicile naționale să pună accentul pe domeniile importante pentru dezvoltarea economică, cum ar fi inovarea, cercetarea și politicile active în materie de ocupare a forței de muncă și de includere socială.

2.2.4

Această orientare se referă în special la posibilitatea de a lansa proiecte pilot pe baza fondurilor, utilizând noi abordări și noi instrumente, cum ar fi măsurile privind sistemele de producție locale (clusters) în favoarea inovării, dar și abordările mai participative. Acest fapt a contribuit la mărirea sensibilizării publicului și la lărgirea conceptului de inovare, integrând mai mult în strategiile de dezvoltare regională aspectele organizaționale și financiare, precum și cele legate de gestionarea, formarea și promovarea inovării.

2.2.5

În al doilea rând, politica de coeziune a făcut posibilă luarea în considerare a domeniilor de acțiune neglijate până atunci de către politicile naționale și regionale. Un mare număr de inițiative pilot, precum strategiile de inovare regionale (SIR) și acțiunile inovatoare ale FEDER s-au impus pe parcurs ca politici esențiale atât la nivel național cât și regional. În ansamblu, este evident că noile orientări introduse de politica de coeziune au ca numitor comun abordări mai flexibile și mai adaptate pieței.

2.2.6

În ultimul rând, strategiile comune naționale și regionale de dezvoltare regională integrate în politicile de coeziune au încurajat adoptarea de alternative mai strategice în materie de dezvoltare economică și de ocupare a forței de muncă, ceea ce a sprijinit punerea în aplicare a unor proiecte concrete. Numeroase domenii, precum tehnologia, inovarea, dezvoltarea capitalului uman, egalitatea de șanse sau protecția mediului, au apărut ca tot atâția factori fundamentali ai dezvoltării și au fost reluați în diferite politici într-o perspectivă mai integrată.

2.3.1

Un alt aspect semnificativ al efectului de pârghie la punerea în aplicare a Fondurilor Structurale este influența pe care aceste fonduri o exercită asupra funcționării administrațiilor publice, modernizându-le, îmbunătățindu-le administrarea și armonizându-le procedurile în contextul european. Politica de coeziune a sprijinit punerea în aplicare a politicilor comunitare, în special în materie de protecția mediului și egalitatea șanselor, dar și restructurarea economică și socială, în conformitate cu prioritățile stabilite prin Strategiile Lisabona și Göteborg.

2.3.2

Să observăm în acest sens începerea lucrărilor de elaborare în același timp a planurilor naționale de reformă, esențiale în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Lisabona reînnoite și coordonarea indispensabilă dintre aceste planuri și cadrele strategice naționale de referință pentru perioada 2007-2013.

2.3.3

De asemenea, trebuie menționată promovarea parteneriatului, îmbunătățirea capacității instituționale în ceea ce privește elaborarea și de aplicarea politicilor publice, dezvoltarea unei culturi a evaluării, a transparenței și schimbul de bune practici. Acestea reprezintă tot atâtea elemente constitutive ale sistemului înființat în cadrul politicii de coeziune pus în aplicare în Uniunea Europeană, care au contribuit la îmbunătățirea guvernanței la toate nivelurile și au dus la utilizarea unui mare număr din aceste tehnici de către administrațiile din alte domenii. Crearea de noi structuri, mai ales agențiile de dezvoltare regională, a favorizat într-o mare măsură dezvoltarea în numeroase regiuni ale Uniunii Europene.

2.3.4

Astfel, politica de coeziune s-a aflat de asemenea la originea unor progrese importante în ceea ce privește organizarea planurilor și programelor din acest domeniu. Un rol din ce în ce mai important este acordat analizei și diagnosticării riguroase, stabilirea obiectivelor este mai precisă, evaluarea și controlul planurilor și programelor sunt îmbunătățite iar analiza comparativă a devenit practică curentă. Elaborarea de strategii pe termen lung pentru investițiile publice s-a impus în cultura de planificare așa cum este ea cunoscută în prezent.

2.3.5

A fost îmbunătățită capacitatea statelor membre de a adopta și aplica în mod eficient legislația comunitară în numeroase domenii, cum ar fi protecția mediului. Politica de coeziune a favorizat în special modificările substanțiale din domeniul legislației privind achizițiile din statele membre, permițând accesul și deschiderea acestor piețe către toate întreprinderile din Uniunea Europeană, ceea ce contribuie la consolidarea pieței unice. Acest aspect este de o importanță deosebită având în vedere contextul etapelor recente de extindere a Uniunii Europene.

2.3.6

În final, trebuie constatat faptul că politica de coeziune a promovat și consolidat rolul regiunilor în procesul decizional în ceea ce privește elaborarea și aplicarea politicilor regionale comunitare. Atingând masa critică suficientă pe plan uman, pentru a trece la o gestionare adecvată a Fondurilor Structurale, autoritățile teritoriale au putut beneficia de o mai mare autonomie, iar regionalizarea și autonomia locală au înregistrat o creștere reală în Uniunea Europeană.

2.4.1

De asemenea, politica de coeziune a exercitat un efect de pârghie consolidând, prin acțiunea diferitelor elemente, coeziunea Europei.

2.4.2

În primul rând, principiul de parteneriat și rolul activ al liderilor au încurajat cooperarea dintre instituțiile publice și diferitele grupuri sociale, ceea ce a contribuit într-o mare măsură la identificarea soluțiilor pentru diferite probleme.

2.4.3

În al doilea rând, politica de coeziune a permis în mod clar punerea în aplicare a soluțiilor globale la probleme pe cât de complexe pe atât de diferite. Problemele cu care se confruntă teritoriile Uniunii Europene sunt foarte diverse, iar realitățile și configurațiile de asemenea. Cu toate acestea, politica de coeziune a permis luarea în considerare a diversității acestor situații, mai ales în regiunile europene periferice și cu o întârziere a dezvoltării, precum și în regiunile ultraperiferice. Această abordare privind consolidarea coeziunii a influențat foarte mult și celelalte politici ale statelor membre.

2.4.4

În afară de aceasta, politica de coeziune a permis inițierea unei cooperări între regiunile și colectivitățile locale din Uniunea Europeană, în principal prin intermediul inițiativei Interreg. Astfel au putut fi depășite vechi conflicte sau separări seculare dintre părți despărțite de o frontieră. Mai mult decât atât, cooperarea între municipalitățile și regiunile care nu au o frontieră comună s-a dezvoltat foarte mult ca rezultat al promovării cooperării între regiuni și aduce în prezent o contribuție importantă la dezvoltarea noilor strategii regionale.

2.4.5

În perioadele de până acum ale Fondurilor Structurale, legătura strânsă între FEDER și FEOGA a dus la un efect de pârghie esențial privind dezvoltarea rurală integrată. În sensul realizării obiectivelor coeziunii teritoriale, legătura între FEDER și FEOGA trebuie continuată măcar la nivelul coordonării și cooperării.

2.4.6

Efectele programelor Urban au fost semnificative din acest punct de vedere: acestea au avut un efect real atât din punct de vedere al regenerării fizice cât și al incluziunii sociale, au demonstrat cetățenilor valoarea adăugată a politicilor europene și au dus la creșterea eficienței prin concentrarea acțiunilor.

2.4.7

În ultimul rând, politica de coeziune a avut un efect multiplicator major în ceea ce privește vizibilitatea proiectului de integrare europeană. Mai mult, s-a constatat că politica de coeziune a dus la o îmbunătățire a serviciilor publice și a calității vieții cetățenilor.

3.1

Politica de coeziune, prin elementele sale specifice (parteneriat, adiționalitate, programare strategică și finanțare multianuală) a făcut dovada influențelor și efectelor sale de pârghie semnificative, și aceasta din mai multe motive.

3.2

Politica europeană de coeziune exercită un efect de pârghie în sensul că utilizează resursele și parteneriatele publice și private, aflându-se în același timp la originea acestora. Bazându-se pe stabilitatea mecanismului său de finanțare multianuală și pe capacitatea sa de a mobiliza masa critică necesară investițiilor, în numeroase sectoare aceasta ține loc de catalizator de finanțare publică și privată.

3.3

Se întâmplă ca atât efectul de pârghie, cât și celelalte consecințe ale politicii de coeziune să se manifeste în toate tipurile de regiuni și într-o mare varietate de programe și proiecte, indiferent de sumele investite.

3.4

Trebuie menționat de asemenea că este importantă simplificarea gestionării fondurilor în vederea optimizării efectului de pârghie care poate rezulta din parteneriate. Pe de altă parte, limitarea suprafeței zonelor eligibile și fragmentarea lor poate, în anumite regiuni, să complice stabilirea de parteneriate, ceea ce nu rămâne fără consecințe în ceea ce privește selecția și angajarea partenerilor. Această problemă va fi rezolvată în perioada 2007-2013 când noile regulamente prevăd eliminarea zonării din obiectivul 2.

3.5

Politica europeană de coeziune este un factor decisiv al orientării strategice a politicilor publice. Aceasta mizează pe capacitatea și pe posibilitatea de a promova abordări inovatoare în diferite sectoare și de a orienta o întreagă gamă de politici publice la nivel național, regional și local. Politica de coeziune este o forță motrice care constituie o legătură eficientă între procesul stabilirii unor obiective comune ambițioase la nivelul UE și acceptarea și aplicarea cu succes a acestora de către actorii-cheie în întreaga UE.

3.6

Mai mult, politica europeană de coeziune exercită un efect de pârghie cu privire la mobilizarea resurselor care sprijină măsurile care decurg din orientările adoptate în cadrul Strategiei Lisabona și care sunt axate pe cercetare și dezvoltare, precum și pe inovarea tehnologică, factori cruciali ai dezvoltării pe termen mediu și lung.

3.7

Sprijinul de care beneficiază noile concepte și abordări în cercurile politice și administrative la nivel înalt s-a dovedit a fi un factor esențial pentru succesul a numeroase programe și proiecte inovatoare lansate în numele politicii de coeziune. La fel de importante sunt coerența strategiilor și colaborarea dintre administrații. Efectul de pârghie al Fondurilor Structurale a fost astfel și mai mult scos în evidență.

3.8

Politica de coeziune contribuie în mod considerabil la consolidarea capacității instituționale. Pe baza principiului de parteneriat, aceasta a încurajat pe întreg teritoriul Uniunii Europene un nou model de guvernanță bazat pe colaborare, asociind în mod strategic diversele niveluri de autoritate și societatea civilă. Astfel, această politică a dus la creșterea capitalului social și economic al colectivităților teritoriale, factor major pentru dezvoltarea noilor state membre în anii următori.

3.9

În vederea optimizării pe termen lung a efectului de pârghie exercitat de Fondurile Structurale, trebuie neapărat să se aibă în vedere de contextul general și de identitatea culturală a fiecărei regiuni. Trebuie să existe întotdeauna o relație echilibrată între necesitățile la nivelul UE și prioritățile regionale. Durabilitatea schimbărilor produse de Fondurile Structurale poate fi garantată doar punând accentul pe evoluția culturii și a mentalităților unei societăți prin promovarea inovării, educației, spiritului antreprenorial și creativității.

3.10

Politica de coeziune exercită un efect de pârghie deosebit de important care contribuie la o coeziune crescută a integrării europene. Aceasta dispune de potențialul necesar integrării diferitelor tipuri de teritorii de pe continent, îi implică activ pe toți actorii economici și sociali și este considerată de către cetățenii europeni ca un vector de includere, aceștia percepând-o astfel în măsura în care contribuie la îmbunătățirea calității vieții acestora.

3.11

În același timp, politica de coeziune permite aplicarea efectului de pârghie pentru o dezvoltare durabilă, care respectă cerințele de protecție a mediului, prevenind situația în care neglijarea mediului ar putea deveni un factor care să limiteze dezvoltarea, calitatea vieții și conservarea resurselor naturale.

3.12

Având în vedere că aceasta privește toate teritoriile Uniunii Europene, politica de coeziune creează la scară continentală un cadru favorabil dezvoltării economice și sociale echilibrate. Acționând în același timp asupra factorilor de convergență și de competitivitate, aceasta creează condițiile necesare acumulării de experiență și schimbul de bune practici. În plus, garantează un cadru integrat care consolidează învățarea reciprocă și permite în același timp finanțarea și aplicarea inițiativelor reușite prin intermediul modalităților concrete de realizare.

3.13

CoR consideră că efectul de pârghie al politicii de coeziune se poate accentua pe parcursul perioadei de programare 2007-2013. Principiile politicii de coeziune, verificate și consolidate, au fost susținute de o serie întreagă de măsuri: Adoptarea unei abordări mai strategice a politicilor de coeziune, alocarea și concentrarea de fonduri pentru sectoarele prioritare și crearea unui cadru legislativ îmbunătățit pentru adoptarea de scheme de finanțare inovatoare, tratarea programelor de dezvoltare urbană ca programe importante și îmbunătățirea cooperării teritoriale. Aceste evoluții au confirmat faptul că, atunci când obiectivele politice ale Uniunii suferă mutații profunde, politica de coeziune poate juca un rol central în vederea inițierii și sprijinirii concrete a schimbărilor economice și sociale pe întreg teritoriul Uniunii.

3.14

Dezvoltarea și selectarea proiectelor s-au dovedit a fi factori determinanți ai reușitei: trebuie să se aleagă cu atenție tipul de instrumente folosit, pentru a acționa pe baza elementelor celor mai relevante pentru contextul regional și obiectivele urmărite.

4.1

recomandă Comisiei să acorde un loc important efectului de pârghie în cadrul lucrărilor privind evaluarea situației coeziunii în Uniunea Europeană și a progreselor realizate în acest domeniu;

4.2

invită Comisia, Parlamentul și Consiliul să considere efectul de pârghie ca un cadru adaptat evaluării politicilor comunitare, îndeosebi din perspectiva evaluării intermediare a bugetului comunitar;

4.3

recomandă Comisiei să își sporească eforturile în vederea valorificării beneficiilor, conținutului și imaginii politicii de coeziune în toate statele membre și, în special, în cadrul autorităților locale și regionale;

4.4

recomandă Comisiei Europene să se bazeze pe eforturile care au fost deja făcute pentru promovarea diferitelor instrumente financiare în cadrul Fondurilor Structurale (JEREMIE, JESSICA etc.) și mai ales să garanteze respectarea legilor concurenței pentru dezvoltarea fondurilor de capital de risc și garantarea aplicării programelor în regiuni;

4.5

recomandă Comisiei Europene și statelor membre să simplifice procedurile administrative, să instaureze un cadru juridic, administrativ și financiar prielnic activității inovatoare și să consolideze modalitățile de finanțare adaptate întreprinderilor inovatoare (capital de risc, investitori privați, micro-credite etc.);

4.6

recomandă Comisiei Europene și statelor membre să evalueze progresele efectuate în materie de simplificare și de descentralizare a administrării Fondurilor Structurale pe perioada 2007-2013. Preconizează în special să vegheze ca valoarea costurilor administrative să fie proporțională cu tipul și anvergura intervenției, ca și cu consecințele acestor costuri pentru autoritățile locale și regionale;

4.7

recomandă ca statele membre să întărească parteneriatele în toate stadiile guvernanței și gestiunii Fondurilor Structurale, punând în aplicare moduri eficiente de implicare a autorităților regionale și locale și a societății civile și recomandă un parteneriat temeinic cu orașele pe baza potențialului lor de a stimula dezvoltarea și ocuparea forței de muncă;

4.8

recomandă Comisiei, Parlamentului, statelor membre și BEI să pună în evidență obstacolele de care se lovesc parteneriatele public-private în ceea ce privește administrarea proiectelor finanțate prin Fonduri Structurale. Foarte utile în acest sens ar fi interpretarea clară a conceptelor de bază ale PPP la nivelul UE și simplificarea regimului ajutoarelor de stat. Mai mult decât atât, colectivitățile teritoriale ale UE trebuie sensibilizate în mai mare măsură privitor la posibilitățile și problemele parteneriatelor public-private;

4.9

recomandă Comisiei Europene și statelor membre să mențină rolul experimental și de pionierat jucat deseori de Fondurile Structurale; recomandă așadar statelor membre să utilizeze rezervele prevăzute, dar și alte instrumente cu scopul de a recompensa și de a face cunoscute strategiile care au înregistrat cel mai mare succes, consolidând astfel rezultatele cooperării la nivel teritorial;

4.10

recomandă Comisiei Europene să respecte legătura strânsă dintre măsurile Fondurilor Structurale și programele de dezvoltare rurală și să permită și să promoveze la toate nivelurile, independent de necesitatea de a avea interfețe clar definite în materie de tehnici de decontare, o conformitate și coordonare optime sub aspectul conținutului;

4.11

preconizează la punerea în aplicare a Fondurilor Structurale să se acorde o atenție specială obiectivelor fixate în protocolul de la Kyoto și să se angajeze pe calea unei dezvoltări durabile, favorabile mediului;

4.12

recomandă statelor membre și Comisiei să valorifice efectul de pârghie în programarea Fondurilor Structurale, pentru a contribui la elaborarea, promovarea și finanțarea proiectelor care prezintă un puternic efect de pârghie, dar și în întocmirea rapoartelor și pe durata ciclului de evaluare;

4.13

subliniază necesitatea respectării particularităților la toate nivelurile, inclusiv în viitoarele politici de coeziune, deoarece „puterea diversității” reprezintă un factor esențial de succes pentru efectul de pârghie al politicilor de coeziune;

4.14

pentru a profita pe deplin de efectul de pârghie exercitat de Fondurile Structurale, recomandă regiunilor și statelor membre să dovedească o rigoare mai accentuată în crearea unei coerențe adecvate între strategiile regionale, programele naționale de reformă, cadrele de referință strategice naționale și programele operaționale care pun în aplicare politica de coeziune;

4.15

propune analizarea mai detaliată a beneficiilor induse de efectul de pârghie și luarea de măsuri în vederea sensibilizării opiniei publice față de avantajele sale potențiale prin activități de comunicare și de promovare cu țintă precisă sau destinate unui public mai larg și prin difuzarea bunelor practici așa cum procedează Comitetul Regiunilor prin „Open Days”;

4.16

recomandă Comisiei să analizeze și să măsoare dezvoltarea pe termen lung a regiunilor, insistând asupra importanței schimbărilor culturale și de mentalitate, și pe o comunicare publică transparentă din toate punctele de vedere și ușor de înțeles pentru toate părțile implicate, pentru a garanta că aceste regiuni realizează progrese concrete din punct de vedere al dezvoltării sociale și economice;

4.17

apreciază pozitiv inițiativa Comisiei Europene de a crea rețele de „Regiuni pentru dezvoltare economică” și recomandă o gamă largă de subiecte pentru a reflecta diferitele dinamici teritoriale ale schimbării, utilizarea inovațiilor recente care ar trebui să implice activ autoritățile locale și regionale în procesul de selecție a domeniilor prioritare și speră să fie implicat în dezvoltarea acestei inițiative;

4.18

recomandă instituțiilor europene să ridice principiul solidarității între teritoriile Uniunii la rangul de dimensiune fundamentală a conceptului de coeziune a Uniunii Europene. Politicile de coeziune trebuie să rămână elementul central al politicilor de integrare europeană.

7.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/8

—

ținând seama în primul rând de dezbaterea actuală privind viitorul Europei, consideră esențială promovarea participării și informării tinerilor în comunitățile în care trăiesc;

—

subliniază necesitatea ca problemele tinerilor să fie tratate de toate consiliile, având în vedere faptul că ar trebui să se țină cont de tineri în toate domeniile de interes ale UE;

—

reamintește în această privință că tinerii reprezintă un factor-cheie pentru atingerea obiectivelor noii Strategii Lisabona și consideră că este esențial ca acestora să li se ofere o mai bună educație, formare, mobilitate, intrare pe piața muncii;

—

cu toate acestea, nu subestimează dificultățile majore cu care se confruntă tinerii în prezent, precum lipsa locurilor de muncă, intrarea cu întârziere în câmpul muncii, caracterul nesigur al muncii, dificultățile survenite în găsirea unei locuințe și alegerea unui drum corect în viață;

—

susține proiectele statelor membre care îi încurajează pe tineri să ia parte la guvernarea locală și regională și la gestionarea comunităților lor respective, precum și legăturile dintre autoritățile locale și școli în vederea stimulării conștiinței civice și a exercitării informate a dreptului de vot;

—

invită Comisia să susțină inițiativele de difuzare a politicilor europene de tineret și a dispozițiilor Pactului European pentru Tineret la nivel local, prin intermediul rețelelor puse la dispoziție de autoritățile locale și oferind un rol activ tinerilor administratori.

1.1

întâmpină cu satisfacție noua comunicare a Comisiei, care evaluează monitorizarea efectuată de statele membre a obiectivelor comune privind participarea și informarea tinerilor;

1.2

consideră că de la publicarea Cărții albe în 2001, statele membre au realizat progrese către o mai bună concentrare asupra tinerilor, dar că mai rămân multe lucruri de făcut prin metoda deschisă de coordonare (OMC) în domeniul tineretului sau prin alte acțiuni în cadrul politicilor înrudite;

1.3

ia act de recenta rezoluție a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre adoptată la ședința Consiliului, care a identificat noi măsuri menite să întărească aplicarea și realizarea obiectivelor comune pentru participarea și informarea tinerilor;

1.4

este de acord cu Consiliul că cele patru teme prioritare propuse de Cartea albă (participare, informare, activități voluntare și o mai bună cunoaștere și înțelegere a tinerilor) și obiectivele comune relevante rămân de actualitate și consideră că acestea ar trebui să orienteze acțiunile statelor membre și ale instituțiilor europene în acest sector specific și în cadrul tuturor celorlalte politici privitoare la tineret;

1.5

subliniază necesitatea ca problemele tinerilor să fie tratate de toate consiliile, având în vedere faptul că ar trebui să se țină cont de tineri în toate domeniile de interes ale UE;

1.6

cu toate acestea, subliniază că s-ar fi putut accentua mai mult de către Consiliu importanța autorităților locale și regionale, în special în sectoarele ce evidențiază măsurile menite să continue punerea în aplicarea obiectivelor comune, având în vedere că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în educație și stimularea conștiinței civice în rândul tinerilor;

1.7

ținând seama în primul rând de dezbaterea actuală privind viitorul Europei, consideră, esențială promovarea participării și informării tinerilor în comunitățile în care trăiesc, în vederea accentuării sentimentului acestora de apartenență la Uniune, pentru ca aceștia să-și poată exercita drepturile stabilite în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii și să contribuie la stimularea spiritului european, prin materializarea conceptului de cetățenie europeană; subliniază că ar trebui acordată o atenție deosebită participării și informării tinerilor care locuiesc în regiuni insulare;

1.8

cu toate acestea, nu subestimează dificultățile majore cu care se confruntă tinerii în prezent, precum lipsa locurilor de muncă, intrarea cu întârziere în câmpul muncii, caracterul nesigur al muncii, dificultățile survenite în găsirea unei locuințe și alegerea unui drum corect în viață, lipsa mijloacelor adecvate dobândirii aptitudinilor corespunzătoare, sărăcia, abandonul școlar precoce și marginalizarea socială;

1.9

consideră totuși că obiectivele participării și informării tinerilor pot fi îndeplinite mai eficient dacă statele membre și instituțiile vor depune toate eforturile în vederea asigurării unor mai bune perspective în viață, prin garantarea respectării drepturilor fundamentale stabilite în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii (printre care se numără dreptul la muncă, dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie, precum și dreptul de conciliere a vieții de familie cu viața profesională);

1.10

reamintește în această privință că tinerii reprezintă un factor-cheie pentru atingerea obiectivelor noii Strategii Lisabona și consideră că este esențial ca acestora să li se ofere o mai bună educație, formare, mobilitate, intrare pe piața muncii, integrare socială și servicii mai bune pentru familiile tinere:

1.11

consideră așadar că politicile de tineret ale autorităților locale și regionale pot căpăta o dimensiune europeană prin politici și fonduri naționale corespunzătoare, împreună cu programele comunitare specifice care sporesc gradul de informare și posibilitățile de participare a tinerilor cetățeni europeni la viața civică și politică locală, regională, națională și europeană.

1.12

reamintește faptul că Uniunea se întemeiază pe principiile libertății și democrației, deci consideră că sunt necesare măsuri mai practice, fără a împiedica garantarea faptului că toți cetățenii Europei, începând cu cei mai tineri, pot lua parte la aceasta, cu respectarea principiului subsidiarității.

2.1

remarcă faptul că Consiliul concepe obiectivul „participării tinerilor la viața comunității” în principal prin promovarea implicării lor în structurile participative;

2.2

reamintește faptul că este posibilă participarea la viața comunității locale și fără apartenența la o structură organizată; consideră, de aceea, că acest obiectiv ar trebui interpretat în sens mai larg, încurajând inițiativele care susțin, de asemenea, implicarea tinerilor care decid spontan să ia parte la viața comunității locale din care fac parte;

2.3

este întru totul de acord că trebuie acordată o atenție deosebită celor mai dezavantajați tineri și consideră că aceștia trebuie identificați mai bine în fiecare regiune; salută inițiativele Poloniei și Lituaniei cu privire la tinerii din zonele rurale;

2.4

solicită Comisiei și statelor membre să introducă și să constituie fonduri bugetare pentru măsuri în vederea sporirii implicării în viața civică europeană a tinerilor din regiunile ultraperiferice ale UE, deoarece depărtarea constituie un obstacol important în calea integrării și implicării acestora;

2.5

apreciază, de asemenea, toate acele inițiative luate de autoritățile publice pentru sprijinirea structurilor participative prin intermediul contribuțiilor financiare sau prin oferirea de echipamente, asistență tehnică, resurse umane, sedii sau ajutor la crearea de site-uri Internet.

2.6

consideră că acest obiectiv este de o importanță fundamentală dacă se va pune în practică cetățenia activă: asigurându-le tinerilor mai multă vizibilitate în organismele locale, regionale și naționale, chiar și în ministere și partide politice și garantându-le șanse egale tinerilor de ambele sexe;

2.7

subliniază importanța utilizării noii tehnologii pentru a aduce UE mai aproape de tineri. Cu toate acestea este esențial pentru instituțiile europene să încurajeze diverse măsuri inovatoare pe care le pot oferi actorii sociali europeni și, în special, autoritățile locale și regionale; în acest context, consideră că schimbul de bune practici ar fi deosebit de benefic și, cu precădere, propune organizarea de către Comisie a unui Forum anual pentru tineret la care tinerii și instituțiile publice să poată face schimb de idei și să încurajeze noi inițiative;

2.8

salută toate inițiativele statelor membre privind susținerea dialogului cu tinerii: consiliile locale, naționale și regionale, parlamentele tinerilor, comisii speciale de tineret, mediatori sau corespondenți și întâlniri interministeriale; și speră că acestea vor fi dezvoltate și în viitor;

2.9

remarcă faptul că în Italia a fost creat un organism consultativ pentru tinerii administratori în cadrul Asociației naționale a autorităților locale italiene, iar una din sarcinile acestuia este monitorizarea, încurajarea și creșterea implicării tinerilor în administrațiile locale;

2.10

își exprimă încrederea că atât statele membre, cât și autoritățile locale și regionale vor integra programe de învățare a participării democratice în sistemul oficial de învățământ din instituții și că vor încuraja legăturile interactive dintre educația formală și cea informală;

2.11

subliniază că legăturile dintre școli și autoritățile locale pot reprezenta un mijloc eficient de încurajare a participării studenților la viața comunităților lor, și face apel la administratorii locali, în special la tinerii administratori, să joace rolul de ambasadori, să organizeze dezbateri pe teme de interes local care să fie deschise și tinerilor care au abandonat școala;

2.12

este convins că deschiderea guvernelor locale către tineri are ca obiectiv adevărata înțelegere a responsabilităților în gestionarea propriului domeniu de activitate, contribuie la crearea conștiinței civice și la stimularea exercitării informate a dreptului de vot, care prezintă un grad redus de interes pentru numeroși tineri;

2.13

salută inițiativa finlandeză de a extinde dreptul de vot pentru alegerile locale la tinerii în vârstă de peste 16 ani și inițiativa germană privind proiectele tinerilor pentru regenerare urbană și salută invitația Consiliului la o dezbatere cu privire la reducerea vârstei de vot;

2.14

își exprimă aprecierea cu privire la alegerea unei tinere ca viceprimar al orașului Stockholm;

2.15

consideră Carta Europeană revizuită a Consiliului Europei privind participarea tinerilor la viața locală și regională ca fiind un instrument foarte valoros și speră că aceasta va fi difuzată în rândul autorităților locale și regionale ale Uniunii, împreună cu o cooperare mai strânsă între Comitetul Regiunilor și Congresul autorităților locale și regionale.

2.16

este de acord cu propunerile Comisiei, confirmate de Consiliu, cu privire la modul de realizare a acestui obiectiv;

2.17

constată cu plăcere că Comisia Europeană a luat în considerare comentariile anterioare ale CoR (1) cu privire la o politică durabilă de dezbatere și de consultare cu tinerii și susține ideea unui dialog îmbunătățit despre Agenda Europeană. Cu toate acestea, reiterează că aceasta trebuie să implice în special autoritățile locale și regionale;

2.18

salută programul „Tineretul în acțiune” și celelalte programe educaționale și de formare pentru tineri, care le-au permis acestora dobândirea unei experiențe practice privind Europa și invită la un acces și mai larg și o răspândire mai amplă a acestor programe, cu o atenție deosebită asupra tinerilor celor mai dezavantajați, încurajează Comisia și statele membre să descentralizeze gestionarea acestui program, în vederea asigurării subsidiarității în gestionarea sa de către autoritățile regionale și regretă întreruperea programului pentru tinerii întreprinzători, care a susținut mulți tineri în demararea unei afaceri și dobândirea de experiențe importante;

2.19

propune ca autoritățile locale și regionale europene să creeze un forum pentru tinerii din comunitățile respective care lucrează în instituțiile și în administrațiile europene sau care sunt implicați în programe europene și să-i implice în calitate de ambasadori în dezbateri privind Europa, întărind astfel logica dublei participări, în același timp valorizând munca și experiența educativă și profesională în străinătate;

2.20

invită Comisia să susțină inițiativele de difuzare a politicilor europene de tineret și a dispozițiilor Pactului European pentru Tineret la nivel local, prin intermediul rețelelor puse la dispoziție de autoritățile locale și oferind un rol activ tinerilor administratori.

3.1

reamintește că dreptul la informare se află în centrul activităților de informare desfășurate de Uniunea Europeană; consideră așadar că este datoria statelor membre, iar, acolo unde este cazul, datoria autorităților locale și regionale să inițieze politici — ca parte a procesului educațional — de asigurare a exercitării efective a acestui drept de către tineri, acordând o atenție deosebită promovării clarității și ușurinței accesului la informații;

3.2

salută călduros faptul că Comisia Europeană a ținut cont de observațiile CoR privind importanța dimensiunii locale și regionale în politicile de tineret, recunoscând faptul că mobilizarea autorităților locale este crucială pentru stimularea participării locale a tinerilor. În acest context, reiterează importanța dimensiunii locale și regionale, în condițiile în care la acest nivel se realizează primul contact cu politica, iar cetățenia activă devine realitate;

3.3

observă cu satisfacție că au fost create site-uri Internet cu informații pentru tineri în aproape toate statele membre, dar solicită insistent crearea unei strategii eficiente de informare care să acopere toate domeniile și temele de interes pentru tineri;

3.4

este de acord cu Consiliul că portalul european pentru tineret este un instrument foarte util care ar trebui dezvoltat și făcut cunoscut și că este necesară asigurarea unei mai bune coordonări între instrumentele existente pe plan local și cele de la nivel național și european, pentru a difuza informațiile mai repede și mai ușor;

3.5

consideră că rețelele asociațiilor de tineri care își desfășoară activitatea la nivel local ar trebui implicate în procesul de consultare și implicare a tinerilor, în vederea evitării pericolului participării exclusive a marilor rețele naționale și solicită dezvoltarea modalităților de implicare și consultare a tinerilor care nu fac parte din asociații. În acest sens este binevenită implicarea directă a municipalităților care-și pot crea propriile modele pentru ca tinerii să participe la procesele de consultare și cooperare;

3.6

este informat de către Comisie că numai câteva state membre se concentrează pe formarea pentru cei care lucrează în domeniul informării tinerilor; dorește să se acorde mai multă atenție în acest sens, prin programe de studiu consacrate acestui domeniu;

3.7

consideră că Comisia ar trebui să acorde o mai mare importanță legăturii dintre informare și consiliere, în vederea sprijinirii tinerilor în dezvoltarea de aptitudini pentru obținerea, selectarea și evaluarea informațiilor, astfel încât ei să devină utilizatori informați. Statele membre ar trebui să utilizeze toate canalele existente pentru diseminarea informațiilor către tineri (Internet, telefoane mobile, video, cinema).

3.8

observă cu satisfacție noua atenție acordată consiliilor locale de tineret, cu implicarea sistematică a tinerilor în organismele decizionale locale, cu sprijinul autorităților locale și regionale. Invită Comisia să încurajeze stabilirea de criterii precise privind obiectivul participării tinerilor pentru a sprijini participarea locală și cetățenia activă;

3.9

subliniază importanța implicării tinerilor în adaptarea strategiilor de informare, în crearea de produse informative, în diseminarea informațiilor și în activitățile de consiliere;

3.10

consideră că contribuțiile tinerilor sau ale organizațiilor de tineret în această privință reprezintă o resursă valoroasă care ar trebui utilizată cât mai eficient posibil și invită Comisia să le recomande statelor membre să identifice noi forme de participare.

4.1

este conștient că sectorul tineretului este un domeniu pentru care responsabilitatea aparține statelor membre, dar, cu toate acestea, solicită un angajament comun din partea Comisiei și a statelor membre, în colaborare cu autoritățile locale și regionale;

4.2

în plus, consideră că realizările și mai ales bunele practici ale statelor membre ar putea fi evidențiate de către Comisie.

5.1

recomandă ca statele membre să garanteze șanse egale tuturor cetățenilor și, în special, adolescenților și adolescentelor, tinerilor bărbați și femei;

5.2

își manifestă încrederea că resursele vor fi alocate echitabil între proiectele pentru asociațiile de tineret și cele destinate tinerilor, fără a trece însă cu vederea programele pentru grupurile cele mai dezavantajate;

5.3

speră, de asemenea, că statele membre vor încuraja tinerii să se implice în organismele locale, regionale și naționale, ministere și partide politice și că aceștia vor fi consultați prin intermediul consiliilor de tineret și alte structuri participative;

5.4

susține proiectele statelor membre care îi încurajează pe tineri să ia parte la guvernarea locală și regională și la gestionarea comunităților din care fac parte, precum și legăturile dintre autoritățile locale și școli în vederea stimulării conștiinței civice și a exercitării informate a dreptului de vot;

5.5

invită autoritățile locale, regionale și naționale să implice tinerii în dezbaterile privind viitorul Europei, în vederea sporirii participării acestora la dezvoltarea Uniunii Europene, oferind un rol activ acelora care lucrează în instituții sau administrații europene sau care participă la programe europene.

5.6

consideră că este esențial ca statele membre să garanteze dreptul la informare prin intermediul unor strategii specifice, care să țină cont de nevoile tinerilor și să se concentreze în special asupra grupurilor celor mai vulnerabile, oferind în același timp și cursuri de formare adecvate pentru toți cei implicați în educarea tinerilor;

5.7

reafirmă faptul că crearea unei Europe a cetățenilor și integrarea în societate a tinerilor este una dintre principalele priorități politice ale Comitetului și că dorește să-și aducă contribuția prin organizarea de dialoguri structurate și sistematice, de întâlniri cu reprezentanții consiliilor și asociațiilor de tineret locale și regionale și că are în vedere crearea unui grup de lucru pentru monitorizarea și promovarea angajamentelor reale ale autorităților locale și regionale, verificând bunele practici locale și regionale cu sprijinul asociațiilor naționale relevante; își propune să asiste statele membre la punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la participarea și informarea tinerilor;

5.8

se angajează să difuzeze informații cu privire la teme europene care să facă obiectul unor dezbateri la nivel local și regional și cu privire la evenimentele europene organizate pentru tineri în vederea asigurării unui public cât mai numeros;

5.9

în vederea încurajării participării la dezvoltarea Uniunii Europene, invită Comisia să asigure o campanie de informare ad hoc, pentru popularizarea tuturor programelor europene pentru tineret.

5.10

apreciază intenția declarată a Consiliului de a adapta și a îmbunătăți liniile de acțiune și de a adopta măsurile prezentate în recenta rezoluție, și, de aceea, solicită luarea în considerare a comentariilor și propunerilor făcute în prezentul aviz;

5.11

solicită statelor membre să continue furnizarea de informații Comisiei cu privire la politicile de tineret, ca parte din procedura de raportare existentă, susținând astfel metoda deschisă de coordonare (OMC) și asigurând identificarea mai exactă și popularizarea celor mai bune practici;

5.12

este de acord că direcțiile de acțiune pe care statele membre intenționează să se concentreze cu privire la participare și informare, în vederea identificării planurilor relevante de acțiune și, în special, a răspândirii celor mai bune practici, se vor stabili până cel târziu în martie 2007;

5.13

solicită Comisiei să identifice cele mai bune mijloace pentru a asigura o analiză eficientă a progreselor realizate de statele membre prin metode statistice eficiente și cercetare calitativă;

5.14

susține înființarea unui grup de lucru responsabil pentru definirea instrumentelor de evaluare a punerii în aplicare a măsurilor pentru întărirea obiectivelor comune și face apel la reprezentanții autorităților locale și regionale să fie implicați prin intermediul Comitetului;

5.15

reafirmă că obiectivele comune cu privire la tineret vor fi cel mai bine realizate prin asigurarea de condiții de viață mai bune pentru tineri. Speră că, în cadrul Pactului European pentru Tineret, Comisia va crea un plan de acțiune care să poată orienta și susține mai bine inițiativele individuale ale statelor membre, prin oferirea de finanțare în acest scop, eventual legată de acțiunile inovatoare și de schimburile de bune practici;

5.16

invită statele membre să aloce fonduri corespunzătoare autorităților locale și regionale, în vederea punerii în aplicare a obiectivelor comune;

5.17

speră, în cele din urmă, că pentru o mai bună realizare a obiectivelor tinerilor, chestiunea instabilității locurilor de muncă ale tinerilor va fi abordată de statele membre, precum și în contextul discuțiilor cu privire la noua Carte verde a Comisiei privind legislația muncii.

7.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/14

—

consideră că piața unică are nevoie de un nou impuls pentru a face față provocărilor în anii ce vin. Piața internă este formată acum din 27 de state membre, ceea ce o face să fie mult mai diversă decât atunci când a fost concepută. Mai mult decât atât, piața unică operează acum într-un mediu global. Prin urmare, trebuie să evolueze de la etapa de proiect intern al UE la cea de instrument eficient pentru îmbunătățirea capacității UE de a concura eficient cu restul lumii, de a realiza coeziunea teritorială, economică și socială și de a îndeplini obiectivele stabilite prin Agenda Lisabona. Autoritățile locale și regionale au un rol-cheie în îndeplinirea celor menționate anterior;

—

invită Comisia Europeană și statele membre, în strânsă colaborare cu autoritățile locale și regionale, să întreprindă studii pentru a identifica obstacolele cu care se confruntă în prezent regiunile, orașele și localitățile în procesul de realizare a pieței interne, precum și eventualele soluții pentru a crea o piață unică adecvată secolului XXI;

—

recomandă Comisiei Europene să-și concentreze activitatea asupra continuării punerii în aplicare a pieței unice în sectoarele serviciilor, forței de muncă și financiar. Libera circulație a mărfurilor este încununată de un relativ succes, în timp ce piața unică este mai puțin eficientă în sectoarele serviciilor, forței de muncă și financiar.

1.

este de acord cu Comisia și cu Consiliul European cu privire la faptul că economia europeană se află în fața unor noi provocări și șanse în secolul XXI. În consecință, Comitetul Regiunilor salută angajamentul Comisiei Europene de a realiza un bilanț cuprinzător atât al pieței unice, cât și al realității sociale europene în 2007. De asemenea, Comitetul Regiunilor salută solicitarea Comisiei Europene de a contribui la aceste examinări sub forma prezentului „aviz prospectiv”;

2.

consideră că piața unică are nevoie de un nou impuls pentru a face față provocărilor în anii ce vin. Piața internă este formată acum din 27 de state membre, ceea ce o face să fie mult mai diversă decât atunci când a fost concepută. Mai mult decât atât, piața unică operează acum într-un mediu global. Potrivit prezentului aviz, piața unică trebuie să evolueze de la etapa de proiect intern al UE la cea de instrument eficient pentru îmbunătățirea capacității UE de a concura eficient cu restul lumii, de a realiza coeziunea teritorială, economică și socială și de a îndeplini obiectivele stabilite prin Agenda Lisabona. Autoritățile locale și regionale au un rol-cheie în îndeplinirea celor menționate anterior;

3.

recunoaște că libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor este un principiu fundamental al Uniunii Europene și reprezintă baza pieței unice. De asemenea, trebuie să ne amintim că proiectul integrării europene a fost și continuă să fie nu doar legat de piața unică, ci și impulsionat de obiectivul menținerii păcii prin construirea solidarității și coeziunii între popoarele Europei;

4.

subliniază importanța implicării tuturor factorilor interesați în faza inițială a procesului decizional, prin dezvoltarea procedurilor de consultare a publicului, precum și importanța acordării unei atenții deosebite efectelor teritoriale, sociale și de protecție a mediului ale legislației UE, prin intermediul evaluării impactului;

5.

recomandă ca statele membre și Comisia Europeană să utilizeze mai bine potențialul creator și inovator al autorităților locale și regionale din Europa prin soluționarea deficitului de punere în aplicare. Acesta se referă, în special, la necesitatea unei mai mari deschideri și la combaterea politicilor protecționiste ale unor state membre, care împiedică IMM-urile să investească pe piețe noi din UE sau din lume;

6.

invită Comisia Europeană și statele membre, în strânsă colaborare cu autoritățile locale și regionale, să întreprindă studii pentru a identifica obstacolele cu care se confruntă în prezent regiunile, orașele și localitățile în procesul de realizare a pieței interne, precum și eventualele soluții pentru a crea o piață unică adecvată secolului XXI;

7.

remarcă faptul că rolul autorităților locale și regionale nu se limitează la adaptarea la schimbările economice și la sprijinirea societăților pe piața unică. În calitate de organizatori și furnizori de servicii publice, acestea joacă, de asemenea, un rol activ pe piața unică;

8.

recunoaște că bilanțul social este în strânsă legătură cu funcționarea eficientă a pieței unice. Bilanțul societății europene trebuie să aibă în vedere faptul că problemele sociale definite în mod tradițional (de exemplu, sărăcia și invaliditatea) pot crește ca urmare a îmbătrânirii populației și a șomajului persistent. În același timp, pot apărea noi probleme sociale ca urmare a globalizării și a schimbărilor produse în structura familiei. Bilanțul social trebuie să ducă la o abordare comună a analizei și a schimbului de bune practici la nivel european și între statele membre;

9.

recomandă Comisiei Europene să măsoare și să evalueze mai sistematic performanțele economice și dezvoltarea politică a economiilor naționale și regionale comparativ cu competitorii noștri de pe alte continente, în special SUA, China și India, împreună cu alte state membre și regiuni ale UE;

10.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia, pentru a păstra caracterul competitiv și atractiv al pieței comunitare, trebuie acordată mai multă atenție mediului internațional. O piață unică mai integrată ar constitui un răspuns la sfidările globalizării, ar reprezenta un instrument de valorificare a posibilităților, ducând astfel la atenuarea percepțiilor negative. În acest context, Comitetul Regiunilor subliniază că autoritățile locale și regionale din UE fac parte și ele dintr-o economie tot mai globalizată, în care volumul schimburilor comerciale mondiale se dublează la fiecare zece ani. Concurența economiilor bazate pe cunoaștere intensivă impune ca mediul de afaceri european să devină mult mai inovativ, mai calificat și mai creativ pentru a putea concura;

11.

recomandă ca piața unică să fie înțeleasă pe deplin ca un instrument dinamic pentru creșterea economică și socială europeană. Piața unică trebuie susținută pentru a evolua și a răspunde în mod adecvat modelelor și provocărilor în schimbare ale economiei globale, astfel încât să contribuie eficient la creșterea economică a UE prin crearea condițiilor politice și economice necesare;

12.

consideră că, la nivelul UE, ar trebui să existe o abordare comună privind definirea unui set de standarde sociale minime, bazat pe o viziune comună. Ar trebui definite principii specifice care să reglementeze tratamentul egal în ceea ce privește condițiile de muncă, acolo unde se află locul de muncă, principii care ar trebui să se bazeze pe un acord între partenerii sociali. Având în vedere dezvoltarea pieței globale, multe dintre provocările cu care se confruntă piața unică sunt de natură externă;

13.

recomandă Comisiei Europene ca sprijinul pentru dezvoltarea competențelor să se concentreze, prin egalitatea șanselor și investiții în învățarea pe tot parcursul vieții, pe asigurarea faptului că politicile în domeniul educației și al formării produc competențele de care au nevoie oamenii pentru a-și găsi locuri de muncă și de care are nevoie mediul de afaceri;

14.

subliniază că dezvoltarea competențelor este o provocare de prim ordin cu care se confruntă regiunile europene și care, împreună cu inovația, spiritul antreprenorial, concurența și investițiile, constituie unul dintre motoarele principale ale productivității. Comitetul Regiunilor subliniază importanța îmbunătățirii capacității statelor membre și a autorităților locale și regionale de a investi în dezvoltarea competențelor, astfel încât să asigure în mod practic învățarea pe tot parcursul vieții și să promoveze politici active în materia pieței muncii, printr-o abordare durabilă, în conformitate cu Agenda Lisabona;

15.

recomandă Comisiei Europene ca, în consultare cu statele membre și autoritățile locale și regionale, să creeze un cadru strategic și să se concentreze asupra resurselor în vederea susținerii dezvoltării strategiilor în domeniul competențelor, care să fie regionale și locale;

16.

recomandă Comisiei Europene și statelor membre ca atenția care va fi acordată competențelor și angajării pe piața unică viitoare să se concentreze, dacă este cazul, pe aplicarea la nivel local și regional. Cu o mai mare autonomie și responsabilitate la nivel regional, programele în domeniul competențelor, cum sunt cele furnizate prin intermediul programului Fondului Social European, trebuie să asigure alinierea la piețele muncii regionale și locale pentru a face față provocărilor specifice regiunilor;

17.

propune ca Comisia Europeană și statele membre să construiască, pornind de la atuurile UE ca economie bazată pe cunoaștere, și să sprijine capacitatea de a transfera competențele și capacitatea de inserție profesională a cetățenilor săi, în loc să încerce să concureze economiile care au un avantaj competitiv exprimat printr-o forță de muncă având competențe reduse și o valoare adăugată redusă. Dezvoltarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții sunt elemente esențiale ale oricărui program de eficientizare a pieței unice;

18.

în acest context, reamintește că orientarea spre economiile bazate pe cunoaștere și servicii, precum și concurența globală dau naștere unor noi provocări în planul dezvoltării competențelor și al învățământului. Ar trebui să se evite crearea unui nou grup de „lucrători săraci”, cu locuri de muncă cu calificare redusă și prost plătite. În consecință, politica socială ar trebui să se concentreze în special pe o asistență acordată prin intermediul învățământului și al formării profesionale, prin plată și condiții de muncă echitabile pentru toți, precum și prin măsuri de creștere a mobilității sociale;

19.

susține punctul de vedere al Consiliului European cu privire la importanța dimensiunii sociale a UE (1). În consecință, și Comitetul Regiunilor salută solicitarea Consiliului ca Parlamentul și Comisia Europeană să acorde atenția cuvenită impactului social al legislației europene;

20.

subliniază că piața unică trebuie înțeleasă ca o componentă importantă a societății UE mai extinse. În consecință, aspectele sociale ale politicilor pieței interne trebuie abordate mai bine, iar UE trebuie mai curând să pornească de la diferitele identități și abordări regionale ale dezvoltării socioeconomice în încercarea de a pune în aplicare principii europene comune, în loc să impună o politică uniformă sau orientată exclusiv spre economie;

21.

recomandă Comisiei Europene să continue să garanteze drepturile sociale și ale consumatorilor, în același timp liberalizând piața serviciilor (de exemplu, prin viitoarea directivă privind serviciile);

22.

consideră că este necesar, așa cum s-a văzut și în dezbaterea asupra directivei privind serviciile, să se aibă în vedere specificitatea îndatoririlor serviciilor publice în aplicarea normelor pieței interne;

23.

recomandă ca Comisia Europeană să aibă în vedere în mod special impactul actualelor și viitoarelor schimbări demografice asupra succesului și orientării viitoare a pieței unice. Trebuie acordată o atenție deosebită impactului inegal al actualelor și viitoarelor fluxuri de migrare a populației. Egalitatea șanselor este un principiu esențial al Europei moderne; discriminarea nu poate constitui o opțiune;

24.

recomandă Comisiei Europene să adopte o viziune mai coerentă și structurată pentru a aborda mai bine dimensiunea socială a pieței unice. Bunăstarea și interesele cetățenilor europeni și ale întreprinderilor europene trebuie să reprezinte principiile de orientare ale politicii UE, esențiale pentru garantarea șanselor oferite de piața unică. În consecință, competitivitatea regiunilor trebuie înțeleasă atât din perspectiva potențialului cetățenilor, cât și din cea a potențialului întreprinderilor;

25.

recomandă ca UE să-i protejeze pe membrii mai vulnerabili ai societății europene. Globalizarea piețelor mondiale prezintă șanse suplimentare de revigorare a economiilor statelor UE. Cu toate acestea, în paralel cu creșterea economică continuă, care duce la crearea de locuri de muncă și generarea de bogăție, este posibil să existe segmente ale comunității europene care să nu poată beneficia de pe urma acestei creșteri. Ca o consecință a schimbărilor demografice și ca urmare a îmbătrânirii populației, politicile tradiționale de asistență socială ar trebui să se adapteze la aceste noi provocări. Prin urmare, politicile UE ar trebui, pe de o parte, să profite de posibilitățile de creștere, iar pe de altă parte, să asigure egalitatea șanselor și să sprijine structurile de asistență socială, astfel încât acestea să facă față provocărilor unei piețe unice europene în evoluție. Pentru aceasta, va fi necesar ca structurile de bunăstare socială, în special învățământul și formarea, să se concentreze asupra persoanelor cu cele mai mari nevoi, în același timp asigurând resurse și stimulente adecvate și elaborând metode inovatoare, care să pună la dispoziție o asistență eficientă;

26.

recomandă Comisiei Europene și statelor membre să consulte și să coopereze cu autoritățile locale și regionale pentru a stimula dezbaterile și a-i angaja pe cetățeni în realizarea obiectivelor legate de prosperitate, solidaritate și securitate, precum și în obținerea creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Trebuie menționat rolul important pe care partenerii sociali și dialogul social îl pot juca la toate nivelurile pentru a evalua funcționarea pieței, pentru a promova politici durabile în materia migrării economice, pentru a combate condițiile abuzive de muncă și pentru a elimina discriminarea la locul de muncă și pe piața muncii în ansamblul ei;

27.

subliniază că beneficiile pieței unice nu au fost comunicate în mod eficient partenerilor, cetățenilor și mediului de afaceri. O condiție necesară pentru succesul pieței unice este apropierea Europei de cetățeni. Așadar, Comitetul Regiunilor sugerează că autoritățile locale și regionale, aflându-se la cel mai apropiat nivel de guvernare de cetățean, ar trebui să preia conducerea în acest proces. Se recomandă ca Comisia Europeană, în parteneriat cu Comitetul Regiunilor, să desfășoare un proces bazat pe comunicare și politici, prin care să abordeze și să răspundă așteptărilor cetățenilor săi și ale comunității de afaceri și să le implice pe acestea în îndeplinirea obiectivelor europene de prosperitate, solidaritate și securitate, precum și în obiectivele legate de creșterea economică și de crearea de locuri de muncă. Acestea sunt elemente indispensabile pentru a garanta încrederea viitoare și sprijinul pentru Europa;

28.

recomandă ca Comisia Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale, pentru a risipi îngrijorarea cetățenilor și a mediului de afaceri, în special a IMM-urilor, să comunice mai bine cu privire la modul în care poate fi gestionată schimbarea economică și socială care este o consecință a globalizării și a creșterii concurenței;

29.

recomandă Comisiei Europene să-și concentreze activitatea asupra continuării punerii în aplicare a pieței unice în sectoarele serviciilor, forței de muncă și financiar. Libera circulație a mărfurilor este de relativ succes, în timp ce piața unică este mai puțin eficientă în sectoarele serviciilor, forței de muncă și financiar;

30.

face apel la statele membre să sprijine autoritățile locale și regionale în introducerea în continuare a unor structuri simplificate și integrate de sprijinire a mediului de afaceri la nivelul geografic cel mai potrivit. Aceste structuri au un potențial important ca surse de informații în cadrul procedurilor de achiziții publice și de asistență, prin explicarea procedurilor de atribuire a contractelor de servicii publice. De asemenea, autoritățile locale și regionale au un rol important în sprijinirea IMM-urilor, inclusiv în calitatea lor de clienți importanți pentru produsele și serviciile furnizate de IMM-uri;

31.

recomandă Comisiei Europene ca, în consultare cu mediul de afaceri, să promoveze competitivitatea europeană prin introducerea unui sistem european de brevete eficient, care să sprijine titularii de brevete să-și pună în aplicare drepturile de proprietate intelectuală și să reducă cheltuielile, în același timp oferind stimulente mai atractive pentru inovații;

32.

recomandă Comisiei Europene și statelor membre să întreprindă un dialog și consultări efective cu autoritățile locale și regionale și cu mediul de afaceri în vederea identificării domeniilor în care ar putea fi redusă sarcina obligațiilor de reglementare pe care o au întreprinderile, în special IMM-urile;

33.

este de acord că simplificarea și punerea în aplicare eficientă a legislației comunitare existente sunt indispensabile pentru integrarea pieței unice și, în același timp, reamintește că o mai bună reglementare nu înseamnă în mod obligatoriu mai puțină reglementare. Este posibil să fie necesară armonizarea pentru respectarea acquis-ului comunitar, astfel încât UE să dispună de un cadru de reglementare clar și coerent;

34.

recomandă Comisiei Europene și statelor membre să aplice o analiză de impact preliminară mai cuprinzătoare a procesului legislativ al UE asupra IMM-urilor și să întărească rolul IMM-urilor în cadrul elaborării de legislație nouă;

35.

solicită consolidarea principiului recunoașterii reciproce (hotărârea Curții de Justiție în cauza „Cassis de Dijon” 120/78 din 20 februarie 1979). Prin urmare, îndeamnă Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura că statele membre pot avea în continuare standarde de producție diferite, fără ca acestea să constituie un pretext pentru a se refuza comercializarea produsului;

36.

recomandă Comisiei Europene să recunoască rolul proactiv important al autorităților locale și regionale în influențarea dezvoltării viitoare adecvate a pieței unice și a realității sociale europene. Așadar, trebuie continuată întărirea autonomiei la nivel regional și municipal. Comitetul Regiunilor reprezintă un partener important în demonstrarea beneficiilor pieței unice prin intermediul legăturilor sale apropiate cu cetățenii Europei, fiind în același timp ideal plasat pentru a promova schimbarea, atunci când este necesar.