ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 145
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 50
30 iunie 2007

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări, orientări și avize

 

REZOLUȚII

 

Consiliu

2007/C 145/01

Rezoluția Consiliului din 25 iunie 2007 privind noua strategie comunitară referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă (2007-2012)

1

 

II   Comunicări

 

DECLARAȚII COMUNE

 

Parlament European
Consiliu
Comisie

2007/C 145/02

Declarația comună privind aspectele practice în cadrul procedurii de codecizie (articolul 251 din Tratatul CE)

5

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

 

Comisie

2007/C 145/03

Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.4693 — Veolia/Sulo) ( 1 )

10

2007/C 145/04

Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.4663 — voestalpine/Böhler-Uddeholm) ( 1 )

10

2007/C 145/05

Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.4704 — Bridgepoint/Gambro Healthcare) ( 1 )

11

2007/C 145/06

Autorizație pentru ajutoarele de stat acordate în conformitate cu dispozițiile articolelor 87 și 88 din Tratatul CE — Cazuri în care Comisia nu ridică obiecții ( 1 )

12

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

 

Comisie

2007/C 145/07

Rata de schimb a monedei euro

14

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE

2007/C 145/08

Informații tarifare obligatorii

15

2007/C 145/09

Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei 90/396/CEE a Consiliului privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoși ( 1 )

20

 

V   Anunțuri

 

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

 

Comisie

2007/C 145/10

Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.4771 — Veritas/Golden Gate/Goldman Sachs/Aeroflex) — Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )

31

 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

 

I Rezoluții, recomandări, orientări și avize

REZOLUȚII

Consiliu

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/1

REZOLUȚIA CONSILIULUI

din 25 iunie 2007

privind noua strategie comunitară referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă (2007-2012)

(2007/C 145/01)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2007 privind îmbunătățirea calității și productivității în muncă: strategia comunitară referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă (2007-2012), care reprezintă unul dintre punctele înscrise în Agenda socială europeană,

întrucât:

(1)

Articolul 137 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a condus la adoptarea unui număr substanțial de măsuri legislative comunitare în domeniul sănătății și al siguranței la locul de muncă.

(2)

Calitatea în muncă are o dimensiune umană considerabilă, dar și o dimensiune economică, iar statele membre au recunoscut, în cadrul strategiei de la Lisabona, că politica de sănătate și siguranță are o contribuție importantă la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă.

(3)

Modelul social european se bazează pe o bună funcționare a economiei, pe un nivel ridicat de protecție socială și de educație, precum și pe dialogul social, implicând în consecință îmbunătățirea calității ocupării forței de muncă, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă.

(4)

Uniunea Europeană trebuie să consolideze competitivitatea companiilor în lumina evoluției demografice continue, luând în considerare concluziile Consiliului European de la Stockholm din 23-24 martie 2001, ale Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie 2002 și ale Consiliului European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007.

(5)

Noua strategie comunitară referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă (2007-2012) (denumită în continuare „strategia comunitară”) ar trebui să favorizeze realizarea de noi progrese întemeindu-se pe dinamica creată de precedenta strategie comunitară referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă (2002-2006), care se baza pe o abordare globală a bunăstării la locul de muncă și a condus la relansarea politicilor de prevenire și la îmbunătățiri considerabile.

(6)

Punerea în aplicare a legislației în vigoare rămâne una din cele mai importante obligații ale tuturor statelor membre în vederea stimulării creării unui mediu de lucru sănătos și sigur.

(7)

Cifrele referitoare la accidentele de muncă și incidența bolilor profesionale, care diferă de la un stat membru la altul, sunt încă prea ridicate ca valoare absolută în anumite sectoare de activitate și pentru unele categorii de lucrători, fiind în consecință important ca noua strategie să remedieze această situație,

ADOPTĂ PREZENTA REZOLUȚIE:

I.

1.

Consiliul ia act de poziția Comisiei conform căreia, în scopul de a realiza o reducere continuă, durabilă și omogenă a numărului accidentelor de muncă și al bolilor profesionale, părțile implicate trebuie să urmărească un anumit număr de obiective, printre care:

(a)

plasarea unui accent mai puternic pe punerea în aplicare a legislației comunitare;

(b)

sprijinirea respectării legislației comunitare, în special în sectoare și întreprinderi considerate ca fiind expuse riscului și pentru categoriile de lucrători cele mai vulnerabile;

(c)

adaptarea cadrului juridic la schimbările din sfera muncii și simplificarea acestuia;

(d)

promovarea elaborării și aplicării strategiilor naționale;

(e)

crearea unei culturi generale care conferă importanța cuvenită prevenirii îmbolnăvirilor și riscurilor prin încurajarea schimbărilor de comportament al lucrătorilor și, în același timp, prin stimularea angajatorilor în direcția unor abordări favorabile ale aspectelor privind sănătatea;

(f)

punerea la punct a metodelor de identificare și evaluare a noilor riscuri potențiale;

(g)

evaluarea aplicării strategiei comunitare;

(h)

promovarea sănătății și a siguranței la nivel internațional.

2.

Consiliul ia act de poziția Comisiei conform căreia, pentru a atinge aceste obiective, trebuie dezvoltată în continuare o abordare globală, luându-se în considerare următoarele domenii de acțiune:

(a)

Strategiile naționale ar trebui să aibă ca prioritate punerea în aplicare a unui ansamblu de instrumente care garantează un nivel ridicat de respectare a legislației, în special în întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și în sectoarele cu riscuri ridicate:

—

răspândirea bunelor practici la nivel local,

—

formare și educație,

—

elaborarea de instrumente simple și de orientări,

—

facilitarea accesului la servicii de prevenire de înalt nivel calitativ,

—

resurse financiare și umane adecvate pentru inspecțiile de muncă,

—

recurgerea la măsuri economice de stimulare la nivel național și comunitar.

Aceste strategii ar trebui, în cazul în care este necesar și în conformitate cu prioritățile și particularitățile naționale, să abordeze în special evoluția demografică, eficiența preventivă a monitorizării sănătății, reabilitarea și reintegrarea lucrătorilor, controale mai bune și mai eficiente și consolidarea coerenței politicilor.

(b)

Strategiile naționale ar trebui să vizeze stabilirea unor obiective cuantificabile în vederea reducerii incidenței accidentelor de muncă și a bolilor profesionale pentru categoriile de lucrători și tipurile de întreprindere și/sau sectoare relevante.

(c)

Îmbunătățirea cadrului de reglementare administrativ și instituțional va rămâne o prioritate majoră la nivel național și comunitar, iar evaluarea are un rol important de jucat în această privință.

(d)

Trebuie consolidată coerența politicilor pertinente, cum ar fi politica în materie de sănătate publică și ocuparea forței de muncă și politicile de sănătate și siguranță la locul de muncă.

(e)

Trebuie intensificate eforturile de cercetare cu privire la noile riscuri legate de locul de muncă și la cele deja existente, în domenii precum:

—

problemele psihosociale și tulburările musculo-scheletice,

—

substanțele periculoase, riscurile pentru reproducere și riscurile legate de noile tehnologii, de exemplu nanotehnologiile,

—

riscurile decurgând din noile forme de organizare a muncii și

—

gestionarea sănătății și a siguranței în muncă,

—

ținându-se seama în mod corespunzător de aspectele referitoare la egalitatea dintre sexe.

(f)

Locurile de muncă trebuie să fie concepute într-un asemenea mod încât să garanteze capacitatea de muncă a lucrătorilor de-a lungul întregii lor vieți profesionale. În același timp, locurile de muncă ar trebui să fie adaptate nevoilor individuale ale lucrătorilor mai vârstnici și ale lucrătorilor cu dizabilități.

(g)

Evoluția modelelor de comportament cu privire la siguranța și sănătatea în muncă trebuie să fie încurajată la toate nivelurile ciclului educativ și în toate domeniile.

(h)

Trebuie continuată elaborarea de noi instrumente de măsurare a progreselor realizate și a eforturilor depuse de către toate părțile implicate, atât la nivel național, cât și la nivel european, în special prin utilizarea tabelelor de rezultate.

(i)

Este necesar să se intensifice cooperarea internațională și să se continue cooperarea activă cu Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății și alte organizații internaționale.

II.

Consiliul:

1.

salută Comunicarea Comisiei cu privire la noua strategie comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

2.

consideră că această comunicare furnizează un cadru important pentru continuarea punerii efective în aplicare a articolului 137 din Tratatul CE la nivel comunitar;

3.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei, conform căruia sănătatea și siguranța în muncă, pe lângă faptul că protejează viața și sănătatea lucrătorilor și le stimulează motivația, jucând totodată un rol crucial în consolidarea competitivității și a productivității întreprinderilor și în participarea la viabilitatea sistemelor de protecție socială prin reducerea costurilor sociale și economice ale accidentelor de muncă, incidentelor și bolilor;

4.

subliniază că măsurile de protecție colectivă și combaterea riscurilor la sursă reprezintă principiile fundamentale ale activității de prevenire;

5.

consideră că o politică comunitară privind sănătatea și siguranța la locul de muncă bazată pe o abordare globală a bunăstării la locul de muncă ar trebui să aibă drept obiectiv o reducere continuă, durabilă și omogenă a numărului accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;

6.

sprijină Comisia în efortul de a reduce cu 25 % rata de incidență a accidentelor de muncă la nivel comunitar, luându-se în considerare experiența statelor membre, particularitățile și perspectivele acestora;

7.

subliniază că este necesar:

(a)

să se recunoască importanța muncii de calitate și a principiilor care stau la baza acestei noțiuni, adică drepturile și participarea lucrătorilor, egalitatea de șanse, protecția sănătății și a siguranței, precum și o organizare a muncii care să fie compatibilă cu viața de familie;

(b)

să se ia în considerare noile provocări, cum ar fi evoluția demografică și îmbătrânirea forței de muncă, noile tendințe pe piața muncii și noile fluxuri migratoare, din ce în ce mai importante, care evoluează înspre Europa sau în interiorul acesteia;

(c)

să se asigure un cadru legislativ modern și eficient în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, în vederea garantării unei puneri adecvate în aplicare a legislației comunitare, a simplificării acestei legislații fără a reduce nivelul de protecție existent și a adaptării la schimbările la locul de muncă;

(d)

să se sensibilizeze și mai mult părțile vizate cu privire la necesitatea reabilitării și reintegrării lucrătorilor excluși pe o perioadă lungă de pe piața forței de muncă din cauza unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui handicap;

(e)

să se depună eforturi sporite, inclusiv recurgându-se la măsuri economice de stimulare, pentru a determina schimbări de comportament în vederea unei gestionări integrate și mai participative a sănătății și siguranței în întreprinderi;

(f)

să fie invitată Agenția Europeană pentru Siguranță și Sănătate în Muncă să promoveze schimbul de informații și bune practici și să furnizeze, prin intermediul observatorului său pentru riscuri, informații de înaltă calitate cu privire la provocări specifice. Se cuvine să se acorde o mai mare atenție tendințelor și influențelor socio-economice mai ample;

8.

cheamă statele membre:

(a)

să elaboreze și să pună în aplicare strategii naționale coerente în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, care să fie adaptate realităților naționale, în cooperare cu partenerii sociali, și în cazul în care este necesar, fixându-se în acest context obiective cuantificabile în vederea unei reduceri mai importante a numărului accidentelor de muncă și a incidenței bolilor profesionale, în special în sectoarele de activitate unde ratele se situează peste medie;

(b)

să confere sistemelor naționale de protecție socială și de sănătate, după caz, un rol mai activ în îmbunătățirea prevenirii și în reabilitarea și reintegrarea lucrătorilor;

(c)

să examineze posibilitățile oferite de Programul comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială (Progress), Fondul Social European și alte fonduri comunitare pentru promovarea strategiei comunitare;

(d)

să încurajeze centrele naționale de cercetare să facă schimb de informații și să colaboreze în cadrul programelor pe care le desfășoară la nivel național și european, axându-se pe rezolvarea de probleme și pe transferul rapid de rezultate către întreprinderi, în special către IMM-uri;

(e)

să se efectueze acțiuni de sensibilizare prin îmbunătățirea informării, pregătirii și participării lucrătorilor, prin furnizarea de îndrumări simple, adresate cu precădere întreprinderilor mici și prin analizarea și răspândirea exemplelor de bune practici, în special prin constituirea de rețele ale părților implicate la nivel local;

(f)

să se promoveze o abordare sistematică a bunăstării la locul de muncă prin inițiative în favoarea calității muncii, integrându-se în special sănătatea și siguranța, învățarea pe tot parcursul vieții și chestiunile legate de egalitatea dintre sexe în gestionarea întreprinderilor și la toate nivelurile ciclului educativ;

(g)

să asigure controale mai bune și mai eficiente în toate statele membre și să ia măsuri corespunzătoare pentru a furniza inspecțiilor de muncă resurse adecvate;

(h)

să continue punerea în aplicare, prin toate mijloacele adecvate, a strategiei globale în domeniul siguranței și al sănătății în muncă, adoptată de Organizația Internațională a Muncii în 2003;

(i)

să acorde o atenție deosebită noilor tendințe pe piața muncii, cum ar fi dezvoltarea muncii independente, a externalizării, a subcontractării și a folosirii lucrătorilor migranți și a lucrătorilor detașați;

9.

invită Comisia:

(a)

să promoveze sănătatea și siguranța în muncă luând măsurile adecvate cu privire la schimbările din lumea muncii;

(b)

să asigure o mai bună cooperare cu și între diferitele organizații și comitete, cum ar fi Comisia consultativă pentru sănătate și siguranță în muncă (CCSS), Comitetul inspectorilor de muncă principali, Agenția Europeană pentru Siguranță și Sănătate în Muncă și Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă și să țină seama de informațiile oferite de aceste organizații și de punctele de vedere ale comitetelor în elaborarea noilor politici și a noilor legislații din domeniu;

(c)

să continue monitorizarea și susținerea punerii în aplicare a legislației în toate statele membre;

(d)

să elaboreze, în colaborare cu CCSS și partenerii sociali, ghiduri de aplicare a directivelor, în special pentru IMM-uri;

(e)

să îmbunătățească coordonarea cu alte politici comunitare, în special în ceea ce privește fabricarea și comercializarea echipamentelor de lucru și a produselor chimice, precum și în ceea ce privește politica în materie de sănătate publică, educație și combaterea discriminării;

(f)

să încurajeze schimbul de opinii și de experiențe în cadrul CCSS în ceea ce privește strategiile naționale;

(g)

să îmbunătățească, cu sprijinul CCSS, punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătățirii siguranței și sănătății în muncă a lucrătorilor (1) în ceea ce privește calitatea, acoperirea și accesibilitatea serviciilor de prevenire;

(h)

să elaboreze, în strânsă cooperare cu CCSS, o metodologie comună de evaluare a directivelor speciale în domeniul sănătății și al siguranței în muncă și să intensifice eforturile menite să îmbunătățească și să simplifice și mai mult cadrul administrativ și de reglementare, ținând seama de obiectivul fixat de Consiliul European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007 și de activitățile Comisiei de reducere a formalităților administrative fără a se diminua nivelul de protecție existent și acordând atenția cuvenită nevoilor microîntreprinderilor în cadrul punerii în aplicare a acestei legislații;

(i)

să se asigure că orice nou instrument legislativ propus în cadrul strategiei comunitare respectă principiile unei mai bune legiferări, reafirmate de Consiliul European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007 și este în consecință însoțit de o evaluare eficientă de impact, acolo unde este cazul;

(j)

să lucreze împreună cu CCSS la examinarea modalităților de cooperare între angajatori atunci când, în același loc de muncă, coexistă mai multe niveluri de subcontractare;

(k)

să coopereze cu autoritățile legislative la elaborarea unui sistem statistic european adecvat în domeniul sănătății și siguranței în muncă, care să țină cont de diferitele sisteme naționale și care să evite impunerea unor formalități administrative suplimentare;

10.

invită partenerii sociali:

(a)

să elaboreze inițiative în cadrul dialogului social sectorial și să vegheze la consolidarea participării reprezentanților lucrătorilor la gestionarea sistematică a riscurilor profesionale;

(b)

să joace un rol activ în răspândirea principiilor fundamentale ale strategiei comunitare la nivel european, național, regional, precum și în interiorul întreprinderilor;

(c)

să coopereze activ cu autoritățile naționale la elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor naționale în materie de sănătate și siguranță în muncă;

(d)

să promoveze și să difuzeze la locul de muncă aplicarea corectă a principiilor prevenirii riscurilor profesionale;

(e)

să continue negocierile cu privire la prevenirea violenței și a hărțuirii la locul de muncă și să țină seama de evaluarea punerii în aplicare a acordului cadru la nivel european privind stresul la locul de muncă;

(f)

să aprofundeze, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, asistența tehnică și formarea adresate reprezentanților lucrătorilor cu responsabilități în materie de sănătate și siguranță în muncă și angajatorilor, în special IMM-urile.

(1)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

II Comunicări

DECLARAȚII COMUNE

Parlament European Consiliu Comisie

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/5

DECLARAȚIA COMUNĂ PRIVIND ASPECTELE PRACTICE ÎN CADRUL PROCEDURII DE CODECIZIE (ARTICOLUL 251 DIN TRATATUL CE)

(2007/C 145/02)

PRINCIPII GENERALE

1.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia, denumite în cele ce urmează în mod colectiv „instituțiile”, observă că practica actuală, care implică discuții între Președinția Consiliului, Comisie și președinții comisiilor competente și/sau raportorii Parlamentului European, precum și între copreședinții Comitetului de conciliere și-a demonstrat eficacitatea.

2.

Instituțiile confirmă faptul că această practică, care s-a dezvoltat în toate etapele procedurii de codecizie, trebuie să fie încurajată în continuare. Instituțiile se angajează să își examineze metodele de lucru, astfel încât să utilizeze cu și mai multă eficiență toate posibilitățile oferite de procedura de codecizie prevăzută în Tratatul CE.

3.

Prezenta declarație comună clarifică aceste metode de lucru, precum și aspectele practice prin care acestea pot fi realizate. Declarația completează Acordul interinstituțional privind „O mai bună legiferare” (1), în special dispozițiile acestuia privind procedura de codecizie. Instituțiile se angajează să respecte în totalitate aceste angajamente, în conformitate cu principiile transparenței, responsabilității și eficienței. În acest sens, instituțiile ar trebui să acorde o atenție deosebită promovării unor propuneri de simplificare cu respectarea în același timp a acquis-ul comunitar.

4.

Instituțiile cooperează cu bună credință pe întreaga durată a procedurii, pentru a-și apropia pozițiile cât mai mult posibil, permițând astfel, dacă este cazul, adoptarea actului legislativ într-o etapă timpurie a procedurii.

5.

În acest scop, instituțiile cooperează prin intermediul contactelor interinstituționale corespunzătoare pentru a monitoriza progresul înregistrat și pentru a analiza gradul de convergență pe parcursul tuturor etapelor procedurii de codecizie.

6.

Instituțiile se angajează, în conformitate cu regulamentele lor de procedură, să schimbe informații în mod periodic cu privire la evoluția dosarelor de codecizie. Acestea se asigură că există, în măsura posibilului, o coordonare a calendarelor lor de lucru, astfel încât să permită derularea procedurilor într-un mod coerent și convergent. Prin urmare, instituțiile vor încerca să stabilească un calendar estimativ al diferitelor etape care duc la adoptarea finală a diverse propuneri legislative, în deplină conformitate cu natura politică a procesului decizional.

7.

Cooperarea între instituții în contextul codeciziei ia adesea forma unor reuniuni tripartite („trialoguri”). Acest sistem al trialogului și-a demonstrat vitalitatea și flexibilitatea, creând un număr semnificativ mai mare de posibilități de a ajunge la un acord în prima sau în a doua lectură și contribuind, de asemenea, la pregătirea lucrărilor Comitetului de conciliere.

8.

În general, aceste trialoguri se desfășoară într-un cadru informal. Acestea pot avea loc în toate etapele procedurii și la diferite niveluri de reprezentare, în funcție de natura discuțiilor prevăzute. Fiecare instituție, în conformitate cu propriul său regulament de procedură, își desemnează participanții la fiecare reuniune, își definește mandatul de negociere și informează în timp util celelalte instituții cu privire la aspectele practice ale reuniunilor.

9.

În măsura posibilului, toate proiectele de text de compromis supuse dezbaterii la o reuniune ulterioară sunt distribuite în prealabil tuturor participanților. Pentru a consolida transparența, trialogurile care se desfășoară în cadrul Parlamentului European și al Consiliului sunt anunțate, în măsura în care acest lucru este posibil.

10.

Președinția Consiliului se va strădui să asiste la reuniunile comisiilor parlamentare. Aceasta va examina cu atenție, în mod corespunzător, orice solicitare primită de a furniza informații privind poziția Consiliului.

PRIMA LECTURĂ

11.

Instituțiile cooperează cu bună credință pentru a-și apropia pozițiile în cea mai mare măsură, astfel încât actele legislative să poată fi adoptate în prima lectură, ori de câte ori acest lucru este posibil.

Acordul în etapa primei lecturi în Parlamentul European

12.

Se stabilesc contacte adecvate pentru a facilita derularea procedurilor în primă lectură.

13.

Comisia facilitează astfel de contacte și își exercită dreptul de inițiativă într-un mod constructiv, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, ținând cont în mod corespunzător de echilibrul interinstituțional și de rolul care îi este conferit acesteia prin tratat.

14.

Atunci când se ajunge la un acord prin negocieri informale în cadrul trailogurilor, Președintele Coreper transmite, într-o scrisoare adresată președintelui comisiei parlamentare competente, detaliile privind conținutul acordului, sub forma unor amendamente la propunerea Comisiei. Scrisoarea în cauză indică disponibilitatea Consiliului de a accepta acordul respectiv, sub rezerva verificării din punct de vedere juridic și lingvistic, în cazul în care acesta este confirmat prin vot în ședință plenară. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

15.

În acest context, atunci când este iminentă finalizarea unui dosar în prima lectură, informațiile privind intenția de a încheia un acord ar trebui să fie puse la dispoziție cât mai curând posibil.

Acordul în etapa poziției comune a Consiliului

16.

În cazul în care nu se ajunge la un acord înainte de prima lectură a Parlamentului European, contactele pot continua în vederea încheierii unui acord în etapa poziției comune.

17.

Comisia facilitează astfel de contacte și își exercită dreptul de inițiativă într-un mod constructiv, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, ținând cont în mod corespunzător de echilibrul interinstituțional și de rolul care îi este conferit prin tratat.

18.

În cazul în care se ajunge la un acord în această etapă, președintele comisiei parlamentare competente recomandă, într-o scrisoare adresată Președintelui Coreper, acceptarea în ședință plenară a fără amendamente a poziției comune a Consiliului, sub rezerva confirmării poziției comune de către Consiliu și a verificării din punct de vedere juridic și lingvistic. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

A DOUA LECTURĂ

19.

În expunerea sa de motive, Consiliul descrie cât mai clar posibil motivele care l-au condus la adoptarea poziției comune. În cea de a doua lectură, Parlamentul European ține cont, în cea mai mare măsură posibilă, de motivele respective și de poziția Comisiei.

20.

Înainte de a transmite poziția comună, Consiliul se străduiește să stabilească, cu consultarea Parlamentului European și a Comisiei, data posibilă pentru transmiterea acesteia pentru a asigura eficiența maximă a procedurii legislative în a doua lectură.

Acordul în etapa celei de-a doua lecturi în Parlamentul European

21.

Imediat ce poziția comună a Consiliului este transmisă Parlamentului European, se vor relua contactele adecvate, pentru a ajunge la o mai bună înțelegere a pozițiilor respective și pentru a permite astfel finalizarea procedurii legislative cât mai curând posibil.

22.

Comisia facilitează astfel de contacte și își dă avizul, în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, cu respectarea echilibrului interinstituțional și a rolului care îi este conferit prin tratat.

23.

Atunci când se ajunge la un acord prin negocieri informale în cadrul trialogurilor, Președintele Coreper transmite, într-o scrisoare adresată președintelui comisiei parlamentare competente, detaliile privind conținutul acordului, sub forma unor amendamente la poziția comună a Consiliului. Scrisoarea respectivă indică disponibilitatea Consiliului de a accepta acordul respectiv, sub rezerva verificării din punct de vedere juridic și lingvistic, în cazul în care acesta este confirmat prin vot în ședință plenară. O copie a scrisorii este transmisă Comisiei.

CONCILIEREA

24.

În cazul în care devine evident că nu vor putea fi acceptate de către Consiliu toate amendamentele depuse de Parlamentul European în a doua lectură și atunci când Consiliul este pregătit să-și prezinte poziția, se organizează un prim trialog. Fiecare instituție își desemnează participanții la fiecare reuniune și își definește mandatul de negociere, în conformitate cu propriul său regulament de procedură. Comisia indică ambelor delegații, cât mai devreme posibil, intențiile pe care le are în legătură cu avizul său privind amendamentele depuse de Parlamentul European în a doua lectură.

25.

Trialogurile se desfășoară pe toată durata procedurii de conciliere, cu scopul de a soluționa aspectele încă nerezolvate și de a pregăti terenul pentru a se ajunge la un acord în cadrul Comitetului de conciliere. Rezultatele trialogurilor sunt discutate și, dacă este cazul, aprobate în cadrul reuniunilor instituțiilor respective.

26.

Comitetul de conciliere este convocat de către Președintele Consiliului, de comun acord cu Președintele Parlamentului European, cu respectarea dispozițiilor tratatului.

27.

Comisia participă la procedurile de conciliere și ia toate inițiativele necesare în vederea promovării unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului. Aceste inițiative pot include, proiecte de text de compromis, luând în considerare pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului, cu respectarea rolului conferit Comisiei prin tratat.

28.

Președinția Comitetului este exercitată în comun de către Președintele Parlamentului European și de către Președintele Consiliului. Reuniunile Comitetului de conciliere sunt prezidate, alternativ, de fiecare copreședinte.

29.

Datele și ordinea de zi ale reuniunilor Comitetului de conciliere sunt stabilite în comun de către copreședinți în vederea funcționării eficiente a Comitetului de conciliere pe toată durata procedurii de conciliere. Comisia este consultată cu privire la datele preconizate. Parlamentul European și Consiliul rezervă, cu titlu indicativ, date adecvate pentru procedurile de conciliere și le comunică Comisiei.

30.

La fiecare reuniune a Comitetului de conciliere, copreședinții pot introduce mai multe dosare pe ordinea de zi. Pe lângă tema principală („punct B”), asupra căreia nu s-a ajuns încă la un acord, se pot deschide și/sau închide fără dezbatere proceduri de conciliere privind alte subiecte („punct A”).

31.

Parlamentul European și Consiliul, respectând dispozițiile din tratat privind termenele, țin cont, în măsura posibilului, de imperativele legate de calendar, în special de cele determinate de întreruperi ale activităților instituțiilor și de alegerile Parlamentului European. În orice caz, întreruperile activităților trebuie să dureze cât mai puțin posibil.

32.

Reuniunile Comitetului de conciliere se desfășoară, alternativ, în localurile Parlamentului European și în localurile Consiliului, în vederea partajării echitabile a serviciilor, inclusiv a celor de interpretare.

33.

Comitetului de conciliere i se pun la dispoziție propunerea Comisiei, poziția comună a Consiliului, avizul emis de Comisie asupra acesteia, amendamentele propuse de Parlamentul European, avizul emis de Comisie asupra acestora și un document de lucru comun al delegațiilor Parlamentului European și Consiliului. Acest document de lucru ar trebui să permită utilizatorilor să identifice cu ușurință aspectele supuse discuției și să le abordeze într-un mod eficient. În general, Comisia își prezintă avizul în termen de trei săptămâni de la primirea oficială a rezultatului votului Parlamentului European, până la data începerii lucrărilor de conciliere.

34.

Copreședinții pot supune unele texte aprobării Comitetului de conciliere.

35.

Acordul privind un text comun este constatat în cadrul unei reuniuni a Comitetului de conciliere sau, ulterior, prin intermediul unui schimb de scrisori între copreședinți. Copii ale scrisorilor respective sunt transmise Comisiei.

36.

În cazul în care Comitetul de conciliere ajunge la un acord privind un text comun, textul este supus aprobării formale a copreședinților după ce este finalizat din punct de vedere juridic și lingvistic. Cu toate acestea, în cazuri excepționale, pentru a respecta termenele, un proiect de text comun poate fi supus aprobării formale a copreședinților.

37.

Copreședinții transmit textul comun astfel aprobat Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului prin intermediul unei scrisori semnate în comun. În cazul în care Comitetul de conciliere nu este în măsură să adopte un text comun, copreședinții notifică acest lucru Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului prin intermediul unei scrisori semnate în comun. Scrisorile respective sunt considerate acte oficiale. Copii ale acestor scrisori sunt transmise Comisiei spre informare. Documentele de lucru utilizate în cursul procedurii de conciliere vor putea fi accesate în registrul fiecărei instituții odată ce procedura a fost încheiată.

38.

Secretariatul General al Parlamentului European și Secretariatul General al Consiliului asigură în comun funcțiile de secretariat al Comitetului de conciliere, în asociere cu Secretariatul General al Comisiei.

DISPOZIȚII GENERALE

39.

În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul consideră că este absolut necesară prorogarea termenelor prevăzute la articolul 251 din tratat, acestea notifică președintele celeilalte instituții și Comisia în mod corespunzător.

40.

Atunci când se ajunge la un acord, în primă sau a doua lectură, sau pe durata concilierii, textul astfel convenit este finalizat de către serviciile juridico/lingvistice ale Parlamentului European și ale Consiliului, care acționează în strânsă cooperare și de comun acord.

41.

Nu se pot aduce modificări nici unui text convenit, fără acordul explicit, la nivel corespunzător, al Parlamentului European și al Consiliului.

42.

Finalizarea este realizată cu respectarea diferitelor proceduri ale Parlamentului European și ale Consiliului, în special în ceea ce privește termenele pentru încheierea procedurilor interne. Instituțiile se angajează să nu redeschidă discuții privind anumite probleme de fond în cursul termenelor stabilite pentru finalizarea din punct de vedere juridic și lingvistic a actelor legislative.

43.

Parlamentul European și Consiliul convin asupra unei prezentări comune a textelor pregătite de aceste instituții în comun.

44.

În măsura posibilului, instituțiile se angajează să utilizeze clauze standard, acceptate de comun acord, pe care să le încorporeze în documentele adoptate în codecizie, în special în ceea ce privește dispozițiile privind exercitarea competențelor de executare [în conformitate cu decizia privind „comitologia” (2)], intrarea în vigoare, transpunerea și aplicarea actelor legislative, precum și respectarea dreptului de inițiativă al Comisiei.

45.

Instituțiile vor încerca să organizeze o conferință de presă comună pentru a anunța rezultatul pozitiv al procesului legislativ în prima sau a în doua lectură ori în timpul concilierii. De asemenea, vor încerca să emită comunicate de presă comune.

46.

După ce Parlamentul European și Consiliul adoptă un act legislativ în codecizie, textul se prezintă spre semnare Președintelui Parlamentului European și Președintelui Consiliului, precum și secretarilor generali ai acestor instituții.

47.

Președinții Parlamentului European și al Consiliului primesc textul spre semnare în limbile lor respective și, în măsura posibilului, semnează textul împreună, în cadrul unei ceremonii comune care urmează a fi organizată lunar, în vederea semnării unor acte legislative importante în prezența mass-media.

48.

Textul semnat în comun este transmis spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În general, publicarea are loc în termen de două luni de la adoptarea actului legislativ de către Parlamentul European și Consiliu.

49.

În cazul în care una dintre instituții identifică o eroare materială sau evidentă într-un text (sau într-una din versiunile sale lingvistice), aceasta informează imediat celelalte instituții. În cazul în care eroarea privește un act legislativ care încă nu a fost adoptat fie de către Parlamentul European, fie de către Consiliu, serviciile juridico/lingvistice ale Parlamentului European și ale Consiliului pregătesc, în strânsă cooperare, rectificarea necesară. În cazul în care eroarea privește un act legislativ care a fost adoptat deja de una dintre instituții sau de ambele instituții, fie că a fost publicat sau nu, Parlamentul European și Consiliul adoptă, de comun acord, o rectificare redactată în conformitate cu procedurile lor respective.

Întocmit la Bruxelles, treisprezece iunie două mii șapte.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

Image

Pentru Consiliul Uniunii Europene

Preşedintele

Image

Pentru Comisia Comunităţilor Europene

Preşedintele

Image

(1)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(2)  Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23). Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 27.7.2006, p. 11).

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

Comisie

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/10

Non-opoziție la o concentrare notificată

(Cazul COMP/M.4693 — Veolia/Sulo)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 145/03)

La data 19 iunie 2007 Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Această decizie se bazează pe articolul 6(1)(b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil numai în engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4693. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană. (http://eur-lex.europa.eu)

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/10

Non-opoziție la o concentrare notificată

(Cazul COMP/M.4663 — voestalpine/Böhler-Uddeholm)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 145/04)

La data 18 iunie 2007 Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Această decizie se bazează pe articolul 6(1)(b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil numai în engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4663. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană. (http://eur-lex.europa.eu)

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/11

Non-opoziție la o concentrare notificată

(Cazul COMP/M.4704 — Bridgepoint/Gambro Healthcare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 145/05)

La data 26 iunie 2007 Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Această decizie se bazează pe articolul 6(1)(b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil numai în engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4704. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană. (http://eur-lex.europa.eu)

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/12

Autorizație pentru ajutoarele de stat acordate în conformitate cu dispozițiile articolelor 87 și 88 din Tratatul CE

Cazuri în care Comisia nu ridică obiecții

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 145/06)

Data adoptării deciziei

21.3.2007

Numărul de referință al ajutorului

NN 53/06

Stat membru

Malta

Regiune

—

Titlu (și/sau numele beneficiarului)

Għajnuna mil-Istat (obbligi ta' servizz pubbliku) għall-operaturi tal-karozzi tal-linja f'Malta

Temei juridic

Ftehim bejn il-Gvern ta' Malta u l-ATP ta' l-1995

Tipul măsurii

Sistem de ajutor

Obiectiv

Compensație pentru servicii publice

Forma ajutorului

Compensație pentru servicii publice

Buget

Între 1,25 și 2,0 milioane MTL

Intensitate

100 %

Durată

—

Sectoare economice

Transport de pasageri cu autobuzul

Denumirea și adresa autorității finanțatoare

Il-Gvern Malti

Alte informații

—

Textul deciziei în limba (limbile) originală (originale), din care au fost înlăturate toate informațiile confidențiale, poate fi consultat pe site-ul:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/

Data adoptării deciziei

21.2.2007

Numărul de referință al ajutorului

N 738/06

Stat membru

Republica Cehă

Regiune

Celé území státu

Titlu (și/sau numele beneficiarului)

Pomoc státu při odstraňovaní škod vzniklých povodní v roce 2006 na majetku subjektů provozujících veřejné přístavy a vnitrozemskou vodní dopravu

Temei juridic

Usnesení vlády č. 604 ze dne 24. května 2006 o Strategii obnovy území postiženého mimořádnými záplavami na jaře 2006 a ke zlepšení podpory operativního řízení ochrany před povodněmi

Tipul măsurii

Sistem de ajutor

Obiectiv

Ajutor destinat reparării daunelor provocate de calamități naturale

Forma ajutorului

Subvenție

Buget

47 388 000 CZK (1 675 000 EUR)

Intensitate

100 %

Durată

Până la sfârșitul anului 2007

Sectoare economice

Transport (cale navigabilă interioară)

Denumirea și adresa autorității finanțatoare

Ministerstvo dopravy

Nábřeží Ludvika Svobody 12/222

CZ-110 15 Praha

Alte informații

—

Textul deciziei în limba (limbile) originală (originale), din care au fost înlăturate toate informațiile confidențiale, poate fi consultat pe site-ul:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

Comisie

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/14

Rata de schimb a monedei euro (1)

29 iunie 2007

(2007/C 145/07)

1 euro=

 

Moneda

Rata de schimb

USD

dolar american

1,3505

JPY

yen japonez

166,63

DKK

coroana daneză

7,4422

GBP

lira sterlină

0,674

SEK

coroana suedeză

9,2525

CHF

franc elvețian

1,6553

ISK

coroana islandeză

84,26

NOK

coroana norvegiană

7,9725

BGN

leva bulgărească

1,9558

CYP

lira cipriotă

0,5837

CZK

coroana cehă

28,718

EEK

coroana estoniană

15,6466

HUF

forint maghiar

246,15

LTL

litas lituanian

3,4528

LVL

lats leton

0,6963

MTL

lira malteză

0,4293

PLN

zlot polonez

3,7677

RON

leu românesc nou

3,134

SKK

coroana slovacă

33,635

TRY

lira turcească

1,774

AUD

dolar australian

1,5885

CAD

dolar canadian

1,4245

HKD

dolar Hong Kong

10,5569

NZD

dolar neozeelandez

1,7502

SGD

dolar Singapore

2,0664

KRW

won sud-coreean

1 247,73

ZAR

rand sud-african

9,5531

CNY

yuan renminbi chinezesc

10,2816

HRK

kuna croată

7,3035

IDR

rupia indoneziană

12 201,77

MYR

ringgit Malaiezia

4,6626

PHP

peso Filipine

62,461

RUB

rubla rusească

34,807

THB

baht thailandez

42,615

(1)  

Sursă: rata de schimb de referinţă publicată de către Banca Centrală Europeană.

INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/15

INFORMAȚII TARIFARE OBLIGATORII

(2007/C 145/08)

Lista autorităților vamale desemnate de statele membre să primească cererile sau să elibereze informații tarifare obligatorii, emisă în baza articolului 6 (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (1), modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 (2).

Stat membru

Autoritatea vamală

AUSTRIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Zentralstelle für Verbindliche Zolltarifauskünfte

Vordere Zollamtsstraße 5

A-1030 Wien

BELGIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Centrale administratie der douane en accijnzen

Dienst Nomenclatuur (Tarief), Landbouw en Waarde

Cel BTI

North Galaxy — Gebouw A — 8ste verdieping

Koning Albert II laan 33

B-1030 Brussel

Administration centrale des douanes et accises

Service Nomenclature (Tarif), Agriculture et Valeur

Cellule RTC

North Galaxy Bâtiment A — 8e étage

33, Avenue Albert II

B-1030 Bruxelles

BULGARIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Агенция „Митници”

Централно митническо управление

ул. „Г. С. Раковски” № 47

BG-София 1202

CIPRU

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Τμήμα Τελωνείων

Υπουργείο Οικονομικών

Γωνία Μ. Καραολή και Γρ. Αυξεντίου

1096 Λευκωσία

Ταχ. Διεύθυνση: Αρχιτελωνείο

CY-1440 Λευκωσία

DANEMARCA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Toate birourile vamale și autoritățile fiscale

ESTONIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Maksu-ja Tolliamet

Narva mnt 9j

EE-15176 Tallinn

FINLANDA

Autoritățile vamale desemnate să emită informații tarifare obligatorii

Tullihallitus — Tariffiyksikkö

Erottajankatu 2, PL 512

FIN-00101 Helsinki

Tullstyrelsen Tariffenhet

Skillnadsgatan 2, PB 512

FIN-00101 Helsingfors

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile de emitere a informațiilor tarifare obligatorii

Vama centrală și toate birourile vamale

FRANȚA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Direction générale des Douanes et Droits indirects, bureau E4,

8 rue de la Tour des Dames

F-75436 Paris cédex 09

GERMANIA

Autoritățile vamale desemnate să emită informații tarifare obligatorii

Oberfinanzdirektion Cottbus

Zolltechnische Prüfungs- und Lehranstalt Berlin

Grellstraße 18-24

D-10409 Berlin

pentru mărfuri de la capitolele 10, 11, 20, 22, 23 precum și de la capitolele 86 la 92 și 94 la 97 din nomenclatura vamală

Oberfinanzdirektion Hamburg

Zolltechnische Prüfungs- und Lehranstalt

Baumacker 3

D-22523 Hamburg

pentru mărfuri de la capitolele 2, 3, 5, 9, 12 la 16, 18, 24 și 27, pozițiile tarifare 3505 și 3506 precum și de la capitolele 38 la 40, 45 și 46 din nomenclatura vamală

Oberfinanzdirektion Koblenz

Zolltechnische Prüfungs- und Lehranstalt Frankfurt am Main

Gutleutstraße 185

D-60327 Frankfurt am Main

pentru mărfuri de la capitolele 25, 32, 34 la 37 (cu excepția pozițiilor tarifare 3505 și 3506),

41 la 43 și 50 la 70 din nomenclatura vamală

Oberfinanzdirektion Köln

Zolltechnische Prüfungs- und Lehranstalt

Merianstraße 110

D-50765 Köln

pentru mărfuri de la capitolele 17, 26, 28 la 31, 33, 47 la 49, 71 la 83 și 93 din nomenclatura vamală

Oberfinanzdirektion Nürnberg

Zolltechnische Prüfungs- und Lehranstalt München

Lilienthalstraße 3, 85570 Markt Schwaben

pentru mărfuri de la capitolele 1, 4, 7, 8, 19, 21 din nomenclatura vamală

Sophienstraße 6

D-80333 München

pentru mărfuri de la capitolele 6, 44, 84 și 85 din nomenclatura vamală

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile de emitere a informațiilor tarifare obligatorii

Toate birourile vamale

GRECIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

ΥΠΟΥΡΓΕΙΟ ΟΙΚΟΝΟΜΙΑΣ & ΟΙΚΟΝΟΜΙΚΩΝ

Γενική Γραμματεία Φορολογικών & Τελωνειακών Θεμάτων

Γενική Διεύθυνση Τελωνείων & Ειδικών Φόρων Κατανάλωσης

Διεύθυνση Δασμολογική (Δ.17)

Τμήμα Α' (Δασμολογικό)

Ταχ.Δ/νση: Λεωφ. Αμαλίας 40

GR-10558 Αθηνα

IRLANDA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Office of the Revenue Commissioners

Classification Unit

Customs Procedures Branch

Government Offices

Nenagh

Co. Tipperary

Ireland

ITALIA

Autoritățile vamale desemnate să emită informații tarifare obligatorii

Agenzia delle Dogane

Ufficio Applicazione Tributi

Via Mario Carucci, 71

I-00143 Roma

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile de emitere a informațiilor tarifare obligatorii

Toate birourile vamale

LETONIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Valsts ieņēmumu dienests

Galvenā muitas pārvalde

11. novembra krastmala 17

LV-1841 Rīga

LITUANIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos Finansų ministerijos

A. Jakšto g. 1/25,

LT-01105 Vilnius

LUXEMBURG

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Direction des douanes et accises

B.P. 1605

L-1016 Luxembourg

MALTA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Binding Tariff Information Unit

Customs House

Valletta CMR 02

Malta

REGATUL UNIT

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

HM Revenue and Customs

Frontiers, Duty Liability Team

2nd Floor, Alexander House

21 Victoria Avenue

Southend-on-Sea

Essex SS99 1AA

United Kingdom

ŢĂRILE DE JOS

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Belastingdienst/Douane Rotterdam/kantoor Laan op Zuid

t.a.v. Afdeling bindende tarief inlichtingen

Postbus 50966

3007 BJ Rotterdam

Nederland

POLONIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Izba Celna w Warszawie

ul. Erazma Ciołka 14A

PL-01-443 Warszawa

PORTUGALIA

Autoritățile vamale desemnate să emită informații tarifare obligatorii

Direcção-Geral das Alfândegas e dos Impostos Especiais sobre o Consumo

Direcção de Serviços de Tributação Aduaneira

Rua da Alfândega, n.o 5

P-1149-006 Lisboa

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile de emitere a informațiilor tarifare obligatorii

Toate birourile vamale

REPUBLICA CEHĂ

Autoritățile vamale desemnate să emită informații tarifare obligatorii

Celní ředitelství Praha

Washingtonova 7

CZ-113 54 Praha 1

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile de emitere a informațiilor tarifare obligatorii

Celní ředitelství Praha

Oddělení závazných informací

Washingtonova 7

CZ-113 54 Praha 1

ROMÂNIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Autoritatea Națională a Vămilor

Strada Matei Millo, nr. 13, sector 1,

București

SLOVACIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Colny urad Bratislava

Oddelenie colnych tarif

Mileticova 42

SK-824 59 Bratislava

SLOVENIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Republika Slovenija

Ministrstvo za finance

Carinska uprava Republike Slovenije

Generalni carinski urad

Šmartinska 55

SLO-1523 Ljubljana

SPANIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Departamento de Aduanas e Impuestos Especiales

Avda. Llano Castellano 17

E-28071 Madrid

SUEDIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Tullverket

Box 12854

S-112 98 Stockholm

UNGARIA

Autoritățile vamale desemnate să primească cererile și să emită informații tarifare obligatorii

Vám- és Pénzügyőrség

Vegyvizsgáló Intézete

Hősök fasora 20-24

H-1163 Budapest

(1)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(2)  JO L 62, 1.3.2007, p. 6.

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/20

Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei 90/396/CEE a Consiliului privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoși

(Text cu relevanță pentru SEE)

(Publicarea titlurilor și a referințelor standardelor armonizate în temeiul directivei)

(2007/C 145/09)

OES (1)

Referința și titlul standardului armonizat

(și documentul de referință)

Referința standardului înlocuit

Data încetării prezumției de conformitate a standardului înlocuit

Nota 1

CEN

EN 26:1997

Aparate de producere instantanee a apei calde menajere, echipate cu arzătoare atmosferice utilizând combustibil gazos

—

 

EN 26:1997/A1:2000

Nota 3

Dată depășită

(18.7.2001)

EN 26:1997/A3:2006

Nota 3

Dată depășită

(30.4.2007)

EN 26:1997/AC:1998

 

 

CEN

EN 30-1-1:1998

Aparate de gătit casnice care utilizează combustibili gazoși. Partea 1-1: Securitate. Generalități

—

 

EN 30-1-1:1998/A1:1999

Nota 3

Dată depășită

(30.9.1999)

EN 30-1-1:1998/A2:2003

Nota 3

Dată depășită

(29.2.2004)

EN 30-1-1:1998/A3:2005

Nota 3

Dată depășită

(31.12.2005)

EN 30-1-1:1998/A2:2003/AC:2004

 

 

CEN

EN 30-1-2:1999

Aparate de gătit casnice care utilizează combustibili gazoși. Partea 1-2: Securitate. Aparate cu cuptoare și/sau grătare cu convecție forțată

—

 

CEN

EN 30-1-3:2003+A1:2006

Aparate de gătit casnice care utilizează combustibili gazoşi. Partea 1-3: Securitate. Aparate dotate cu o plită de gătit vitroceramică

EN 30-1-3:2003

Dată depășită

(30.4.2007)

CEN

EN 30-1-4:2002

Aparate de gătit casnice care utilizează combustibili gazoşi. Partea 1-4: Securitate. Aparate care au unul sau mai multe arzătoare cu sisteme automate de comandă

—

 

EN 30-1-4:2002/A1:2006

Nota 3

Dată depășită

(31.5.2007)

CEN

EN 30-2-1:1998

Aparate de gătit casnice care utilizează combustibili gazoşi. Partea 2-1: Utilizarea raţională a energiei. Generalităţi

—

 

EN 30-2-1:1998/A1:2003

Nota 3

Dată depășită

(10.12.2004)

EN 30-2-1:1998/A2:2005

Nota 3

Dată depășită

(11.11.2005)

EN 30-2-1:1998/A1:2003/AC:2004

 

 

CEN

EN 30-2-2:1999

Aparate de gătit casnice care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-2: Utilizarea rațională a energiei. Aparate cu cuptoare și/sau grătare cu convecție forțată

—

 

CEN

EN 88:1991

Regulatoare de presiune pentru aparate care utilizează combustibili gazoşi pentru presiuni în amonte mai mici sau egale cu 200 mbar

—

 

EN 88:1991/A1:1996

Nota 3

Dată depășită

(17.7.1997)

CEN

EN 89:1999

Aparate de producere a apei calde menajere, cu acumulare, care utilizează combustibili gazoși

—

 

EN 89:1999/A1:1999

Nota 3

Dată depășită

(17.10.2000)

EN 89:1999/A2:2000

Nota 3

Dată depășită

(18.2.2001)

EN 89:1999/A3:2006

Nota 3

Dată depășită

(30.4.2007)

EN 89:1999/A4:2006

Nota 3

Dată depășită

(31.5.2007)

CEN

EN 125:1991

Dispozitive de supraveghere a flăcării pentru aparate care utilizează combustibili gazoşi. Dispozitive termoelectrice de securitate la aprindere şi la stingere

—

 

EN 125:1991/A1:1996

Nota 3

Dată depășită

(17.7.1997)

CEN

EN 126:2004

Robinete multifuncţionale pentru aparate care utilizează combustibili gazoşi

EN 126:1995

Dată depășită

(10.12.2004)

CEN

EN 161:2007

Robinete de închidere automate pentru arzătoare cu gaz şi aparate cu gaz

EN 161:2001

31.7.2007

CEN

EN 203-1:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoşi. Partea 1: Reguli generale de securitate

EN 203-1:1992

31.12.2008

CEN

EN 203-2-1:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-1: Cerințe specifice. Arzătoare cu flacără liberă și arzătoare wok

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-2:2006

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-2: Cerințe specifice. Cuptoare

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-3:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-3: Cerințe specifice. Marmite

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-4:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-4: Cerințe specifice. Friteuze

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-6:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-6: Cerințe specifice. Încălzitor de apă pentru băuturi

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-8:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-8: Cerințe specifice. Aparate pentru soteuri și reșouri paella

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-9:2005

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-9: Cerințe specifice. Discuri, farfurii calde și grătare

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 203-2-11:2006

Aparate de gătit profesionale care utilizează combustibili gazoși. Partea 2-11: Cerințe specifice. Aparate de gătit paste făinoase

EN 203-2:1995

31.12.2008

CEN

EN 257:1992

Termostate mecanice pentru aparate care utilizează combustibili gazoși

—

 

EN 257:1992/A1:1996

Nota 3

Dată depășită

(17.7.1997)

CEN

EN 297:1994

Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cazane de tip B11 si B11BS echipate cu arzătoare atmosferice cu debit caloric nominal mai mic sau egal cu 70 kV

—

 

EN 297:1994/A3:1996

Nota 3

Dată depășită

(24.2.1998)

EN 297:1994/A5:1998

Nota 3

Dată depășită

(31.12.1998)

EN 297:1994/A2:1996

Nota 3

Dată depășită

(29.10.2002)

EN 297:1994/A6:2003

Nota 3

Dată depășită

(23.12.2003)

EN 297:1994/A4:2004

Nota 3

Dată depășită

(11.6.2005)

EN 297:1994/A2:1996/AC:2006

 

 

CEN

EN 298:2003

Sisteme de comandă si de securitate pentru arzătoare şi aparate cu sau fără ventilator care utilizează combustibili gazoşi

EN 298:1993

Dată depășită

(30.9.2006)

CEN

EN 303-3:1998

Cazane de încălzit. Partea 3: Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Asamblarea corpului unui cazan şi a unui arzător cu tiraj forţat

—

 

EN 303-3:1998/A2:2004

Nota 3

Dată depășită

(11.6.2005)

EN 303-3:1998/AC:2006

 

 

CEN

EN 303-7:2006

Cazane de încălzit — Partea 7: Cazane de încălzire centrală echipate cu un arzător cu tiraj forțat, care utilizează combustibili gazoși, cu puterea utilă mai mică sau egală cu 1 000 kW

—

 

CEN

EN 377:1993

Lubrifianți destinaţi aparatelor şi echipamentului asociat, utilizând combustibili gazoşi cu excepţia aparatelor anume destinate utilizării industriale

—

 

EN 377:1993/A1:1996

Nota 3

Dată depășită

(11.6.2005)

CEN

EN 416-1:1999

Tuburi radiante suspendate, echipate cu un singur arzător, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice. Partea 1: Securitate

—

 

EN 416-1:1999/A1:2000

Nota 3

Dată depășită

(18.7.2001)

EN 416-1:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 416-1:1999/A3:2002

Nota 3

Dată depășită

(31.10.2002)

CEN

EN 416-2:2006

Tuburi radiante suspendate, echipate cu un singur arzător, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice — Partea 2: Utilizarea rațională a energiei

—

 

CEN

EN 419-1:1999

Aparate de încălzit cu radiație luminoasă, suspendate, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice. Partea 1: Securitate

—

 

EN 419-1:1999/A1:2000

Nota 3

Dată depășită

(18.7.2001)

EN 419-1:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 419-1:1999/A3:2002

Nota 3

Dată depășită

(9.9.2003)

CEN

EN 419-2:2006

Aparate de încălzit cu radiație luminoasă, suspendate, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice — Partea 2: Utilizarea rațională a energiei

—

 

CEN

EN 437:2003

Gaze de încercare. Presiuni de încercare. Categorii de aparate

EN 437:1993

Dată depășită

(23.12.2003)

CEN

EN 449:2002

Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz de petrol lichefiat. Aparate de uz casnic de încălzire fără racordare la coş (inclusiv aparatele de încălzire cu ardere catalitică difuzivă)

EN 449:1996

Dată depășită

(2.7.2003)

CEN

EN 461:1999

Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Aparate de încălzire, care nu se utilizează pentru uz casnic, fără racordare la coş, cu debit caloric mai mic de 10 kW

—

 

EN 461:1999/A1:2004

Nota 3

Dată depășită

(10.12.2004)

CEN

EN 483:1999

Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cazane de tip C al cărui debit caloric nominal este mai mic sau egal cu 70 kW

—

 

EN 483:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 483:1999/A2:2001/AC:2006

 

 

CEN

EN 484:1997

Specificaţii tehnice pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Plite de bucătărie independente, echipate sau nu cu grătar, utilizate în aer liber

—

 

CEN

EN 497:1997

Specificații pentru aparatele care funcționează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Arzătoare cu utilizări multiple, cu suport încorporat, utilizate în aer liber

—

 

CEN

EN 498:1997

Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Gratare utilizate în aer liber

—

 

CEN

EN 509:1999

Aparate cu efect decorativ de ardere care utilizează combustibili gazoși

—

 

EN 509:1999/A1:2003

Nota 3

Dată depășită

(31.12.2003)

EN 509:1999/A2:2004

Nota 3

Dată depășită

(30.6.2005)

CEN

EN 521:2006

Specificații pentru aparatele care funcționează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Aparate portabile alimentate la presiunea vaporilor de gaz petrolier lichefiat

EN 521:1998

Dată depășită

(31.8.2006)

CEN

EN 525:1997

Generatoare de aer cald cu încălzire directă și convecție forțată, care utilizează combustibili gazoși pentru încălzirea spațiilor, altele decât cele de locuit, pentru o putere termică mai mică sau egală cu 300 kW

—

 

CEN

EN 549:1994

Materiale pe bază de cauciuc pentru garnituri şi membrane destinate aparatelor cu gaz şi instalaţiilor pentru gaz

EN 291:1992

EN 279:1991

Dată depășită

(31.12.1995)

CEN

EN 613:2000

Aparate de încălzire cu convecție independente care utilizează combustibili gazoși

—

 

EN 613:2000/A1:2003

Nota 3

Dată depășită

(23.12.2003)

CEN

EN 621:1998

Generatoare de aer cald cu convecție forțată, care utilizează combustibili gazoși pentru încălzirea spațiilor, altele decât locuințele, pentru o putere termică mai mică sau egală cu 300 kW, fără transportul aerului de ardere și/sau evacuarea produselor de ardere

—

 

EN 621:1998/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.3.2002)

CEN

EN 624:2000

Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu GPL. Aparate de încălzit cu circuit etanş care funcţionează cu GPL, instalate pe vehicule şi vapoare

—

 

CEN

EN 625:1995

Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Condiţii specifice funcţiei de apă caldă menajeră ale cazanelor cu două servicii, cu debit caloric nominal mai mic sau egal cu 70 kW

—

 

CEN

EN 656:1999

Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cazane de tip B al căror debit caloric nominal este mai mare de 70 kW dar mai mic sau egal cu 300 kW

—

 

CEN

EN 676:2003

Arzătoare automate, cu tiraj forţat, care utilizează combustibili gazoşi

EN 676:1996

Dată depășită

(8.4.2004)

CEN

EN 677:1998

Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cerinţe specifice ale cazanelor cu condensare cu debit nominal mai mic sau egal cu 70 kW

—

 

CEN

EN 732:1998

Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Refrigeratoare cu absorbţie

—

 

CEN

EN 751-1:1996

Materiale de etanşare pentru racorduri filetate în contact cu gaze din familia 1, 2 şi 3 de gaze şi cu apă caldă. Partea 1: Compoziţii pentru etanşare anaerobă

—

 

CEN

EN 751-2:1996

Materiale de etanşare pentru racorduri filetate în contact cu gaze din familia 1, 2 şi 3 de gaze şi cu apă caldă. Partea 2: Compoziţii de etanşare nedurificabile

—

 

CEN

EN 751-3:1996

Materiale de etanşare pentru racorduri filetate în contact cu gaze din familia 1, 2 şi 3 de gaze şi cu apă caldă. Partea 3: Benzi de PTFE nesinterizată

—

 

EN 751-3:1996/AC:1997

 

 

CEN

EN 777-1:1999

Tuburi radiante suspendate, echipate cu mai multe arzătoare, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice. Partea 1: Sistem D, securitate

—

 

EN 777-1:1999/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.8.2001)

EN 777-1:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 777-1:1999/A3:2002

Nota 3

Dată depășită

(31.10.2002)

CEN

EN 777-2:1999

Tuburi radiante suspendate, echipate cu mai multe arzătoare, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice. Partea 2: Sistem E, securitate

—

 

EN 777-2:1999/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.8.2001)

EN 777-2:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 777-2:1999/A3:2002

Nota 3

Dată depășită

(31.10.2002)

CEN

EN 777-3:1999

Tuburi radiante suspendate, echipate cu mai multe arzătoare, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice. Partea 3: Sistem F, securitate

—

 

EN 777-3:1999/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.8.2001)

EN 777-3:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 777-3:1999/A3:2002

Nota 3

Dată depășită

(31.10.2002)

CEN

EN 777-4:1999

Tuburi radiante suspendate, echipate cu mai multe arzătoare, care utilizează combustibili gazoși, pentru alte utilizări decât cele casnice. Partea 4: Sistem H, securitate

—

 

EN 777-4:1999/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.8.2001)

EN 777-4:1999/A2:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.1.2002)

EN 777-4:1999/A3:2002

Nota 3

Dată depășită

(31.10.2002)

CEN

EN 778:1998

Generatoare de aer cald cu convecție forțată care utilizează combustibili gazoși, pentru încălzirea spațiilor de locuit, care au puterea termică mai mică sau egală cu 70 kW, fără ventilator pentru transportul aerului de ardere și/sau al produselor de ardere

—

 

EN 778:1998/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.3.2002)

CEN

EN 1020:1997

Generatoare de aer cald cu încălzire directă și convecție forțată, care utilizează combustibili gazoși pentru încălzirea spațiilor, altele decât cele casnice, pentru o putere calorifică mai mică sau egală cu 380 kW, care au încorporate ventilatoare pentru transportul aerului de ardere și/sau al produselor de ardere

—

 

EN 1020:1997/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.3.2002)

CEN

EN 1106:2001

Robinete cu comandă manuală pentru aparate care utilizează combustibili gazoși

—

 

CEN

EN 1196:1998

Generatoare de aer cald pentru uz casnic și industrial care utilizează combustibili gazoși. Condiții suplimentare pentru generatoarele de aer cald cu condensare

—

 

CEN

EN 1266:2002

Aparate de încalzire independente cu convecţie care utilizează combustibili gazoşi prevăzute cu ventilator pentru asigurarea aerului de ardere şi/sau evacuarea gazelor de ardere

—

 

EN 1266:2002/A1:2005

Nota 3

Dată depășită

(28.2.2006)

CEN

EN 1319:1998

Generatoare de aer cald cu convecție forțată care utilizează combustibili gazoși pentru încălzirea locuințelor, prevăzute cu arzătoare cu ventilator cu putere calorifică mai mică sau egală cu 70 kW

—

 

EN 1319:1998/A2:1999

Nota 3

Dată depășită

(17.10.2000)

EN 1319:1998/A1:2001

Nota 3

Dată depășită

(31.3.2002)

CEN

EN 1458-1:1999

Uscătoare de uz casnic cu tambur rotativ cu încălzire directă care utilizează combustibili gazoși, de tip B22D și B23D, cu debit caloric nominal de maxim 6 kW. Partea 1: Securitate

—

 

CEN

EN 1458-2:1999

Uscătoare de uz casnic cu tambur rotativ cu încălzire directă cu combustibili gazoşi, de tip B22D si B23D, cu debit caloric nominal de maxim 6 kW. Partea 2: Utilizarea raţională a energiei

—

 

CEN

EN 1596:1998

Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Generatoare mobile şi portabile de aer cald cu gaz, care nu se utilizează pentru uz casnic, cu încălzire directă şi convecţie forţată

—

 

EN 1596:1998/A1:2004

Nota 3

Dată depășită

(10.12.2004)

CEN

EN 1643:2000

Sisteme de control al etanșeității pentru robinete de închidere automată ale arzătoarelor cu gaz și aparatelor cu gaz

—

 

CEN

EN 1854:2006

Dispozitive de supraveghere a presiunii pentru arzătoare cu gaz și aparate cu gaz

EN 1854:1997

Dată depășită

(4.11.2006)

CEN

EN 12067-1:1998

Dispozitive de reglare a raportului aer/gaz la arzătoare cu gaz şi aparate cu gaz. Partea 1: Dispozitive pneumatice

—

 

EN 12067-1:1998/A1:2003

Nota 3

Dată depășită

(23.12.2003)

CEN

EN 12067-2:2004

Dispozitive de reglare a raportului aer/gaz pentru arzătoare cu gaz şi aparate cu gaz. Partea 2: Dispozitive electronice

—

 

CEN

EN 12078:1998

Regulatoare de presiune pentru arzătoare cu gaz şi aparate cu gaz

—

 

CEN

EN 12244-1:1998

Mașini de spălat care utilizează combustibili gazoși cu debit caloric nominal care nu depășește 20 kW. Partea 1: Securitate

—

 

CEN

EN 12244-2:1998

Mașini de spălat care utilizează combustibili gazoși cu debit caloric nominal care nu depășește 20 kW. Partea 2: Utilizarea rațională a energiei

—

 

CEN

EN 12309-1:1999

Aparate de climatizare și pompe de căldură cu absorbție și adsorbție care utilizează combustibili gazoși cu debit caloric care nu depășește 70 kW. Partea 1: Securitate

—

 

CEN

EN 12309-2:2000

Aparate de climatizare și pompe de căldură cu absorbție și adsorbție care funcționează cu combustibili gazoși cu debit caloric care nu depășește 70 kW. Partea 2: Utilizarea rațională a energiei

—

 

CEN

EN 12669:2000

Generatoare de aer cald cu încălzire directă care utilizează combustibili gazoși pentru aplicații în sere și încălzirea suplimentară a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuit

—

 

CEN

EN 12752-1:1999

Uscătoare de tip B, cu tambur, care utilizează combustibili gazoși cu debit caloric nominal care nu depășește 20 kW. Partea 1: Securitate

—

 

CEN

EN 12752-2:1999

Uscătoare de tip B, cu tambur, care utilizează combustibili gazoși cu debit caloric nominal care nu depășește 20 kW. Partea 2: Utilizarea rațională a energiei

—

 

CEN

EN 12864:2001

Regulatoare cu reglaj fix, cu presiune de ieşire maximă mai mică sau egală cu 200 mbar, cu debit mai mic sau egal cu 4 kg/h şi asociate cu dispozitive de securitate pentru butan, propan sau amestecurile acestora

—

 

EN 12864:2001/A1:2003

Nota 3

Dată depășită

(10.12.2004)

EN 12864:2001/A2:2005

Nota 3

Dată depășită

(28.2.2006)

CEN

EN 13278:2003

Aparate independente de încălzire a spațiilor, cu focar deschis frontal, care utilizează combustibili gazoși

—

 

CEN

EN 13611:2000

Echipamente auxiliare pentru arzătoare cu gaz şi aparate cu gaz. Cerinţe generale

—

 

EN 13611:2000/A1:2004

Nota 3

Dată depășită

(30.6.2005)

CEN

EN 13785:2005

Regulatoare cu capacitate mai mică sau egală cu 100 kg/h, cu presiune de ieşire nominală maximă mai mică sau egală cu 4 bar, altele decât cele prevăzute în EN 12864, şi dispozitivele de securitate asociate pentru butan, propan sau amestecurile acestora

—

 

EN 13785:2005/AC:2007

 

 

CEN

EN 13786:2004

Regulatoare automate pentru butan, propan sau amestecurile lor cu debit mai mic sau egal cu 100 kg/h cu presiune de ieşire maximă mai mică sau egală cu 4 bar şi dispozitivele de securitate asociate

—

 

CEN

EN 13836:2006

Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoși — Cazane de tip B al căror debit caloric nominal este mai mare de 300 kW, dar mai mic sau egal cu 1 000 kW

—

 

CEN

EN 14438:2006

Focare care utilizează combustibili gazoși, pentru încălzirea spațiilor cu mai mult de o cameră

—

 

CEN

EN 14543:2005

Specificaţii referitoare la aparatele care funcţionează exclusiv cu gaze petroliere lichefiate. Parasolare pentru încălzirea teraselor. Aparate de încălzire cu radiaţie neracordate la coş utilizate în aer liber sau în încăperi bine ventilate

—

 

CEN

EN 15033:2006

Aparate de producere a apei calde menajere cu acumulare cu circuit etanşat care utilizează combustibil GPL pentru vehicule şi bărci

—

 

Nota 1

În general, data încetării prezumției de conformitate va fi data retragerii („dow”) stabilită de către Organismul european de standardizare, însă se atrage atenția utilizatorilor acestor standarde asupra faptului că aceasta poate diferi în anumite cazuri excepționale.

Nota 3

În cazul modificărilor, standardul de referință este EN CCCCC:YYYY, modificările sale anterioare, dacă există, și noua modificare menționată. Prin urmare, standardul înlocuit (coloana 3) se compune din EN CCCCC:YYYY și modificările sale anterioare, dacă există, însă fără noua modificare menționată. La data menționată standardul înlocuit încetează să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale ale directivei.

Notă:

—

Informații cu privire la disponibilitatea standardelor se pot obține fie de la organismele europene de standardizare, fie de la organismele naționale de standardizare, a căror listă este anexată la Directiva 98/34/CE (2) a Parlamentului European și Consiliului, modificată prin Directiva 98/48/CE (3).

—

Publicarea referințelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu implică faptul că standardele sunt disponibile în toate limbile comunitare.

—

Această listă înlocuiește toate listele anterioare publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia asigură actualizarea acestei liste. (această notă se va include doar în cazul unei liste consolidate)

Mai multe informații despre standardele armonizate se găsesc pe internet la:

http://ec.europa.eu/enterprise/newapproach/standardization/harmstds/

(1)  OES: Organismul european de standardizare:

—

CEN: rue de Stassart 36, B-1050 Brussels, Tel. (32-2) 550 08 11; fax (32-2) 550 08 19 (http://www.cen.be)

—

CENELEC: rue de Stassart 35, B-1050 Brussels, Tel. (32-2) 519 68 71; fax (32-2) 519 69 19 (http://www.cenelec.org)

—

ETSI: 650, route des Lucioles, F-06921 Sophia Antipolis, Tel. (33) 492 94 42 00; fax (33) 493 65 47 16 (http://www.etsi.org).

(2)  JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

(3)  JO L 217, 5.8.1998, p. 18.

V Anunțuri

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

Comisie

30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/31

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.4771 — Veritas/Golden Gate/Goldman Sachs/Aeroflex)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 145/10)

1.

La data de 22 iunie 2007, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderile The Veritas Capital Fund III L.P, parte a grupului Veritas („Veritas”, SUA), Golden Gate Capital Management LLC („GG”, SUA) și the Goldman Sachs Group Inc („GS”, SUA) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Consiliului, controlul comun asupra întreprinderii Aeroflex Incorporated („Aeroflex”, SUA), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile întreprinderilor respective sunt:

—

în cazul întreprinderii Veritas: investiții în capitaluri private,

—

în cazul întreprinderii GG: investiții în capitaluri private,

—

în cazul întreprinderii GS: operațiuni de plasament globale, gestionarea valorilor mobiliare și a investițiilor,

—

în cazul întreprinderii Aeroflex: proiectarea și fabricarea produselor microelectronice și a soluțiilor de test pentru industriile de comunicații, aerospațiale și de apărare.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a unor anumite concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii descrise în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [fax nr. (32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4771 — Veritas/Golden Gate/Goldman Sachs/Aeroflex, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des concentrations

J-70

B-1049 Bruxelles

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(2)  JO C 56, 5.3.2005, p. 32.