23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/2

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Ypourgos Oikonomikon, Proïstamenos DOY Amfissas/Charilaos Georgakis

(Cauza C-391/04) (1)

(Directiva 89/592/CEE - Utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate - Noțiunile de „informație privilegiată’ și de „exploatare a unei informații privilegiate’ - Tranzacții bursiere convenite în prealabil efectuate în cadrul unui grup de persoane care au acces la informații privilegiate - Creștere artificială a cursului valorilor mobiliare cedate)

(2007/C 140/02)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Ypourgos Oikonomikon, Proïstamenos DOY Amfissas

Pârât: Charilaos Georgakis

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Symvoulio tis Epikrateias — Interpretarea articolelor 1-4 din Directiva 89/592/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 de coordonare a reglementărilor referitoare la utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate (JO L 334, p. 30) — Noțiunea de „deținere și exploatare a unor informații privilegiate”

Dispozitivul

Articolele 1 și 2 din Directiva 89/592/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 de coordonare a reglementărilor referitoare la utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate trebuie interpretate în sensul că, atunci când principalii acționari și membri ai consiliului de administrație ai unei societăți se înțeleg să efectueze între ei tranzacții bursiere cu valori mobiliare ale acelei societăți, în scopul de a le sprijini în mod artificial cursul, ei dispun de o informație privilegiată pe care nu o exploatează în cunoștință de cauză atunci când efectuează respectivele tranzacții.

(1) JO C 273, 6.11.2004.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-508/04) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Măsuri de transpunere)

(2007/C 140/03)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. van Beek și B. Schima, agenți, M. Lang, avocat)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentanți: E. Riedl și H. Dossi, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunere incompletă și incorectă a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7)

Dispozitivul

Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 literele (e), (g) și (i), al articolului 6 alineatele (1) și (2), al articolelor 12 și 13, precum și al articolului 16 alineatul (1) și al articolului 22 litera (b) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

2)	Respinge acțiunea pentru restul motivelor.

3)	Obligă Republica Austria la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 45, 19.2.2005.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit) — Thames Water Utilities Ltd, Regina/South East London Division, Bromley Magistrates' Court

(Cauza C-252/05) (1)

(Deșeuri - Directivele 75/442/CEE, 91/156/CEE și 91/271/CEE - Ape uzate care se scurg dintr-o rețea de canalizări - Calificare - Domeniul de aplicare al Directivelor 75/442/CEE și 91/271/CEE)

(2007/C 140/04)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Thames Water Utilities Ltd, Regina

Pârâtă: South East London Division, Bromley Magistrates' Court

În prezența: Environment Agency

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Interpretarea Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40) și a Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 (JO L 78, p. 32) — Noțiunea de deșeuri — Efluent provenind din scurgeri într-o rețea de canalizări a apelor reziduale

Dispozitivul

Apele uzate care se scurg dintr-o rețea de tratare a apelor uzate, exploatată de către o întreprindere publică de tratare a apelor uzate, în aplicarea Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale și a legislației adoptate pentru transpunerea sa, reprezintă deșeuri în sensul Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991.

Directiva 91/271 nu reprezintă o „altă prevedere legală” în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156. Îi revine instanței de trimitere să verifice, în conformitate cu criteriile definite de prezenta hotărâre, dacă legislația națională poate fi considerată ca reprezentând o „altă prevedere legală” în sensul acestei dispoziții. Acesta este cazul dacă această legislație națională conține dispoziții precise care organizează gestionarea deșeurilor în cauză și este de natură să asigure o protecție a mediului echivalentă cu cea garantată prin Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156, și, îndeosebi, prin articolele 4, 8 și 15 din aceasta.

Directiva 91/271 nu poate fi considerată, în ceea ce privește gestionarea apelor uzate care se scurg dintr-o rețea de tratare, ca fiind lex specialis în raport cu Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156, și, deci, nu se poate aplica în temeiul articolului 2 alineatul (2) din aceeași directivă.

(1) JO C 205, 20.8.2005.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Arbitragehof — Belgia) — Advocaten voor de Wereld VZW/Leden van de Ministerraad

(Cauza C-303/05) (1)

(Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Articolele 6 alineatul (2) și 34 alineatul (2) litera (b) UE - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre - Armonizarea legislațiilor naționale - Eliminarea verificării dublei incriminări - Validitate)

(2007/C 140/05)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbitragehof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Advocaten voor de Wereld VZW

Pârât: Leden van de Ministerraad

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Arbitragehof — Interpretarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1) — Compatibilitatea cu articolul 34 alineatul (2) litera (b) UE — Eliminarea cerinței dublei incriminări pentru infracțiunile enumerate la articolul 2 alineatul (2) din decizia-cadru — Compatibilitatea cu articolul 6 alineatul (2) UE

Dispozitivul

Examinarea întrebărilor adresate nu a relevat niciun element de natură să afecteze validitatea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

(1) JO C 271, 29.10.2005.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 mai 2007 — SGL Carbon AG/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-328/05 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegere - Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor - Comunicare referitoare la politica de clemență - Principiul non bis in idem)

(2007/C 140/06)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: SGL Carbon AG (reprezentanți: M. Klusmann și F. Wiemer, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, M. Schneider, W. Mölls și H. Gading, agenți)

Obiectul

Recurs împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 15 iunie 2005, Tokai Carbon și alții/Comisie (cauze conexe T-71/03, T-74/03, T-87/03 și T-91/03), prin care Tribunalul a respins în parte acțiunea având ca obiect anularea Deciziei C(2002)5083 final a Comisiei din 17 decembrie 2002 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE — Înțelegere referitoare la piața grafiturilor speciale

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă SGL Carbon AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 281, 12.11.2005.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Color Drack GmbH/Lexx International Vertriebs GmbH

(Cauza C-386/05) (1)

(Competență judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competențe speciale - Articolul 5 punctul 1 litera (b) prima liniuță - Instanța de la locul de executare a obligației contractuale care formează obiectul cererii - Vânzare de mărfuri - Mărfuri livrate în locuri diferite dintr-un stat membru)

(2007/C 140/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Color Drack GmbH

Pârâtă: Lexx International Vertriebs GmbH

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1) — Competențe speciale — Loc unde mărfurile au fost livrate, în baza unui contract de vânzare — Pluralitate de locuri de livrare

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 1 litera (b) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, trebuie interpretat în sensul că această prevedere este aplicabilă în caz de pluralitate de locuri de livrare în cadrul aceluiași stat membru. Într-un asemenea caz, instanța competentă să judece toate cererile întemeiate pe contractul de vânzare de mărfuri este aceea în a cărei rază teritorială se găsește locul livrării principale, care trebuie determinată în funcție de criterii economice. În lipsa unor factori determinanți pentru stabilirea locului livrării principale, reclamantul poate să acționeze în justiție pe pârât în fața instanței de la locul de livrare ales de acesta.

(1) JO C 10, 14.1.2006.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/5

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 3 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-391/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/4/CE - Libertatea de acces la informații - Informații despre mediu - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2007/C 140/08)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Lawunmi și U. Wölker, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentant: D. O'Hagan, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, p. 26).

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/5

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 10 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-407/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/105/CE - Protecția lucrătorilor - Pericole legate de accidente majore care implică substanțe periculoase - Netranspunerea în termenul prescris)

(2007/C 140/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și J. Hottiaux, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: D. Haven, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (JO L 345, p. 97).

Dispozitivul

Prin faptul de a nu fi adoptat, în termenul prescris, dispozițiile legislative și administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Regatul Belgiei este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 281, 18.11.2006.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/6

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Tribunal Dâmbovița (România) la data de 24 ianuarie 2007 — Ministerul Administrației și Internelor — Direcția Generală de Pașapoarte București/Gheorghe Jipa

(Cauza C-33/07)

(2007/C 140/10)

Limba de procedură: romana

Instanța de trimitere

Tribunal Dâmbovița

Părțile din acțiunea principală

Partea reclamantă: Ministerul Administrației și Internelor — Direcția Generală de Pașapoarte București

Partea pârâtă: Gheorghe Jipa

Întrebările preliminare:

Articolul 18 din Tratatul de Înființare a Comunității Europene(versiunea consolidată a Tratatului de Înființare a Comunității Europene, publicat în Jurnalul Oficial C 325 din 24.12.2002) trebuie interpretat în sensul că se opune împiedicării de legislația României (prin art. 38 și 39 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate) a exercitării dreptului la libera circulație a persoanelor ?

a).

Dispozițiile articolelor 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 (legislația națională) ce împiedică o persoană (cetățean român și în prezent cetățean al Uniunii) să circule liber într-un alt stat(în speță membru al Uniunii Europene) constituie obstacol în calea liberei circulații a persoanelor, libertate consacrată de Tratat în art.18?

b).	un stat membru al Uniunii Europene (în speță România) poate dispune limitarea exercitării liberei circulații a cetățenilor pe teritoriul altui stat membru?

Termenul de „ședere ilegală” din dispoziția națională — Hotărârea Guvernului 825/2005 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României pe de o parte, și Guvernele Regatului Belgiei, Marele Ducat de Luxemburg și Regatul Țărilor de Jos, pe de altă parte, privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală (în temeiul căreia s-a dispus readmisia pârâtului aflat în situația de „ședere ilegală”) se circumscrie motivului de „ordine publică” sau „siguranță publică” reglementat de dispoziția art. 27 a Directivei 2004/38/CE (1), pentru a se putea dispune restrângerea libertății de circulație a unei astfel de persoane?

b).

În situația în care răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, dispozițiile articolului 27 a Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.4.2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, trebuie interpretate în sensul că statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii pentru motive „de ordine publică” și „siguranță publică” în mod automat, fără a se analiza „conduita” persoanei în cauză?

(1) JO L 158, p. 77.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/6

Recurs introdus la 8 martie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 14 decembrie 2006 în cauza T-237/02, Technische Glaswerke Ilmenau GmbH/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-139/07 P)

(2007/C 140/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz, P. Aalto, în calitate de agenți)

Celelalte părți în proces: Technische Glaswerke Ilmenau GmbH, Schott Glas, Regatul Suediei, Republica Finlanda

Concluziile recurentei

—

anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 14 decembrie 2006 (1) în cauza T-237/02 Technische Glaswerke Ilmenau/Comisie, de anulare a deciziei Comisiei din 28 mai 2002 în măsura în care aceasta a refuzat accesul la documente care privesc procedurile de investigare referitoare la ajutorul acordat Technische Glaswerke Ilmenau GmbH, și

—	obligarea Technische Glaswerke Ilmenau GmbH la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

Comisia Comunităților Europene solicită Curții anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 14 decembrie 2006 în cauza T-237/02, de anulare a deciziei Comisiei din 28 mai 2002 în măsura în care aceasta a refuzat accesul la documente care privesc procedurile de investigare a ajutorului acordat Technische Glaswerke Ilmenau GmbH.

Potrivit jurisprudenței constante a Tribunalului de Primă Instanță și a Curții de Justiție, părțile, și în consecință beneficiarul ajutorului, nu au acces la documentele dosarului în cadrul procedurii de investigare a ajutoarelor. Rezultă că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a făcut o greșită aplicare a legii la punctele 87-89 din hotărârea atacată, reținând că nu au existat circumstanțe speciale care să indice cu claritate că accesul solicitat la documente trebuia refuzat. Într-adevăr, reiese din jurisprudență că documentele avute în vedere se află sub incidența unei excepții de la dreptul de acces și că, prin urmare, nu este necesară examinarea fiecărui document în parte.

În plus, procedura de investigare a ajutoarelor este o procedură îndreptată împotriva statului care acordă ajutorul, în special atunci când beneficiarul ajutorului nu avea dreptul la ajutor. În consecință, ceea ce este relevant pentru problema accesului la documente este ceea ce Tribunalul însuși a statuat în legătură cu acțiuni privind încălcarea articolului 226 CE, adică faptul că în cadrul unor astfel de proceduri, publicul nu are drept de acces la documente.

Hotărârea atacată ar conduce de asemenea la o concluzie absurdă, potrivit căreia publicul, prin invocarea unor norme care promovează transparența, anume Regulamentul nr. 1049/2001 (2), ar beneficia de drepturi de acces mai extinse decât beneficiarul unui ajutor care face obiectul unei proceduri îndreptate împotriva sa, care este și el — tocmai datorită faptului că este vizat în mod direct și individual în sensul articolului 230 alineatul (4) CE — pe de altă parte îndreptățit să introducă o acțiune împotriva deciziei, care să pună capăt procedurii. Este și mai greu de explicat consecința următoare, anume cea potrivit căreia cererea beneficiarului unui ajutor poate fi respinsă în temeiul jurisprudenței aplicabile, în timp ce o astfel de soluție nu poate fi acordată cererii beneficiarului unui ajutor sau celei formulate de un terț, întemeiată pe legislația referitoare la transparență.

Prin al treilea motiv de recurs, Comisia critică hotărârea atacată pentru faptul că acordă aceleiași expresii, anume cuvântului „document”, la singular, în articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 o accepțiune diferită de cea din articolul 6 din regulament. Pe când în cuprinsul articolului 4 alineatul (2), cuvântul este interpretat în sensul că trebuie să fie analizat fiecare document în parte, Tribunalul de Primă Instanță a interpretat articolul 6 în sensul că se poate solicita accesul și la un ansamblu de documente desemnat sub denumirea de dosar administrativ.

Prin al patrulea motiv de recurs, Comisia susține că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat articolul 255 CE, în măsura în care hotărârea nu a fost luată pe baza legislației, ci pe baza unor concluzii la care a ajuns el însuși, independent de legislația în cauză.

În sfârșit, Comisia susține că Tribunalul de Primă Instanță a reținut în mod greșit că ambele proceduri de investigarea a ajutorului acordat Technische Glaswerke Ilmenau GmbH se încheiaseră deja la momentul deciziei privind accesul la dosarul administrativ, astfel încât autoritățile nu mai aveau interesul de a păstra caracterul confidențial al acestor documente. Aceasta este parțial incorect având în vedere tocmai procedura pendinte la Tribunalul de Primă Instanță. Totodată, Tribunalul de Primă Instanță pare să fi pornit în mod greșit de la principiul că Regulamentul nr. 1049/2001 a avut drept efect căderea în desuetudine a jurisprudenței anterioare și a dispozițiilor procedurale aplicabile în domeniul controlului ajutoarelor.

(1) JO 2006, C 331, p. 29.

(2) JO 2001, L 145, p. 43.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/7

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 martie 2007 — Arcor AG & Co. KG/Republica Federală Germania

(Cauza C-152/07)

(2007/C 140/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Arcor AG & Co. KG

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

Directiva 90/388/CEE a Comisiei din 28 iunie 1990 privind concurenta pe piețele serviciilor de telecomunicații — directiva privind concurența (1) — și Directiva 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în domeniul telecomunicațiilor în ceea ce privește asigurarea serviciului universal și a interoperabilității prin aplicarea principiilor furnizării unei rețele deschise (FRD) — directiva privind interconectarea (2) — trebuie interpretate în sensul că acestea împiedică autoritatea națională de reglementare să oblige operatorul unei rețele conectate la rețeaua publică de telecomunicații să plătească pentru anul 2003, în favoarea operatorului rețelei de abonați aflat în poziție dominantă, o contribuție financiară destinată să compenseze pierderile la care se expune operatorul rețelei de abonați prin permiterea accesului la bucla locală?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este pozitiv:

Faptul că o astfel de obligație, care corespunde unei dispoziții de drept național, este contrară dreptului comunitar, trebuie luat în considerare de instanța națională într-o cauză având ca obiect încuviințarea unei astfel de cereri împotriva operatorului rețelei de conectare?

(1) JO L 192, p. 10.

(2) JO L 199, p. 32.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 martie 2007 — Communication Services TELE2 GmbH/Republica Federală Germania

(Cauza C-153/07)

(2007/C 140/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Communication Services TELE2 GmbH

Pârât: Republica Federală Germania

Întrebare preliminară

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ:

Faptul că o astfel de obligație, care corespunde unei dispoziții de drept național, este contrară dreptului comunitar, trebuie luat în considerare de instanța națională într-o cauză având ca obiect aprobarea impunerii unei contribuții în sarcina operatorului rețelei de conectare?

(1) JO L 192, p. 10.

(2) JO L 199, p. 32.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgerichts (Germania) la 20 martie 2007 — Firma 01051 Telekom GmbH/Republica Federală Germania

(Cauza C-154/07)

(2007/C 140/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Firma 01051 Telekom GmbH

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebare preliminară

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ:

Faptul că o astfel de obligație, care corespunde unei dispoziții de drept național, este contrară dreptului comunitar, trebuie luat în considerare de instanța națională într-o cauză având ca obiect aprobarea impunerii unei contribuții în sarcina operatorului rețelei de conectare?

(1) JO L 192, p. 10.

(2) JO L 199, p. 32.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 21 martie 2007 — Salvatore Aiello și alții/Comune di Milano, Sindaco di Milano, Comitato tecnico — scientifico per l'emergenza del traffico e della mobilità nella città di Milano, Provincia di Milano, Regione Lombardia, Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti, Ministero dell'Interno, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Euromilano SpA, Metropolitana milanese SpA

(Cauza C-156/07)

(2007/C 140/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Salvatore Aiello și alții

Pârâți: Comune di Milano, Sindaco di Milano, Comitato tecnico — scientifico per l'emergenza del traffico e della mobilità nella città di Milano, Provincia di Milano, Regione Lombardia, Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti, Ministero dell'Interno, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Euromilano SpA, Metropolitana milanese SpA

Întrebările preliminare

Articolul 2 din Directiva 337/1985 (1), în măsura în care prevede că proiectele susceptibile să aibă efecte semnificative asupra mediului sunt supuse unei evaluări privind impactul asupra mediului și că respectivele proiecte sunt definite la articolul 4, trebuie interpretat:

în sensul că orice proiect care are efecte semnificative asupra mediului este supus unei evaluări privind impactul asupra mediului, chiar dacă nu este inclus în anexele I și II ale directivei; sau, în sens diferit, că numai proiectele menționate în anexele I și II din directivă sunt supuse unei evaluări privind impactul asupra mediului?

Articolul 4 din Directiva 337/1985, în măsura în care acordă statelor membre posibilitatea de a prevedea o evaluare privind impactul asupra mediului pentru proiectele din anexa II, pe baza unor evaluări de la caz la caz sau pe baza unor criterii prestabilite, ținând cont de asemenea de criteriile din anexa III, creează o obligație precisă sau doar o opțiune pentru statele membre de a ține cont de toate criteriile menționate în anexa III?

Articolul 1 din D.P.R. (Decretul Președintelui Republicii) din 12 aprilie 1996, reprezintă o transpunere exactă din partea legiuitorului italian a articolului 4 din Directiva 337/1985 și a anexei sale III, deși nu a prevăzut criteriul cumulului proiectului cu alte proiecte, menționat în anexa III din directivă, ca și criteriu necesar pentru a supune proiectele din anexa II din directivă unei evaluări privind impactul asupra mediului?

(1) JO L 175, p. 40.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/9

Acțiune introdusă la 23 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-161/07)

(2007/C 140/16)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și G. Braun, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

În concluziile sale, reclamanta solicită Curții

—

constatarea faptului că Republica Austria a încălcat articolul 43 CE în măsura în care, pentru înmatricularea societăților în registrul de comerț la cererea cetățenilor din noile state membre ale Uniunii Europene — cu excepția Maltei și a Ciprului — este necesar un certificat de la Serviciul pieței forței de muncă, atestând calitatea de lucrător independent, sau prezentarea unui atestat de exonerare, în condițiile în care pentru constatarea calității de lucrător independent a asociaților unei societăți de persoane și a asociaților unei societăți cu răspundere limitată care furnizează societății prestații în muncă ce caracterizează un raport de muncă este necesară o procedură în constatare, cu o durată maximă de trei luni, timp în care activitatea independentă nu poate fi exercitată;

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și argumentele principale

Articolul 43 primul paragraf CE garantează tuturor cetățenilor unui stat membru, dreptul de a se stabili într-un alt stat membru pentru a avea acces la o activitate independentă și a exercita o astfel de activitate, precum și dreptul de a crea societăți și de a administra întreprinderi într-un alt stat membru. Ca expresie a principiului general al nediscriminării stabilit de articolul 12 CE, articolul 43 CE interzice discriminările pe criteriul cetățeniei în privința lucrătorilor independenți. Obligația egalității de tratament cu cetățenii celuilalt stat membru este consacrată la articolul 43 paragraful al doilea CE. În temeiul acestui articol, libertatea de stabilire include dreptul de acces la o activitate independentă și de exercitare a sa, indiferent de natura acesteia, precum și dreptul de a constitui și de a administra întreprinderi și, în special societăți, pe teritoriul altor state membre, în condițiile definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire.

Instanțele austriece ce țin registrul comerțului impun condiția constatării calității de lucrător independent pentru înmatricularea unei societăți de drept austriac la cererea unui cetățean al unui stat membru care a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004, cu excepția Maltei și Ciprului. În ceea ce privește distincția dintre lucrători independenți și lucrători salariați, aceasta se efectuează în funcție de „veritabilul conținut economic al activității”. Potrivit legislației austriece, asociații unei societăți de persoane, precum și asociații unei societăți cu răspundere limitată cu o participare la capital mai mică de 25 %, care furnizează prestații în muncă ce caracterizează un raport de muncă sunt, în particular, considerați ca fiind lucrători salariați. Această prezumție este valabilă până în momentul în care biroul regional al Serviciului pieței forței de muncă constată, la cererea asociatului, că acesta din urmă exercită o influență decisivă asupra administrării societății. Sarcina probei calității de lucrător independent revine solicitantului. Persoanele în cauză nu își pot începe activitatea înainte de a li se constata calitatea de lucrător independent printr-o decizie, într-un termen de maximum trei luni.

Această dispoziție nu este compatibilă cu libertatea de stabilire consacrată la articolul 43 CE. Aceasta aduce atingere libertății lucrătorilor independenți din opt noi state membre de a se stabili în Austria, în măsura în care face cu mult mai dificilă crearea unei societăți de către aceștia, fără a exista o justificare în acest sens. Chiar dacă este exact că dispoziția în litigiu nu are decât un domeniu de aplicare restrâns, aceasta nu îi înlătură caracterul discriminatoriu. De asemenea, deși cetățenii celor opt state membre în cauză nu trebuie să formuleze întotdeauna, fără excepție, o cerere, ceea ce este determinant este faptul că cetățenii austrieci și cetățenii celorlalte state membre nu trebuie să formuleze niciodată o astfel de cerere. În plus, dispozițiile tranzitorii din tratatele de aderare nu prevăd restricții decât în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor. Tocmai în scopul asigurării libertății de stabilire, nu există astfel de posibilități de restricție. Împrejurarea că reglementarea în cauză, în conformitate cu propria ratio legis, urmărește să împiedice eludarea dispozițiilor tranzitorii referitoare la libera circulație a lucrătorilor și nu are drept obiectiv restrângerea libertății de stabilire nu schimbă cu nimic faptul că, în definitiv, această dispoziție constituie o restricție la libertatea de stabilire.

În conformitate cu articolul 46 CE, restricțiile la libertatea de stabilire nu pot fi justificate decât pe motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică și, dacă este vorba de măsuri care nu sunt în mod vădit discriminatorii, pe alte motive imperative de interes general. În orice caz, întrucât aceste măsuri constituie o restricție adusă unei libertăți fundamentale, ele trebuie să fie apte a atinge obiectivul urmărit și nu trebuie să depășească limitele necesare atingerii acestuia. Reglementarea austriacă în litigiu nu îndeplinește aceste condiții de justificare.

Într-adevăr, nu există indicii în temeiul cărora eludarea dispozițiilor tranzitorii de către cetățenii celor opt state membre avute în vedere, de care se teme guvernul austriac, ar putea atinge astfel de dimensiuni încât funcționarea pieței muncii din Austria să fie amenințată în mod efectiv și fundamental. Pe de altă parte, cele două criterii de apreciere a naturii muncii — adică natura prestației în muncă și influența asupra administrării societății — nu sunt adaptate pentru a distinge între o activitate salariată și o activitate independentă. În ceea ce privește necesitatea restricției, argumentarea guvernului austriac nu precizează de ce o măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi verificarea ulterioară după înmatricularea societății, nu este în măsură să îndeplinească obiectivul urmărit.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/10

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 26 martie 2007 — Ampliscientifica Srl, Amplifin SpA/Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate

(Cauza C-162/07)

(2007/C 140/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Recurente: Ampliscientifica Srl, Amplifin SpA

Intimați: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (4) ultima parte din Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 (1), trebuie interpretat ca fiind o prevedere care nu este suficient precisă, și care permite statelor membre să aplice regimul prevăzut în acest articol în cazuri speciale de legături economice, financiare sau juridice între diverse persoane, sau ca fiind o prevedere suficient de precisă, care impune așadar, din moment ce statul membru a hotărât să adopte acest regim, să prevadă aplicarea acestuia în toate cazurile în care există legăturile descrise în această dispoziție?

Independent de răspunsul la întrebarea precedentă, stabilirea unor limite temporale, în sensul că legătura trebuie să existe pentru o perioadă semnificativă de timp, drept condiție pentru aplicarea acestui regim, fără ca persoanelor interesate să li se permită a face proba existenței unui motiv economic valid pentru crearea legăturii, constituie un mijloc disproporționat față de obiectivele directivei și raportat la respectarea principiului interzicerii abuzului de drept? În orice caz, o astfel de reglementare trebuie apreciată ca fiind contrară principiului neutralității T.V.A.?

(1) JO L 145, p. 1.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/11

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichts des Saarlandes la 30 martie 2007 — Apothekerkammer des Saarlandes, Marion Schneider, Michael Holzapfel, Dr. Fritz Trennheuser și Deutscher Apothekerverband e.V./Saarland și Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales, intervenientă: DocMorris N.V.

(Cauza C-171/07)

(2007/C 140/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht des Saarlandes

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Apothekerkammer des Saarlandes, Marion Schneider, Michael Holzapfel, Dr. Fritz Trennheuser, Deutscher Apothekerverband e.V.

Pârâți: Saarland, Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales

Intervenientă: DocMorris N.V.

Întrebările preliminare

Dispozițiile privind libertatea de stabilire a societăților de capitaluri (articolele 43 CE, 48 CE) trebuie interpretate în sensul că se opun regulii potrivit căreia numai un farmacist poate deține o farmacie („Fremdbesitzverbot”), așa cum aceasta rezultă din articolul 2 alineatul 1 punctele 1-4 și 7, articolul 7 prima teză și articolul 8 prima teză din Gesetz über das Apothekenwesen — ApoG — (legea germană a farmaciilor) în versiunea sa din 15.10.1980 (BGBl. I, p. 1993), modificată ultima dată prin articolul 34 din Ordinul din 31.10.2006 (BGBl. I, p. 2407)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

O autoritate națională este îndreptățită și obligată, în temeiul dreptului comunitar, în special având în vedere articolul 10 CE și principiul efectului util al dreptului comunitar, să nu aplice dispozițiile naționale pe care le consideră contrare dreptului comunitar, chiar dacă nu este vorba despre o încălcare vădită a dreptului comunitar, iar Curtea de Justiție a Comunităților Europene nu a constatat incompatibilitatea respectivelor dispoziții cu dreptul comunitar?

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/11

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht des Saarlandes (Germania) la 30 martie 2007 — Apothekerin Helga Neumann-Seiwert/Saarland și Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales, intervenientă: DocMorris N.V

(Cauza C-172/07)

(2007/C 140/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht des Saarlandes

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Apothekerin Helga Neumann-Seiwert

Pârâți: Saarland, Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales

Intervenientă: DocMorris N.V.

Întrebările preliminare

Dispozițiile referitoare la libertatea de stabilire a societăților de capitaluri (articolele 43 CE și 48 CE) trebuie interpretate în sensul că se opun regulii potrivit căreia numai un farmacist poate deține o farmacie („Fremdbesitzverbot”), așa cum aceasta rezultă din articolul 2 alineatul 1 punctele 1-4 și 7, articolul 7 prima teză și articolul 8 prima teză din Gesetz über das Apothekenwesen — ApoG — (legea germană a farmaciilor) în versiunea sa din 15.10.1980 (BGBl. I, p. 1993), modificată ultima dată prin articolul 34 din Ordinul din 31.10.2006 (BGBl. I, p. 2407)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/12

Acțiune introdusă la 30 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-174/07)

(2007/C 140/20)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, întrucât, în baza articolului 2 paragraful 44 din Legea nr. 350 din 24 decembrie 2003 (Legea bugetului 2004), a extins pentru anul 2002 amnistia fiscală prevăzută la articolele 8 și 9 din Legea nr. 289 din 27 decembrie 2002 (Legea bugetului 2003) și întrucât a prevăzut expres și de manieră generală renunțarea la verificarea operațiunilor impozabile efectuate de-a lungul perioadei fiscale aferente anului 2002, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) literele (a), (c) și (d) și al articolelor 193-273 din Titlul XI al Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), care, începând cu 1 ianuarie 2007, au abrogat și înlocuit articolele 2 și 22 din A Șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (Sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare) (2), coroborate cu articolul 10 din Tratatul CE;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia amintește existența unei duble obligații impuse statelor membre de legiuitorul comunitar, nu numai de a adopta toate actele legislative de drept național necesare pentru punerea în aplicare a celei de A Șasea Directive TVA, ci și de a adopta toate măsurile de natură administrativă necesare pentru a asigura respectarea de către persoanele plătitoare de TVA a obligațiilor care decurg din această A Șasea Directivă, „in primis” obligația de a plăti impozitul datorat în urma efectuării de operațiuni impozabile în cursul unei anumite perioade de timp. Armonizarea TVA stabilită de legiuitorul comunitar ar fi lipsită de sens, precum și de orice utilitate practică, dacă administrațiile fiscale naționale nu ar fi obligate să desfășoare o acțiune eficientă de constatare și de control, având ca scop să asigure „colectarea impozitelor în mod unitar în toate statele membre”, după cum se arată în considerentul 14 al celei de A Șasea Directive.

Normele introduse de articolele 8 și 9 din Legea italiană nr. 289/2002 au depășit cu mult marja de apreciere administrativă acordată statelor membre de către legiuitorul comunitar. Într-adevăr, în loc să folosească această putere discreționară în scopul obținerii unei mai mari eficiențe a controalelor fiscale, statul italian a efectuat, prin intermediul legii menționate anterior, o adevărată renunțare generală, nediferențiată și prealabilă la orice activitate de constatare și verificare în materie de TVA, încălcând astfel în mod direct prevederile articolului 22 din A Șasea Directivă și, pe cale de consecință, la obligația generală prevăzută la articolul 2, referitoare la plata TVA pentru toate operațiunile impozabile. Legiuitorul italian a oferit fiecărei persoane plătitoare de TVA supusă competenței sale în materie de impozitare, posibilitatea de a exclude „in toto”, cu privire la o serie de perioade fiscale, eventualitatea oricărui control fiscal. Un astfel de avantaj semnificativ poate fi obținut de către contribuabil prin plata unei sume forfetare ce nu are nicio legătură cu TVA care ar fi fost datorată pentru sumele obținute din livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate de către persoana plătitoare de impozit în perioada fiscală avută în vedere.

Această „separare” radicală între cuantumul impozitului calculat conform regulilor obișnuite ale TVA și „cuantumul” care trebuie plătit pentru a beneficia de „amnistie definitivă” („condono tombale”), este în mod deosebit vizibilă în cazul în care persoana plătitoare de impozit a omis complet să prezinte declarația fiscală. Contribuabilul își poate regulariza situația pentru fiecare exercițiu fiscal anual, plătind 1 500 de euro, pentru persoane fizice sau 3 000 de euro, dacă persoana plătitoare de impozit este o societate. O absență similară a oricărui raport cu baza de impozitare a operațiunilor efectuate (și nedeclarate) caracterizează și modalitatea de amnistie „definitivă” care se realizează prin prezentarea unei declarații suplimentare. Cuantumul datorat de către contribuabilul care intenționează să se prevaleze de amnistie este într-adevăr calculat ca un procent (2 %) ce se aplică TVA care ar fi fost datorată pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în cadrul fiecărui exercițiu fiscal (sau TVA pentru achiziții, greșit dedusă în aceeași perioadă fiscală).

O astfel de renunțare prealabilă și generală la orice activitate de verificare este de natură să distorsioneze grav buna funcționare a sistemului comun de TVA. Aceasta aduce atingere în special principiului neutralității fiscale, care se opune ca operatorii economici ce efectuează aceleași operațiuni să fie supuși unui tratament diferit în ceea ce privește colectarea TVA. Fiecare excepție de la regula aplicării și colectării efective a TVA are drept consecință, într-adevăr, pe de o parte un grav prejudiciu adus atât întreprinderilor italiene, cât și întreprinderilor din alte state membre, care au fost supuse sistemului comun de taxă pe valoarea adăugată și, pe de altă parte, o gravă încălcare a principiului unei „concurențe sănătoase” în cadrul pieței comune, prevăzut în al patrulea considerent al celei de A Șasea Directive.

(1) JO L 347, p. 1.

(2) JO L 145, p. 1.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/13

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 4 aprilie 2007 — SAVA e C. Srl, SIEME Srl, GRADED SpA/Mostra d'Oltremare SpA și alții

(Cauza C-194/07)

(2007/C 140/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: SAVA e C. Srl, SIEME Srl, GRADED SpA

Pârâți: Mostra d'Oltremare SpA. și alții.

Întrebarea preliminară

Articolul 1 din Directiva Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva Consiliului 92/50/CE din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (2), trebuie interpretat în sensul că se opune ca, potrivit dreptului național, calea de atac împotriva unei decizii de atribuire a unui contract să poată fi exercitată în nume propriu de către un singur membru al unei asociații temporare fără personalitate juridică care, în această calitate, a participat la o procedură de atribuire a unui contract public și căreia nu i s-a atribuit acest contract?

(1) JO L 395, p. 33.

(2) JO L 209, p. 1.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/13

Recurs introdus la 16 aprilie 2007 de C.A.S. SpA împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 6 februarie 2007 în cauza T-23/03, C.A.S. SpA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-204/07 P)

(2007/C 140/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: C.A.S. SpA (reprezentant: D. Ehle, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 6 februarie 2007 în cauza T-23/03 (1);

—	admiterea concluziilor prezentate în primă instanță; în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță în vederea pronunțării unei hotărâri;

—	admiterea concluziilor privind măsurile de organizare a procedurii, prezentate în cadrul memoriilor din 28 ianuarie 2003, 4 august 2003 și 11 august 2003;

—	obligarea pârâtei în procedura din primă instanță la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta își întemeiază recursul pe următoarele nouă motive, în temeiul cărora aceasta consideră hotărârea atacată ca fiind eronată:

Primul motiv de recurs privește competența autorităților turce, considerată de Tribunal ca fiind exclusivă, pentru stabilirea dacă certificatele de circulație a mărfurilor ATR 1, emise de acestea și prezentate la formalitățile vamale de import, sunt „autentice” sau „lipsite de autenticitate”, respectiv dacă sunt „valabile” sau „nevalabile”. În opinia recurentei, în aceste cazuri în care există indicii suficiente și pertinente pentru o participare a autorităților competente a unei țări de export la neregularitățile de emitere (transmiterea formularelor, a specimenelor de ștampile și a semnăturilor) a certificatelor de circulație, precum și formalitățile vamale de export a mărfurilor în baza acestor certificate de circulație, competența exclusivă a autorităților vamale din țara de export încetează. Declarațiile ulterioare date de autoritățile turce referitoare la certificatele de circulație nu pot fi considerate demne de încredere și determinante în mod exclusiv.

Prin al doilea motiv de recurs, recurenta critică opinia exprimată în hotărârea atacată referitoare la întinderea dreptului de consultare a dosarului și a dreptului la apărare al solicitantului. Dreptul la consultarea dosarului nu poate să privească numai documentele pe care Comisia și-a întemeiat decizia atacată, potrivit deciziei sale interne și a declarațiilor sale. De asemenea, fac obiectul dreptului de consultare a dosarului toate documentele ulterioare confidențiale sau neconfidențiale care ar putea avea importanță în ce privește evaluarea împrejurărilor cauzei în scopul prezentării, de către recurentă, a situației de fapt și de drept.

Al treilea motiv de recurs se întemeiază potrivit recurentei pe faptul că Tribunalul i-a impus întreaga sarcină a probei pentru acele împrejurări de fapt care justifică o „situație specială” în sensul articolului 239 din CVC și al articolului 905 din Regulamentul de aplicare a CVC. Recurenta consideră că, în cazuri determinate, sarcina probei este inversată sau, cel puțin, sarcina probei este redusă. În niciun caz recurentei nu îi revine sarcina probei pentru împrejurări determinate petrecute, în opinia sa, în țări terțe (în cazul de față, Turcia) care pot fi cel mai bine investigate și care trebuie investigate de Comisie sau de OLAF, în cadrul posibilităților pe care le au aceste instituții. În mod identic, aceasta se aplică pentru asemenea împrejurări de fapt care intră în domeniul de acțiune și de influență al Comisiei Europene.

În al patrulea motiv de recurs, recurenta susține că, de asemenea, în ce privește impunerea prin hotărâre a întregii obligații de probă în sarcina recurentei, Tribunalul a omis în mod eronat să admită măsurile de organizare a procedurii solicitate de recurentă, în special administrarea probelor solicitate. Dimpotrivă, probele propuse au fost respinse ca nerelevante.

În al cincilea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a interpretat și a calificat în mod eronat înscrisurile depuse de recurentă, precum și faptele și indiciile prezentate care s-ar pronunța în favoarea unei colaborări a autorităților turce referitoare la certificatele de circulație ATR 1 (pretins) „lipsite de autenticitate” (în realitate însă, „nevalabile”). Astfel, au rezultat urmări juridice eronate. În același timp, Tribunalul a ignorat complet fapte esențiale prezentate cu claritate de către recurentă.

În al șaselea motiv de recurs se susține că Tribunalul a omis să califice lipsa sesizării de către Comisie a Comitetului de cooperare vamală sau a Consiliului de asociere drept un comportament greșit al Comisiei.

Al șaptelea motiv de recurs constă în faptul că Tribunalul nu a recunoscut interesul legitim al recurentei pentru anularea în parte a deciziei atacate a Comisiei în privința unui anumit certificat de circulație ATR 1.

În al optulea motiv de recurs se critică faptul că, printr-o eroare de drept, Tribunalul a omis să recurgă la o analiză a echității și a riscului față de cazul concret. Astfel, Tribunalul nu a recunoscut că, având în vedere comportamentul vădit greșit al autorităților turce și al Comisiei, chiar în cazul în care se acceptă că certificatului de circulație ATR 1 este nevalabil, și luînd în considerare raportul dintre operatorul economic și administrație și ar fi injust să admită ca recurenta, în calitate de operator economic, să sufere un prejudiciu, pe care nu l-ar fi suferit dacă lucrurile s-ar fi derulat în mod corect.

În al nouălea motiv de recurs, recurenta critică faptul că, în aplicarea articolului 220 alineatul (2) litera (b) din CVC și pe baza faptelor prezentate și constatate, hotărârea atacată nu a recunoscut participarea activă a autorităților turce la emiterea și utilizarea celor 32 certificate ATR 1 în discuție în această cauză.

(1) JO C 82, p. 30.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/14

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van beroep te Gent (Belgia) la 19 aprilie 2007 — Acțiune penală împotriva Lodewijk Gysbrechts și Santurel Inter BVBA

(Cauza C-205/07)

(2007/C 140/23)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Gent

Părțile din acțiunea principală

Lodewijk Gysbrechts și Santurel Inter BVBA

Întrebarea preliminară

Legea belgiană din 14 iulie 1991 privind practicile comerciale și informarea și protecția consumatorului constituie o măsură cu efect echivalent, interzisă în temeiul articolelor 28-30 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care această lege națională stabilește, în articolul 80 alineatul (3), o interdicție de a solicita un acont sau o plată de orice fel din partea consumatorului pe durata termenului obligatoriu de retragere, ceea ce are drept consecință că efectul real al Legii din 14 iulie 1991 privind practicile comerciale și informarea și protecția consumatorului asupra schimburilor de mărfuri de pe teritoriul propriu nu este același în raport cu efectul asupra tranzacțiilor comerciale cu resortisanții unui alt stat membru, astfel încât această situație generează un obstacol de fapt la libera circulație a mărfurilor, protejată prin articolul 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene?

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/15

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-207/07)

(2007/C 140/24)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și R. Vidal Puig, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că prin adoptarea paragrafului al doilea de la alineatul (1) al articolului unic din Real Decreto-Ley (Decretul-lege regal) 4/2006 din 24 februarie 2006 de modificare a celei de-a paisprezecea atribuții a Comisión Naciоnal de Energía (Comisia Națională pentru Energie) prevăzută de alineatul (1) din partea a treia a celei de-a unsprezecea dispoziții suplimentare a legii 34/1998 din 7 octombrie 1998 privind sectorul hidrocarburilor, pentru a supune autorizării prealabile din partea Comisiei Naționale pentru Energie, achiziționarea anumitor participații în întreprinderile care realizează activități specifice reglementate în sectorul energiei, precum și achiziționarea activelor necesare pentru desfășurarea acestor activități, Regatul Spaniei nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolelor 56 și 43 din Tratatul CE.

—	Obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Actul normativ spaniol care face obiectul acțiunii supune autorizării prealabile din partea Comisiei Naționale pentru Energie („CNE”) următoarele operațiuni:

—

achiziționarea de participații în procent mai mare de 10 % din capital, sau într-un oricare altul care conferă influență semnificativă, din partea oricărei persoane în cadrul unei societăți care desfășoară, ea însăși sau prin intermediul altor societăți aparținând aceluiași grup, anumite activități din sectorul energetic;

—	achiziționarea activelor necesare pentru desfășurarea unor astfel de activități.

Comisia apreciază că actul normativ în cauză este incompatibil cu articolul 56 din Tratatul CE pentru următoarele motive:

—	achiziționarea de participații în societăți care desfășoară activități în sectorul energetic sau a activelor necesare pentru realizarea activităților amintite reprezintă „circulația capitalului” în sensul articolului 56 CE;

—	condiția autorizării prealabile din partea CNE constituie o „restricție” a libertății de circulație a capitalurilor interzisă în principiu prin articolul 56 CE; și

—	restricția amintită nu se justifică în temeiul prevederilor Tratatului.

În concret, Comisia consideră că actul normativ în cauză nu se justifică prin obiectivul de garantare a siguranței furnizării de energie pentru următoarele motive:

—	măsura contestată nu este o măsură adecvată pentru garantarea siguranței furnizării de energie, existând alte măsuri mai potrivite să servească acestui scop;

—	în orice caz, măsura contestată este disproporționată, întrucât autorizarea prealabilă nu se limitează la anumite acte specifice de gestiune a societății participante sau a activelor;

—	posibilitatea acordată CNE de a respinge sau condiționa autorizarea nu este supusă unor criterii obiective și suficient de precise, susceptibile de un control jurisdicțional efectiv.

Comisia apreciază că actul normativ contestat constituie deopotrivă o restricție a dreptului de stabilire contrară articolului 43 CE, care, pentru motivele enumerate în legătură cu articolul 56 CE, nu se justifică nici prin obiectivul de asigurare a furnizării de energie.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/15

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 20 aprilie 2007 — The Competition Authority/Beef Industry Development Society Ltd, Barry Brothers (Carrigmore) Meats Ltd

(Cauza C-209/07)

(2007/C 140/25)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: The Competition Authority

Pârâte: Beef Industry Development Society Ltd, Barry Brothers (Carrigmore) Meats Ltd

Întrebările preliminare

„În cazul în care este stabilit în mod satisfăcător pentru Curte că:

a)	în industria procesării cărnii de vită există o supracapacitate care, calculată la vârful de producție, ar fi de aproximativ 32 %;

b)	acest exces de capacitate va avea consecințe foarte grave pentru rentabilitatea întregii industrii pe termen mediu;

deși, astfel cum a fost raportat, efectele cerințelor suplimentare nu s-au făcut simțite încă la un nivel semnificativ, consultanți independenți s-au pronunțat în sensul că, pe termen scurt, este puțin probabil ca supracapacitatea să fie eliminată prin măsuri de piață normale, însă aceasta va conduce, în timp, la pierderi foarte importante și, în cele din urmă, la părăsirea acestei industrii de către unele fabrici de procesare a cărnii;

un număr de fabrici de procesare a cărnii de vită, reprezentând aproximativ 93 % din piața pentru aprovizionarea cu carne de vită a acelei industrii, au consimțit să ia măsuri de eliminare a supracapacității și acceptă să plătească o taxă pentru a finanța plata fabricilor de procesare dispuse să înceteze producția, și

aceste fabrici de procesare, incluzând zece companii, formează o persoană juridică, («societatea») în vederea punerii în aplicare a unui acord cu următoarele caracteristici:

1.	fabrici (denumite «fabrici care pleacă») care sacrifică și procesează 420 000 animale pe an, reprezentând aproximativ 25 % din capacitatea activă ar încheia un acord cu celelalte companii (denumite «fabrici care rămân») pentru a părăsi industria și a respecta următorii termeni;

2.	fabricile care pleacă ar semna o clauză de neconcurență cu o durată de doi ani referitoare la procesarea cărnii de vită pe întreaga insulă a Irlandei;

3.	fabricile care pleacă ar fi scoase din funcțiune;

4.	terenurile care au o legătură cu fabricile scoase din funcțiune nu ar fi folosite în scopul procesării cărnii de vită pentru o perioadă de cinci ani;

5.	fabricilor care pleacă li s-ar plăti eșalonat o compensație prin împrumuturi acordate societății de fabricile care rămân;

6.	toate fabricile care rămân ar plăti de bună voie societății o taxă de 2 € pe cap din procentul tradițional de sacrificare și 11 € pe cap de vită pentru sacrificările peste această cifră;

7.	taxa ar fi folosită pentru a rambursa împrumuturile acordate de fabricile care rămân; plata taxei încetează în momentul rambursării împrumuturilor;

8.	echipamentul fabricilor care pleacă utilizat pentru procesarea primară a cărnii de vită ar fi vândut numai fabricilor care rămân pentru a fi folosit ca echipament de rezervă sau pentru piese de schimb ori vândut în afara insulei Irlandei;

9.	libertatea fabricilor care rămân în materie de producție, stabilire a prețului, condiții de vânzare, importuri și exporturi, majorarea capacității și în alte privințe nu ar fi afectată,

și că se acceptă că un astfel de acord poate să aibă, în scopul aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, un efect considerabil asupra comerțului dintre statele membre, trebuie să se considere că un astfel de acord are ca obiect, distinct de efectul său, împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune și este, în consecință, incompatibil cu articolul 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene?”

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/16

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 23 aprilie 2007 — Michaniki A.E./Ethniko Symvoulio Radiotileorasis, Ypourgos Epikrateias, Pantechniki A.E. și Syndesmos Epicheirieson Periodikou Tipou

(Cauza C-213/07)

(2007/C 140/26)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Michaniki A.E.

Pârâți: Ethniko Symvoulio Radiotileorasis (Consiliul Național al Radioteleviziunii), Ypourgos Epikrateias (Ministrul de Stat)

Interveninenți:„Pantechniki A.E.”, Syndesmos Epicheirieson Periodikou Tipou (Asociația Presei Periodice)

Întrebările preliminare

1)	Enumerarea cauzelor de excludere a executanților de lucrări publice conținută în articolul 24 din Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199) este sau nu exhaustivă?

În cazul în care această enumerare nu ar fi exhaustivă, o dispoziție care, din motive de protejare a transparenței în cadrul activității economice a statului, prevede că statutul de proprietar, asociat, acționar principal sau director al unei întreprinderi media este incompatibil cu statutul de proprietar, asociat, acționar principal sau director al unei întreprinderi căreia i se încredințează de către stat sau de către o persoană juridică din sectorul public în sens larg, un contract de achiziții de lucrări, bunuri sau servicii, urmărește obiective compatibile cu principiile generale ale dreptului comunitar, iar interdicția absolută de a atribui contracte de achiziții publice unor astfel de întreprinderi este compatibilă cu principiul comunitar al proporționalității? și

În cazul în care articolul 24 din Directiva 93/37/CEE trebuie interpretat în sensul că aceste cauze de excludere a executanților de lucrări pe care le conține sunt enumerate în mod exhaustiv sau în cazul în care dispoziția națională vizată nu poate fi interpretată ca având drept scop urmărirea unor obiective compatibile cu principiile generale ale dreptului comunitar sau, în sfârșit, în cazul în care interdicția prevăzută în această dispoziție nu este compatibilă cu principiul comunitar al proporționalității, directiva menționată — interzicând introducerea, între cauzele de excludere a unui executant de lucrări de la procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice de lucrări, a cazului în care acesta sau un membru din conducerea întreprinderii (cum ar fi proprietarul întreprinderii vizate, acționarul său principal, un asociat al acesteia sau un director) sau chiar persoane interpuse membrilor din conducere menționați, desfășoară activități în întreprinderi media care pot să influențeze în mod ilegal procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări prin intermediul influenței mai generale de care dispun — încalcă principiul general privind protejarea concurenței și principiul general al transparenței, precum și articolul 5 al doilea paragraf CE, care consacră principiul subsidiarității?

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/17

Acțiune introdusă la 3 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-223/07)

(2007/C 140/27)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Yerrell și P. Dejmek, agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (1) și Directivei 2004/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Directivei 96/48/CE a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză și a Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (2) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor directive;

—	obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul prevăzut pentru transpunerea directivei a expirat la 30 aprilie 2006.

(1) JO L 164, 30.4.2004, p. 44.

(2) JO L 164, 30.4.2004, p. 114.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/17

Acțiune introdusă la 10 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-235/07)

(2007/C 140/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun, P. Dejmek, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, întrucât nu a adoptat în termenul prevăzut toate actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei 2004/49/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE (2) a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE (3) privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) și, respectiv, nu a comunicat Comisiei aceste acte, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului CE și al directivei;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a directivei a expirat la 30 aprilie 2006.

(1) JO L 164, p. 44.

(2) JO L 143, p. 70.

(3) JO L 75, p. 29.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/19

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Freistaat Sachsen/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-357/02) (1)

(„Ajutor de stat - Ajutor acordat de autoritățile Landului Saxonia - Schemă de ajutor în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii - Procedură de autorizare accelerată - Aplicarea în timp a orientărilor comunitare și a regulamentului de exceptare privind ajutorul în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii - Proiect de ajutor notificat înaintea intrării în vigoare a regulamentului de exceptare - Încredere legitimă - Securitate juridică - Notificare completă’)

(2007/C 140/29)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Freistaat Sachsen (Germania) (reprezentant: T. Lübbig, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz și J. Flett, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 2 al doilea paragraf și a articolelor 3 și 4 din Decizia 2003/226/CE a Comisiei din 24 septembrie 2002 privind schema de ajutor preconizată de Germania — „Program în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii — Îmbunătățirea performanțelor întreprinderilor din Saxonia” — Subprogramele 1 (coaching), 4 (participarea la târguri și expoziții), 5 (cooperare) și 7 (promovarea designului) (JO 2003, L 91, p. 13).

Dispozitivul

Anulează articolul 2 al doilea paragraf și articolele 3 și 4 din Decizia 2003/226/CE a Comisiei din 24 septembrie 2002 privind schema de ajutor preconizată de Germania — „Program în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii — Îmbunătățirea performanțelor întreprinderilor din Saxonia” — Subprogramele 1 (coaching), 4 (participarea la târguri și expoziții), 5 (cooperare) și 7 (promovarea designului).

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 31, 8.2.2003.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/19

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Regatul Spaniei/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-219/04) (1)

(„Pescuit - Evoluția capacității flotelor de pescuit ale statelor membre - Regimul intrărilor și ieșirilor - Comitetul pentru pescuit și acvacultură - Regim lingvistic’)

(2007/C 140/30)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: T. van Rijn și S. Pardo Quintillán, agenți)

Obiectul cauzei

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 1438/2003 al Comisiei din 12 august 2003 de stabilire a normelor de punere în aplicare a politicii comunitare în domeniul flotei definite la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului (JO L 204, p. 21)

Dispozitivul hotărârii

1)	Respinge acțiunea.

2)	Regatul Spaniei este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 7, 10.1.2004 (cauză numerotată anterior C-464/03).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/19

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2007 — Negenman/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-255/04) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Concediu de maternitate - Concediu de boală - Data probabilă a nașterii - Începutul concediului de maternitate’)

(2007/C 140/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Monique Negenman (Roosendaal, Țările de Jos) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial D. Waelbroeck, apoi H. Tserepa-Lacombe, agenți, cea din urmă fiind asistată de N. Rampal, avocat)

Obiectul cauzei

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziei Comisiei de stabilire a datelor de început și de sfârșit ale concediului de maternitate în temeiul articolului 58 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și, pe de altă parte, cerere de daune-interese.

Dispozitivul hotărârii

1)	Anulează decizia Comisiei din 23 octombrie 2003 de stabilire a datelor de început și de sfârșit ale concediului de maternitate al reclamantei.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 228, 11.9.2004.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/20

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Crespinet/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-261/04) (1)

(„Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2003 - Atribuirea punctelor de prioritate’)

(2007/C 140/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alain Crespinet (Rosières, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Tserepa-Lacombe și C. Berardis-Kayser, agenți)

Obiect

Cerere de anulare a deciziei Comisiei prin care au fost atribuite puncte de prioritate reclamantului în cadrul exercițiului de promovare 2003, precum și a deciziei de a nu înscrie numele reclamantului pe lista de funcționari promovați la gradul A5 în cadrul aceluiași exercițiu de promovare.

Dispozitiv

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte își suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 273, 6.11.2004.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/20

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 mai 2007 — Citymo/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-271/04) (1)

(„Răspundere contractuală - Clauză compromisorie - Contract de închiriere - Inadmisibilitate - Răspundere extracontractuală - Negocieri precontractuale - Excepția de ilegalitate - Încrederea legitimă - Buna-credință - Abuz de drept - Prejudiciu material - Pierderea unei șanse’)

(2007/C 140/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Citymo SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: P. Van Ommeslaghe, I. Heenen și P.-M. Louis, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Parpala și E. Manhaeve, agenți, asistați de D. Philippe și M. Gouden, avocats)

Obiectul

Cu titlu principal, acțiune în răspundere contractuală prin care se solicită obligarea Comisiei la plata către reclamantă de daune-interese ca urmare a rezilierii unui contract de închiriere pretins încheiat între aceasta și Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisie și, în subsidiar, acțiune în răspundere extracontractuală prin care se solicită repararea prejudiciului pretins suferit de către reclamantă ca urmare a deciziei Comisiei de a pune capăt negocierilor precontractuale derulate în vederea încheierii contractului de închiriere menționat.

Dispozitivul

Obligă Comisia la plata către reclamantă a sumei de 20 000 euro, la care se calculează daune-interese moratorii începând cu data pronunțării prezentei hotărâri până la plata efectivă, la nivelul dobânzii anuale fixate de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorat cu 2 puncte, fără a putea depăși 6 %.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Fiecare parte își suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 262, 23.10.2004.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/21

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Tsarnavas/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-343/04) (1)

(„Funcționari - Raport de evaluare - Invaliditate - Acțiune în anulare - Interes de a acționa în justiție - Acțiune în despăgubiri - Inadmisibilitate’)

(2007/C 140/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Vassilios Tsarnavas (Volos, Grecia) (reprezentanți: N. Lhoëst și B. d'Orléans, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și D. Martin, agenți)

Obiectul cauzei

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziei evaluatorului de recurs din 4 august 2003 de întocmire a raportului definitiv de evaluare a reclamantului pentru perioada 1 iulie 1997-30 iunie 1999 și, pe de altă parte, cerere de despăgubire pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit reclamantul datorită întocmirii cu întârziere a raportului de evaluare și datorită hărțuirii morale a cărei victimă ar fi fost.

Dispozitivul hotărârii

1)	Anulează decizia evaluatorului de recurs din 4 august 2003 de întocmire a raportului definitiv de evaluare a reclamantului pentru perioada 1 iulie 1997-30 iunie 1999.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile efectuate de reclamant.

(1) JO C 262, 23.10.2004.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/21

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2007 — Regatul Spaniei/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-99/05) (1)

(„Pescuit - Regulamentul (CE) nr. 494/2002 - Conservarea resurselor mării - Temei juridic - Principiul nediscriminării - Obligația de motivare’)

(2007/C 140/35)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: T. van Rijn, F. Jimeno Fernández și S. Pardo Quintillán, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 494/2002 al Comisiei din 19 martie 2002 de stabilire a unor măsuri tehnice suplimentare pentru refacerea rezervei de merluciu din subzonele ICES III, IV, V, VI și VII și diviziunile ICES VIII a, b, d, e (JO L 77, p. 8).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie.

(1) JO C 144, 15.6.2002 (cauză numerotată anterior C-165/02).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/21

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 15 mai 2007 — Black & Decker/OAPI — Atlas Copco (Reprezentarea tridimensională a unui instrument electric galben și negru)

(Cauzele conexate T-239/05, T-240/05, de la T-245/05 la T-247/05, T-255/05, de la T-274/05 la T-280/05) (1)

(„Marcă comunitară - Procedura de opoziție - Termen al procedurii de opoziție - Transmitere prin fax - Admisibilitate - Indicarea exactă a mărcii anterioare - Norma 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95’)

(2007/C 140/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: The Black & Decker Corporation (Towson, Maryland, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: H. Carr, QC și P. Harris, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Atlas Copco AB (Stockholm, Suedia) (reprezentanți: R. Meade, barrister și M. Gilbert, solicitor)

Obiectul

Treisprezece acțiuni formulate împotriva deciziilor Camerei întâi de recurs a OAPI din 19 aprilie (R 727/2004-1, R 729/2004-1, R 723/2004-1, R 730/2004-1 și R 724/2004-1), din 27 aprilie (R 722/2004-1) și din 3 mai 2005 (R 788/2004-1, R 789/2004-1, R 790/2004-1, R 791/2004-1, R 792/2004-1, R 793/2004-1 și R 794/2004-1), cu privire la proceduri de opoziție între Atlas Copco AB și The Black & Decker Corporation.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 205, 20.8.2005.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2007 — Antartica/OAPI — Nasdaq Stock Market (nasdaq)

(Cauza T-47/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedura de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative nasdaq - Marcă comunitară verbală anterioară NASDAQ - Motiv relativ de refuz - Notorietate - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2007/C 140/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Antartica Srl (Roma, Italia) (reprezentant: E. Racca, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: The Nasdaq Stock Market, Inc. (Washington, DC, Statele Unite) (reprezentanți: J. van Manen și J. Hofhuis, avocats)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 7 decembrie 2005 (cauza R 752/2004-2) privind procedura de opoziție între The Nasdaq Stock Market, Inc. și Antartica Srl.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Antartica Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 74, 25.3.2006.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/22

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 23 aprilie 2007 — SID/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-30/03 R) (1)

(„Ajutor de stat - Decizie de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Noțiunea de persoană interesată - Sindicatul lucrătorilor’)

(2007/C 140/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Specialarbejderforbundet i Danmark (SID) (Copenhaga, Danemarca) (reprezentanți: P. Bentley, QC, A. Worsøe și F. Ragolle, Lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial H. van Vliet, apoi N. Khan, agenți)

Intervenienți în sprijinul pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Molde, agent) și Regatul Norvegiei (reprezentant: I. Høyland, agent)

Obiectul cauzei

Cerere de anulare a Deciziei C(2002) 4370 final a Comisiei din 13 noiembrie 2002 de a nu ridica obiecții în privința măsurilor fiscale daneze aplicabile marinarilor angajați la bordul navelor înscrise în registrul internațional danez.

Dispozitivul ordonanței

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale Comisiei.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată aferente intervențiilor.

(1) JO C 70, 22.3.2003.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/23

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 30 aprilie 2007 — EnBW Energie Baden-Württemberg/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-387/04) (1)

(„Acțiune în anulare - Directiva 2003/87/CE - Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Planul național de alocare a cotelor de emisie al Germaniei - Ajutoare de stat - Existența interesului în cauză - Inadmisibilitate’)

(2007/C 140/39)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: EnBW Energie Baden-Württemberg (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: C.-D. Ehlermann, M. Seyfarth, A. Gutermuth și M. Wissmann, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker, M. Niejahr și T. Scharf, agenți)

Intervenientă în interesul pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: W.-D. Plessing și U. Forsthoff, agenți, asistați de D. Sellner și U. Karpenstein, avocats)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei C(2004)2515/2 final din 7 iulie 2004 referitoare la planul național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră notificat de către Republica Federală Germania în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă reclamanta să suporte propriile cheltuieli de judecată precum și cele efectuate de pârâtă.

3)	Obligă intervenienta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 6, 8.1.2005.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/23

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 26 aprilie 2007 — Tebaldi și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-415/04) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2003 - Refuz de promovare - Atribuirea de puncte de promovare - Inadmisibilitate vădită’)

(2007/C 140/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Vittoria Tebaldi (Bruxelles, Belgia); Vicente Tejero Gazo (Tervuren, Belgia); Victor Gonzalez Martinez (Bruxelles) și Alessandro Giovannetti (Ernster, Luxemburg) (reprezentanți: inițial G. Bounéou și F. Frabetti, ulterior F. Frabetti, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și H. Kraemer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în principal, a listei de funcționari promovați la gradul superior cu ocazia exercițiului 2003, în măsura în care această listă nu cuprinde numele reclamanților, precum și a actelor preparatorii pentru această decizie și, în subsidiar, a deciziei privind acordarea de puncte de promovare în cadrul exercițiului de evaluare 2003.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind în mod vădit inadmisibilă.

2)	Obligă fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 300, 4.12.2004.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/24

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 2 mai 2007 — IPK International — World Tourism Marketing Consultants/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-297/05 R)

(Măsuri provizorii - Articolul 256 CE - Obiectul cererii - Admisibilitate - Lipsa caracterului urgent)

(2007/C 140/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: IPK International — World Tourism Marketing Consultants GmbH (München, Germania) (reprezentant: C. Pitschas, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima, agent, asistat de C. Arhold, avocat)

Obiectul

Cerere având ca obiect obținerea suspendării executării silite a Deciziei C(2006) 6452 a Comisiei din 4 decembrie 2006, referitoare la recuperarea unei sume de 318 000 de euro încasată de reclamantă pentru proiectul Ecodata cu titlu de acont.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/24

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Polimeri Europa/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-12/07 R)

(„Măsuri provizorii - Concurență - Cerere de măsuri provizorii - Injoncțiune adresată terților - Inadmisibilitate’)

(2007/C 140/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Polimeri Europa SpA (Brindisi, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, F. Moretti și L. Nascimbene, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci, F. Amato și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii prin care se urmărește să se obțină, mai întâi, obligarea Comisiei de a impune Manufacture française des pneumatiques Michelin, inclusiv sub sancțiune, să nu utilizeze, în niciun mod și pentru niciun scop, informațiile conținute în versiunea neconfidențială a comunicării obiecțiilor din 6 aprilie 2006, adoptată în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienă și cauciuc butadienă-stiren fabricat prin polimerizare în emulsie), transmisă societății menționate ca urmare a Deciziei Comisiei COMP/F2/D (2006) 1095 din 6 noiembrie 2006, apoi, obligarea Comisiei să transmită către Manufacture française des pneumatiques Michelin o copie a ordonanței care urmează să fie pronunțată și, în fine, dispunerea oricărei măsuri pe care președintele Tribunalului o consideră necesară.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/24

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 4 mai 2007 — Icuna.Com/Parlamentul European

(Cauza T-71/07 R)

(„Achiziții publice - Procedură de cerere de oferte comunitară - Procedură privind măsurile provizorii - Lipsa urgenței’)

(2007/C 140/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Icuna.Com SCRL (Braine-le-Château, Belgia) (reprezentanți: J. Windey și P. de Bandt, avocats)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: O. Caisou-Rousseau și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării deciziei Parlamentului European din 31 ianuarie 2007 prin care acesta a anulat cererea de oferte EP/DGINFO/WEBTV/2006/0003, în ceea ce privește lotul 2, până la pronunțarea Tribunalului cu privire la acțiunea principală.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/25

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2007 — Fratex Indústria e Comércio/OAPI — USA Track & Field (TRACK & FIELD USA)

(Cauza T-103/07)

(2007/C 140/44)

Limba în care a fost formulată acțiunea: portugheza

Părțile

Reclamantă: Fratex Indústria e Comércio, Lda. (São Paulo, Brazilia) (reprezentant: B. Braga da Cruz, advogado)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: USA Track & Field, Inc.

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 18 ianuarie 2007 (cauza nr. R. 1061/2005-4);

—	obligarea OAPI să refuze, în consecință, înregistrarea mărcii comunitare nr. 168088, pentru produsele din clasa 25;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: USA Track & Field, Inc.

Marca comunitară vizată: marca combinată USA TRACK & FIELD.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: TRACK & FIELD.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite recursul formulat de USA Track & Field, Inc.

Motivele invocate: reclamanta susține că decizia atacată încalcă dispozițiile articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (1), întrucât există un risc de confuzie pentru consumatori, având în vedere eventuala coexistență pe piață a semnelor în cauză, deoarece îmbinarea de cuvinte TRACK & FIELD este prezentă în ambele cazuri. Într-adevăr, produsele acoperite de mărcile în cauză sunt identice și, chiar dacă nu există un risc de confuzie propriu-zis, va exista în orice caz un risc de asociere, care este inclus în primul, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) in fine din regulamentul menționat.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 1, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/25

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2007 — L'Oréal SA/OAPI — Spa Monopole (SPA THERAPY)

(Cauza T-109/07)

(2007/C 140/45)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: L'Oréal SA (Paris, Franța) (reprezentant: E. Baud, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte în procedura fața în camerei de recurs: SA Spa Monopole, Compagnie fermière de Spa, prescurtat SA Spa Monopole NV (Spa, Belgia)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 24 ianuarie 2007 (cauza R 468/2005-4);

—	obligarea pârâtului și, după caz, a intervenientei, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „SPA THERAPY” pentru produse din clasa 3 — cererea nr. 1 975 283.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: SA Spa Monopole, Compagnie fermière de Spa, prescurtat SA Spa Monopole NV.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală Benelux „SPA” pentru produse din clasa 3.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate.

Decizia camerei de recurs: respinge acțiunea reclamantei.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) printr-o eroare comisă de camera de recurs care a constatat că semnele în cauză sunt similare și prin faptul că, potrivit reclamantei, nu există risc de confuzie în speță.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/26

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Siemens/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-110/07)

(2007/C 140/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Siemens AG (Berlin și München, Germania) (reprezentanți: I. Brinker, T. Loest și C. Steinle, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz) în conformitate cu articolul 231 alineatul (1) CE, în măsura în care se referă la reclamantă;

—	în subsidiar, reducerea amenzii aplicate prin articolul 2 litera (m) din decizie;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei C (2006) 6762 final din 24 ianuarie 2007 în cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz. În decizia atacată, reclamantei și altor întreprinderi le-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE, precum și a articolului 53 din Acordul SEE. În opinia Comisiei, reclamanta a participat la un ansamblu de acorduri și comportamente concertate referitoare la sectorul „Instalații de comutație cu izolație în gaz”.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă trei motive.

În primul rând, pârâta este criticată că a neglijat să prezinte și să dovedească în mod concret și în detaliu încălcările imputate. Mai ales, Comisia nu a prezentat și nu a dovedit efectele încălcării imputate pe piața comună și în SEE pe durata primei faze a încălcării până în anul 1999.

În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a apreciat în mod eronat existența unei încălcări unice și continuate și a stabilit în mod eronat durata încălcării. Potrivit reclamantei pârâta nu a putut să dovedească că, după 22 aprilie 1999, reclamanta ar mai fi participat la încălcarea imputată. În plus, există o încălcare a articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), deoarece, în opinia reclamantei, participarea sa la încălcarea imputată pe durata primei faze până în anul 1999 s-ar fi prescris.

În sfârșit, reclamanta critică grava eroare de drept a Comisiei la stabilirea amenzii. Cu privire la acest aspect se arată că, de exemplu, Comisia a apreciat în mod greșit gravitatea și durata încălcării și a aplicat reclamantei, în mod evident, un „coeficient multiplicator de descujarare” excesiv. În plus, pârâta a stabilit pe nedrept un rol de lider al reclamantei și, pe nedrept, nu a luat în considerare cooperarea reclamantei cu Comisia.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/26

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Toshiba/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-113/07)

(2007/C 140/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Toshiba Corp. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: J. MacLennan, solicitor, A. Schulz și J. Borum, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—	anularea Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 — cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz; sau

—	anularea deciziei Comisiei în măsura în care aceasta privește pe Toshiba; sau

—	modificarea articolelor 1 și 2 din decizie pentru a anula sau a reduce substanțial amenda impusă societății Toshiba; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în legătură cu garanția bancară.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta a introdus o acțiune în anulare în temeiul articolului 230 CE împotriva Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz — C(2006) 6762 final), în baza căreia Comisia a constatat că reclamanta, printre alte întreprinderi, este responsabilă de încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE și, de la 1 ianuarie 1994, și a articolului 53 din Acordul SEE în sectorul instalațiilor de comutație cu izolație în gaz (denumite în continuare „GIS”), printr-o serie de acorduri și practici concertate constând în (a) împărțirea pieței, (b) alocarea de cote și menținerea părților de piață respective, (c) alocarea de proiecte GIS individuale (trucarea ofertelor) unor producători desemnați și manipularea procedurii de cerere de ofertă pentru acele proiecte, (d) stabilirea prețurilor, (e) acorduri de încetare a acordurilor de licență cu întreprinderile care nu fac parte din înțelegere și (f) schimburi de informații sensibile privind piața. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzilor aplicate.

În opinia reclamantei, Comisia pare să își fi întemeiat constatările pe trei aranjamente, concluzionând cu privire la existența unei înțelegeri la nivel mondial. Chiar dacă așa ar sta lucrurile, reclamanta invocă lipsa competenței Comisiei cu privire la comportamente care ar putea restrânge concurența în afara SEE.

Reclamanta susține că nu a fost demonstrat de către Comisie în mod suficient în drept faptul că reclamanta a luat parte la vreun acord sau practică concertată de a nu vinde în Europa, sau că furnizorii europeni de GIS au compensat societățile japoneze pentru că acestea nu au intrat pe piața europeană prin „încărcarea” proiectelor europene în cota „GQ” (1) europeană. Reclamanta mai invocă faptul că, pentru confirmare, Comisia s-a întemeiat pe dovezi deopotrivă indirecte, vagi și neconcretizate ce constau în principal din declarații orale făcute de solicitantul clemenței și, în plus, aceasta a ignorat dovezile furnizate pentru a contrazice declarațiile incriminatoare.

În plus, în timp ce reclamanta nu neagă faptul că a făcut parte din „acordul GQ”, aceasta susține că acordul în cauză era un acord mondial care nu acoperea Europa și asupra căruia Comisia nu avea competență. Reclamanta susține că, în încercarea de a aduce reclamanta sub jurisdicția sa, Comisia a mutat obiectivul principal al evaluării juridice în întregime asupra faptului dacă existase o „înțelegere comună” (în sensul că japonezii se vor abține de la intrarea pe piața europeană, iar societățile europene se vor abține deopotrivă de a concura în Japonia) și dacă anumite proiecte europene au fost în mod sistematic raportate societăților japoneze sau „încărcate” în cota „GQ” europeană ca parte a acestei „înțelegeri comune”. Astfel, se susține că nu a fost stabilit de către Comisie că reclamanta ar trebui să fie ținută responsabilă pentru seria de încălcări la nivel european și că aceasta ar fi comis o eroare manifestă de apreciere.

Se mai susține că decizia atacată este viciată de neregularități procedurale. În acest sens, reclamanta sugerează că dreptul său la apărare a fost compromis prin lipsa unei motivări adecvate a Comisiei, prin faptul că aceasta nu a permis accesul la probe și a denaturat probele.

În subsidiar, reclamanta susține că, prin faptul că nu a împărțit în mod adecvat responsabilitatea între societățile europene și japoneze, Comisia a viciat metoda utilizată pentru a evalua amenzile aplicate destinatarilor deciziei. În această privință, reclamanta susține că nu au fost evaluate în mod adecvat de către Comisie nici gravitatea și nici durata încălcării și astfel aceasta a comis o discriminare nejustificată împotriva reclamantei.

(1) „G” semnifică „gear” și „Q”„quota”.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/27

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Franța/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-116/07)

(2007/C 140/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și S. Ramet, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea în întregime a deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Printr-o decizie din 30 iunie 1997, adoptată la propunerea Comisiei și potrivit procedurii prevăzute de Directiva 92/81/CEE (1), Consiliul a autorizat statele membre să aplice sau să continue să aplice pentru anumite uleiuri minerale utilizate în scopuri specifice, reducerile ratei accizelor sau scutirile de accize existente. Prin patru decizii succesive, Consiliul a prelungit această autorizație, ultima perioadă de autorizare expirând la 31 decembrie 2006. Franța a fost autorizată să aplice aceste reduceri sau aceste scutiri pentru păcura grea utilizată drept combustibil pentru producerea de alumină în regiunea Gardanne.

Printr-o scrisoare din 30 decembrie 2001, Comisia a notificat Franței decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratatul CE privind scutirea de accize la uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producerea de alumină în regiunea Gardanne (2) În urma acestei proceduri, la 7 decembrie 2005 Comisia a adoptat Decizia 2006/322/CE considerând că scutirile de accize la uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producerea de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardegna, aplicate respectiv de Franța, Irlanda și Italia constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, parțial incompatibil cu piața comună și impunând astfel statelor membre interesate să procedeze la recuperarea ajutoarelor respective (3). Prin acțiunea introdusă la 17 februarie 2006, Franța a solicitat anularea parțială a acestei decizii în măsura în care aceasta privea scutirea acordată de Franța regiunii Gardanne (4).

Comisia a decis să extindă procedura oficială de verificare cu privire la scutirea de accize la păcuri grele utilizate pentru producerea de alumină pentru perioada începând de la 1 ianuarie 2004. După ce a dat posibilitatea statelor membre și terților interesați să își prezinte observațiile referitoare la aceasta, Comisia a adoptat Decizia C (2007) 286 final din 7 februarie 2007 privind scutirea de accize la uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producerea de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardegna, aplicate respectiv de Franța, Irlanda și Italia (Ajutor de Stat nr. C 78-79-80/2001). Este vorba despre decizia contestată în cadrul prezentei acțiuni.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă două motive, dintre care primul se întemeiază pe încălcarea noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Aceasta arată că o eroare de drept ar fi fost săvârșită de către Comisie prin faptul că a ajuns la concluzia că există un ajutor de stat, în condițiile în care nu ar fi fost îndeplinite toate condițiile necesare pentru a le califica drept ajutor, astfel cum aceste condiții au fost stabilite prin jurisprudența Altmark (5). Aceasta susține printre altele că deciziile de autorizare a scutirilor până la 31 decembrie 2006 au fost adoptate de către Consiliu la propunerea Comisiei, care ar fi trebuit, potrivit reclamantei, să se asigure înainte de a face o astfel de propunere, că autorizarea nu va antrena o distorsionare a concurenței. Prin urmare, reclamanta pretinde că, pe de o parte Comisia nu putea să propună Consiliului să adopte o decizie care autorizează o scutire de accize și să nu se opună prelungirii acesteia până la 31 decembrie 2006 și, pe de altă parte, să constate că exact aceeași scutire constituie ajutor de stat incompatibil cu piața comună începând de la 1 ianuarie 2004.

Al doilea motiv invocat de reclamantă se întemeiază pe lipsa motivării, întrucât decizia atacată nu ar conține detalii privind piața analizată sau poziția diferitelor întreprinderi pe această piață sau în ceea ce privește natura atingerii aduse concurenței sau a afectării schimburilor în cauză.

(1) Directiva Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale.

(2) Publicată JO C 30, 2 februarie 2002.

(3) Decizia C [2005] 4436 final, ajutor de stat nr. C 78-79-80/2001, JO 2006, L 119, p. 12.

(4) Cauza T-56/06, Franţa/Comisia, Comunicare publicată în Journal officiel publicat la 22 aprilie 2006, C 96, p. 21.

(5) Hotărârea Curţii din 24 iulie 2004, Altmark Trans, C-280/00, Rec., p. I-7747.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/28

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Areva și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-117/07)

(2007/C 140/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: AREVA SA, AREVA T&D HOLDING SA, AREVA T&D SA (Paris, Franța) și AREVA T&D AG (Oberentfelden, Elveția) (reprezentanți: A. Schild, Rechtsanwältin și J.-M. Cot, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

anularea articolului 1 al Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 în măsura în care, pe de o parte, acesta stabilește răspunderea solidară a AREVA T&D SA și ALSTOM SA pentru practicile anticoncurențiale puse în aplicare între 7 decembrie 1992 și 8 ianuarie 2004 și, pe de altă parte, stabilește răspunderea solidară a AREVA T&D SA, AREVA T&D AG, AREVA T&D HOLDING SA și AREVA SA pentru practicile anticoncurențiale puse în aplicare între 9 ianuarie 2004 și 11 mai 2004;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea substanțială a cuantumului amenzii ce a fost aplicată AREVA T&D SA, AREVA T&D AG, AREVA T&D HOLDING SA și AREVA SA;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamantele solicită anularea parțială a Deciziei C (2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz), referitoare la o înțelegere în domeniul proiectelor privind instalații de comutație cu izolație în gaz având ca obiect trucarea cererilor de ofertă privind aceste proiecte, stabilirea prețurilor minime ale ofertelor, atribuirea de cote și de proiecte și schimbul de informații. În subsidiar, reclamantele solicită reducerea cuantumului amenzii ce le-a fost aplicată prin decizia atacată.

În susținerea capetelor de cerere, reclamantele invocă șapte motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației de motivare, prevăzută de articolul 253 CE, în sensul că motivarea ar fi contradictorie și insuficientă în ce privește elementele referitoare în special la stabilirea practicilor anticoncurențiale, sancționarea în solidar cu ALSTOM SA și majorarea cuantumului de bază al amenzii aplicate, motivată de rolul AREVA T&D SA de conducător al încălcării.

Prin cel de-al doilea motiv, Comisia este criticată de reclamante pentru încălcarea articolului 81 CE și, în mod specific, a regulilor juridice referitoare la stabilirea răspunderii pentru o încălcare, stabilind că AREVA T&D SA, AREVA T&D AG sunt răspunzătoare pentru practici anticoncurențiale anterioare cesiunii lor de către ALSTOM SA, deși considerase că aceste societăți nu erau independente față de ALSTOM SA înaintea cesiunii lor.

Al treilea motiv invocat de reclamante este întemeiat pe încălcarea articolului 81 CE, deoarece Comisia ar fi stabilit în sarcina AREVA SA și AREVA T&D HOLDING SA practici anticoncurențiale atribuite filialelor lor directe sau indirecte AREVA T&D SA și AREVA T&D AG deși, potrivit reclamantelor, aceasta nu ar fi demonstrat că AREVA SA și AREVA T&D HOLDING SA controlau în mod efectiv aceste filiale pe durata perioadei încălcării.

Al patrulea motiv și al cincilea motiv sunt întemeiate pe încălcarea articolelor 7 CE și 81 CE, în special a regulilor referitoare la răspunderea solidară pentru încălcare. Reclamantele susțin că AREVA T&D SA și ALSTOM SA nu ar putea fi sancționate în solidar de Comisie, deoarece acestea nu formează o unitate economică, iar o asemenea sancțiune solidară ar constitui o delegare ilicită a prerogativei de sancționare a Comisiei, precum și o încălcare a principiilor generale privind egalitatea de tratament, securitatea juridică și protecția jurisdicțională efectivă.

Prin cel de-al șaselea lor motiv, părțile critică decizia atacată pentru aplicarea greșită a noțiunii de conducător și, în consecință, pentru încălcarea articolului 81 CE, precum și a Liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor (1) și a mai multor principii generale de drept.

Prin ultimul lor motiv, reclamantele susțin că, în privința întinderii cooperării reclamantelor în cadrul procedurii de investigație, Comisia ar fi săvârșit o eroare de apreciere, încălcând articolul 81 și liniile directoare referitoare la cooperare cuprinse în Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (2).

(1) JO C 9, 14.1.1998, p. 3.

(2) JO C 45, 19.2.2002, p. 3.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/29

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — MB Immobilien și MB System/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-120/07)

(2007/C 140/50)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: MB Immobilien și MB System (reprezentant: G. Brüggen, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea Deciziei Comisiei C (2007) 130 final din 24 ianuarie 2007 cu privire la ajutorul de stat nr. C 38/2005 (ex NN 52/2004) acordat de Germania în favoarea grupului Biria,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă Decizia Comisiei C (2007) 130 final din 24 ianuarie 2007, prin care Comisia a decis că ajutorul de stat constând în cele trei măsuri acordat de Germania în favoarea Bike Systems GmbH & Co. Thüringer Zweiradwerk KG, Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH (ulterior Biria AG) este incompatibil cu piața comună.

Prima reclamantă este succesoarea în drepturi a Biria AG, a doua reclamantă este succesoarea în drepturi a Bike Systems GmbH & Co. Thüringer Zweiradwerk KG. Reclamantele susțin că sunt vizate direct și individual de decizia respectivă a Comisiei.

În sprijinul acțiunii lor, reclamantele invocă în primul rând o încălcare a dreptului comunitar ca urmare a unei interpretări greșite a unui regim autorizat de ajutor de stat. În această privință, acestea critică faptul că pârâta nu și-a fondat decizia pe aceeași definiție a unei întreprinderi în dificultate ca cea inclusă în regimul de ajutor de stat pe care l-a autorizat.

Mai mult, Comisia a încălcat dreptul comunitar prin aprecierea greșită a faptelor. În această privință, reclamantele susțin că, spre deosebire de opinia Comisiei, întreprinderile pe care le vizează decizia atacată, nu erau întreprinderi în dificultate la momentul aprecierii ajutorului.

În final, reclamantele invocă o încălcare a dreptului comunitar ca urmare a unor greșeli grave de motivare.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/30

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Alstom/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-121/07)

(2007/C 140/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Alstom (Levallois Perret, Franța) (reprezentanți: J. Derenne, avocat, W. Broere, solicitor, și A. Müller-Rappard, C. Guirado, avocates)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea articolelor 1 (b), 2 (b) și 2 (c) din decizia atacată;

—	în subsidiar, reducerea substanțială a amenzilor aplicate societății Alstom;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz), referitoare la o înțelegere în domeniul proiectelor privind instalații de comutație cu izolație în gaz având ca obiect trucarea cererilor de ofertă privind aceste proiecte, stabilirea prețurilor minime ale ofertelor, atribuirea de cote și de proiecte și schimbul de informații. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată.

În sprijinul pretențiilor sale, reclamanta invocă opt motive.

Primul este întemeiat pe încălcarea regulilor referitoare la protecția jurisdicțională și a principiului general al „dreptului la un recurs efectiv” prin aceea că, aplicând o amendă solidară la două întreprinderi independente atât din punct de vedere juridic, cât și economic, Comisia ar fi creat o situație în care beneficiul eventual care ar putea rezulta pentru reclamantă dintr-o acțiune împotriva deciziei atacate ar depinde exclusiv de rezultatul unei acțiuni introduse de un terț independent.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea regulilor de drept aplicabile solidarității prin aceea că două întreprinderi între care nu există o legătură juridică ar fi fost ținute de către Comisie răspunzătoare în mod solidar pentru aceeași infracțiune, încălcând principiile securității juridice și al individualității pedepselor.

Prin al treilea motiv, reclamanta reproșează Comisiei faptul că a încălcat articolul 253 CE prin aceea că nu ar fi explicat de ce elementele prezentate de reclamantă pentru a demonstra absența influenței determinate avute de aceasta asupra filialelor sale deținute în proporție de 100 % nu erau suficiente pentru a răsturna prezumția relativă cu privire la acest subiect.

Al patrulea motiv invocat de reclamantă este întemeiat pe încălcarea articolului 81 CE și, în special, a regulilor referitoare la posibilitatea de a imputa societăților mamă încălcările comise de filialele lor, precum și a regulilor referitoare la transferul răspunderii pentru încălcări.

Prin al cincilea motiv, reclamanta invocă faptul că decizia atacată ar încălca regulile aplicabile recunoașterii unor circumstanțe agravante pentru activități de „conducător al înțelegerii”, coroborate cu principiul egalității de tratament. Reclamanta pretinde că în mod greșit Comisia i-a atribut rolul de conducător și că rolul său de „secretar european” al înțelegerii ar fi pur administrativ și nu ar fi de natură să îi confere un rol mai important decât celorlalți participanți la înțelegere. În consecință, reclamanta susține că o eroare de apreciere ar fi fost făcută de Comisie, că aceasta ar fi ignorat regulile aplicabile și că nu ar fi motivat suficient decizia cu privire la acest punct.

Reclamanta invocă faptul că, în egală măsură, Comisia ar fi încălcat regulile de drept în ceea ce privește proba continuității infracțiunii prin aceea că nu ar fi adus elemente de probă referitoare la fapte suficient de apropiate în timp pentru a stabili o continuitate a infracțiunii.

Al șaptelea motiv invocat de reclamantă este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare prin aceea că, în opinia sa, decizia atacată s-ar baza pe anumite informații ce nu sunt conținute în comunicarea obiecțiilor făcută de Comisie și cu privire la care Comisia nu ar fi indicat reclamantei care sunt consecințele acestora în cadrul deciziei sale.

În sfârșit, prin al optulea motiv, reclamanta pretinde că regulile referitoare la calcularea cuantumului de bază al amenzilor ar fi fost încălcate de Comisie prin aceea că decizia atacată ar stabili cuantumul amenzii, pentru întreaga perioadă în care au fost comise încălcări, pe baza cifrei de afaceri realizate în cadrul Spațiului Economic European, în timp ce Acordul SEE nu a intrat în vigoare decât începând cu 1 ianuarie 1994.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/31

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Siemens și VA TECH Transmission & Distribution/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-122/07)

(2007/C 140/52)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Siemens Aktiengesellschaft Österreich (Viena, Austria) și VA TECH Transmission & Distribution GmbH & Co. KEG (Viena, Austria) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

anularea articolului 1 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se impută reclamantelor încălcarea articolului 81 CE și/sau a articolului 53 din Acordul SEE pentru perioadele de timp de la 20 septembrie 1998 până la 13 decembrie 2000, de la 1 aprilie 2002 până la 9 octombrie 2002 și de la 21 ianuarie 2004 până la 11 mai 2004;

—	anularea articolului 2 din decizia atacată în măsura în care se referă la reclamante;

—	în subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantelor prin articolul 2 litera (l) din decizie, la o sumă care să nu depășească 1 980 000 de euro și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă Decizia Comisiei C (2006) 6762 final din 24 ianuarie 2007 în cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz. În decizia atacată, reclamantelor și altor întreprinderi le-a fost aplicată o amendă pentru încălcarea articolului 81 CE, precum și a articolului 53 din Acordul SEE. În opinia Comisiei, reclamantele au participat la un ansamblu de acorduri și comportamente concertate referitoare la sectorul „Instalații de comutație cu izolație în gaz”.

În susținerea acțiunii lor, reclamantele invocă în primul rând o încălcare a articolului 81 alineatul (1), CE precum și a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (1). În această privință, reclamantele critică faptul că amenda aplicată societății VA TECH Transmission & Distribution GmbH & Co KEG, în comparație cu amenzile altor întreprinderi, este disproporționat de mare. Mai mult, prin modul în care Comisia a încercat să împartă o amendă solidară la diferite întreprinderi, a încălcat principiul ne bis in idem. În plus, reclamantele invocă faptul că pârâta a apreciat în mod greșit durata încălcării. În afară de aceasta, Comisia a stabilit fără probe concludente că încălcarea pretinsă până la 13 decembrie 2000 a avut drept scop sau drept efect o restricționare a concurenței în cadrul Comunității. În final, în cadrul primului motiv se invocă faptul că, la calcularea amenzii, în mod greșit nu s-ar fi ținut cont nici de circumstanțe atenuante, nici de Comunicarea privind clemența.

În al doilea rând, reclamantele susțin că pârâta a încălcat norme fundamentale de procedură. În această privință, se impută încălcarea principiului contradictorialității.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/31

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Siemens Transmission & Distribution/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-123/07)

(2007/C 140/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Siemens Transmission & Distribution Ltd (Manchester, Regatul Unit) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea articolului 1 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta i se impută reclamantei încălcarea articolului 81 CE și/sau a articolului 53 din Acordul SEE pentru perioadele de timp de la 15 aprilie 1988 până la 13 decembrie 2000, de la 1 aprilie 2002 până la 9 octombrie 2002 și de la 21 ianuarie 2004 până la 11 mai 2004;

—	anularea articolului 2 din decizia atacată, în măsura în care se referă la reclamantă;

—	în subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantei prin articolul 2 litera (l) din decizie la o sumă care să nu depășească 1 100 000 de euro și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă în primul rând o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE, a articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (1), precum și a articolului 25 din acest regulament. În această privință, reclamanta critică faptul că amenda care i-a fost aplicată se ridică la 10 % din cifra sa de afaceri din exercițiul financiar precedent deciziei. Mai mult, atunci când a aplicat amenda, Comisia nu a ținut cont de condițiile specifice ale reclamantei. În plus, reclamanta invocă faptul că pârâta a apreciat în mod greșit durata încălcării de către reclamantă. Mai mult, termenul de prescripție pentru perioada înainte de 16 iulie 1998 se împlinise. În afară de aceasta, Comisia a stabilit fără probe concludente că încălcarea pretinsă până la 13 decembrie 2000 a avut drept scop sau drept efect o restricționare a concurenței în interiorul Comunității. În final, în cadrul primului motiv se susține că i se impută reclamantei în mod greșit faptul că ea însăși a participat la acordurile după 2002.

În al doilea rând, reclamanta susține că pârâta a încălcat norme fundamentale de procedură. În această privință, se impută încălcarea principiului contradictorialității.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/32

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Siemens Transmission & Distribution și Nuova Magrini Galileo/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-124/07)

(2007/C 140/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Siemens Transmission & Distribution SA (Grenoble, Franța) și Nuova Magrini Galileo SpA (Bergamo, Italia) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

anularea articolului 1 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta li se impută reclamantelor încălcarea articolului 81 CE și/sau a articolului 53 din Acordul SEE pentru perioadele de timp de la 15 aprilie 1988 până la 13 decembrie 2000, de la 1 aprilie 2002 până la 9 octombrie 2002 și de la 21 ianuarie 2004 până la 11 mai 2004;

—	anularea articolului 2 din decizia atacată, în măsura în care se referă la reclamante;

—	în subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantelor prin articolul 2 litera (l) din decizie, la o sumă care să nu depășească 2 750 000 de euro pentru prima reclamantă și 1 100 000 de euro pentru a doua reclamantă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii lor, reclamantele invocă în primul rând o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE, a articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) precum și a articolului 25 din acest regulament. În această privință, reclamantele critică faptul că amenda care le-a fost aplicată se ridică la 10 % din cifra de afaceri a fiecăreia din exercițiul financiar precedent deciziei. Mai mult, atunci când a aplicat amenda, Comisia nu a ținut cont de condițiile specifice ale reclamantelor. În plus, reclamantele arată că determinarea întreprinderilor împreună cu care acestea trebuie să răspundă solidar, precum și cuantumurile amenzilor stabilite pentru fiecare dintre debitorii solidari sunt neclare și greșite. Mai mult, pârâta a supraevaluat și a apreciat greșit durata pretinsei încălcări, întrucât pentru partea sa principală se împlinise deja termenul de prescripție. În final, în cadrul primului motiv se arată că s-a stabilit de către Comisie fără probe concludente că încălcarea pretinsă până la 13 decembrie 2000 a avut drept scop sau drept efect o restricționare a concurenței în interiorul Comunității.

În al doilea rând, reclamantele susțin că pârâta a încălcat norme fundamentale de procedură. În această privință, se impută încălcarea principiului contradictorialității.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/33

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Scientific and Technological Committee și alții/Potocnik și alții, membri ai Comisiei

(Cauza T-125/07)

(2007/C 140/55)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamați: Scientific and Technological Committee of AGH University of Science and Technology și alții(Cracovia, Republica Polonă) (reprezentant: A. Żuraniewski, adwokat)

Pârâți: J. Potocnik, S. Dimas și A. Piebalgs, membri ai Comisiei Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—

constatarea faptului că membrii Comisiei Uniunii Europene J. Potocnik, S. Dimas și A. Piebalgs, prin faptul că nu au luat imediat măsuri de protecție a vieții populației UE, din momentul în care au primit cele trei scrisori de informare asupra pericolelor legate de tehnica depozitării în subsol a dioxidului de carbon, s-au făcut vinovați de o omisiune în domeniul dreptului penal și au provocat astfel o periclitare perpetuă a vieții populației UE și pericolul unei catastrofe ecologice;

—	dispunerea faptului că este necesar să se realizeze cercetările propuse;

—	dispunerea faptului că este necesar să se finanțeze integral cercetările asupra zăcămintelor, cercetări care nu au caracter comercial, ci trebuie să protejeze siguranța vieții populației UE;

—	dispunerea faptului că este necesar să se suspende injectările de CO2 în subsol până la finalizarea cercetărilor propuse.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții solicită constatarea unei omisiuni a unor membrii ai Comisiei Europene, care, după ce au fost informați de către reclamanți asupra pericolelor pentru sănătatea umană și pentru mediu reprezentate de depozitarea în subsol fără recipiente a dioxidului de carbon, nu au luat nici o măsură adecvată de prevenire a urmărilor negative ale utilizării unor astfel de tehnologii. Membrii respectivi ai Comisiei, cărora li se solicitase să ia măsuri adecvate și să realizeze cercetările propuse de reclamanți asupra efectelor depozitării în pământ a dioxidului de carbon, nu au adoptat niciun fel de poziție în privința problemelor prezentate în plângerile ce le-au fost înaintate. Această abținere de a acționa încalcă ordinea juridică a Uniunii Europene și este incompatibilă cu obligațiile unui membru al Comisiei.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/33

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2007 — Allos Walter Lang/OAPI — Kokoriko (Coco Rico)

(Cauza T-126/07)

(2007/C 140/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Allos Walter Lang GmbH (Mariendrebber, Germania) (reprezentant: H. Heldt, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: KOKORIKO, Ltda

Concluziile reclamantei

—	suspendarea procedurii până la soluționarea definitivă a cererilor în anulare conexe, formulate în cauzele 2069 C și 2070 C, în curs de soluționare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne;

—	anularea deciziei B 698 684 a diviziei de opoziție din 31 mai 2006 și a deciziei R 1047/2006-2 a Camerei a doua de recurs din 16 februarie 2007, și trimiterea cauzei spre rejudecare camerei de recurs;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „Coco Rico” pentru produse din clasa 30 (cerere de înregistrare nr. 2 949 899).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: KOKORIKO, Ltda.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală „KOKORIKO” (marca comunitară nr. 101 386) pentru produse și servicii din clasele 29, 30 și 42 precum și marca figurativă „KOKORIKO” (marca comunitară nr. 101 626) pentru produse și servicii din clasele 29, 30 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: admiterea opoziției și refuzul înregistrării.

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului.

Motivele invocate: La pronunțarea deciziei, camera de recurs nu a avut în vedere cererile în anulare a mărcilor invocate în sprijinul opoziției. Reclamanta consideră că, în caz de anulare a mărcilor invocate în sprijinul opoziției, motivul de refuz prevăzut de articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (1) nu mai poate fi invocat cu privire la înregistrarea mărcii solicitate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/34

Recurs introdus la 20 aprilie 2007 de Bligny împotriva ordonanței pronunțate la 15 februarie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-142/06, Bligny/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-127/07 P)

(2007/C 140/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Francesco Bligny (Tassin-la-Demi-Lune, Franța) (reprezentant: P. Lebel-Nourissat, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	constatarea faptului că Tribunalul Funcției Publice (TFP) a comis o eroare de apreciere a actului de candidatură în ceea ce privește obligația care îi incumbă candidatului de a furniza documentul care să ateste cetățenia sa;

—	constatarea faptului că TFP nu a răspuns motivelor invocate de recurent în ceea ce privește încălcarea principiilor încrederii legitime și bunei administrări care incumbă comisiei de evaluare a concursului EPSO AD/26/05;

—	anularea în consecință a ordonanței TFP din 15 februarie 2007 în cauza F-142/06;

—

rejudecând cauza, anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului EPSO/AD/26/05 din 7 decembrie 2006 și a celei din 23 decembrie 2006 prin care se refuză admiterea recurentului la concurs și deci corectarea lucrării sale de la proba scrisă și constatarea neregularității actului de candidatură publicat în data de 15 mai 2006 pe site-ul EPSO pentru candidații la acest concurs;

—	în subsidiar, retrimiterea cauzei către TFP pentru a se pronunța asupra speței în discuție și obligarea Comisiei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În recursul său, recurentul solicită anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice prin care se respinge ca fiind în mod vădit nefondată acțiunea prin care acesta a solicitat anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului prin care s-a refuzat corectarea lucrării sale de la proba scrisă pe motiv că actul său de candidatură nu includea documentul care să ateste cetățenia sa.

În sprijinul recursului său, recurentul susține că TFP ar fi denaturat faptele care i-au fost prezentate, realizând astfel o interpretare greșită a formularului de candidatură care trebuia completat de candidat, fapt care a condus la o eroare de apreciere a acestui act. În plus, el invocă un motiv întemeiat pe insuficienta motivare a ordonanței atacate, în măsura în care TFP nu ar fi răspuns la toate motivele și concluziile prezentate de recurent în primă instanță.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/34

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2007 — Suez/OAPI (Delivering the essentials of life)

(Cauza T-128/07)

(2007/C 140/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Suez SA (Paris, Franța) (reprezentant: P. Combeau, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marca verbală „Delivering the essentials of life” pentru produse și servicii din clasele 1, 9, 11, 16, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41 și 42 (cererea nr. 4 102 497).

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr 40/94 (1) al Consiliului deoarece, contrar celor constatate de camera de recurs a OAPI în decizia atacată, marca a cărei înregistrare se solicită nu are o conotație strict laudativă și nu descrie o caracteristică sau o calitate a produselor sau a serviciilor pe care trebuie să le desemneze.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, 1994, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/35

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Irlanda/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-129/07)

(2007/C 140/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Irlanda (reprezentanți: D. O'Hagan, E. Alkin, agenți și P. McGarry, barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea, potrivit articolului 230 din Tratat, în tot sau în parte, a Deciziei Comisiei C(2007) 286 final din 7 februarie 2007 privind scutirea de accize a uleiurilor minerale utilizate drept combustibil pentru producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, aplicată de Franța, Irlanda și respectiv Italia, în măsura în care privește scutirea de accize a uleiurilor minerale utilizate drept combustibil pentru producția de alumină în regiunea Shannon aplicată de Irlanda;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale acestei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2007) 286 final din 7 februarie 2007 prin care Comisia a constatat că scutirile de accize acordate de Franța, Irlanda și Italia în ceea ce privește păcura grea utilizată în producția de alumină, din 1 ianuarie 2004, constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și că o anumită parte a acestui ajutor este incompatibilă cu piața comună.

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă patru motive de drept.

În primul rând, reclamanta arată că a greșit Comisia atunci când a stabilit că Irlanda nu a demonstrat că scutirile se încadrează în natura și logica sistemului fiscal național.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu a fost realizată de către Comisie o analiză de concurență adecvată în susținerea concluziei sale potrivit căreia se poate prezuma că măsura irlandeză afectează schimburile comerciale intracomunitare și denaturează sau amenință să denatureze concurența.

În al treilea rând, reclamanta pretinde că decizia atacată încalcă principiul securității juridice în condițiile în care Consiliul autorizase deja derogarea specială până la sfârșitul anului 2006.

În final, reclamanta susține că a săvârșit o eroare de drept Comisia stabilind că ajutorul de stat respectiv constituie un nou ajutor, diferit de ajutorul existent.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/35

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Aughinish Alumina/Comisie

(Cauza T-130/07)

(2007/C 140/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aughinish Alumina Ltd (Askeaton, Irlanda) (reprezentanți: J. Handoll și C. Waterson, solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

În lumina celor susținute, AAL solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei din februarie 2007 privind scutirea de plata accizelor pe uleiurile minerale folosite ca material combustibil la producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, în măsura în care se referă la AAL;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de AAL în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acestei cereri, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei Comisiei C(2007)286 final din 7 feburarie 2007 privind scutirea de accize pe uleiurile minerale folosite ca material combustibil la producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și, respectiv, în Sardinia aplicată de Franța, Irlanda și Italia, în măsura în care se referă la Aughinish Alumina Ltd (denumită în continuare „AAL”).

AAL argumentează că în susținerea cererii sale există opt motive de anulare:

În primul rând, potrivit reclamantei, Comisia nu a evaluat faptul că scutirea se regăsește în natura și logica regimului fiscal irlandez și de aceea nu reprezintă un ajutor.

În al doilea rând, reclamanta invocă faptul că piețele relevante și structura lor concurențială nu au fost analizate corect de către Comisie. În situația în care Comisia însăși a admis anterior că nu există o denaturare a concurenței și în lumina faptului că scutirile până la 31 decembrie 2006 au fost autorizate de către Consiliu, reclamanta susține că îi revenea Comisiei obligația să demonstreze că a efectuat o analiză economică amănunțită care să demonstreze în mod clar că exista o denaturare reală sau potențială a concurenței. În consecință, reclamanta susține că nu s-a stabilit de către Comisie faptul că scutirea constituia un ajutor.

În al treilea rând, reclamanta arată că, și dacă s-ar considera că scutirea ar reprezenta un ajutor, Comisia nu a considerat ajutorul în cauză ca un ajutor existent în sensul articolului 88 alineatul (1) CE. Ajutorul a făcut obiectul unei angajament obligatoriu asumat înaintea aderării Irlandei la Comunitățile Europene, notificat în ianuarie 1983. Întrucât până la 17 iulie 2000 Comisia nu a acționat, termenul de prescripție de 10 ani a fost depășit, iar recuperarea a devenit astfel inadmisibilă. Prin urmare, reclamanta pretinde că ajutorul nu poate fi caracterizat ca fiind o schemă de ajutor.

În al patrulea rând, reclamanta menționează că ar fi trebuit Comisia să ia în considerare întregul acquis privind armonizarea în domeniul accizelor, pentru a determina dacă și cum să își exercite atribuțiile în conformitate cu dispozițiile privind ajutoarele de stat din Tratatului CE. Decizia contestată reprezintă o încălcare gravă a principiului certitudinii juridice de vreme ce ar submina autorizațiile acordate de Consiliu în temeiul articolului 93 CE, la propunerea Comisiei. Mai mult, Comisia nu a ținut cont de faptul că măsurile luate de Consiliu în temeiul articolului 93 CE, care reprezintă lex specialis, ar trebui să prevaleze în fața oricărei puneri în aplicare inconsecvente a regulilor privind ajutoarele de stat. În plus, potrivit susținerilor reclamantei, Comisia nu a recurs la procedurile aflate la dispoziția sa în temeiul articolului 8 din Directiva 92/81/CEE pentru a soluționa problema ajutoarelor de stat sau alte probleme ori pentru a urmări efectiv anularea unor decizii relevante ale Consiliului și, de aceea, a subminat efectul util al măsurilor Consiliului.

În al cincilea rând, reclamanta pretinde că prin adoptarea deciziei contestate, Comisia nu a ținut cont de cerințele fundamentale din articolele 3 și 157 CE pentru intensificarea competitivității industriei Comunității și asigurarea existenței condițiilor necesare pentru competitivitate în industria Comunității.

În al șaselea rând, hotărând că un procent de 20 % din scutire reprezenta ajutor, Comisia nu ar fi recunoscut faptul că reclamanta a era obligată să îndeplinească un număr de obligații de mediu și nu a ținut seama de măsurile care ar fi avut același efect de stimulare ca și o cerință de plată a unei părți semnificative din taxa internă.

În al șaptelea rând, reclamanta susține că decizia contestată încalcă principiile protejării așteptărilor legitime și al certitudinii juridice.

În al optulea rând, durata excesivă a procedurii prevăzute de articolul 88 alineatul (2) CE contravine principiilor bunei administrări și certitudinii juridice și, conform opiniei reclamantei, este cu atât mai gravă cu cât Comisia nu a acționat în legătură cu notificarea din 1983 înainte de deschiderea procedurii.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/36

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Fuji Electric Holdings și Fuji Electric Systems/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-132/07)

(2007/C 140/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Fuji Electric Holdings Co., Ltd (Kawasaki, Japonia) și Fuji Electric Systems Co., Ltd (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: P. Chapatte, P. Walter, solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

Reclamantele solicită Curții:

—	anularea articolului 1 litera (g) din decizie în măsura în care constată că încălcarea imputată lui FEH prin respectiva dispoziție a existat după septembrie 2000;

—	anularea articolului 1 litera (h) din decizie în integralitatea sa;

—	anularea articolului 2 litera (d) din decizie în măsura în care impune o răspundere solidară societății FES pentru amenda aplicată ca urmare a acestei dispoziții;

—	anularea articolului 2 litera (f) din decizie în măsura în care impune o răspundere solidară societății Fuji pentru amenda aplicată ca urmare a acestei dispoziții;

—	reducerea amenzii aplicate Fuji; și

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de Fuji.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele au introdus o acțiune în anulare, în temeiul articolului 230 CE împotriva Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (Cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz — C(2006) 6762 final), în temeiul căreia Comisia a constatat că reclamantele, printre alte întreprinderi, sunt responsabile de încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE și, din data de 1 ianuarie 1994, și a articolului 53 din Acordul SEE în sectorul instalațiilor de comutație cu izolație în gaz (denumite în continuare „GIS”), printr-o serie de acorduri și practici concertate constând în (a) împărțirea pieței, (b) alocarea de cote și menținerea părților de piață respective, (c) alocarea de proiecte GIS individuale (trucarea ofertelor) unor producători desemnați și manipularea procedurii de cerere de ofertă pentru acele proiecte, (d) stabilirea prețurilor, (e) acorduri de încetare a acordurilor de licență cu întreprinderile care nu fac parte din înțelegere și (f) schimburi de informații sensibile privind piața. În subsidiar, reclamantele solicită o reducere substanțială a amenzilor aplicate.

Decizia stabilește responsabilitatea Fuji Electric Systems (denumită în continuare „FES”) pentru participarea la încălcare din 15 aprilie 1988 până la 30 septembrie 2002.

Cu toate acestea, FES contestă că a participat la acordul GQ și pretinde că nu a fost implicată în vânzările de GIS până la 1 iulie 2001, aproximativ la nouă luni după ce Fuji Electric Holdings („FEH”) încetase participarea la înțelegere. Prin constatarea că FEH a continuat să participe la acordul GQ după întâlnirea membrilor japonezi care a avut loc aproximativ în septembrie 2000, se susține că a fost săvârșită o eroare manifestă de apreciere de către Comisie, o eroare de drept cu privire la sarcina probei, precum și o eroare de drept în legătură cu egalitatea de tratament.

Mai mult, Fuji susține că nu ar trebui să fie ținută responsabilă în mod solidar pentru implicarea Japan AE Power Systems Corporation (denumită în continuare „JAEPS”) la înțelegere, din moment ce nu avea nici capacitatea să exercite o influență decisivă asupra JAEPS, nici nu avea vreo cunoștință despre pretinsa sa participare la înțelegere. În consecință, reclamanta susține că a fost săvârșită o eroare manifestă de apreciere de către Comisie cu privire la încălcarea comisă de FES.

În fine, Fuji susține că decizia este viciată de erori manifeste de apreciere cu privire la durata încălcării, precum și cu privire la responsabilitatea pentru pretinsa încălcare comisă de JAEPS. În plus, Comisia a determinat în mod incorect valoarea informațiilor furnizate de către reclamante, reținând că acestea nu garantau o reducere a amenzii aplicate reclamantelor potrivit Comunicării privind politica de clemență. În această privință, Fuji pretinde că amenzile aplicate ar trebui să fie reduse în mod substanțial.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/37

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Mitsubishi Electric/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-133/07)

(2007/C 140/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mitsubishi Electric Corp. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: R. Denton, solicitor, și K. Haegeman, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—	anularea deciziei, în particular articolele 1-4 din aceasta, în măsura în care aceasta se aplică Melco și TMT&D pentru perioada pentru care Melco răspunde solidar cu Toshiba pentru activitățile TMT&D, sau

—	anularea articolului 2 litera (g) din decizie și a articolului 2 litera (h) în măsura în care acesta se referă la Melco, sau

—	modificarea articolului 2 din decizie în măsura în care acesta se referă la Melco, astfel încât să se anuleze sau, în subsidiar, să se reducă substanțial amenda aplicată prin acesta Melco și, în orice caz,

—	obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată precum și a cheltuielilor de judecată ale Melco ocazionate de prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta, Mitsubishi Electric Corporation (denumită în continuare „Melco”) a introdus o acțiune în anulare, în temeiul articolelor 230 CE și 229 CE, împotriva Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz — C(2006) 6762 final), în baza căreia Comisia a constatat că reclamanta, printre alte întreprinderi, este responsabilă de încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE și, de la 1 ianuarie 1994, și a articolului 53 din Acordul SEE în sectorul instalațiilor de comutație cu izolație în gaz — gas insulated switchgear (denumite în continuare „GIS”), printr-o serie de acorduri și practici concertate constând în a) împărțirea pieței, b) alocarea de cote și menținerea părților de piață respective, c) alocarea de proiecte GIS individuale (trucarea ofertelor) unor producători desemnați și manipularea procedurii de cerere de ofertă pentru acele proiecte, d) stabilirea prețurilor, e) acorduri de încetare a acordurilor de licență cu întreprinderile care nu fac parte din înțelegere și f) schimburi de informații sensibile privind piața. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii aplicate.

Motivele pe care se întemeiază Melco în cererea sa sunt următoarele:

Comisia nu ar fi dovedit în mod satisfăcător că reclamanta a încălcat articolul 81 CE luând parte la o înțelegere care a avut ca obiect sau ca efect restrângerea concurenței în SEE.

Reclamanta susține că nu a fost stabilită de către Comisie existența unui acord la care Melco să fi fost parte și care să fi încălcat articolul 81 CE.

Reclamanta arată mai departe că, neluând în considerare dovezi de natură tehnică și economică care explică absența Melco pe piața europeană și dovedesc dificultățile sale de a intra pe această piață, Comisia a săvârșit o eroare de apreciere.

Reclamanta afirmă că, inversând în mod nejustificat sarcina probei, Comisia a încălcat regulile probațiunii și principiul prezumției de nevinovăție.

Mai mult, Comisia a încălcat, în opinia reclamantei, principiile egalității de tratament și al proporționalității în diverse privințe: calculând punctul de plecare al amenzii aplicate Melco pe baza cifrei sale de afaceri din 2001 și nu din 2003, calculând coeficientul aplicabil Melco și definind în mod eronat piața mondială GIS și cota Melco din aceasta. În plus, Comisia a încălcat principiul proporționalității, în opinia reclamantei, prin stabilirea amenzii aplicate Melco pentru implicarea sa în acordul GQ (1) la fel cum a stabilit-o pentru producătorii europeni implicați și în acordul GQ și în cel EQ (2).

Reclamanta susține că, stabilind că amenda aplicată Melco ar trebui calculată pe baza cifrei sale de afaceri din 2001 și că Melco deține 15-20 % din cifra de afaceri GIS mondială, Comisia a încălcat obligația de motivare.

Mai mult, Comisia ar fi încălcat principiul bunei administrări estimând valoarea pieței globale GIS.

Reclamanta susține că, estimând impactul comportamentului Melco și calculând amenda aplicată acesteia, Comisia a săvârșit o eroare prin neluarea în considerare a unor dovezi de natură tehnică și economică. Comisia de asemenea a comis o eroare, în opinia reclamantei, în stabilirea duratei pretinsei înțelegeri.

În plus, reclamanta susține că, prin faptul că nu a permis accesul Melco la probe hotărâtoare care ar fi putut să o disculpe și la probe hotărâtoare în acuzare care au stat la baza amenzii, Comisia a încălcat dreptul reclamantei la apărare și dreptul la un proces echitabil. În sfârșit, Comisia nu ar fi pus la dispoziția Melco în cursul procedurii administrative concluziile sale privind teoria compensației, încălcând astfel dreptul la apărare.

(1) „G” semnifică „gear” iar „Q” semnifică „quota”.

(2) „E” semnifică „European” iar „Q” semnifică „quota”. Acordul EQ mai este menţionat în deciziaatacată și ca „E-Group Operation Agreement for GQ-Agreement”.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/38

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-135/07)

(2007/C 140/63)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: G. Aiello, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea, în baza articolului 230 CE, a deciziei conținute în scrisoarea din 7 februarie 2007, nr. de înregistrare 3585, a directorului general al Direcției generale Agricultură a Comisiei;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Guvernul Republicii Italiene a introdus o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene pentru a obține anularea, în baza articolului 230 CE, a deciziei conținute în scrisoarea din 7 februarie 2007, nr. de înregistrare 3585, a directorului general al Direcției generale Agricultură a Comisiei, prin care se respinge solicitarea autorităților italiene de a adopta măsuri excepționale de sprijinire a pieței italiene a cărnii de pasăre, în baza articolului 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2777/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre (1), în ceea ce privește puii sacrificați în zonele afectate de gripa aviară și supuse unor măsuri veterinare care restrâng circulația în perioada decembrie 1999-septembrie 2003.

În susținerea acțiunii, guvernul italian a invocat:

—

încălcarea principiului nediscriminării între producătorii comunitari prevăzuți la articolul 34 alineatul (2) paragraful al doilea CE, în măsura în care pârâta ar fi admis măsuri excepționale de sprijinire a pieței numai în sectorul ouălor de incubație, refuzând, prin decizia atacată, măsuri similare pentru sectorul cărnii de pasăre.

—

abuzul de putere și eroarea vădită de apreciere din partea Comisiei.

În această privință, se arată că, în scopul îndeplinirii obiectivului urmărit de Regulamentul nr. 2777/75, Comisia ar fi trebuit să adopte măsuri excepționale de sprijinire a pieței italiene a cărnii de pasăre, sectorul avicol de departe cel mai afectat în Italia. Or, în pofida solicitărilor repetate ale reclamantei, aceasta a refuzat să o facă, limitându-se să admită măsuri de sprijinire numai în favoarea sectorului ouălor de incubație, cel mai puțin afectat în Italia de măsurile restrictive și, în fond, singurul afectat în Țările de Jos. În acest mod, Comisia a înțeles în mod clar să aloce producătorilor olandezi majoritatea resurselor disponibile, reducând la minim indemnitatea acordată producătorilor italieni.

—

Interpretarea greșită și încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 2777/75 și eroarea vădită de apreciere.

În opinia reclamantei și contrar susținerilor pârâtei, articolul 14 din regulamentul în cauză nu s-ar aplica numai atunci când dezechilibrele de pe piață sunt cauzate de imposibilitatea pentru producătorii care se află într-o zonă supravegheată și protejată de a avea acces la piață în afara acestei zone. De fapt, Comisia ar putea adopta măsuri excepționale de sprijinire pentru a reechilibra piața afectată de limitările aduse liberei circulații, care rezultă din aplicarea măsurilor destinate să combată răspândirea bolilor animale, indiferent dacă aceste limitări privesc produsele care intră sau cele care ies dintr-o zonă determinată.

—	În sfârșit, încălcarea principiilor bunei administrări, imparțialității, echității și transparenței.

(1) JO L 282, 1.11.1975, p. 77.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/39

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2007 — Colgate-Palmolive/OAPI — CMS Hasche Sigle (VISIBLE WHITE)

(Cauza T-136/07)

(2007/C 140/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Colgate-Palmolive Co. (New York, Statele Unite) (reprezentanți: M. Zintler, H. Harmeling și K.-U. Plath, laywers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: CMS Hasche Sigle (Köln, Germania)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs din 15 februarie 2007;

—	confirmarea deciziei diviziei de anulare și dispunerea menținerii înregistrării mărcii comunitare nr. 802 793 „VISIBLE WHITE”;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în procedura declarării nulității, desființarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite prin decizia camerei de recurs și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „VISIBLE WHITE” pentru produse din clasa 3 — marca comunitară nr. 802 793.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: CMS Hasche Sigle.

Decizia diviziei de anulare: respingerea cererii de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: anularea deciziei diviziei de anulare și declararea nulității mărcii comunitare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, deoarece în mod greșit camera de recurs a considerat atât elementul „VISIBLE”, cât și elementul „WHITE”, ca fiind descriptive în raport cu „pastă de dinți”, cât și cu „apă de gură” și a apreciat combinația în ansamblu ca fiind descriptivă și lipsită de caracter distinctiv.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/39

Acțiune introdusă la 4 mai 2007 — General Technic-Otis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-141/07)

(2007/C 140/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: General Technic-Otis Sàrl (Howald, Marele Ducat al Luxemburgului) (reprezentant: M. Nosbusch, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea, în temeiul articolului 230 CE, a deciziei adoptate de Comisie la 21 februarie 2007 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE în cauza COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante, în măsura în care privește GTO;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea, în temeiul articolului 229 CE, a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată prin această decizie;

—	obligarea Comisiei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante), privind o înțelegere pe piața instalării și întreținerii ascensoarelor și scărilor rulante în Belgia, Germania, Luxemburg și Țările de Jos, având ca obiect trucarea cererilor de ofertă, împărțirea piețelor, stabilirea prețurilor, atribuirea de proiecte și de contracte de vânzare, de instalare, de întreținere și de modernizare a aparatelor și schimbul de informații, în măsura în care decizia se referă la reclamantă. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată.

În sprijinul pretențiilor sale, reclamanta invocă șapte motive.

Prin primul motiv, reclamanta invocă faptul că, în aplicarea regulilor referitoare la calculul amenzilor, Comisia ar fi săvârșit erori de drept și de fapt prin aceea că a considerat că practicile incriminate ar constitui o încălcare „foarte gravă”. Reclamanta pretinde că, în consecință, cuantumul de bază al amenzii ar trebui redus, având în vedere întinderea geografică limitată a pieței în cauză, precum și impactul limitat al practicilor incriminate pe piața în cauză.

Prin al doilea motiv, reclamanta invocă faptul că, neținând cont de capacitatea economică efectivă a reclamantei de a crea o pagubă, Comisia ar fi comis erori de drept și de fapt. De asemenea, aceasta susține că, în momentul stabilirii cuantumului amenzii, Comisia ar fi trebuit să țină cont de statutul său de întreprindere mică sau mijlocie, gerată în totală autonomie și care, în consecință, ar fi incapabilă să creeze o pagubă semnificativă pe piață.

Prin al treilea motiv, reclamanta susține că, prin faptul de a nu limita cuantumul amenzii la 10 % din cifra sa de afaceri și prin lipsa de temei pentru a lua în considerare cifra de afaceri a societăților mamă în vederea calculării cuantumului maximal al amenzii aplicate reclamantei, Comisia a comis erori de drept și de fapt.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului egalității de tratament, prin aceea că nu a aplicat principiile răspunderii în mod coerent a tuturor participanților la înțelegerea în cauză. Reclamanta susține că practicile incriminate ar fi fost imputate de către Comisie societăților sale mamă, în timp ce aceasta nu ar fi făcut-o pentru o altă societate care a fost obligată prin aceeași decizie, chiar dacă aceasta se găsea într-o situație comparabilă cu cea a reclamantei în ceea ce privește exercitarea controlului de către societățile mamă.

Prin al cincilea motiv, reclamanta invocă faptul că, prin neacordarea unei reduceri de 50 % din cuantumul amenzii în temeiul Comunicării privind clemența (1), Comisia ar fi comis o eroare de fapt. Reclamanta susține că a avut o strânsă, constantă și foarte largă colaborare cu serviciile Comisiei și că acest lucru ar justifica reducerea maximă a amenzii prevăzute de Comunicarea privind clemența, și anume 50 %.

Al șaselea motiv invocat de reclamantă este întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, prin aceea că nu i-a fost acordată de către Comisie o reducere suplimentară de 10 % din amendă pentru necontestarea faptelor. Conform reclamantei, comunicarea obiecțiilor, precum și practica decizională a Comisiei i-ar fi dat o speranță întemeiată de a obține pe această bază o reducere de 10 % și nu doar de 1 %, așa cum i s-a acordat prin decizia atacată.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității pedepselor, prin aceea că amenda aplicată reclamantei nu ar fi justificată raportat la încălcarea în cauză și mai ales având în vedere impactul său pretins a fi limitat pe piață și punerea în aplicare de către o societate de mărime redusă.

(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea faţă de amenzi și reducerea amenzilor în cauzele privind înțelegerile, JO C 45, 2002, p. 3.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/40

Acțiune introdusă la 4 mai 2007 — General Technic/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-142/07)

(2007/C 140/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: General Technic Sàrl (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului) (reprezentant: M. Nosbusch, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea, în temeiul articolului 230 CE, a deciziei adoptate de Comisie la 21 februarie 2007 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE în cauza COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante, în măsura în care privește GT;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea, în temeiul articolului 229 CE, a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată prin această decizie;

—	obligarea Comisiei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante), privind o înțelegere pe piața instalării și întreținerii ascensoarelor și a scărilor rulante în Belgia, Germania, Luxemburg și Țările de Jos având ca obiect trucarea cererilor de ofertă, repartizarea piețelor, stabilirea prețurilor, atribuirea de proiecte și de contracte de vânzare, de instalare, de întreținere și de modernizare a aparatelor și schimbul de informații, în măsura în care decizia se referă la reclamantă. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată.

În sprijinul acțiunii sale reclamanta invocă faptul că în mod neîntemeiat Comisia ar fi obligat-o în mod comun și solidar la plata amenzii aplicate filialei sale, participantă la înțelegere. Aceasta pretinde că, în ceea ce privește natura și întinderea participării sale la capitalul social al filialei, Comisia s-ar fi înșelat, în măsura în care reclamanta ar fi o societate cu caracter pur financiar fără activitate comercială proprie și că participarea la capitalul filialei ar fi minoritar și nu ar depăși ceea ce este necesar pentru protejarea intereselor sale financiare. Reclamanta susține în egală măsură că implicarea sa în înțelegerea în cauză nu ar fi fost suficient motivată în drept de către Comisie, spre deosebire de rolul personal al administratorului său, în calitatea acestuia de asociat-gerant al filialei.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/41

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2007 — UMG Recordings/OAPI — Osman (MOTOWN)

(Cauza T-143/07)

(2007/C 140/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: UMG Recordings, Inc. (Santa Monica, SUA) (reprezentanți: E. Armijo Chávarri, A. Castán Pérez-Gómez, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Jimmy Osman (Londra, Regatul Unit)

Concluziile reclamantei

—

admiterea cererii cu înscrisurile anexate și declararea acțiunii împotriva deciziei pronunțate de Camera a doua de recurs a OAPI la 15 februarie 2007 în cauza R-523/2006-2, ca fiind introdusă în termen și în conformitate cu cerințele legale de formă, și, după parcurgerea etapelor procedurale adecvate, pronunțarea unei hotărâri de anulare a deciziei amintite; obligarea expresă a OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca verbală comunitară „MOTOWN” pentru produse și servicii din clasele 9, 25, 41 și 42 — cererea nr. 206 243

Titularul mărcii comunitare: UMG Recordings

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitar: Jimmy Osman

Decizia diviziei de anulare: admite cererea de decădere în ceea ce privește toate serviciile contestate din clasa 42 și o respinge în ceea ce privește serviciile din clasa 41

Decizia camerei de recurs: admite recursul introdus de Jimmy Osman

Motivele invocate: încălcarea articolelor 15 alineatul (1) și 50 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94.

Reclamanta pretinde că s-a făcut o apreciere eronată din partea camerei de recurs în ceea ce privește probele privind utilizarea mărcii pentru serviciile contestate din clasa 41.

În primul rând, potrivit reclamantei, camera de recurs nu a ținut cont de faptul că marca în cauză a făcut obiectul actelor de utilizare pentru serviciile contestate, atât de către titularul înregistrat al mărcii, cât și de terți, cu acordul titularului.

În al doilea rând, potrivit reclamantei, camera de recurs a confundat „serviciile de discotecă” cu „organizarea de evenimente muzicale”, deoarece nu a luat în considerare faptul că aparțineau unor categorii diferite de servicii.

În al treilea rând, reclamanta susține că, presupunând chiar că nu a participat nici direct și nici indirect la furnizarea de „servicii de discotecă” și/sau la „organizarea de evenimente muzicale”, camera de recurs ar fi trebuit să se pronunțe în sensul că reclamanta a furnizat servicii specifice incluse în categoriile sus-menționate și că furnizarea acestor „servicii secundare” a permis îndeplinirea obligației de utilizare a mărcii pentru așa-numitele categorii generale de servicii (mai precis, serviciile contestate).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/42

Acțiune introdusă la 4 mai 2007 — Euro-Information/OAPI (CYBERBOURSE)

(Cauza T-155/07)

(2007/C 140/68)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Européenne de traitement de l'Information (Euro-Information) (Strasbourg, Franța) (reprezentanți: P. Greffe și J. Schouman, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 februarie 2007, notificată la 8 martie 2007, cauza R 1046/2006-1, în măsura în care a refuzat înregistrarea cererii sale privind marca comunitară CYBERBOURSE nr. 4 114 682 pentru o parte dintre produsele și serviciile solicitate din clasele 9, 36 și 38;

—	înregistrarea cererii privind marca comunitară CYBERBOURSE nr. 4 114 682 pentru toate produsele și serviciile solicitate.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „CYBERBOURSE” pentru produse și servicii din clasele 9, 36 și 38 (cererea nr. 4 114 682).

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea.

Decizia camerei de recurs: refuză recursul.

Motivele invocate: reclamanta susține că, contrar celor constatate de camera de recurs a OAPI în decizia atacată, marca sa ar fi arbitrară și ar avea caracterul suficient de distinctiv cerut de Regulamentul nr. 40/94 (1) al Consiliului în raport cu produsele și serviciile solicitate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/42

Acțiune introdusă la 9 mai 2007 — Regatul Spaniei/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-156/07)

(2007/C 140/69)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea anunțului de concurs EPSO/AD/94/07, publicat de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) în JOUE C 45 A din 28 februarie 2007;

—	obligarea Comisiei la publicarea tuturor anunțurilor de concurs pentru ocuparea posturilor aferente funcției publice europene în Jurnalele Oficiale, în toate limbile;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este introdusă împotriva anunțului de concurs deschis EPSO/AD/94/07, publicat de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) în JOUE C 45 A din 28 februarie 2007, întrucât anunțul menționat a fost publicat numai în versiunile în limbile engleză, franceză și germană ale JOUE.

Reclamantul consideră că, procedând astfel, pârâta a încălcat Regulamentul nr. 1 a1 Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene și Regulamentul 259/68 din 29 februarie 1968 prin care se reglementează statutul funcției publice europene. De asemenea, au fost încălcate principiul egalității și nediscriminării cetățenilor europeni, principiul proporționalității și securității juridice, recunoscute în Tratatul CE și în jurisprudența constantă a Curții de Justiție.

În ceea ce privește, mai precis, principiul securității juridice, se atrage atenția că Statutul funcției publice prevede, în Anexa III, publicarea anunțurilor privind concursuri generale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Prin urmare, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul nr. 1/58 al Consiliului, Jurnalul Oficial amintit trebuie să fie publicat în cele douăzeci și trei de limbi oficiale. Cu toate acestea, concursul în cauză a fost publicat în numai trei limbi oficiale.

În sfârșit, se consideră că s-a încălcat, de asemenea, competența exclusivă a Consiliului de a modifica, în unanimitate, regimul lingvistic comunitar.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/43

Acțiune introdusă la 9 mai 2007 — People's Mojahedin Organization of Iran/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-157/07)

(2007/C 140/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: People's Mojahedin Organization of Iran (Auvers sur Oise, Franța) (reprezentanți: J.P. Spitzer, lawyer, și D. Vaughan QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziilor Consiliului, încă în vigoare, de:

—	a nu revizui în decurs de șase luni de la adoptare sau ulterior a Deciziei Consiliului 2006/379, în privința reclamantei;

—

menținere, până la data sus-menționată și ulterior, a reclamantei pe lista organizațiilor teroriste stabilită prin Decizia Consiliului 2006/379 din 29 mai 2006 în vigoare de la data adoptării deciziei amintite, în pofida hotărârii pronunțate de către Tribunal în cauza T-228/02 la 12 decembrie 2006 precum și în pofida obligațiilor ce revin Consiliului în temeiul articolului 233 CE.

—	Pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună pârâtului să acționeze în conformitate cu obligațiile legale ce îi revin, după cum este cazul.

—	Obligarea pârâtului la plata de despăgubiri către reclamantă în sumă de 1 090 000 euro, în conformitate cu prevederile anexei 18 (și următoarele) și a dobânzilor aferente.

—	Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta tinde la anularea anumitor scrisori ale Consiliului și solicită despăgubiri întrucât Consiliul nu a efectuat, în termen de șase luni, o revizuire a listei cuprinse în Decizia Consiliului 2006/379 (1) privind persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 (2) privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, și anume înghețarea fondurilor și a altor resurse financiare, și întrucât Consiliul a menținut reclamanta pe lista amintită.

În opinia reclamantei, Consiliul avea obligația de a efectua o revizuire a listei persoanelor cuprinse în orice listă a organizațiilor teroriste, de a întreprinde acest lucru în mod sistematic și cel puțin o dată la șase luni. Reclamanta susține că această obligație nu a fost îndeplinită de către Consiliu în ceea ce privește includerea denumirii reclamantei pe lista organizațiilor teroriste.

Reclamanta susține în continuare că, urmare a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță în cauza T-228/02, Organisation des Modjahedines du peuple d'Iran/Consiliu, Rec. 2006, p. II-0000, Consiliul avea obligația de a îndepărta denumirea reclamantei de pe lista menționată.

(1) Decizia Consiliului 2006/379/EC din 29 mai 2006 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Deciziei 2005/930/CE (JO L 144, 2006, p. 21).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, 2006, p. 70).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/43

Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — Lancôme/OAPI — CMS Hasche Sigle (COLOR EDITION)

(Cauza T-160/07)

(2007/C 140/71)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Lancôme Parfums et Beauté & Cie (Paris, Franța) (reprezentant: E. Baud, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: CMS Hasche Sigle (Köln, Germania)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI, pronunțată la 26 februarie 2007 în cauza R 231/2006-2;

—	obligarea pârâtului și, eventual, a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „COLOR EDITION” pentru produse din clasa 3 — marca comunitară nr. 2 965 804.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: CMS Hasche Sigle.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de anulare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 55 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr.40/94 al Consiliului (1) întrucât camera de recurs a apreciat că cererea de declarare a nulității formulată de CMS Hasche Sigle este admisibilă, precum și încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din amintitul regulament întrucât decizia atacată a statuat că marca în litigiu „COLOR EDITION” este descriptivă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/45

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Klug/Agenția Europeană pentru Medicamente

(Cauza F-35/07)

(2007/C 140/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bettina Klug (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: W. G. Grupp, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluziile reclamantei

—	obligarea pârâtei să prelungească reclamantei contractul de muncă din 7 februarie 2002,

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 200 000 EUR cu titlul de daune-interese pentru prejudiciu moral,

—	obligarea pârâtei la anularea raportului de evaluare pentru perioada 31 decembrie 2004-31 decembrie 2006 și luarea unei noi decizii, ținând seama de ceea ce a reținut Tribunalul.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea este întemeiată pe articolul 12a Titlul II din Statutul funcționarilor (hărțuire). Ea susține incorecta exercitare a puterii de apreciere privind raportul de evaluare a activității reclamantei, încălcarea regulilor de procedură ale Agenției referitoare la întocmirea raportului de evaluare și, în consecință, refuzul fără drept de a prelungi reclamantei contractul său de muncă.

Reclamanta arată, în susținerea acțiunii, că datorită hărțuirii și lipsei de obiectivitate în evaluarea muncii sale, raportul de evaluare a fost foarte depreciativ și, de aceea, contractul său de muncă pe o durată de 5 ani nu a fost prelungit.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/45

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2007 — Caleprico/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-38/07)

(2007/C 140/73)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Francesco Caleprico (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: V. Guagliulmi, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	declararea, în temeiul articolului 241 CE, a neaplicabilității articolelor 12 și 13 din anexa XIII la Statutul funcționarilor; având în vedere ilegalitatea acestora;

—	anularea deciziei prin care autoritatea împuternicită sa facă numiri (AIPN) a respins implicit reclamația formulată de reclamant împotriva deciziei din 12 iunie 2006;

—	anularea deciziei Comisiei din 12 iunie 2006, doar în ceea ce privește partea în care AIPN a stabilit încadrarea reclamantului în gradul AD6/2 în loc de gradul AD8/3;

—	obligarea Comisiei la înlocuirea părții contestate din decizia din 12 iunie 2006 printr-o alta care să stabilească cu efect retroactiv (începând cu 1 iulie 2006) încadrarea reclamantului în gradul AD8/3;

—	obligarea Comisiei la plata către reclamant a tuturor sumelor pe care acesta nu le-a primit datorită ilegalității deciziilor atacate, precum și a dobânzilor scadente sau care vor deveni scadente;

—	obligarea Comisiei la repararea altor eventuale prejudicii suferite de reclamant, pe care Tribunalul le va constata în speță;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, înscris pe lista de rezervă a concursului EUR/A/155/2000 (1) pentru constituirea unei liste de rezervă cu persoane apte să fie recrutate în gradele A7/A6 a fost recrutat ulterior intrării în vigoare a regulamentului (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților (2) și încadrați în gradul AD6/2.

În susținerea recursului său, acesta invocă două motive:

În cadrul primului motiv reclamantul susține că decizia din 12 iunie 2006 este viciată de o contradicție între, pe de o parte, trimiterea la articolul 31 din Statutul funcționarilor, realizată în preambul, articol potrivit căruia candidații sunt numiți în gradul din grupa de funcții indicat în anunțul de concurs și, pe de altă parte, dispozitivul deciziei menționate, care stabilește încadrarea în gradul AD6/2.

În cadrul celui de-al doilea motiv, acesta susține că, în orice caz, decizia în discuție este ilegală pentru că este întemeiată pe o bază juridică implicită (articolele 12 și 13 din anexa XIII la Statutul funcționarilor) care este ilegală sub aspectele următoare:

—	contradicția cu principiul securității juridice și principiul încrederii legitime;

—	încălcarea principiului nediscriminării și egalității de tratament;

—	încălcarea principiului raționalității, dat fiind că aplicarea noului regim depinde de o circumstanță total fortuită, aceea de a fi recrutat înainte sau după o dată determinată, fără vreun alt motiv care să justifice această normă;

—	încălcarea principiului bunei administrări;

—	în subsidiar, contradicția cu obligația de motivare a actelor comunitare stabilită în articolul 251 CE.

(1) JO C 147 A, 25.5.2000, p. 10.

(2) JO L 124, 27.4.2004, p. 1.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/46

Acțiune introdusă la 2 mai 2007 — Fernandez García și García Rato/Curtea de Justiție a Comunităților Europene

(Cauza F-41/07)

(2007/C 140/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Brígida Fernandez García (Luxembourg, Luxemburg) și Carolina García Rato (Luxembourg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea deciziilor de numire a reclamantelor ca funcționare ale Comunităților europene în măsura în care acestea stabilesc gradul de recrutare în temeiul articolului 13 din Anexa XIII la Statutul funcționarilor;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele, care au reușit la concursul CJ/LA/25 (1) al cărui anunț a fost publicat înainte de 1 mai 2004, au fost recrutate după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți (2).

În acțiunea lor, reclamantele susțin în primul rând că deciziile atacate nu ar ține seama de cadrul de legalitate reprezentat de anunțul de concurs. Într-adevăr, în conformitate cu articolul 13 din anexa XIII la Statutul funcționarilor, ele ar fi trebuit să fie recrutate într-un grad inferior celui indicat în anunțul de concurs.

Reclamantele consideră de asemenea că deciziile atacate încalcă articolele 5, 29 și 31 din Statutul funcționarilor precum și principiul egalității de tratament și al nediscriminării. Într-adevăr, clasamentul persoanelor care au reușit la același concurs sau la concursuri de același nivel ar fi fost stabilit la niveluri diferite în funcție de momentul recrutării lor, înainte sau după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004.

În plus, reclamantele invocă o încălcare a principiului încrederii legitime, în măsura în care se așteptau în mod legitim să fie recrutate în gradul indicat în anunțul de concurs pentru ocuparea posturilor pentru care candidaseră.

(1) JO C 182 A, 31.7.2002, p. 8.

(2) JO L 124, 27.4.2004, p. 1.

23.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/47

Acțiune introdusă la 10 mai 2007 — Prieto/Parlamentul European

(Cauza F-42/07)

(2007/C 140/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Antonio Prieto (Bousval, Belgia) (reprezentant: E. Boigelot, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei Parlamentului European din 9 iunie 2006 de numire a reclamantului ca funcționar stagiar încadrat în gradul AST 2, treapta 3;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, care a reușit la concursul intern C/348 pentru cariera C5-4, era agent temporar al Comisiei cu gradul AST 3 (fostul grad C4) când a fost numit funcționar stagiar și încadrat în gradul AST 2.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă în primul rând faptul că decizia de numire a sa ca funcționar cu o încadrare inferioară celei pe care o avea când era agent temporar încalcă articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul”).

Reclamantul invocă în plus încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului nediscriminării, în măsura în care doar aceia dintre cei care au reușit la concursul respectiv care se încadrau anterior, în calitate de agenți temporari, în cariera D au putut să își păstreze, cu ocazia numirii lor în calitate de funcționari, fosta încadrare, mai avantajoasă.

În sfârșit, reclamantul susține că decizia atacată încalcă de asemenea principiile securității juridice, al protecției încrederii legitime, al bunei administrări și al unei gestionări corecte.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 140

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 50 23 iunie 2007

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2007/C 140/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 129, 9.6.2007	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2007/C 140/02	Cauza C-391/04: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Ypourgos Oikonomikon, Proïstamenos DOY Amfissas/Charilaos Georgakis (Directiva 89/592/CEE — Utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate — Noțiunile de informație privilegiată și de exploatare a unei informații privilegiate — Tranzacții bursiere convenite în prealabil efectuate în cadrul unui grup de persoane care au acces la informații privilegiate — Creștere artificială a cursului valorilor mobiliare cedate)	2

2007/C 140/03	Cauza C-508/04: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 92/43/CEE — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Măsuri de transpunere)	2

2007/C 140/04	Cauza C-252/05: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit) — Thames Water Utilities Ltd, Regina/South East London Division, Bromley Magistrates' Court (Deșeuri — Directivele 75/442/CEE, 91/156/CEE și 91/271/CEE — Ape uzate care se scurg dintr-o rețea de canalizări — Calificare — Domeniul de aplicare al Directivelor 75/442/CEE și 91/271/CEE)	3

2007/C 140/05	Cauza C-303/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Arbitragehof — Belgia) — Advocaten voor de Wereld VZW/Leden van de Ministerraad (Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Articolele 6 alineatul (2) și 34 alineatul (2) litera (b) UE — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre — Armonizarea legislațiilor naționale — Eliminarea verificării dublei incriminări — Validitate)	3

2007/C 140/06	Cauza C-328/05 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 mai 2007 — SGL Carbon AG/Comisia Comunităților Europene (Recurs — Concurență — Înțelegere — Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor — Comunicare referitoare la politica de clemență — Principiul non bis in idem)	4

2007/C 140/07	Cauza C-386/05: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 mai 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Color Drack GmbH/Lexx International Vertriebs GmbH (Competență judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Competențe speciale — Articolul 5 punctul 1 litera (b) prima liniuță — Instanța de la locul de executare a obligației contractuale care formează obiectul cererii — Vânzare de mărfuri — Mărfuri livrate în locuri diferite dintr-un stat membru)	4

2007/C 140/08	Cauza C-391/06: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 3 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2003/4/CE — Libertatea de acces la informații — Informații despre mediu — Netranspunere în termenul prevăzut)	5

2007/C 140/09	Cauza C-407/06: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 10 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2003/105/CE — Protecția lucrătorilor — Pericole legate de accidente majore care implică substanțe periculoase — Netranspunerea în termenul prescris)	5

2007/C 140/10	Cauza C-33/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de către Tribunal Dâmbovița (România) la data de 24 ianuarie 2007 — Ministerul Administrației și Internelor — Direcția Generală de Pașapoarte București/Gheorghe Jipa	6

2007/C 140/11	Cauza C-139/07 P: Recurs introdus la 8 martie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 14 decembrie 2006 în cauza T-237/02, Technische Glaswerke Ilmenau GmbH/Comisia Comunităților Europene	6

2007/C 140/12	Cauza C-152/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 martie 2007 — Arcor AG & Co. KG/Republica Federală Germania	7

2007/C 140/13	Cauza C-153/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 martie 2007 — Communication Services TELE2 GmbH/Republica Federală Germania	8

2007/C 140/14	Cauza C-154/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgerichts (Germania) la 20 martie 2007 — Firma 01051 Telekom GmbH/Republica Federală Germania	8

2007/C 140/15	Cauza C-156/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 21 martie 2007 — Salvatore Aiello și alții/Comune di Milano, Sindaco di Milano, Comitato tecnico — scientifico per l'emergenza del traffico e della mobilità nella città di Milano, Provincia di Milano, Regione Lombardia, Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti, Ministero dell'Interno, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Euromilano SpA, Metropolitana milanese SpA	9

2007/C 140/16	Cauza C-161/07: Acțiune introdusă la 23 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria	9

2007/C 140/17	Cauza C-162/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 26 martie 2007 — Ampliscientifica Srl, Amplifin SpA/Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate	10

2007/C 140/18	Cauza C-171/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichts des Saarlandes la 30 martie 2007 — Apothekerkammer des Saarlandes, Marion Schneider, Michael Holzapfel, Dr. Fritz Trennheuser și Deutscher Apothekerverband e.V./Saarland și Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales, intervenientă: DocMorris N.V.	11

2007/C 140/19	Cauza C-172/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht des Saarlandes (Germania) la 30 martie 2007 — Apothekerin Helga Neumann-Seiwert/Saarland și Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales, intervenientă: DocMorris N.V	11

2007/C 140/20	Cauza C-174/07: Acțiune introdusă la 30 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană	12

2007/C 140/21	Cauza C-194/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 4 aprilie 2007 — SAVA e C. Srl, SIEME Srl, GRADED SpA/Mostra d'Oltremare SpA și alții	13

2007/C 140/22	Cauza C-204/07 P: Recurs introdus la 16 aprilie 2007 de C.A.S. SpA împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 6 februarie 2007 în cauza T-23/03, C.A.S. SpA/Comisia Comunităților Europene	13

2007/C 140/23	Cauza C-205/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van beroep te Gent (Belgia) la 19 aprilie 2007 — Acțiune penală împotriva Lodewijk Gysbrechts și Santurel Inter BVBA	14

2007/C 140/24	Cauza C-207/07: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	15

2007/C 140/25	Cauza C-209/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 20 aprilie 2007 — The Competition Authority/Beef Industry Development Society Ltd, Barry Brothers (Carrigmore) Meats Ltd	15

2007/C 140/26	Cauza C-213/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 23 aprilie 2007 — Michaniki A.E./Ethniko Symvoulio Radiotileorasis, Ypourgos Epikrateias, Pantechniki A.E. și Syndesmos Epicheirieson Periodikou Tipou	16

2007/C 140/27	Cauza C-223/07: Acțiune introdusă la 3 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei	17

2007/C 140/28	Cauza C-235/07: Acțiune introdusă la 10 mai 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania	17

	Tribunalul de Primă Instanță
2007/C 140/29	Cauza T-357/02: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Freistaat Sachsen/Comisia Comunităților Europene (Ajutor de stat — Ajutor acordat de autoritățile Landului Saxonia — Schemă de ajutor în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii — Procedură de autorizare accelerată — Aplicarea în timp a orientărilor comunitare și a regulamentului de exceptare privind ajutorul în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii — Proiect de ajutor notificat înaintea intrării în vigoare a regulamentului de exceptare — Încredere legitimă — Securitate juridică — Notificare completă)	19

2007/C 140/30	Cauza T-219/04: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Regatul Spaniei/Comisia Comunităților Europene (Pescuit — Evoluția capacității flotelor de pescuit ale statelor membre — Regimul intrărilor și ieșirilor — Comitetul pentru pescuit și acvacultură — Regim lingvistic)	19

2007/C 140/31	Cauza T-255/04: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2007 — Negenman/Comisia Comunităților Europene (Funcție publică — Funcționari — Concediu de maternitate — Concediu de boală — Data probabilă a nașterii — Începutul concediului de maternitate)	19

2007/C 140/32	Cauza T-261/04: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Crespinet/Comisia Comunităților Europene (Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2003 — Atribuirea punctelor de prioritate)	20

2007/C 140/33	Cauza T-271/04: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 mai 2007 — Citymo/Comisia Comunităților Europene (Răspundere contractuală — Clauză compromisorie — Contract de închiriere — Inadmisibilitate — Răspundere extracontractuală — Negocieri precontractuale — Excepția de ilegalitate — Încrederea legitimă — Buna-credință — Abuz de drept — Prejudiciu material — Pierderea unei șanse)	20

2007/C 140/34	Cauza T-343/04: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Tsarnavas/Comisia Comunităților Europene (Funcționari — Raport de evaluare — Invaliditate — Acțiune în anulare — Interes de a acționa în justiție — Acțiune în despăgubiri — Inadmisibilitate)	21

2007/C 140/35	Cauza T-99/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2007 — Regatul Spaniei/Comisia Comunităților Europene (Pescuit — Regulamentul (CE) nr. 494/2002 — Conservarea resurselor mării — Temei juridic — Principiul nediscriminării — Obligația de motivare)	21

2007/C 140/36	Cauzele conexate T-239/05, T-240/05, de la T-245/05 la T-247/05, T-255/05, de la T-274/05 la T-280/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 15 mai 2007 — Black & Decker/OAPI — Atlas Copco (Reprezentarea tridimensională a unui instrument electric galben și negru) (Marcă comunitară — Procedura de opoziție — Termen al procedurii de opoziție — Transmitere prin fax — Admisibilitate — Indicarea exactă a mărcii anterioare — Norma 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95)	21

2007/C 140/37	Cauza T-47/06: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2007 — Antartica/OAPI — Nasdaq Stock Market (nasdaq) (Marcă comunitară — Procedura de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative nasdaq — Marcă comunitară verbală anterioară NASDAQ — Motiv relativ de refuz — Notorietate — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94)	22

2007/C 140/38	Cauza T-30/03 R: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 23 aprilie 2007 — SID/Comisia Comunităților Europene (Ajutor de stat — Decizie de a nu ridica obiecții — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Noțiunea de persoană interesată — Sindicatul lucrătorilor)	22

2007/C 140/39	Cauza T-387/04: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 30 aprilie 2007 — EnBW Energie Baden-Württemberg/Comisia Comunităților Europene (Acțiune în anulare — Directiva 2003/87/CE — Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră — Planul național de alocare a cotelor de emisie al Germaniei — Ajutoare de stat — Existența interesului în cauză — Inadmisibilitate)	23

2007/C 140/40	Cauza T-415/04: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 26 aprilie 2007 — Tebaldi și alții/Comisia Comunităților Europene (Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2003 — Refuz de promovare — Atribuirea de puncte de promovare — Inadmisibilitate vădită)	23

2007/C 140/41	Cauza T-297/05 R: Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 2 mai 2007 — IPK International — World Tourism Marketing Consultants/Comisia Comunităților Europene (Măsuri provizorii — Articolul 256 CE — Obiectul cererii — Admisibilitate — Lipsa caracterului urgent)	24

2007/C 140/42	Cauza T-12/07 R: Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 3 mai 2007 — Polimeri Europa/Comisia Comunităților Europene (Măsuri provizorii — Concurență — Cerere de măsuri provizorii — Injoncțiune adresată terților — Inadmisibilitate)	24

2007/C 140/43	Cauza T-71/07 R: Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 4 mai 2007 — Icuna.Com/Parlamentul European (Achiziții publice — Procedură de cerere de oferte comunitară — Procedură privind măsurile provizorii — Lipsa urgenței)	24

2007/C 140/44	Cauza T-103/07: Acțiune introdusă la 2 aprilie 2007 — Fratex Indústria e Comércio/OAPI — USA Track & Field (TRACK & FIELD USA)	25

2007/C 140/45	Cauza T-109/07: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2007 — L'Oréal SA/OAPI — Spa Monopole (SPA THERAPY)	25

2007/C 140/46	Cauza T-110/07: Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Siemens/Comisia Comunităților Europene	26

2007/C 140/47	Cauza T-113/07: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Toshiba/Comisia Comunităților Europene	26

2007/C 140/48	Cauza T-116/07: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Franța/Comisia Comunităților Europene	27

2007/C 140/49	Cauza T-117/07: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Areva și alții/Comisia Comunităților Europene	28

2007/C 140/50	Cauza T-120/07: Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — MB Immobilien și MB System/Comisia Comunităților Europene	29

2007/C 140/51	Cauza T-121/07: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Alstom/Comisia Comunităților Europene	30

2007/C 140/52	Cauza T-122/07: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Siemens și VA TECH Transmission & Distribution/Comisia Comunităților Europene	31

2007/C 140/53	Cauza T-123/07: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Siemens Transmission & Distribution/Comisia Comunităților Europene	31

2007/C 140/54	Cauza T-124/07: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Siemens Transmission & Distribution și Nuova Magrini Galileo/Comisia Comunităților Europene	32

2007/C 140/55	Cauza T-125/07: Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Scientific and Technological Committee și alții/Potocnik și alții, membri ai Comisiei	33

2007/C 140/56	Cauza T-126/07: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2007 — Allos Walter Lang/OAPI — Kokoriko (Coco Rico)	33

2007/C 140/57	Cauza T-127/07 P: Recurs introdus la 20 aprilie 2007 de Bligny împotriva ordonanței pronunțate la 15 februarie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-142/06, Bligny/Comisia Comunităților Europene	34

2007/C 140/58	Cauza T-128/07: Acțiune introdusă la 23 aprilie 2007 — Suez/OAPI (Delivering the essentials of life)	34

2007/C 140/59	Cauza T-129/07: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Irlanda/Comisia Comunităților Europene	35

2007/C 140/60	Cauza T-130/07: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Aughinish Alumina/Comisie	35

2007/C 140/61	Cauza T-132/07: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Fuji Electric Holdings și Fuji Electric Systems/Comisia Comunităților Europene	36

2007/C 140/62	Cauza T-133/07: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Mitsubishi Electric/Comisia Comunităților Europene	37

2007/C 140/63	Cauza T-135/07: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene	38

2007/C 140/64	Cauza T-136/07: Acțiune introdusă la 30 aprilie 2007 — Colgate-Palmolive/OAPI — CMS Hasche Sigle (VISIBLE WHITE)	39

2007/C 140/65	Cauza T-141/07: Acțiune introdusă la 4 mai 2007 — General Technic-Otis/Comisia Comunităților Europene	39

2007/C 140/66	Cauza T-142/07: Acțiune introdusă la 4 mai 2007 — General Technic/Comisia Comunităților Europene	40

2007/C 140/67	Cauza T-143/07: Acțiune introdusă la 30 aprilie 2007 — UMG Recordings/OAPI — Osman (MOTOWN)	41

2007/C 140/68	Cauza T-155/07: Acțiune introdusă la 4 mai 2007 — Euro-Information/OAPI (CYBERBOURSE)	42

2007/C 140/69	Cauza T-156/07: Acțiune introdusă la 9 mai 2007 — Regatul Spaniei/Comisia Comunităților Europene	42

2007/C 140/70	Cauza T-157/07: Acțiune introdusă la 9 mai 2007 — People's Mojahedin Organization of Iran/Consiliul Uniunii Europene	43

2007/C 140/71	Cauza T-160/07: Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — Lancôme/OAPI — CMS Hasche Sigle (COLOR EDITION)	43

	Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene
2007/C 140/72	Cauza F-35/07: Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Klug/Agenția Europeană pentru Medicamente	45

2007/C 140/73	Cauza F-38/07: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2007 — Caleprico/Comisia Comunităților Europene	45

2007/C 140/74	Cauza F-41/07: Acțiune introdusă la 2 mai 2007 — Fernandez García și García Rato/Curtea de Justiție a Comunităților Europene	46

2007/C 140/75	Cauza F-42/07: Acțiune introdusă la 10 mai 2007 — Prieto/Parlamentul European	47