26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/2

Recurs introdus la 12 februarie 2007 de către Franco Campoli împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua lărgită) pronunțate la 29 noiembrie 2006 în cauza T-135/05, Campoli/Comisie

(Cauza C-71/07 P)

(2007/C 117/02)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Franco Campoli (reprezentanți: G. Vandersanden, L. Levi, S. Rodrigues, avocats)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Joris, D. Martin, agenți), Consiliul Uniunii Europene (M. Arpio, I. Sulce, agenți)

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță a CE pronunțate la 29 noiembrie 2006 în cauza T-135/05;

—

în consecință, admiterea pretențiilor formulate de către recurent în primă instanță, modificate ca urmare a inadmisibilității cererilor sale privind alocația pentru locuință și alocația școlară și, prin urmare,

—

anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 13 decembrie 2004 prin care a fost respinsă reclamația sa, împreună cu, pe de o parte, decizia autorității împuternicite să facă numiri contestată prin respectiva reclamație și care a modificat la data de 1 mai 2004 coeficientul corector aplicabil pensiei sale precum și, pe de altă parte, fișele sale de pensie întrucât pun în aplicare această din urmă decizie începând cu luna mai 2004;

—	obligarea pârâtei să suporte totalul cheltuielilor de judecată;

—	obligarea pârâtei să suporte totalul cheltuielilor aferente judecății în primă instanță și recursului.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă mai multe argumente în susținerea singurului său motiv de recurs, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe nerespectarea obligației de motivare care îi incumbă judecătorului comunitar.

Respectivul principiu ar fi fost încălcat, în primul rând, în măsura în care Tribunalul ar fi considerat că legiuitorul poate modifica Statutul funcționarilor prin stabilirea unor condiții mai defavorabile decât regimul în vigoare atât timp cât se prevede o perioadă tranzitorie de o durată suficientă. Existența unei perioade de tranziție și stabilirea dacă aceasta are o durată suficientă ar fi de fapt niște elemente străine în raport cu examinarea legalității unei noi măsuri din perspectiva principiului egalității de tratament, respectarea acestui principiu presupunând ca judecătorul să verifice dacă nu există nicio diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în raport cu obiectivul urmărit de către legiuitorul comunitar. Or, în speță, hotărârea atacată nu ar fi definit nici obiectivul urmărit de noile reguli referitoare la stabilirea coeficienților corectori și nici, a fortiori, nu ar fi examinat dacă există o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în raport cu acest obiectiv. Recurentul adaugă că un coeficient corector stabilit la nivelul valorii medii a costului vieții dintr-o țară ar fi de altfel de natură să aducă atingere atât obiectivului menținerii puterii de cumpărare a pensionarilor cât și celui al libertății lor de circulație și de ședere deoarece pensionarii care locuiesc în capitala unei țări sau în alte orașe sau regiuni ale acesteia în care prețurile sunt ridicate vor avea o putere de cumpărare mai scăzută decât pensionarii care și-au stabilit reședința în afara acestei capitale sau a acestor orașe sau regiuni.

Prin cel de-al doilea argument, recurentul susține de asemenea că, spre deosebire de ceea ce s-ar fi reținut în hotărârea atacată, noul regim de pensii ar prevedea efectiv o corelare cu costul vieții din Bruxelles, astfel fel încât veniturile pensionarilor care locuiesc în Belgia ar fi stabilite ținându-se cont doar de costul vieții din capitala acestui stat membru, în timp ce veniturile pensionarilor care locuiesc în capitala altor state membre ar fi calculate cu ajutorul unui coeficient corector care ar ține seama de media costului vieții din ansamblul țării. Recurentul contestă de altfel concluzia Tribunalului potrivit căreia legalitatea unui act normativ comunitar nu poate depinde de modul în care respectivul act este aplicat în practică, măsurile de punere în aplicare a unui asemenea act fiind strâns legate de actul însuși, și invocă o încălcare a dreptului la apărare precum și a principiului egalității părților în fața judecătorului comunitar în măsura în care nu ar fi avut cunoștință de măsurile de punere în aplicare a noului regim de pensii decât după terminarea procedurii scrise.

În final, prin ultimul său argument, recurentul contestă susținerea Tribunalului potrivit căreia el nu ar avea interes în cauză, în temeiul articolului 241 CE, referindu-se la avantajul conferit pensionarilor care au reședința într-un stat membru „mai puțin scump”. Într-adevăr, contestând diferența de tratament dintre pensionarii care locuiesc într-un stat membru „mai puțin scump ”în raport cu pensionarii care au reședința într-un stat membru „scump”, el ar critica încălcarea principiului echivalenței puterii de cumpărare și ar urmări în acest fel să repună în discuție regimul de pensii ce rezultă din noul statut și măsurile sale tranzitorii.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/3

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Giustizia Amministrativa per la Regione siciliana (Italia) la data de 13 februarie 2007 — Ispettorato Provinciale dell'Agricoltura di Enna, Assessorato all'agricultura e foreste della regione Sicilia, Regione Sicilia/Domenico Valvo

(Cauza C-78/07)

(2007/C 117/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Giustizia Amministrativa per la Regione siciliana

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Ispettorato Provinciale dell'Agricoltura di Enna, Assessorato all'agricoltura e foreste della regione Sicilia, Regione Sicilia

Pârât: Domenico Valvo

Întrebarea preliminară

Beneficiul indemnizației compensatorii prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2328/91 (astfel cum a fost modificat de Regulamentul nr. 3669/93) și de Regulamentul (CEE) nr. 950/97 (1) al Consiliului din 20 mai 1997 privind ameliorarea eficienței structurilor agricole poate să nu fie acordat unui agricultor care primește o pensie și, în special, o pensie pentru vechime în muncă?

(1) JO L 142, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/3

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeitsgericht Bonn (Germania) la data de 20 februarie 2007 — Dr. Andrea Raccanelli/Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften e. V.

(Cauza C-94/07)

(2007/C 117/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgericht Bonn

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dr. Andrea Raccanelli

Pârâtă: Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften e. V.

Întrebările preliminare

1)	Reclamantul trebuie considerat lucrător, în sensul noțiunii comunitare de lucrător, dacă nu este obligat să presteze mai multe servicii de muncă în raport cu doctoranzii cu contract de muncă BAT2 (Bundesangestellten-Tarifvertag: contract colectiv de muncă pentru lucrătorii din sectorul public)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (1) trebuie interpretat în sensul că se poate constata absența unei discriminări numai atunci când reclamantului i-ar fi fost acordat cel puțin dreptul de a alege între un contractul de muncă și o bursă de studii înainte de a începe doctoratul său în cadrul instituției pârâtei?

3)	În cazul în care trebuie răspuns la a doua întrebare că reclamantului i-ar fi trebuit acordată posibilitatea încheierii unui contract de muncă, trebuie adresată următoare întrebare: Ce consecințe juridice rezultă în cazul unei discriminări față de un străin?

(1) JO L 257, p. 2.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/4

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale (Italia) la data de 20 februarie 2007 — Ecotrade spa/Agenzia Entrate Ufficio Genova 3

(Cauza C-95/07)

(2007/C 117/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ecotrade spa

Pârâtă: Agenzia Entrate Ufficio Genova 3

Întrebările preliminare

Interpretarea corectă a articolului 17, a articolului 21 alineatul (1) și a articolului 22 din a Șasea Directivă 77/338/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (1), se opune unei legislații naționale (în speță, articolul 19 din D.P.R. (Decretul Președintelui Republicii) 633 din 26 octombrie 1972), care condiționează exercitarea dreptului de a deduce taxa pe valoarea adăugată, datorată de o persoană plătitoare de impozit în exercitarea activității sale ca întreprindere, de respectarea unui termen (de doi ani), sancționând nerespectarea termenului cu stingerea dreptului acestui drept, în special, referitor la cazurile în care supunerea la plata TVA a achiziției bunului sau a serviciului se realizează ca urmare a aplicării unui mecanism de reverse charge (taxare inversă), care permite autorităților să solicite plata impozitului beneficiind de un termen (de patru ani, prevăzut la articolul 57 din D.P.R. 633/72) cu o durată mai mare decât cel prevăzut în favoarea întreprinderii pentru deducerea sa, aceasta fiind dimpotrivă decăzută din termen prin expirarea acestuia?

Interpretarea corectă a articolului 18 alineatul (1) litera (d) din a Șasea Directivă 77/338/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 se opune unei legislații naționale care, în reglementarea „formalităților ”prevăzute de acest articol prin intermediul mecanismului de reverse charge, reglementat de dispozițiile combinate ale articolului 17 al treilea paragraf și ale articolelor 23 și 25 din D.P.R. 633/72, poate să prevadă (doar în detrimentul contribuabilului), respectarea unui termen limită — așa cum menționează articolul 19 din D.P.R. 633/72 — pentru exercitarea dreptului la deducere, stabilit de articolul 17 din aceeași directivă?

(1) JO L 145, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/4

(Cauza C-96/07)

(2007/C 117/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ecotrade spa

Pârâtă: Agenzia Entrate Ufficio Genova 3

Întrebările preliminare

interpretarea corectă a articolului 18 alineatul (1) litera (d) din a Șasea Directivă 77/338/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 se opune unei legislații naționale care, în reglementarea „formalităților ”prevăzute de acest articol prin intermediul mecanismului de reverse charge, reglementat de dispozițiile combinate ale articolului 17 al treilea paragraf și ale articolelor 23 și 25 din D.P.R. 633/72, poate să prevadă (doar în detrimentul contribuabilului), respectarea unui termen limită — așa cum menționează articolul 19 din D.P.R. 633/72 — pentru exercitarea dreptului la deducere, stabilit de articolul 17 din aceeași directivă?

(1) JO L 145, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/5

Acțiune introdusă la 26 februarie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-112/07)

(2007/C 117/07)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. De Persio și M. Condou-Durande, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/80/CE a expirat la 1 ianuarie 2006, cu excepția articolului 12 alineatul (2) din aceeași directivă, pentru care acest termen a fost stabilit la 1 iulie 2005. conformarea avea loc până la 1 iulie 2005.

(1) JO L 261, p. 15.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/5

Recurs introdus la 27 februarie 2007 de către Selex Sistemi Integrati S.p.A împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) pronunțate la 12 decembrie 2006 în cauza T-155/04, Selex Sistemi Integrati S.p.A/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-113/07 P)

(2007/C 117/08)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Selex Sistemi Integrati S.p.A (reprezentanți: F. Sciaudone, R. Sciaudone și D. Fioretti, avvocati)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, Eurocontrol — Organizația Europeană pentru Securitatea Navigației Aeriene

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 12 decembrie 2006 din cauza T-155/04 și retrimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță pentru a judeca pe fond în lumina indicațiilor pe care i le va furniza Curtea;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză, precum și din cauza T-155/04.

Motivele și principalele argumente

În susținerea concluziilor sale, recurenta invocă o serie de erori de drept privitoare la procedură și, respectiv, la fond.

Cu privire la erorile de drept care aduc atingere procedurii

În ceea ce privește erorile de drept care aduc atingere procedurii desfășurate în fața Tribunalului, recurenta invocă:

—	încălcarea articolului 116 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât a autorizat Eurocontrol să i se comunice actele în cauză și să depună un memoriu scris;

—	încălcarea articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât a denaturat faptele pe baza cărora au fost declarate inadmisibile noile motive invocate de recurentă;

—	încălcarea articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât nu a fost luată în considerare poziția Comisiei față de faptele pe baza cărora noile motive invocate de recurentă au fost declarate inadmisibile;

—	încălcarea articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât nu a emis o ordonanță în temeiul cererii de stabilire a activităților de cercetare judecătorească.

Cu privire la erorile de drept care aduc atingere fondului

Cu privire la erorile de drept în legătură cu aplicabilitatea articolului 82 CE la activitățile de asistență acordată de Eurocontrol administrațiilor naționale, recurenta susține:

—	denaturarea conținutului deciziei contestate;

—	natura contradictorie a motivării întrucât nu a anulat decizia contestată deși a admis primul motiv al acțiunii;

—	natura contradictorie a motivării, prin aceea că Tribunalul a substituit motivarea Comisiei din decizia contestată cu propria motivare;

—	încălcarea jurisprudenței comunitare consolidate privind limitele controlului jurisdicțional;

—	eroarea vădită de apreciere în ceea ce privește încălcarea articolului 82 CE.

Cu privire la erorile de drept referitoare la aplicabilitatea articolului 82 CE la activitățile de standardizare ale Eurocontrol, recurenta susține:

—	denaturarea conținutului deciziei contestate;

—	adoptarea unei noțiuni de activitate economică contrară celei dezvoltate de jurisprudența comunitară;

—	greșita interpretare și aplicare a jurisprudenței comunitare privind prestațiile din domeniul asistenței sociale;

—	neîndeplinirea obligației de a oferi o motivare suficientă.

Cu privire la erorile de drept referitoare la aplicabilitatea articolului 82 CE la activitățile de cercetare și dezvoltare ale Eurocontrol (în special achiziționarea de prototipuri și regimul proprietății intelectuale), recurenta susține:

—	denaturarea vădită a deciziei contestate;

—	adoptarea unei noțiuni de activitate economică contrară celei dezvoltate de jurisprudența comunitară;

—	alterarea și denaturarea probelor produse de recurentă privind natura economică a administrării regimului proprietății intelectuale a Eurocontrol.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/6

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Darmstadt (Germania) la data de 27 februarie 2007 — Container Service Thorsten Sperzel GmbH/Land Hessen

(Cauza C-119/07)

(2007/C 117/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Darmstadt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Container Service Thorsten Sperzel GmbH

Pârât: Land Hessen

Întrebările preliminare

Articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (1) trebuie interpretat în sensul că, la calcularea costurilor administrative pentru punerea în aplicare a procedurii notificării și a procedurii de supraveghere, se poate lua în considerare, pe lângă costurile care rezultă din cheltuielile administrative efectiv angajate pentru actul administrativ, și valoarea actului administrativ pentru notificant în calitate de destinatar al actului administrativ?

În cazul în care Curtea Europeană de Justiție răspunde afirmativ la prima întrebare:

Articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 trebuie interpretat în sensul că se poate vorbi de costuri administrative rezonabile de punere în aplicare a procedurii notificării și a procedurii de supraveghere, atunci când, în cadrul calculării costurilor administrative, înregistrarea contabilă „valoarea importanței actului administrativ pentru notificant ”depășește de mai multe ori (în speță: de douăzeci de ori) cheltuielile administrative efectiv angajate?

(1) JO L 30, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/7

Recurs introdus la data de 2 martie 2007 de Erste Bank der österreichischen Sparkassen AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua), pronunțată la data de 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich AG și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-264/02

(Cauza C-125/07 P)

(2007/C 117/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Erste Bank der österreichischen Sparkassen AG (reprezentant: F. Montag, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—

anularea în parte a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță a Comunităților Europene (Camera a doua) din 14 decembrie 2006, în cauzele conexate T-259/02-T-264/02 și T-271/02 (1), în măsura în care a respins acțiunea din cauza T-264/02 introdusă împotriva Deciziei intimatei C (2002) 2091 final din 11 iunie 2002 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE și în măsura în care prin aceasta a fost stabilită o amendă în sarcina recurentei;

—	în subsidiar, reducerea corespunzătoare a amenzii aplicate recurentei prin articolul 3 din Decizia intimatei C (2002) 2091 final din 11 iunie 2002 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE;

—	în subsidiar, în ultimul rând, casarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță menționată la punctul 1 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță;

—	în orice caz, obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Se contestă faptul că hotărârea atacată nu a apreciat corect întinderea dreptului la audiere legală. Întrucât recurenta nu a fost audiată în mod corespunzător de Comisie în privința pretinsei atribuiri a cotelor de piață din sectorul caselor de economii austriece, Tribunalul a presupus în mod eronat din punct de vedere juridic că indicația dată de intimată în obiecții, în sensul că recurenta ar fi o instituție centrală în sectorul caselor de economii, ar fi suficientă pentru protecția dreptului la apărare al recurentei. Cu atât mai mult, intimata ar fi trebuit să indice recurentei ce concluzii consideră că pot fi trase din această împrejurare.

Sub aspect legal și material, se contestă că Tribunalul nu a recunoscut că decizia intimatei:

a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru că recurentei i-a fost imputat comportamentul GiroCredit anterior preluării acesteia de către recurentă. De fapt, comportamentul GiroCredit pentru această perioadă ar fi trebuit să fie imputat concernului Bank Austria, pentru că acesta (i) controla GiroCredit și avea influență asupra participării acesteia la clubul Lombard, (ii) participa prin intermediul unei alte societăți din concern la înțelegerile clubului Lombard și (iii) exista încă în mod legal la data emiterii deciziei.

a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru că recurentei i-au fost atribute cotele de piață ale caselor de economii care erau independente din punct de vedere economic și juridic în perioada încălcării (1995 — iunie 1998). Lipsește temeiul juridic pentru atribuirea, în sarcina recurentei, a sectorului caselor de economii. În plus, lipsesc și condițiile temeiurilor juridice invocate de Tribunal și de către intimată.

a încălcat articolul 81 alineatul (1) CE, pentru că, în final, atribuirea în sarcina recurentei, a sectorului caselor de economii reprezintă o imputare a comportamentului economic și juridic al caselor de economii, fără respectarea condițiilor severe impuse de Curtea de Justiție privind răspunderea pentru fapta altuia.

d.	a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru că, din cauza atribuirii nelegale, în sarcina recurentei, a GiroCredit și a sectorului caselor de economii, amenda nu ar fi trebuit aplicată și, în orice caz, a fost stabilită la un nivel prea ridicat.

a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 chiar și în cazul în care atribuirea, în sarcina recurentei, a sectorului caselor de economii ar fi fost legală, quod non, pentru că, în orice caz, atribuirea în sarcina recurentei a întregului sector al caselor de economii este nelegală, întrucât se stabiliseră deja amenzi separate în sarcina Bank Austria și a Erste österreichische Sparkasse — Bank AG, încât cotele lor de piață nu ar fi trebuit să fie luate în considerare și la stabilirea cuantumului amenzii — pentru a doua oară și, astfel, în mod dublu.

f.	a încălcat articolul 81 alineatul (1) CE, pentru că înțelegerile clubului Lombard nu au adus prejudicii „vizibile ”comerțului interstatal, astfel încât articolul 81 alineatul (1) CE nu ar fi trebuit în niciun fel aplicat în cazul de față.

(1) JO C 331, p. 29.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul arbitral din cadrul Camerei Economice a Republicii Cehe și al Camerei Agrare a Republicii Cehe la data de 26 februarie 2007 — Reisebüro Bühler GmbH/Dom.info e.K., Sebastian Dieterle

(Cauza C-126/07)

(2007/C 117/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Tribunalul arbitral din cadrul Camerei Economice a Republicii Cehe și al Camerei Agrare a Republicii Cehe

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Reisebüro Bühler GmbH

Pârât: Dom.info e.K., Sebastian Dieterle

Întrebările preliminare

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 874/2004 (1), Tribunalul arbitral constituit în cadrul Camerei Economice a Republicii Cehe și al Camerei Agrare a Republicii Cehe pentru litigiile referitoare la domeniile .eu (tribunalul arbitral ceh) are competența să introducă cereri în conformitate cu articolul 234 alineatul (2) CE?

În cazul în care Curtea răspunde afirmativ la prima întrebare:

în baza autorizării prevăzute în articolul 22 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 874/2004, pot fi elaborate reguli de soluționare alternativă a litigiilor (Regulile ADR) în temeiul cărora partea adversă poate să solicite nu numai respingerea reclamației, ci și constatarea faptului că o reclamație a fost introdusă cu rea-credință și constituie un abuz de procedură [Secțiunea B12 litera (h) din Regulile ADR]?

În cazul în care Curtea răspunde negativ la a doua întrebare:

o comisie de soluționare alternativă a litigiilor din cadrul tribunalului arbitral are competența să se pronunțe asupra cererii în constatare în temeiul dreptului comunitar, respectiv în temeiul principiilor generale de drept comunitar rezultând din tradițiile constituționale ale statelor membre?

(1) JO L 162, p. 40.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'Etat (Franța) la data de 5 martie 2007 — Societatea Arcelor Atlantique et Lorraine, Societatea Sollac Méditérranée, Societatea Arcelor Packaging International, Societatea Ugine & Alz France, Societatea Industeel Loire, Societatea Creusot Métal, Societatea Imphy Alloys și Societatea Arcelor/Primul-ministru, ministrul economiei, finanțelor și industriei, ministrul ecologiei și dezvoltării durabile

(Cauza C-127/07)

(2007/C 117/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Societatea Arcelor Atlantique et Lorraine, Societatea Sollac Méditérranée, Societatea Arcelor Packaging International, Societatea Ugine & Alz France, Societatea Industeel Loire, Societatea Creusot Métal, Societatea Imphy Alloys, Societatea Arcelor

Pârâți: Primul-ministru, ministrul economiei, finanțelor și industriei, ministrul ecologiei și dezvoltării durabile

Întrebarea preliminară

Este validă Directiva [2003/87/CE] din 13 octombrie 2003 (1), din prisma principiului egalității de tratament, în măsura în care face ca sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră să fie aplicabil instalațiilor din sectorul siderurgic, fără să includă industria aluminiului și pe cea a plasticului?

(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina la 5 martie 2007 — Angelo Molinari/Agenzia Entrate Ufficio Latina

(Cauza C-128/07)

(2007/C 117/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Latina

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Angelo Molinari

Pârâtă: Agenzia Entrate Ufficio Latina

Întrebările preliminare

1)	Hotărârea C-207/04 (1) trebuie interpretată în sensul că legiuitorul italian ar fi trebuit să extindă și pentru bărbați limita de vârstă avantajoasă prevăzută pentru femei?

În cazul în speță, trebuie să se declare că, bărbaților începând de la vârsta de 50 de ani, trebuie să li se aplice la indemnizațiile reprezentând stimulente pentru încetarea anticipată la cerere a raportului de muncă, o cotă de impozitare egală cu jumătate din cea prevăzută pentru impozitarea T.F.R. (indemnizație la încetarea raportului de muncă)?

Având în vedere că sumele plătite de contribuabil cu titlu de Irpef (impozit pe venit datorat de persoanele fizice) nu reprezintă un element al salariului întrucât nu sunt plătite de angajator în temeiul raportului de muncă, și având în vedere că suma plătită de angajator lucrătorului pentru a favoriza încetarea anticipată la cerere a raportului de muncă nu este de natură salarială, este conform dreptului comunitar să se declare că diferența de vârstă, 50 de ani pentru femei și 55 pentru bărbați, încalcă dreptul comunitar, ținând cont că Directiva 79/7 (2) permite statelor membre să mențină limite de vârstă de pensionare diferite?

Interpretarea dreptului comunitar (Directiva 76/207/CEE a Consiliului (3) care interzice discriminarea pe criterii de sex) se opune sau nu aplicării reglementării naționale care stă la baza cauzei aflate pe rolul Curții, informând acest judecător național cu privire la conformitatea sau neconformitatea reglementării naționale (art. 17 în prezent 19 alineatul (4-bis) din D.P.R. 917/86)?

(1) Rec. 2005, p. I-07453.

(2) JO L 6, p. 24.

(3) JO L 39, p. 40.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) la 5 martie 2007 — Giovanni Galeota/Agenzia Entrate Ufficio Latina

(Cauza C-129/07)

(2007/C 117/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Latina

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Giovanni Galeota

Pârâtă: Agenzia Entrate Ufficio Latina

Întrebările preliminare

1)	Hotărârea C-207/04 (1) trebuie interpretată în sensul că legiuitorul italian ar fi trebuit să extindă și pentru bărbați limita de vârstă avantajoasă prevăzută pentru femei?

(1) Rec. 2005, p. I-07453.

(2) JO L 6, p. 24.

(3) JO L 39, p. 40.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) la 5 martie 2007 — Salvatore Barbagallo/Agenzia Entrate Ufficio Latina

(Cauza C-130/07)

(2007/C 117/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Latina

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Salvatore Barbagallo

Pârâtă: Agenzia Entrate Ufficio Latina

Întrebările preliminare

1)	Hotărârea C-207/04 (1) trebuie interpretată în sensul că legiuitorul italian ar fi trebuit să extindă și pentru bărbați limita de vârstă avantajoasă prevăzută pentru femei?

(1) Rec. 2005, p. I-07453.

(2) JO L 6, p. 24.

(3) JO L 39, p. 40.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/10

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) la 5 martie 2007 — Michele Ciampi/Agenzia Entrate Ufficio Latina

(Cauza C-131/07)

(2007/C 117/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Latina

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Michele Ciampi

Pârâtă: Agenzia Entrate Ufficio Latina

Întrebările preliminare

1)	Hotărârea C-207/04 (1) trebuie interpretată în sensul că legiuitorul italian ar fi trebuit să extindă și pentru bărbați limita de vârstă avantajoasă prevăzută pentru femei?

(1) Rec. 2005, p. I-07453.

(2) JO L 6, p. 24.

(3) JO L 39, p. 40.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/10

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van koophandel Brussel (Belgia) la 5 martie 2007 — Beecham Group plc, SmithKline Beecham plc, Glaxo Group Ltd, Stafford-Miller Ltd, GlaxoSmithKline Consumer Healthcare NV, GlaxoSmithKline Consumer Healthcare BV/Andacon NV

(Cauza C-132/07)

(2007/C 117/17)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van koophandel Brussel

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Beecham Group plc, SmithKline Beecham plc, Glaxo Group Ltd, Stafford-Miller Ltd, GlaxoSmithKline Consumer Healthcare NV, GlaxoSmithKline Consumer Healthcare BV

Pârâtă: Andacon NV

Întrebările preliminare

Se poate interpreta articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1891/2004 (1) în sensul că îi este interzis serviciului vamal competent sau biroului vamal competent să procedeze la (sau să determine procedarea la) o comunicare, conform articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 (2), sau la o inspecție, conform articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003, atât timp cât cererea de intervenție introdusă înainte de 1 iulie 2004 nu este însoțită de declarația prevăzută la articolul 6 din Regulamentul nr. 1383/2003? Cu alte cuvinte, reprezintă această declarație o condiție de formă ce trebuie îndeplinită pentru ca cererea de intervenție să producă efecte în continuare?

Se poate interpreta articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 în sensul că acesta dă posibilitatea administrației vamale din Anvers de a prezenta titularului mărcii șase eșantioane prelevate din mărfuri pentru a putea determina dacă este vorba de mărfuri contrafăcute, știind că o astfel de comunicare nu trebuie să fie asimilată nici unei inspecții aprofundate în sensul articolului 9 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003, în cadrul căreia este admisibil să se controleze în mod minuțios originea și proveniența mărfurilor, nici unei analize tehnice aprofundate a unui eșantion prelevat, în sensul articolului 9 alineatul (3) ultimul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003? În cazul unui răspuns afirmativ această prezentare trebuia să fie făcută în termenul de 3 zile lucrătoare prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din regulament?

Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 se opune faptului ca funcționarii vamali belgieni să furnizeze informații, obținute în cadrul aplicării regulamentului, în afara canalelor prevăzute în regulament — în speță, instanța are în vedere, între altele, articolul 9 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (3) primul paragraf din regulament — de exemplu în cadrul unei audieri de martori sau a unei depuneri de înscrisuri solicitate de instanțele belgiene?

Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 se opune faptului ca informațiile obținute în urma aplicării articolelor 4 alineatul (2) (a se vedea cea de-a doua întrebare) și 9 alineatele (2) și (3), altele decât cele vizate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul menționat, sau informațiile obținute în urma realizării unei audieri de martori sau a unei depuneri de înscrisuri solicitate de instanțele belgiene (a se vedea cea de-a treia întrebare) să fie utilizate în cadrul unei proceduri ce nu servește la constatarea contrafacerii mărfurilor, cum ar fi în cadrul unei proceduri de combatere a importurilor paralele?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei din 21 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (JO L 328, p. 16).

(2) JO L 196, 2.8.2003, p. 7.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/11

Recurs introdus la 6 martie 2007 de Raiffeisen Zentralbank Österreich AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-259/02

(Cauza C-133/07 P)

(2007/C 117/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (reprezentanți: S. Völcker și G. Terhorst, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T/264/02 și T-271/02 (1), în măsura în care respinge acțiunea RZB;

—	anularea articolului 3 din Decizia Comisiei din 11 iunie 2002 [C(2002)2091 final], în măsura în care se referă la RZB;

—	în subsidiar, reducerea amenzii aplicate RZB, stabilită în articolul 3 din decizia atacată, ce este lăsată la libera apreciere a Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acceptarea faptului că, din simpla extindere a reuniunilor bancare pe teritoriul unui stat membru, Comisia poate să tragă concluzia privind posibilitatea afectării comerțului interstatal, Tribunalul a încălcat articolul 81 alineatul (1) CE.

Tribunalul a calificat, printr-o eroare de drept, reuniunile bancare ca fiind „o încălcare deosebit de gravă ”în sensul liniilor directoare privind amenzile. Acesta a utilizat în mod greșit criteriile menționate în liniile directoare privind gravitatea încălcării (natura încălcării, efectele concrete pe piață, mărimea pieței geografice relevante), nu a luat în considerare selectivitatea măsurilor represive ale Comisiei și în final nu a efectuat analiza integrală, solicitată de el însuși, a tuturor aspectelor exprimate.

Tribunalul i-a atribuit RZB, printr-o eroare de drept, părțile de piață ale întregului sector Raiffeisen. În mod nejustificat, acesta și-a limitat examinarea numai la „evidentele ”tratamente inegale față de celelalte bănci. Acestuia i-a lipsit baza juridică necesară pentru o atribuire completă.

Tribunalul a evaluat, printr-o eroare de drept, cooperarea RZB. Acesta a aplicat criteriul „valorii adăugate semnificative ”prin încălcarea principiului neretroactivității, nu a luat în considerare caracterul voluntar al diverselor contribuții din partea RZB în vederea cooperării, a procedat în mod neîntemeiat la o inversare a sarcinii probei cu privire la valoarea colaborării, a refuzat în mod inadmisibil enunțarea comună a faptelor ca formă improprie a cooperării și nu a recunoscut, în mod greșit, acceptarea de către RZB a scopurilor anticoncurențiale ale acordului, ca o contribuție în vederea cooperării.

(1) JO C 331, p. 29.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/12

Recurs introdus la 6 martie 2007 de Bank Austria Creditanstalt AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-260/02

(Cauza C-135/07 P)

(2007/C 117/19)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Bank Austria Creditanstalt AG (reprezentanți: Dres. C. Zschocke și J. Beninca, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	anularea totală sau parțială a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T/264/02 și T-271/02 (1) cu privire la cauza T-260/02;

—	anularea deciziei Comisiei din 11 iunie 2002 în cauza COMP/36.571, în măsura în care se referă la BA-CA;

—	în subsidiar, reducerea corespunzătoare a amenzii aplicate BA-CA prin decizia contestată a Comisiei și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin recursul său, recurenta solicită anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 14 decembrie 2006. Recurenta invocă critici numeroase privind lipsa de motivare, erori de drept și vicii de procedură.

Recurenta critică faptul că hotărârea atacată a confirmat într-un mod neclar opinia Comisiei potrivit căreia reuniunile bancare ar fi avut efecte economice negative. În opinia recurentei, hotărârea atacată încalcă principiile procedurii administrării probelor, prin aceea că înțelege greșit condițiile expertizei economice pentru dovedirea inexistenței efectelor economice. În baza expertizei prezentate, efectele economice nu ar fi putut fi avute în vedere la stabilirea amenzii.

Recurenta critică hotărârea atacată, întrucât a ignorat cerințele instanțelor europene privind necesitatea unei reduceri a amenzii pe baza circumstanțelor atenuante pentru reducerea amenzii. Din cauza acestei erori de drept, hotărârea atacată nu a corectat eroarea de apreciere a Comisiei, care nu a luat în considerare, în vederea reducerii amenzii, participarea autorităților publice și cunoașterea deplină și dovedită a caracterului public al reuniunilor bancare.

Recurenta critică, în al treilea său motiv de recurs, lipsa motivării, încălcarea principiului egalității de tratament, precum și alte erori de drept și vicii de procedură ale hotărârii atacate în legătură cu evaluarea de către Comisie a contribuției sale în vederea cooperării.

Recurenta a colaborat de la început cu Comisia pentru stabilirea situației de fapt. În special, aceasta a prezentat o expunere completă privind reuniunile bancare într-un stadiu inițial al procedurii, precum și o documentație vastă, pe care nu ar fi fost obligată să le prezinte, iar acestea, potrivit constatărilor Tribunalului privind situația de fapt, ar fi fost utilizate de Comisie în decizia în litigiu. În plus, recurenta a prezentat, prin răspunsul său la comunicarea obiecțiilor, o expunere a situației de fapt care, potrivit constatărilor din cadrul hotărârii atacate, ar fi putut fi utilizată în mod asemănător de Comisie în decizia în litigiu.

Ca și decizia în litigiu, hotărârea atacată nu a acordat nicio reducere a amenzii pentru cooperarea deplină, utilă și dovedită a recurentei. Aceasta constituie o aplicare greșită a Comunicării cu privire la cooperare, ceea ce ar încălca principiul egalității de tratament și principiul încrederii legitime. În plus, prin considerațiile proprii privind cuantumul amenzii stabilite în sarcina recurentei, față de care reclamanta nu a putut să ia poziție mai înainte, hotărârea atacată a încălcat principiul contradictorialității.

(1) JO C 331, p. 29.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/13

Acțiune introdusă la 7 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-136/07)

(2007/C 117/20)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și R. Vidal Puig, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că Regatul Spaniei nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul Directivei 89/48/CEE (1) a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani și al Directivei 92/51/CEE (2) a Consiliului din 18 iunie 1992 privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE, în ceea ce privește accesul la profesia de controlor de trafic aerian;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva 89/48/CEE este aplicabilă în ceea ce privește accesul și exercitarea profesiei de controlor de trafic aerian în Spania, întrucât:

—	ansamblul diplomelor, licențelor și atestatelor necesare pentru exercitarea profesiei de „controlor de trafic aerian ”în Spania reprezintă o „diplomă ”în sensul Directivei 89/48/CEE;

—	profesia de controlor de trafic aerian este o „profesie reglementată ”în Spania în sensul Directivei 89/48/CEE.

2)	Cu toate acestea, Regatul Spaniei nu a adoptat măsurile necesare pentru transpunerea Directivei 89/48/CEE, în ceea ce privește profesia de controlor de trafic aerian.

Comisia consideră că Regatul Spaniei nu a îndeplinit nici obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/51/CEE, întrucât:

—	Directiva 92/51/CEE este aplicabilă profesiei de controlor de trafic aerian și

—	Regatul Spaniei nu a adoptat măsurile necesare pentru transpunerea Directivei 92/51/CEE în ceea ce privește profesia de controlor de trafic aerian.

Directiva 2006/23/CE (3) a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind licența comunitară de controlor de trafic aerian stabiliște un sistem de recunoaștere reciprocă a licențelor de controlor de trafic aerian acordate în conformitate cu directiva menționată. Totuși, termenul acordat statelor membre pentru a se conforma directivei menționate nu expiră până la 17 mai 2008. În consecință, până la această dată Directiva 89/48/CEE și Directiva 92/51/CEE continuă să fie aplicabile în ceea ce privește accesul și exercitarea profesiei de controlor de trafic aerian în Spania.

(1) JO L 19, p. 16.

(2) JO L 209, p. 25.

(3) JO L 114, p. 22.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/13

Recurs introdus la 8 martie 2007 de Österreichische Volksbanken-AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-271/02

(Cauza C-137/07 P)

(2007/C 117/21)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Österreichische Volksbanken-AG (reprezentanți: A. Ablasser-Neuhuber, R. Bierwagen și F. Neumayr, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

anularea punctelor 2 și 4 din hotărârea de primă instanță din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T/264/02 și T-271/02 (1) și

anularea, potrivit capetelelor de cerere 1 și 3 din cererea recurentei, a Deciziei Comisiei 2004/138/CE din 11 iunie 2002 în procedura referitoare la înțelegeri COMP/36.571/D-1 ce constituie obiectul cauzei, în măsura în care se referă la recurentă, iar în subsidiar reducerea amenzii aplicate, potrivit capătului de cerere 3, sau

b.	în subsidiar, în ultimul rând, în cazul în care cauza nu se finalizează printr-o hotărâre, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță, în vederea unei noi examinări și pronunțării unei hotărâri;

2.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, în cazul trimiterii cauzei la Tribunalul de Primă Instanță, amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta își întemeiază recursul împotriva hotărârii menționate a Tribunalului după cum urmează.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea, în prezenta cauză, a criteriului aptitudinii acordurilor între întreprinderi, respectiv a comportamentului acestora, de a afecta comerțul între statele membre. În mod greșit, prin hotărârea sa, acesta a acordat un caracter relativ semnificației criteriului efectului de împărțire a pieței: nu rezultă cu claritate care sunt temeiurile pentru care Tribunalul nu dorește să atribuie criteriului efectului de împărțire a pieței cel puțin valoarea unui indiciu puternic cu privire la existența unei afectări a comerțului între state. În continuare, este criticat faptul că Tribunalul a realizat o examinare generală a efectului transfrontalier al reuniunilor, în loc să analizeze separat fiecare reuniune a „rețelei Lombard ”cu privire la efectele lor posibile asupra comerțului între statele membre. Extinderea interpretării articolului 81 alineatul (1) CE, potrivit căruia o înțelegere care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru ar putea, prin natura sa, să ducă la împărțirea pieței și afectarea comerțului intracomunitar, respectiv că, în orice caz, există o puternică prezumție în acest sens, nu este compatibilă cu ratio legis a acestei dispoziții de drept comunitar.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a aplicat condițiile dezvoltate de Comisie și prin jurisprudență privind atribuirea cifrei de afaceri la atribuirea către instituția centrală a cotei de piață a băncilor descentralizate. Astfel, acesta nu a luat nici în considerare faptul că, în prezenta cauză, atât atribuirea cifrei de afaceri, cât și atribuirea cotei de piață, se referă la aceeași problemă de fond, respectiv determinarea amenzii admisibile. Nu rezultă niciun motiv pentru care problemele identice referitoare la atribuirea cifrei de afaceri și atribuirea cotei de piață ar trebui să fie apreciate pa baza unor criterii diferite. Cu toate acestea, chiar atunci când se presupune că se poate efectua atribuirea către instituția centrală a cotei de piață a băncilor descentralizate în baza unui alt criteriu decât cel aplicat pentru atribuirea cifrei de afaceri, criteriul concret ales de Tribunal este eronat și nelegal.

Tribunalul a refuzat criticile recurentei cu privire la neacceptarea nejustificată a circumstanțelor atenuante. În special, prin aprecierea sa în drept, acesta nu a luat în considerare în mod suficient faptul că recurentei i-ar fi revenit un rol secundar în cadrul înțelegerii generale, astfel încât, în cazul său, nu ar fi fost necesare verificările efectuate în mod coercitiv, deoarece aceasta ar fi cooperat cu Comisia în mod voluntar. Recurenta are o cotă de piață foarte scăzută, nu a fost invitată la cercul restrâns al celorlalte bănci și, în mod evident, a luat parte la mai puține întâlniri. Aceste aspecte în discuție, prezentate de către recurentă, privind acceptarea circumstanțelor atenuante, nu au fost deloc luate în considerare. Nici Comisia și nici Tribunalul nu și-au îndeplinit obligația să analizeze circumstanțele invocate și să le aprecieze fără a săvârși o eroare de drept.

(1) JO C 331, p. 29.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/14

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van beroep te Antwerpen (Belgia) la 9 martie 2007 — Statul belgian/N.V. Cobelfret

(Cauza C-138/07)

(2007/C 117/22)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Statul belgian

Pârâtă: N.V. Cobelfret

Întrebarea preliminară

O dispoziție precum reglementarea belgiană privind veniturile impozitate definitiv, în temeiul căreia, într-o primă etapă, dividendele în discuție sunt incluse în baza impozabilă a societății-mamă și, într-o etapă ulterioară, valoarea dividendelor încasate potrivit articolului 205 alineatul (2) din W.I.B. este dedusă din baza impozabilă a societății-mamă (în cuantum de 95 %) doar în măsura în care societatea-mamă are profituri impozabile, este compatibilă cu articolul 4 din Directiva 90/435/CEE (1) a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre, încât o asemenea limitare a deducerii veniturilor impozitate definitiv are drept consecință că, într-o perioadă de impunere ulterioară, o societate-mamă trebuie să plătească impozite pentru dividendele încasate în cazul în care nu are profituri impozabile sau are profituri impozabile insuficiente în cursul perioadei impozabile în care au fost încasate dividendele sau cel puțin atunci când pierderile fiscale înregistrate în cursul perioadei impozabile sunt utilizate în mod incorect și, prin urmare, acestea nu mai sunt transferabile până la valoarea dividendelor încasate care, în absența pierderilor fiscale, ar fi fost oricum exceptate de la plata impozitului, în cuantum de până la 95 %?

(1) JO L 225, p. 6.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/15

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 12 martie 2007 — Hecht-Pharma GmbH/Staatliches Gewerbeaufsichtsamt Lüneburg

(Cauza C-140/07)

(2007/C 117/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Hecht-Pharma GmbH

Pârât: Staatliches Gewerbeaufsichtsamt Lüneburg

Intervenientă: reprezentanta intereselor federale de pe lângă Bundesverwaltungsgericht

Întrebările preliminare

Regula prevăzută în caz de îndoială în articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (1), așa cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 31 martie 2004 (2), poate fi interpretată în sensul că Directiva 2001/83/CE poate fi aplicată la un produs care poate, eventual, să fie calificat drept medicament, dar căruia nu i-a fost constatată în mod pozitiv calitatea de medicament? Ce nivel de probabilitate și, în aceeași măsură, ce nivel de explicații practice sunt necesare în speță pentru a justifica aplicarea Directivei 2001/83/CE?

Un produs, ce nu este un medicament prezentat ca atare, poate fi considerat drept medicament funcțional în sensul articolului 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE, întrucât conține un component care, într-o anumită doză, poate cauza modificări fiziologice, deși doza acestui component din produsul respectiv — în condiții normale de utilizare — nu este atât de puternică? Această întrebare se încadrează la caracteristica „efectului farmacologic ”sau la caracteristica „influențării funcțiilor fiziologice umane”?

În urma revizuirii definiției medicamentelor prin Directiva 2004/27/CE, în jurisprudența Curții de Justiție, pe lângă proprietățile farmacologice, pentru calificarea unui produs drept medicament mai joacă încă un rol caracteristicile declarate drept relevante „modalitățile de utilizare, amploarea difuzării sale, cunoașterea sa de către consumatori, și riscurile pe care le poate determina utilizarea sa ”(hotărârea din 9 iunie 2005 — Cauza C-211/03 — Recueil I-5141, 5217, punctul 51)?

(1) JO L 311, p. 67.

(2) JO L 136, p. 34.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/15

Acțiune introdusă la data de 9 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-141/07)

(2007/C 117/24)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: B. Schima, agent)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

încălcarea, de către Republica Federală Germania, a obligațiilor prevăzute în articolele 28 CE și 30 CE, întrucât § 14 alineatele (5) și (6) din Apothekengesetz (legea farmaciilor) prevede cerințe cumulative într-un contract de aprovizionare cu medicamente, al căror efect este imposibilitatea practică, pentru farmacii din alte state membre, de a aproviziona în mod regulat cu medicamente un spital;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motive și argumente principale

Articolul 28 CE interzice toate restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent între statele membre. Orice reglementare comercială a statelor membre, susceptibilă să împiedice comerțul intracomunitar în mod direct sau indirect, actual sau potențial, este considerată drept o măsură cu efect echivalent celui al unei restricții cantitative la import. Împrejurarea că, în stadiul actual al dreptului comunitar, reglementările privind distribuția de medicamente sunt armonizate numai în unele domenii limitate, nu exonerează statele membre de obligația de a respecta dispozițiile privind libera circulație a mărfurilor.

Potrivit paragrafului 14 din Apothekengesetz (legea germană a farmaciilor), spitalele germane au posibilitatea ca, în locul înființării unei farmacii proprii a spitalului, să recurgă la aprovizionarea cu medicamente de către o farmacie din afara acestuia. Totuși, în cadrul acestei dispoziții sunt prevăzute două cerințe cumulative, al căror efect este imposibilitatea practică, pentru farmacii din alte state membre, de a aproviziona în mod regulat cu medicamente un spital, deoarece anumite obligații contractuale ar putea fi îndeplinite numai de acele farmacii care sunt situate în apropierea spitalului ce trebuie aprovizionat.

Potrivit jurisprudenței Curții, dispozițiile naționale ce restricționează sau interzic modalitățile determinate de vânzare nu intră sub incidența articolului 28 CE, dacă sunt îndeplinite două condiții: în primul rând, dispozițiile respective trebuie să se aplice tuturor operatorilor naționali ce își desfășoară activitatea pe teritoriul național și, în al doilea rând, acestea trebuie să afecteze în același mod, în drept și în fapt, vânzarea atât a produselor interne, cât și a produselor din alte state membre. În cazul de față însă, numai prima condiție este îndeplinită, întrucât produsele interne și externe nu sunt afectate în același mod, în drept și în fapt, de cerința legislativă ca toate obligațiile contractuale să fie executate de către un singur furnizor. Prin această reglementare, accesul pe piață al mărfurilor din alte state membre este mai puternic restricționat decât cel al produselor interne. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, nu are importanță dacă farmaciile germane care nu se situează în apropierea spitalului se confruntă cu aceeași problemă. Într-adevăr, o măsură națională poate fi calificată drept o restricționare a comerțului între statele membre atunci când aceasta nu favorizează toate produsele interne și, de asemenea, atunci când defavorizează nu numai produsele importate, ci și pe cele interne.

Restricțiile în calea circulației intracomunitare a mărfurilor pot fi justificate de motive imperative de interes public, referitoare în special la condițiile privind siguranța publică și protecția sănătății publice. Reglementările naționale în discuție trebuie să fie adecvate, necesare și proporționale cu scopul urmărit. În cazul de față nu este însă necesară îndeplinirea cumulativă, prescrisă de lege, a tuturor obligațiilor contractuale pe motivul protecției sănătății publice. Dimpotrivă, ar trebui să fie posibil ca și o farmacie situată la o distanță mai mare de spitalul aprovizionat și, de asemenea, într-un alt stat membru, să își asume obligația furnizării de medicamente cu regularitate.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/16

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 13 martie 2007 — Firma A.O.B. Reuter & Co./Hauptzollamt Hamburg-Jonas

(Cauza C-143/07)

(2007/C 117/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Firma A.O.B. Reuter & Co.

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Întrebarea preliminară

Sunt sancționate exclusiv informațiile false furnizate de către exportator în declarația de export conform articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 (1) sau obiectul sancțiunii este reprezentat numai de nerespectarea condițiilor materiale ale dreptului la restituire?

(1) JO L 351, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/16

Recurs introdus la 13 martie 2007 de către K-Swiss, Inc. împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (camera a treia) pronunțate la 14 decembrie 2006 în cauza T-14/06, K-Swiss, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-144/07 P)

(2007/C 117/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: K-Swiss, Inc. (reprezentată de: H.E. Hübner, Advocate)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea ordonanței Tribunalului de Primă Instanță;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat Normele 61, 62 și 68 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară atunci când a respins ca tardivă acțiunea sa (1).

(1) JO 1995 L 303, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/17

Acțiune introdusă la 15 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-150/07)

(2007/C 117/27)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Wilms și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2, 6 alineatul (2), 9, 10 și 11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 (1) întrucât a refuzat să plătească Comisiei dobânzi de întârziere datorate pentru plata cu întârziere a resurselor proprii în cadrul regimului ATA și întrucât nu și-a modificat practica națională în materie de înregistrare în contabilitate a resurselor proprii în cadrul regimului menționat.

—	Obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

La 21 februarie 1992, dată la care a avut loc stabilirea din oficiu a taxelor vamale în cauză, aceste sume nu fuseseră contestate în mod formal nici de debitor, nici de către asociația garant, plata acestor taxe fiind garantată în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenția ATA. În consecință, erau îndeplinite condițiile pentru înregistrarea în contabilitate A a sumelor constatate.

Sumele în cauză ar fi trebuit înregistrate în contabilitate A și puse la dispoziția bugetului comunitar potrivit prevederilor Regulamentului nr. 1552/89. Întrucât autoritățile portugheze au înregistrat cu întârziere aceste sume în contul la care se referă articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1552/89, sunt datorate dobânzi de întârziere calculate potrivit articolului 11 din acest regulament și, începând cu 31 mai 2000, în temeiul articolului 11 din Regulamentul 1150/2000 (2). Totodată, autoritățile portugheze ar fi trebuit să își adapteze practica națională la normele comunitare cu privire la toate cazurile similare care se pot produce în cadrul regimului definit de Convenția ATA.

(1) Regulamentul (CEE Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităţilor (JO L 155, p. 1).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/17

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 19 martie 2007 — Theologos-Grigorios Chatzithanasis/Ypourgos Ygeias kai Koinonikis Allilengys și Organismos Epangelmatikis Ekpaidefsis kai Katartisis (OEEK)

(Cauza C-151/07)

(2007/C 117/28)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Theologos-Grigorios Chatzithanasis

Pârâți: Ypourgos Ygeias kai Koinonikis Allilengis și Organismos Epangelmatikis Ekpaidefsis kai Katartisis (OEEK)

Întrebarea preliminară

„Când resortisantul unui stat membru, bazându-se pe un titlu care intră ca atare în sfera de aplicare a Directivei 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE (JO L 209), solicită autorităților competente ale statului membru gazdă să-i permită accesul la o profesie reglementată în acest stat sau să o exercite, sunt îndreptățite aceste autorități, conform articolelor 1, 2, 3 și 4 din Directiva 92/51, interpretate în lumina articolelor 149 și 150 din Tratatul de instituire a Comunității europene, să respingă solicitarea persoanei interesate (excluzând astfel în mod absolut faptul că aceasta poate avea acces la o astfel de profesie sau că o poate exercita în statul membru gazdă), pe unicul motiv că respectivul titlu a fost eliberat de către autoritatea statului membru de origine, dar în urma unor studii efectuate în cea mai mare parte în statul membru gazdă și la o instituție care, deși își desfăsoară activitatea în mod liber în statul membru gazdă, nu este recunoscută în acest stat ca o instituție de învățământ în temeiul unei prevederi generale din legislația acestui stat?”

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/18

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 22 martie 2007 — Jacqueline Förster/IB-Groep

(Cauza C-158/07)

(2007/C 117/29)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Jacqueline Förster

Pârât: IB-Groep

Întrebările preliminare

1.	Articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1251/70 (1) se aplică și persoanelor aflate la studii, care au venit în Țările de Jos, în principal, la studiu și care, inițial, au exercitat în mică măsură, pe lângă studiu, activități profesionale, pe care însă le-au finalizat între timp?

2.	Se opune Directiva 93/96 (2) ca persoanele aflate la studii menționate în cuprinsul primei întrebări să solicite finanțarea integrală a studiului, prin invocarea articolului 12 CE?

Regula potrivit căreia cetățenii Uniunii care nu exercită activități economice pot să invoce articolul 12 CE numai atunci când s-au aflat o perioadă determinată în mod legal pe teritoriul statului gazdă sau atunci când au fost în posesia unui permis de ședere, este valabilă și pentru alocația de studiu pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere?

b)	În caz afirmativ, în această perioadă, este admisibilă impunerea unei anumite durate de ședere, cerință impusă exclusiv persoanelor care au altă cetățenie decât cea a statului gazdă?

c)	În caz afirmativ, este conformă cu articolul 12 CE solicitarea unei șederi de cinci ani?

d)	În caz negativ, ce durată de ședere poate fi solicitată?

4.	Într-un caz individual, o ședere legală mai scurtă este suficientă, atunci când alți factori decât durata de ședere indică un grad considerabil de integrare în societatea statului membru gazdă?

Dacă persoanele vizate pot invoca, în temeiul unei hotărâri a Curții de Justiție cu efect retroactiv, mai multe drepturi care decurg din articolul 12 CE decât se admitea inițial, se poate solicita, pentru perioade anterioare, îndeplinirea unor condiții aferente justificate, dacă aceste condiții au fost aduse la cunoștință la scurtă vreme după pronunțarea hotărârii?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1251/70 al Comisiei din 29 iunie 1970 privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă (JO L 142, p. 24).

(2) Directiva 93/96/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind dreptul de şedere a persoanelor aflate la studii (JO L 317, p. 59).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/18

Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-159/07)

(2007/C 117/30)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Simonsson și P. Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin neadoptarea actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/23/CE (1) a Comisiei din 8 martie 2005 de modificare a Directivei 2001/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul minim de formare a navigatorilor și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Portugheză nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 29 septembrie 2005.

(1) JO L 62, p. 14.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/19

Acțiune introdusă la 29 martie 2007 — Regatul Spaniei/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-167/07)

(2007/C 117/31)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

anularea Regulamentului (CE) nr. 41/2007 (1) al Consiliului din 21 decembrie 2006 de stabilire pentru anul 2007 a posibilităților de pescuit și a condițiilor asociate pentru anumite stocuri de pești și pentru anumite grupuri de stocuri de pești, aplicabile în apele comunitare, și, pentru navele comunitare, în apele în care se impun limite de captură, în măsura în care acesta nu atribuie flotei spaniole cote specifice în apele comunitare din Marea Nordului și

—	obligarea Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1) Încălcarea principiului nediscriminării

Regatul Spaniei susține că, în măsura în care Regulamentul atacat nu atribuie Spaniei cote în apele comunitare din Marea Nordului, acesta încalcă principiul nediscriminării, întrucât, după expirarea perioadei tranzitorii prevăzute de Actul de aderare, tuturor celorlalte state membre li se recunoaște dreptul de acces la această apă ca și la resursele sale, în timp ce, Regatului Spaniei, nu îi este recunoscut decât dreptul de acces la aceste ape.

2) Interpretarea greșită a Actului de aderare al Spaniei

În reglementarea perioadei tranzitorii acordate Spaniei în materie de pescuit, Actul de aderare nu distinge între accesul la ape și accesul la resursele conținute de acestea. În plus, prevederile Actului de aderare trebuie să fie interpretate în concordanță cu contextul și finalitatea acestuia.

3) Încălcarea articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul 2371/2002 (2):

Norma sus-menționată este încălcată prin neatribuirea în favoarea Spaniei a cotelor ce constituie noi posibilități de pescuit și care au fost distribuite pentru întâia oară ulterior expirării perioadei tranzitorii prevăzute de Actul de aderare.

(1) JO 2007 L 15, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO L 358, p. 59).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/19

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de grande instance de Nanterre (Franța) la 2 aprilie 2007 — 1. S.A. SAFBA/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 2. S.A. Sucreries et Raffineries d'Erstein/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 3. SA Sucreries & Distilleries de Souppes — Ouvré Fils/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 4. SA Sucrerie de Bourgogne/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 5. Sucrerie Bourdon/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 6. S.A. des Sucreries du Marquenterre/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 7. Cristal Union/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 8. S.A. Lesaffre Frères/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 9. Société Vermendoise Industries/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 10. S.A. Sucreries de Toury et Usines annexes/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers

(Cauza C-175/07 - Cauza C-176/07 - Cauza C-177/07 - Cauza C-178/07 - Cauza C-179/07 - Cauza C-180/07 - Cauza C-181/07 - Cauza C-182/07 - Cauza C-183/07 - Cauza C-184/07)

(2007/C 117/32)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Nanterre.

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: S.A. SAFBA (C-175/07), S.A. Sucreries et Raffineries d'Erstein (C-176/07), SA Sucreries & Distilleries de Souppes — Ouvré Fils (C-177/07), SA Sucrerie de Bourgogne (C-178/07), Sucrerie Bourdon (C-179/07), S.A. des Sucreries du Marquenterre (C-180/07), Cristal Union (C-181/07), S.A. Lesaffre Frères (C-182/07), Société Vermendoise Industries (C-183/07), S.A. Sucreries de Toury et Usines annexes (C-184/07).

Pârâți: Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers.

Întrebările preliminare

Având în vedere prevederile articolului 15 din Regulamentul nr. 1260/2001 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1) și principiile proporționalității și nediscriminării, este valabil Regulamentul nr. 314/2002 al Comisiei Europene (2), în măsura în care acesta nu prevede, la calculul cotizației la producție, excluderea din cadrul nevoilor de finanțare a cantităților de zahăr conținute de produsele transformate, cantități exportate fără a beneficia de restituirea la export?

În eventualitatea unui răspuns negativ la această întrebare:

Având în vedere Regulamentul nr. 314/2002 al Comisiei Europene, prevederile articolului 15 din Regulamentul nr. 1260/2001 al Consiliului și principiul proporționalității, este valabil Regulamentul nr. 1686/2005 (3) în ceea ce privește fixarea unei cotizații la producția de zahăr, calculată plecând de la o „pierdere medie ”pe tona exportată, care nu ține cont de cantitățile exportate fără restituire, în timp ce aceleași cantități sunt incluse în totalul reținut pentru evaluarea pierderii globale care trebuie finanțată?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului (JO L 178, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 314/2002 al Comisiei din 20 februarie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului cotelor în sectorul zahărului (JO L 50, p. 40).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1686/2005 al Comisiei din 14 octombrie 2005 de stabilire a cotizaţiilor la producţie pentru anul de comercializare 2004/2005, precum și a coeficientului cotizaţiei suplimentare în sectorul zahărului (JO L 271, p. 12).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/20

Acțiune introdusă la 3 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-192/07)

(2007/C 117/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și W. Bogensberger)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (1), sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora către Comisie, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2003/86/CE a expirat la data de 3 octombrie 2005.

(1) JO L 251, p. 12.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/20

Acțiune introdusă la 12 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-199/07)

(2007/C 117/34)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și D. Kukovec)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, introducând de facto un criteriu suplimentar de excludere automată, pe lângă cele care sunt prevăzute expres de articolul 31 alineatul (2) din Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (1), în defavoarea birourilor străine de studii, și omițând să facă distincția, în cadrul procedurii contestate, între criteriile de selecție calitativă și criteriile de atribuire, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legislației comunitare privind achizițiile publice și, mai ales, în temeiul articolelor 4 alineatul (2), 31 alineatele (1) și (2) și 34 alineatul (1) litera (a) din Directiva 93/38/CEE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, precum și în temeiul principiului recunoașterii reciproce a diplomelor prevăzut de dreptul comunitar privind achizițiile publice și al articolelor 12 CE și 49 CE;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia a primit o plângere referitoare la ilegalități în cadrul unui anunț de participare al societății ERGA OSE AE din 2003 având ca obiect „studii privind lucrări de construcții și electromecanice și instalații — primă fază a complexului de stațiuni din câmpia Thrias”.

Comisia consideră că, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție, condiția de participare a birourilor de studii la procedură, care prevede clasificarea acestora, conform sistemului grec, în clase și mai precis în clase „invitate”, introduce de fapt un motiv suplimentar de excludere, pe lângă cele expres menționate la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 93/38/CEE și constituie, în anumite cazuri, o discriminare față de birourile străine de studii, încălcând articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/38/CEE.

Comisia consideră de asemenea că această condiție din anunțul de participare sus-menționat încalcă principiul recunoașterii reciproce a diplomelor sau a altor calificări formale, precum și articolele 12 CE și 49 CE.

Mai mult, Comisia consideră că anunțul de participare contestat nu distinge fazele de selecție și de atribuire și confundă criteriile de selecție cu criteriile de atribuire, încălcând articolele 31 și 34 din Directiva 93/38/CE.

În sfârșit, Comisia consideră că abrogarea legii existente, invocată de către autoritățile elene nu a înlăturat încălcarea imputată, în măsura în care este vorba de o aplicare eronată de către autoritățile elene a dispozițiilor comunitare în materie și nu de o transpunere incompletă a acestora în dreptul grec.

În consecință, Comisia consideră că Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 alineatul (2), 31 alineatele (1) și (2) și 34 alineatul (1) litera (a) din Directiva 93/38/CEE, precum și în temeiul principiului recunoașterii reciproce a diplomelor și al articolelor 12 CE și 49 CE.

(1) JO L 199, 9.8.1993, pp. 84-138.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/22

Acțiune introdusă la 12 martie 2007 — Hamdi/Consiliu

(Cauza T-75/07)

(2007/C 117/35)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Ahmed Hamdi (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: M.J.G. Uiterwaal, advocaat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	constatarea faptului că, în ceea ce îl privește pe reclamant, Poziția comună 2002/402/PESC (JO 2001 L 344, p. 93) a fost utilizată în mod nejustificat drept fundament al Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 (JO 2001, L 344, p. 70), astfel încât regulamentul nu este obligatoriu pentru reclamant;

—	cu titlu subsidiar, constatarea faptului că acest regulament nu trebuie să fie aplicat reclamantului;

—	cu titlu subsidiar, anularea Deciziei 2006/1008/CE din 21 decembrie 2006 (JO L 379, p. 123);

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, după ce instanța națională a considerat drept dovedit faptul că reclamantul făcea partea dintr-o organizație teroristă, Hofstadgroep. Reclamantul a atacat această hotărâre.

Prin Decizia 2006/1008/CE (1) Consiliul l-a adăugat pe reclamant pe lista persoanelor și entităților cărora li se aplică Regulamentul nr. 2580/2001 (2).

În susținerea acțiunii sale, reclamantul precizează că atât decizia cât și regulamentul în litigiu au fost adoptate cu încălcarea unor reguli de formă substanțiale și, în special, că nu au fost suficient motivate. În ceea ce privește regulamentul, reclamantul adaugă faptul că nu a fost motivat de către Consiliu de ce acesta era necesar în cadrul pieței comune. În ceea ce privește decizia, reclamantul susține că nu este motivat de ce Consiliul a estimat că trebuie să aplice Regulamentul nr. 2580/2001 față de reclamant.

De altfel, reclamantul susține că nu există temei juridic pentru decizia în litigiu. Într-adevăr, regulamentul ar fi contrar Tratatului CE în măsura în care regulamentul este aplicat reclamantului. El adaugă faptul că regulamentul atacat nu servește la executarea obligațiilor care decurg dintr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Mai mult, nu există nicio legătură între reclamant și țări terțe sau cu alte aspecte ale politicii externe și de securitate comune, astfel încât cel de-al doilea pilon nu este aplicabil cazului reclamantului.

În această privință, reclamantul adaugă faptul că articolul 308 CE nu constituie un temei juridic pentru că nu există nicio legătură cu realizarea pieței comune. În plus, regulamentul atacat nu permite realizarea niciunuia dintre obiectivele Uniunii, astfel încât nici articolul 60 coroborat cu articolele 301 CE și 308 CE nu constituie un temei juridic suficient.

În final, reclamantul afirmă că decizia atacată aduce atingere drepturilor sale fundamentale și în special dreptului la folosirea netulburată a proprietății sale și dreptului său la o viață privată netulburată, așa cum rezultă acestea din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

(1) Decizia 2006/1008/CE a Consiliului din 21 decembrie 2006, de punere în aplicare a articolului 2, alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 379, p. 123).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/22

Acțiune introdusă la 12 martie 2007 — El Fatmi/Consiliu

(Cauza T-76/07)

(2007/C 117/36)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Nouriddin El Fatmi (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: M.J.G. Uiterwaal, advocaat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	constatarea faptului că, în ceea ce îl privește pe reclamant, Poziția comună 2002/402/PESC (JO 2001 L 344, p. 93) a fost utilizată în mod nejustificat drept fundament al Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 (JO 2001, L 344, p. 70), astfel încât regulamentul nu este obligatoriu pentru reclamant;

—	cu titlu subsidiar, constatarea faptului că acest regulament nu trebuie să fie aplicat reclamantului;

—	cu titlu subsidiar, anularea Deciziei 2006/1008/CE din 21 decembrie 2006 (JO L 379, p. 123);

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente invocate de reclamant sunt aceleași cu cele din cauza T-75/07, Hamdi/Consiliu, cu excepția ultimului motiv, pe care reclamantul nu se mai întemeiază în prezenta cauză.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/23

Acțiune introdusă la 14 martie 2007 — K.G. Holding (în faliment)/Comisie

(Cauza T-81/07)

(2007/C 117/37)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Jan Rudolf Maas, în calitate de lichidator al K.G. Holding N.V. (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: Gerard van der Wal și Timothy Boesman, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei Comisiei din 19 iulie 2006 în cauza C-30/2005;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul contestă Decizia 2006/939/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 privind schema de ajutor notificată de Țările de Jos în favoarea KG Holding NV (1).

Ajutorul acordat privește un ajutor pentru restructurare, pe care Țările de Jos doreau să îl acorde KG Holding NV, prin transformarea unui împrumut pentru salvare deja acordat și a dobânzii datorate aferente în fonduri proprii. În decizia atacată, Comisia declară ajutorul sub forma unui ajutor pentru restructurare ca fiind incompatibil cu piața comună.

De asemenea, Comisia a decis să solicite Țărilor de Jos ca acea parte a ajutorului care a fost transferată cu titlu de împrumut pentru salvare de la KG Holding NV către filiala sa Kliq BV și care a fost transformată în fonduri proprii să fie recuperată de la KG Holding NV și Kliq NV, și că, în cadrul procedurii de faliment, Țările de Jos, în calitate de creditor, trebuie să înregistreze la lichidator creanța sa împotriva KG Holding NV și/sau Kliq Reïntegratie.

În susținerea acțiune sale, reclamantul arată, în primul rând, că aprecierea Comisiei este eronată, astfel încât decizia atacată este insuficient motivată și încalcă articolul 87 alineatul (1) CE. În special, Comisia a decis în mod nejustificat că, în procedura de faliment, Țările de Jos trebuiau să își înregistreze la lichidator creanța împotriva KG Holding și Kliq Reïntegratie, în valoare de 35,75 milioane euro. În decizia atacată, este neclar dacă, în privința KG Holding, Comisia a concluzionat asupra existenței unui ajutor nelegal în valoare de 35,75 milioane euro, ce trebuia recuperat de Țările de Jos, sau asupra unui ajutor de salvare pe care Comisia l-a autorizat în temeiul punctului 23 litera (d) din Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate (2). În continuare, prin decizia sa din 16 decembrie 2003 (3), Comisia a fost de acord ca această sumă să fie utilizată pentru finanțarea concedierii personalului și pentru preluarea contractelor inutile ale Kliq Reïntegratie, iar apoi Kliq Reïntegratie să fie lichidată.

Apoi, Comisia s-a pronunțat în mod nejustificat asupra plății integrale a acțiunilor pe care KG Holding le deținea la Kliq BV prin compensarea obligației de plată cu creanța deținută de KG Holding împotriva Kliq BV în baza contractului de împrumut. Această poziție nu ar face parte din decizia din 5 august 2005 (4), prin care a fost declanșată procedura. Comisia și-a depășit competențele și a acționat cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului reclamantului la contradictorialitate.

În al treilea rând, Comisia a omis în mod nejustificat să stabilească faptul că pretinsul ajutor ar putea să restrângă concurența și comerțul între statele membre, cel puțin cu privire la acest aspect considerentele Comisiei fiind insuficient motivate.

În al patrulea rând, Comisia a dispus în mod nejustificat că pretinsul ajutor în valoare de 9,25 milioane euro ar trebui recuperat de Țările de Jos de la KG Holding și Kliq BV. De asemenea, Comisia a decis în mod nejustificat că pretinsul ajutor în valoare de 35,75 milioane euro ar trebui recuperat de la KG Holding și/sau de la Kliq Reïntegratie prin înregistrarea acestei creanțe în procedura de faliment. Dat fiind falimentul KG Holding, Kliq Reïntegratie și Kliq BV, recuperarea sumelor pretinsului ajutor ar fi imposibilă pe o durată mai îndelungată și, în orice caz, nu ar avea efect, în sensul că recuperarea prin înregistrarea creanței în procedura de faliment a societăților menționate nu ar fi necesară, ci chiar complet inutilă, în scopul încetării denaturării concurenței.

În al cincilea rând, Comisia s-a pronunțat în mod nejustificat și a făcut o apreciere juridică eronată asupra unei facilități de credit de cont curent de 17 milioane euro, pe care Țările de Jos au acordat-o KG Holding, încă din momentul constituirii acesteia conform dispozițiilor privind ajutorul de stat, și care nu a făcut parte din măsurile examinate în decizia atacată.

În sfârșit, Comisia a decis în mod neîntemeiat că Țările de Jos trebuiau să adopte toate măsurile necesare pentru recuperarea sumei de 9,25 milioane euro, inclusiv dobânda de la data la care fiecare parte din această sumă a fost acordată destinatarului până la data la care suma a fost efectiv recuperată de la KG Holding. Această cerință încalcă dreptul național al falimentului.

(1) JO L 366, p. 40.

(2) JO 1999, C 288, p. 2.

(3) Ajutorul nr. 510/2003 — ajutor pentru salvare pentru Kliq Holding NV (JO 2004, C 33, p. 8).

(4) Ajutorul de stat nr. C 30/2005 (fostul nr. N 78/2004) — ajutor pentru restructurare în favoarea KG Holding NV — invitaţie pentru prezentarea de observaţii în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE (JO 2005, C 280, p. 2).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/24

Acțiune introdusă la 14 martie 2007 — Kliq (în faliment)/Comisie

(Cauza T-82/07)

(2007/C 117/38)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Jan Rudolf Maas și Cornelis van den Bergh, în calitate de lichidatori ai societății cu răspundere limitată Kliq B.V. (Apeldoorn, Țările de Jos) (reprezentanți: Gerard van der Wal și Timothy Boesman, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei Comisiei din 19 iulie 2006 în cauza C-30/2005;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul contestă Decizia 2006/939/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 privind schema de ajutor notificată de Țările de Jos în favoarea KG Holding NV (1).

Ajutorul acordat privește un ajutor pentru restructurare pe care Țările de Jos doreau să îl acorde KG Holding NV, prin transformarea unui împrumut pentru salvare deja acordat și a dobânzii datorate aferente în fonduri proprii. În decizia atacată, Comisia declară ajutorul sub forma unui ajutor pentru restructurare ca fiind incompatibil cu piața comună.

De asemenea, Comisia a decis să solicite Țărilor de Jos ca acea parte a ajutorului care a fost transferată cu titlu de împrumut pentru salvare de la KG Holding NV către filiala sa Kliq BV și care a fost transformată în fonduri proprii să fie recuperată de la KG Holding NV și Kliq BV și că, în cadrul procedurii de faliment, Țările de Jos, în calitate de creditor, trebuie să înregistreze la lichidator creanța sa împotriva KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul arată, în primul rând, că, în mod nejustificat, Comisia s-a pronunțat asupra plății integrale a acțiunilor pe care KG Holding le deținea la Kliq BV prin compensarea obligației de plată cu creanța deținută de KG Holding împotriva Kliq BV în baza contractului de împrumut. Această poziție nu ar face parte din decizia din 5 august 2005 (2), prin care a fost declanșată procedura. Comisia și-a depășit competențele și a acționat cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului reclamantului la contradictorialitate. În al doilea rând, Comisia a stabilit în mod nejustificat ca Kliq BV să fie considerată destinatarul ajutorului de stat în valoare de 9,25 milioane euro. În aprecierea sa, în mod nejustificat, Comisia nu a avut în vedere împrejurarea că „transformarea împrumutului pentru salvare în fonduri proprii”, despre care se vorbește în considerentele (43) și (46) din decizia atacată, nu poate în nici un mod să fie atribuită statului membru Țările de Jos și, de aceea, nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Comisia a săvârșit o eroare în aprecierea faptelor. Decizia atacată este inexactă în drept și/sau în fapt, cel puțin neinteligibilă și/sau inexactă ori insuficient motivată și încalcă articolul 87 alineatul (1) CE și/sau articolul 253 CE.

În al patrulea rând, Comisia a dispus în mod nejustificat că pretinsul ajutor în valoare de 9,25 milioane euro ar trebui recuperat de Țările de Jos de la KG Holding și Kliq BV. Dat fiind falimentul KG Holding, Kliq Reïntegratie și Kliq BV, recuperarea sumelor pretinsului ajutor ar fi imposibilă pe o durată mai îndelungată și, în orice caz, nu ar avea efect, în sensul că recuperarea prin înregistrarea creanței în procedura de faliment a societăților menționate nu ar fi necesară, ci chiar complet inutilă, în scopul încetării denaturării concurenței.

În al cincilea rând, Comisia a decis în mod nejustificat că în suma de recuperat de la KG Holding și Kliq BV se include și dobânda de la data la care fiecare parte din această sumă a fost acordată destinatarului și până la data efectuării acestei rambursări. Această cerere încalcă dreptul național al falimentului.

(1) JO L 366, p. 40.

(2) Ajutorul de stat nr. C 30/2005 (fostul nr. N 78/2004) — ajutor pentru restructurare în favoarea KG Holding NV — invitaţie pentru prezentarea de observaţii în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE (JO 2005, C 280, p. 2).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/25

Acțiune introdusă la 14 martie 2007 — Kliq Reïntegratie (în faliment)/Comisie

(Cauza T-83/07)

(2007/C 117/39)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Dr. Jean Leon Marcel Groenewegen, în calitate de lichidator al societății cu răspundere limitată Kliq Reïntegratie B.V. (Amersfoort, Țările de Jos) (reprezentanți: Gerard van der Wal și Timothy Boesman, advocaten)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei Comisiei din 19 iulie 2005 în cauza C-30/2005;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul contestă Decizia 2006/939/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 privind schema de ajutor notificată de Țările de Jos în favoarea KG Holding NV (1).

De asemenea, Comisia a decis să solicite Țărilor de Jos ca acea parte a ajutorului care a fost transferată cu titlu de împrumut pentru salvare de la KG Holding NV către filiala sa Kliq BV și care a fost transformată în fonduri proprii să fie recuperată de la KG Holding NV și Kliq BV și că, în cadrul procedurii de faliment, Țările de Jos, în calitate de creditor, trebuie să înregistreze la lichidator creanța sa împotriva KG Holding și/sau Kliq Reïntegratie.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul arată, în primul rând, că aprecierea Comisiei este eronată, astfel încât decizia atacată este insuficient motivată și încalcă articolul 87 alineatul (1) CE. În special, Comisia a decis în mod nejustificat că, în procedura de faliment, Țările de Jos trebuiau să își înregistreze la lichidator creanța împotriva KG Holding și Kliq Reïntegratie, în valoare de 35,75 milioane euro.

În aceast context, reclamantul susține că statul olandez nu are nicio creanță împotriva Kliq Reïntegratie. În plus, Kliq Reïntegratie nu este o întreprindere destinatară a ajutorului de stat și nu este prezentată ca atare de Comisie în decizia contestată. De aceea, nu există niciun temei pentru recuperarea ajutorului de către stat de la Kliq Reïntegratie fără aplicarea, în privința Kliq Reïntegratie, a punctului 23 din litera (d) din Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor în aflate în dificultate (2).

De asemenea, este neclar dacă, în privința KG Holding, Comisia a concluzionat asupra existenței unui ajutor nelegal în valoare de 35,75 milioane euro, ce trebuia recuperat de Țările de Jos, sau asupra unui ajutor de salvare pe care Comisia l-a autorizat în temeiul punctului 23 litera (d) din Orientările comunitare privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate (3). În continuare, prin decizia sa din 16 decembrie 2003 (4), Comisia a fost de acord ca această sumă să fie utilizată pentru finanțarea concedierii personalului și pentru preluarea contractelor inutile ale Kliq Reïntegratie, iar apoi Kliq Reïntegratie să fie lichidată.

În al doilea rând, Comisia a omis în mod nejustificat să stabilească faptul că pretinsul ajutor ar putea să restrângă concurența și comerțul între statele membre, cel puțin cu privire la acest aspect considerentele Comisiei fiind insuficient motivate.

În al treilea rând, Comisia a decis în mod nejustificat că pretinsul ajutor în valoare de 35,75 milioane euro ar trebui recuperat de la KG Holding și/sau de la Kliq Reïntegratie prin înregistrarea acestei creanțe în procedura de faliment. Dat fiind falimentul KG Holding, Kliq Reïntegratie și Kliq BV, recuperarea sumelor pretinsului ajutor ar fi imposibilă pe o durată mai îndelungată și, în orice caz, nu ar avea efect, în sensul că recuperarea prin înregistrarea creanței în procedura de faliment a societăților menționate nu ar fi necesară, ci chiar complet inutilă, în scopul încetării denaturării concurenței.

În al patrulea rând, Comisia s-a pronunțat în mod nejustificat și a făcut o apreciere juridică eronată asupra unei facilități de credit de cont curent de 17 milioane euro, pe care Țările de Jos au acordat-o KG Holding, încă din momentul constituirii acesteia conform dispozițiilor privind ajutorul de stat și care nu a făcut parte din măsurile examinate în decizia atacată.

(1) JO L 366.

(2) JO 1999, C 288, p. 2.

(3) JO 1999, C 288, p. 2.

(4) Ajutorul nr. 510/2003 — ajutor pentru salvare pentru Kliq Holding NV (JO 2004, C 33, p. 8).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/26

Acțiune introdusă la 13 martie 2007 — Mineral and Chemical Company „EuroChem”/Consiliu

(Cauza T-84/07)

(2007/C 117/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Open Joint Stock Company Mineral and Chemical Company „EuroChem ”(Moscova, Rusia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și B. Evtimov, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea regulamentului atacat și în principal a articolului 1 din acesta, în măsura în care privește reclamanta și societățile aflate în legătură cu aceasta menționate în considerentul 14 literele (a) și (b) din regulamentul atacat și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta, care este un producător și exportator rus de soluții de uree și de nitrat de amoniu solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 1911/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de instituire a unei taxe antidumping definitive pe importurile de soluții de uree și de nitrat de amoniu originare din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina, ca urmare a unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, efectuată potrivit articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (1).

În susținerea cererii sale, reclamanta arată că instituțiile comunitare au stabilit în mod greșit valoarea normală pentru reclamantă și au efectuat o comparație greșită cu prețul de export și, în consecință, au concluzionat în mod eronat cu privire la existența unui dumping. Prin acest fapt, instituțiile comunitare au comis o serie de erori vădite de apreciere și au încălcat principii fundamentale ale dreptului comunitar.

În plus, reclamanta susține că instituțiile comunitare au încălcat articolul 11 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de bază (2) prin omisiunea de a efectua o reexaminare intermediară împreună cu reexaminarea în temeiul expirării măsurilor prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul de bază și prin adoptarea regulamentului atacat care extinde taxele la nivelul lor original, deși aveau obligația și posibilitatea să inițieze o reexaminare intermediară fie din oficiu, fie în baza unor probe suficiente furnizate de reclamantă.

(1) JO 2006 L 365, p. 26.

(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (JO 1996 L 56, p. 1).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/26

Acțiune introdusă la 20 martie 2007 — Gabel Industria Tessile SpA/OAPI — Creaciones Garel (GABEL)

(Cauza T-85/07)

(2007/C 117/41)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Gabel Industria Tessile S.p.A (Rovellasca, Italia) (reprezentant: A. Petruzzelli, Avvocato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Creaciones Garel SA

Concluziile reclamantei

—

anularea parțială a deciziei camerei a doua de recurs din 25 ianuarie 2007, comunicată în 29 ianuarie 2007, cu privire la refuzul de înregistrare a mărcii comunitare conform cererii Gabel nr. 3754777 pentru clasa 24, întrucât nu este conformă articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94;

—	menținerea deciziei aceleiași camere de recurs în sensul de a proceda la înregistrarea mărcii în clasa 25 pentru „halate de baie”;

—	obligarea OAPI la înregistrarea mărcii comunitare Gabel nr. 3754777 pentru clasa 24 și pentru produsele menționate la momentul cuvenit din clasa respectivă, pe lângă „halate de baie ”din clasa 25;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „GABEL ”(cerere de înregistrare nr. 3.754.777), pentru produse din clasele 24 și 25.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Creaciones Garel S.A

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară figurativă „GAREL ”pentru produse din clasele 24, 25 și 26.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite în parte recursul, în măsura în care admite înregistrarea mărcii pentru „halate de baie ”(clasa 25).

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/27

Acțiune introdusă la data de 21 martie 2007 — Deichmann-Schuhe/OAPI — Design for Woman (DEITECH)

(Cauza T-86/07)

(2007/C 117/42)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Heinrich Deichmann-Schuhe GmbH & Co. KG (Essen, Germania) (reprezentant: O. Rauscher, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura fața în camerei de recurs: Design for Woman SA

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 22 ianuarie 2007 (cauza R 791/2006-2);

—	respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 3 378 643 pentru ansamblul produselor din clasa 25 (îmbrăcăminte; încălțăminte; articole care servesc la acoperirea capului);

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Design for Woman SA

Marca comunitară vizată: marca figurativă „DEITECH ”pentru produse din clasele 18 și 25 (număr de înregistrare: 3 378 643)

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă germană „DEI-tex ”pentru produse din clasa 25 și marca figurativă internațională „DEI-tex ”pentru produse din clasa 25, opoziția fiind formulată împotriva înregistrării în această clasă

Decizia diviziei de opoziție: respingerea opoziției

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului

Motivele invocate: încălcarea articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât elementele de probă prezentate de către reclamantă în dovedirea utilizării importante nu au fost luate în considerare suficient, precum și încălcarea articolului 8 alineat (1) litera (b) din Regulamentul (CE), întrucât există un risc de confuzie între cele două mărci în conflict.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/27

Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Scil Proteins/OAPI — Indena (affilene)

(Cauza T-87/07)

(2007/C 117/43)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Scil Proteins GmbH (Halle, Germania) (reprezentant: V. Dalichau, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Indena SpA (Milano, Italia)

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei camerei a doua de recurs a OAPI din 23 ianuarie 2006 și a deciziei — corrigendum a camerei a doua de recurs din 31 ianuarie 2007, pronunțate în cauza R 10/2006-2, în măsura în care opoziția este respinsă cu privire la produsele „extracte din plante medicinale pentru utilizarea în … industria cosmetică și alimentară și nu pentru diagnosticare”;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Indena SpA.

Marca comunitară vizată: Marca figurativă „affilene ”pentru produse din clasa 1 — cererea nr. 2 751 931.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară verbală „AFFILIN ”pentru produse din clasele 1 și 5.

Decizia diviziei de opoziție: Admite în tot opoziția.

Decizia camerei de recurs: Admite în parte opoziția.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât mărcile în discuție sunt atât de similare încât pot genera confuzie și în ceea ce privește produsele pentru care camera de recurs a admis efectuarea înregistrării.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/28

Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Fabryka Samochodów Osobowych/Comisie

(Cauza T-88/07)

(2007/C 117/44)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamanta: Fabryka Samochodów Osobowych S.A. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: W. Radzikowski, R.A. Kozłowski și G. Dźwigała, radcy prawni)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei Comisiei în măsura în care privește articolul 2 alineatele (2), (3) și (4) prin care sunt introduse măsuri compensatorii în următoarele forme: a) limitarea producției anuale de automobile până la sfârșitul lunii februarie 2011 de către reclamantă, de către toate societățile prezente și viitoare care depind de aceasta și de către toate societățile controlate de FSO ca acționar, și b) interdicția de a solicita o nouă licență până la sfârșitul lunii februarie 2011;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene din 20 decembrie 2006 referitoare la ajutorul de stat nr. C 3/2005 [ex NN 592/2004 (ex PL 51/2004)] prin care au fost declarate compatibile cu piața comună măsurile de ajutor, care, potrivit formulării deciziei, au fost parțial puse în aplicare de Polonia în beneficiul reclamantei, în măsura în care decizia o obligă pe reclamantă, beneficiara ajutorului de stat, să își limiteze producția anuală și vânzările de automobile pe teritoriul Comunității până în anul 2011. În plus, în motivarea sa, decizia conține interdicția impusă reclamantei de a solicita o nouă licență înainte de sfârșitul lui 2011.

Reclamanta solicită anularea deciziei și susține, în acest sens, că aceasta încalcă prevederile Tratatului CE și regulile de bază care guvernează aplicarea sa. În plus, decizia atacată încalcă norme fundamentale de procedură.

Reclamanta își întemeiază acțiunea pe următoarele motive:

—	Comisia a încălcat articolul 88 alineatul (3) CE și articolul 3 din Regulamentul nr. 659/1999 (1) deoarece a recunoscut ca fiind puse în aplicare o parte din măsurile de ajutor și a săvârșit o eroare vădită în aprecierea situației de fapt;

—

la stabilirea întinderii măsurilor compensatorii, Comisia a încălcat principiul proporționalității, principiul exercitării libere a unei activități economice, articolul 253 CE precum și paragrafele 11, 32, 37, 39 și 54 din Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (2) și a comis o eroare vădită în aprecierea situației de fapt, în special prin: stabilirea eronată, din punctul de vedere al reclamantei, a cuantumului ajutorului de stat, acesta fiind supraevaluat; neluarea în considerare a formei ajutorului; stabilirea eronată a pieței relevante; stabilirea eronată a părții de piață ce revine reclamantei, beneficiara ajutorului de stat; neluarea în considerare a unor elemente esențiale pentru analiza efectelor acordării ajutorului reclamantei; dispunerea de măsuri compensatorii care se răsfrâng negativ asupra redobândirii de către reclamantă a capacității de producție la sfârșitul restructurării; neluarea în considerare a faptului că reclamanta desfășoară activități în regiuni care sunt îndreptățite să primească ajutoare regionale;

—	prin introducerea unei măsuri compensatorii suplimentare în motivarea deciziei, care nu figurează în dispozitivul (petitum) deciziei, Comisia a încălcat principiul securității juridice și articolul 253 CE;

—	Comisia a încălcat articolul 253 CE deoarece nu a furnizat suficiente precizări cu privire la natura și întinderea măsurilor compensatorii dispuse și nu a răspuns tuturor propunerilor făcute cu privire la acest aspect.

(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1).

(2) JO 1999, C 288, p. 2.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/29

Acțiune introdusă la 23 martie 2007 — VIP Car Solutions/Parlament

(Cauza T-89/07)

(2007/C 117/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: VIP Car Solutions (Hoenheim, Franța) (reprezentant: G. Welzer, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Parlamentului European de neacordare a contractului PE/2006/06/UTD/1 — transportul membrilor Parlamentului European în timpul sesiunilor de la Strasbourg, notificată la 24 ianuarie 2007;

—	anularea tuturor actelor subsecvente;

—	obligarea Parlamentului la plata sumei de 500 000 de euro cu titlu de despăgubiri;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor neincluse în cheltuielile de judecată, în cuantum de 5 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Parlamentului European prin care se respinge oferta acesteia referitoare la cererea de ofertă PE/2006/06/UTD/1 — transportul membrilor Parlamentului European în timpul sesiunilor de la Strasbourg (1).

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă, în primul rând, o încălcare a criteriilor de atribuire cuprinse în contractul de cerere de ofertă, în special în ceea ce privește prețul, în măsura în care aceasta pretinde că a propus prețul cel mai scăzut, iar acest criteriu trebuia să conteze în proporție de 55 % la atribuirea contractului.

În plus, reclamanta susține că decizia atacată ar încălca articolul 100 din Regulamentul financiar (2), potrivit căruia divulgarea anumitor elemente poate fi omisă în cazul în care dezvăluirea acestora ar dăuna intereselor comerciale legitime ale întreprinderilor private sau în cazul în care ar putea denatura concurența loială între acestea. În opinia reclamantei, informația pe care a solicitat-o, anume prețul propus de către câștigătorul contractului, nu ar intra în câmpul de aplicare a articolului menționat și, în consecință, refuzul de a i se comunica această informație ar fi nelegal.

(1) Anunţ de participare „Transportul membrilor Parlamentului European cu autoturismul și cu microbuzul cu șofer, în perioadele de sesiune la Strasbourg”, JO S 2006, 177-187988.

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 248, p. 1).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/29

Recurs introdus la 26 martie 2007 de către Regatul Belgiei împotriva hotărârii pronunțate la 16 martie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-92/05, Genette/Comisie

(Cauza T-90/07 P)

(2007/C 117/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Regatul Belgiei (reprezentant: L. Van den Broeck, agent)

Celelalte părți în proces: Emmanuel Genette, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 1 ianuarie 2007 în cauza F-92/05.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea din 16 ianuarie 2007, pronunțată în cauza F-92/05, Genette/Comisie, Tribunalul Funcției Publice (TFP) a admis acțiunea introdusă de dl Genette având ca obiect anularea deciziei Comisiei din 25 ianuarie 2005 prin care i s-a refuzat, pe de o parte, autorizarea de a retrage cererea de transfer a drepturilor sale de pensie dobândite în cadrul sistemelor belgiene de pensii, introdusă în 2001, și, pe de altă parte, autorizarea de a solicita un nou transfer.

În motivarea recursului său, Regatul Belgiei, intervenient în primă instanță în susținerea concluziilor Comisiei, susține, în primul rând, că TFP nu este competent să aprecieze admisibilitatea, în raport cu dreptul belgian, a solicitării de retragere a unei cereri având ca obiect transferul, către sistemul comunitar, a drepturilor de pensie dobândite în cadrul sistemelor belgiene de pensii. Potrivit recurentului, TFP și-a depășit competențele pronunțându-se asupra domeniului de aplicare a prevederilor din dreptul intern belgian care ar fi aplicabile în speță.

În al doilea rând, Regatul Belgiei susține că TFP ar fi încălcat dreptul comunitar, în special dispozițiile din Statutul funcționarilor, în evaluarea sa asupra admisibilității introducerii unei noi cereri de transfer.

În plus, Regatul Belgiei arată că TFP ar fi încălcat dreptul comunitar prin aprecierea eronată a existenței unui fapt nou, ceea ce, potrivit acestuia, nu ar trebui să se aprecieze în raport cu intrarea în vigoare a reformei Statutului funcționarilor, ci în raport cu prevederile legii belgiene.

În sfârșit, Regatul Belgiei invocă un motiv întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/30

Acțiune introdusă la 19 martie 2007 — WWF-UK/Consiliu

(Cauza T-91/07)

(2007/C 117/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: WWF-UK Ltd (Godalming, Regatul Unit) (reprezentanți: P. Sands, QC, J. Simor, Barrister, R. Stein, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea capturilor totale admisibile (TAC) stabilite de Regulamentul nr. 41/2007 al Consiliului în ceea ce privește codul din zonele aflate sub incidența Regulamentului nr. 432/2004 al Consiliului de stabilire a unor măsuri de refacere a rezervelor de cod;

—	constatarea faptului că prevederile menționate mai sus vor continua totuși să se aplice până în momentul în care vor fi înlocuite de noi dispoziții;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Această acțiune este introdusă în temeiul articolului 230 CE și se referă la capturile totale admisibile („TAC”) pentru anul 2007 stabilite de către Consiliu prin Regulamentul nr. 41/2007 (1) („Regulamentul privind TAC”) în ceea ce privește codul din zonele aflate sub incidența Regulamentului nr. 432/2004 al Consiliului de stabilire a unor măsuri de refacere a rezervelor de cod (2) („Planul de refacere a rezervelor de cod”), în urma propunerii Comisiei din 5 decembrie 2006 (3).

În esență, reclamanta susține că s-a comis de către Consiliu o eroare vădită de drept ca urmare a faptului că acesta nu a stabilit un nivel TAC egal cu zero, ceea ce, pretinde reclamanta, este necesar, potrivit recomandărilor științifice pertinente, pentru a se realiza o creștere a rezervelor în raport cu nivelul actual, când există un risc serios de epuizare a acestora și de imposibilitate de a se mai reveni la limite biologice de securitate.

În primul rând, potrivit reclamantei, TAC în discuție sunt nelegale întrucât nu au fost stabilite în conformitate cu cerințele Planului de refacere a rezervelor de cod. În plus, potrivit argumentelor reclamantei atât Consiliul cât și Comisia par mai degrabă să se fi bazat, atunci când au stabilit respectivele TAC, pe articolul 20 din Regulamentul nr. 2371/2002 (4) („Regulamentul din 2002”) decât pe Planul de refacere a rezervelor de cod.

În al doilea rând, reclamanta susține că respectivele TAC sunt nelegale deoarece nu respectă principiul precauției așa cum se impune prin Planul de refacere a rezervelor de cod, articolele 5 alineatul (3), 4 și 2 alineatul (1) din Regulamentul din 2002, politica comună în domeniul pescuitului, articolul 174 CE și articolele 5 și 6 din Acordul ONU din 1995.

În al treilea rând, reclamanta afirmă că stabilirea respectivelor TAC este nerațională întrucât acestea au fost fixate la un nivel la care, potrivit tuturor dovezilor științifice disponibile, rezervele fie vor rămâne la un nivel la care există un risc serios de epuizare a acestora, fie chiar se vor epuiza.

În al patrulea rând, potrivit reclamantei, Consiliul și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile prin stabilirea TAC la un nivel care urmărește să atingă obiective de natură politică și economică, în loc să le stabilească la nivelul necesar pentru a îndeplini obiectivul relevant al Planului de refacere a rezervelor de cod, respectiv acela de a spori rezervele de cod pe parcursul unui an, sau al celei mai scurte perioade ulterioare de timp, deasupra nivelurilor la care sunt amenințate în mod serios să se epuizeze.

De asemenea, reclamanta susține că dacă Planul de refacere a rezervelor de cod nu ar permite stabilirea TAC la nivelul zero, planul în sine ar fi nelegal întrucât nu ar fi conform cu principiul precauției.

În plus, potrivit reclamantei, Consiliul a comis o eroare de drept prin faptul că nu a reglementat rezervele de cod din zona VII (d) ICES (Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime) ca intrând sub incidența Planului de refacere a rezervelor de cod.

(1) Regulamentul nr. 41/2007 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de stabilire, pentru anul 2007, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe privind anumite stocuri de pești și grupuri de stocuri de pești, aplicabile în apele Comunității și, în raport cu navele Comunității, în apele în care sunt necesare limitări ale capturilor (JO 2007 L 15, p. 1).

(2) JO 2004 L 70, p. 8.

(3) COM(2006) 774.

(4) Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO 2002 L 358, p. 59).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/31

Recurs introdus la 28 martie 2007 de către Jacques Frankin și alții împotriva hotărârii pronunțate la 16 ianuarie 2007 de Tribunalul funcției publice în cauza F-3/06, Frankin și alții/Comisie

(Cauza T-92/07 P)

(2007/C 117/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Jacques Frankin (Sorée, Belgia) și alți 482 recurenți (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurenților

—	anularea hotărârii Tribunalului funcției publice din 16 ianuarie 2007, pronunțată în cauza F-3/06, având ca principal capăt de cerere o acțiune în anularea deciziei explicite din 10 iunie 2005 prin care Comisia a refuzat reclamanților asistența în baza articolului 24 din statut;

—	stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată și al onorariilor și obligarea Comisiei la plata acestora.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții arată că, respingând acțiunea în primă instanță, Tribunalul funcției publice a comis erori de drept în analizarea motivelor invocate în primă instanță, întemeiate, pe de o parte, pe încălcarea articolului 24 din statut și a obligației de solicitudine și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului nediscriminării.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/31

Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Italia/Comisie

(Cauza T-93/07)

(2007/C 117/49)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: P. Gentili, Avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea notei nr. 175 din 11 ianuarie 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos — având ca obiect plăți de către Comisie ale altor sume decât cele solicitate. Referință: Programul POR Sicilia (N. CCI 1999 IT 161 PO 011);

—

anularea notei nr. 234 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos — având ca obiect plăți de către Comisie ale altor sume decât cele solicitate. Referință: Programul POR Sicilia (N. CCI 1999 IT 161 PO 011);

—	anularea tuturor actelor conexe și prealabile și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt identice cu cele invocate în cauza T-345/04, Republica Italiană/Comisie (1).

(1) JO C 262, 23.10.2004, p. 55.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/31

Acțiune introdusă la 26 martie 2007 — EREF/Comisie

(Cauza T-94/07)

(2007/C 117/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: European Renewable Energies Federation (EREF) ASBL (Bruxelles, Belgia) (reprezentată de: D. Fouquet, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C(2006) 4963 final a Comisiei Europene din data de 26 octombrie 2006;

—	Declararea instrumentului financiar în cauză, în forma și structura sa actuale, ca ajutor de stat ilegal.

—	În subsidiar, obligarea Comisiei la inițierea unei proceduri oficiale de investigare potrivit articolului 88 alineatul (2) CE în cauza NN/62/B/2006.

—	Obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor reclamantei.

Motivele și principalele argumente

În 2004, reclamanta a introdus o plângere către Comisie, invocând printre altele că diferite aspecte ale finanțării unei noi centrale nucleare în curs de construcție în Finlanda constituie ajutor de stat care nu a fost notificat. În 2006, Comisia a disjuns dosarul în două cauze cu numerele NN 62/A/2006 și NN/62/B/2006.

În cauza de față, reclamanta urmărește anularea Deciziei Comisiei C(2006) 4963 final, care se referă la cauza NN 62/B/2006 privind un ajutor de stat, prin care Comisia a constatat că o facilitate de credit acordată de un consorțiu de cinci bănci și un credit acordat de AB Svensk Exportkredit (denumită în continuare „SEK”) nu constituie ajutor în înțelesul articolului 87 alineatul (1) CE.

Reclamanta susține că disjungerea de către Comisie a dosarului în două cauze separate este ilegală atât din punct de vedere procedural precum și din punct de vedere al dreptului material. Potrivit reclamantei, acordarea facilității de credit și a creditului cu o dobândă atât de scăzută a fost posibilă numai datorită unei garanții din partea agenției franceze de asigurare a creditelor la export COFACE. Cu toate acestea, aspectele implicării COFACE referitoare la ajutor de stat au fost analizate în cauza NN 62/A/2006. Prin urmare reclamanta susține că disjungerea dosarului în două cauze separate, eliminând astfel din cauza NN 62/B/2006 elementul privind garanția, a determinat Comisia să considere în mod greșit că acordarea facilității de credit și a creditului SEK cu o dobândă atât de scăzută nu puteau să constituie ajutor de stat din simplul motiv că băncile implicate erau, potrivit Comisiei, bănci cu capital privat.

Mai mult, reclamanta susține că facilitatea de credit precum și creditul acordat de SEK constituie ajutor de stat, chiar și dacă nu se ia în considerare garanția acordată de COFACE întrucât:

—	facilitatea de credit a fost acordată cu o dobândă redusă cu participarea băncilor BLB și BNP Paris, ambele fiind considerate de reclamantă bănci cu capital de stat; și

—	creditul de la SEK a fost acordat de către o bancă cu capital de stat 100 % cu o dobândă mai scăzută decât condițiile de piață

În final, reclamanta invocă lipsa motivării și o eroare vădită de apreciere.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/32

Acțiune introdusă la 30 martie 2007 — Aventis Pharma/OAPI — Altana Pharma (PRAZOL)

(Cauza T-95/07)

(2007/C 117/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Aventis Pharma SA (Antony, Franța) (reprezentant: R. Gilbey, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Altana Pharma AG (Konstanz, Germania)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din data de 8 februarie 2007, cauza R 302/2005-4 și confirmarea deciziei diviziei de opoziție din 26 ianuarie 2005;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Altana Pharma AG

Marca comunitară vizată: marca verbală „PRAZOL ”pentru bunuri din clasa 5 — cererea nr. 1 154 269

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca națională verbală „PREZAL ”pentru bunuri din clasa 5

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția.

Motivele invocate: camera de recurs nu a comparat mărcile în ansamblu, luând în considerare toți factorii pertinenți.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/32

Acțiune introdusă la data de 23 martie 2007 — Telecom Italia Media/Comisie

(Cauza T-96/07)

(2007/C 117/52)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Telecom Italia Media S.p.A. (Roma, Italia) (reprezentanți: prof. F. Bassan și S. Venturini, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	în principal, anularea deciziei Comisiei C(2006) 6634 final din 24 ianuarie 2007 privind ajutorul de stat C 52/2005 (ex NN 88/2005, ex CP 101/2004) și a actelor conexe, anterioare și subsecvente acesteia;

—	în subsidiar, anularea deciziei Comisiei C(2006) 6634 final, în măsura în care obligă statul italian la recuperarea ajutorului conform regulilor stabilite de aceasta;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate consecințele legale.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei Comisiei prin care s-a stabilit că nu este legal ajutorul de stat care prevede subsidii pentru achiziționarea de decodoare digitale, alocat de guvernul italian pentru anii 2004 și 2005. În această privință, trebuie subliniat că, printr-o decizie din aceeași dată, subsidiile pentru achiziționarea de decodoare digitale cu API deschisă (application program interface), prevăzute pentru 2006, au fost considerate legale, în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE.

În opinia reclamantei, diferența dintre ajutorul legal din 2006 și cel ilegal din anii 2004 și 2005 ar consta în faptul că în acești ultimi ani a fost exclusă în mod expres finanțarea pentru decodoarele TV satelit, care este deci exclusă de drept, în timp ce pentru ajutorul din 2006, aceasta este exclusă doar „de fapt”, fiind decodorul ales de platforma monopolistă SKY „închis”.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă:

—

eroarea de apreciere săvârșită de pârâtă. În această privință, se arată că:

—	măsura era necesară pentru accelerarea tranziției la digital: termenul prevăzut de lege pentru switch off (2006) nu era (și, oricum, în mod rezonabil, nu putea fi considerat astfel) peremptoriu.

—

măsura nu substituia o inițiativă pe care operatorii ar fi adoptat-o oricum. De fapt, aceștia — datorită caracteristicilor pieței digitale terestre — nu aveau niciun interes să finanțeze achiziționarea de decodoare, întrucât:

(i)	nu sunt integrați vertical cu producătorii de software sau de decodoare;

(ii)	nu au un model de afaceri bazat pe un abonament lunar, care permite recuperarea finanțării în timp și

(iii)

decodorul terestru poate accepta cartele de la mai mulți operatori, aflați în concurență între ei.

—

măsura nu discrimina operatorii care transmiteau prin satelit, din două motive. În primul rând, întrucât aceștia operează pe o piață diferită, calificată în mod greșit ca unică de către Comisie. În al doilea rând, întrucât acești operatori erau deja excluși de facto, deoarece optaseră încă din perioada SKY — platformă monopolistă în Italia în domeniul televiziunii prin satelit — pentru o platformă proprietate care folosește un standard închis și care nu merită deci să fie susținută, conform celor stabilite de Comisie în decizia referitoare la măsura pentru anul 2006.

—

perioada luată în considerare pentru calcularea efectelor produse de măsură pe piață nu poate fi întregul interval de timp 2004-2005, de vreme ce TIMedia a făcut publicitate pentru și a comercializat prima ofertă pay per view pe piața digitală terestră la 22 ianuarie 2005. În ceea ce privește dies ad quem, nu este posibil să nu se acorde importanță faptului că, începând cu 1 septembrie 2005, subsidiul a fost acordat doar consumatorilor din zonele all digital sau din regiunile (Val d'Aosta și Sardegna) pentru care era prevăzută o încheiere anticipată a tranziției. Subsidiul era limitat pe plan funcțional și teritorial. TIMedia ar putea să restituie ajutorul, în măsura în care acesta nu a generat profit suplimentar în perioada avută în vedere. Într-adevăr, costurile sunt superioare veniturilor, cum este normal în faza de start up. În plus, Comisia solicită ca stabilirea cuantumului care trebuie recuperat să se facă pornind de la profiturile suplimentare generate de numărul adițional de spectatori pe care măsura i-a atras spre televiziunea digitală terestră pay per view. Aceste profituri s-ar calcula multiplicând venitul mediu provenit de la abonați cu numărul de abonați suplimentari estimat. În realitate, profiturile suplimentare se obțin prin scăderea costurilor suplimentare din veniturile suplimentare (nu din cele medii). De fapt, venitul generat de abonatul suplimentar, care este rar tentat să achiziționeze evenimente pay per view, este inferior venitului generat de media abonaților.

—

încălcarea și aplicarea greșită a articolului 87 alineatele (1) și (3) litera (c) din Tratatul CE, în măsura în care Comisia nu a dovedit că măsura denaturează sau amenință să denatureze concurența și, în consecință, constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1). Comisia nu a demonstrat nici cum poate fi aplicată exceptarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) producătorilor de decodoare dar nu și operatorilor de televiziune, care sunt și ei beneficiari indirecți ai acestor decodoare.

—	contradicția internă și lipsa de logică intrinsecă a deciziei atacate. În această privință, se subliniază că, în opinia Comisiei, măsura ar fi selectivă, referindu-se numai la anumiți beneficiari indirecți (operatorii de televiziune), nu și la alții (producătorii de decodoare).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/34

Recurs introdus la 29 martie 2007 de către Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 16 ianuarie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-92/05, Genette/Comisie

(Cauza T-99/07 P)

(2007/C 117/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Joris și D. Martin, agenți)

Celelalte părți în proces: Emmanuel Genette, Regatul Belgiei

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 16 ianuarie 2007 în cauza F-92/05;

—	respingerea acțiunii ca inadmisibilă;

—	în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată;

—	obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată corespunzătoare acestei proceduri și celei desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea din 16 ianuarie 2007, pronunțată în cauza F-92/05, Genette/Comisie, Tribunalul Funcției Publice (TFP) a admis acțiunea introdusă de dl Genette având ca obiect anularea deciziei Comisiei din 25 ianuarie 2005 prin care i s-a refuzat, pe de o parte, autorizarea de a retrage cererea de transfer a drepturilor sale de pensie dobândite în cadrul sistemelor belgiene de pensii, introdusă în 2001 și, pe de altă parte, autorizarea de a solicita un nou transfer al drepturilor sale de pensie.

În motivarea recursului său, Comisia invocă în primul rând problema admisibilității acțiunii inițiale. Aceasta susține că Tribunalul s-ar fi pronunțat ultra petita, modificând obiectul litigiului, și că ar fi comis erori de apreciere în analiza pretinselor fapte noi invocate de reclamant în primă instanță, pentru a justifica repunerea în termen în favoarea sa. Comisia susține că aprecierea corectă atât a obiectului litigiului, așa cum a fost definit în cererea formulată în primă instanță, cât și a pretinselor fapte noi invocate de reclamant, ar fi determinat în mod necesar TFP să declare acțiunea inadmisibilă. Comisia susține astfel că TFP și-ar fi depășit competența și că ar fi încălcat chiar dreptul său la apărare, pentru că s-a pronunțat asupra anumitor probleme fără a permite Comisiei să prezinte argumentele în favoarea sa.

În sprijinul recursului său în ceea ce privește analiza cauzei pe fond realizată de TFP în hotărârea atacată, Comisia invocă mai multe argumente întemeiate pe încălcarea de către TFP a unor prevederi din dreptul comunitar, în special din Statutul funcționarilor, și a unor principii din jurisprudență, prin faptul că hotărârea atacată ar permite, potrivit acesteia, revocarea unor acte legale și, în subsidiar, ar încălca dreptul autonom al Comisiei de a nu revoca deciziile contestate.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/35

Acțiune introdusă în data de 23 februarie 2007 — Pouzol/Curtea de Conturi

(Cauza F-17/07)

(2007/C 117/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Michel Pouzol (Chemin des Peyridisses, Franța) (reprezentanți: D. Grisay, I Andoulsi și D. Piccininno, avocats)

Pârâtă: Curtea de Conturi Europeană

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei Curții de Conturi din 23 noiembrie 2006, precum și a deciziei Comisiei Comunităților Europene din 18 mai 2006;

—	recunoașterea în favoarea reclamantului a unui spor suplimentar de șase ani, 10 luni și o zi de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, și în total a unui spor global de 10 ani, trei luni și 24 zile de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii;

—	obligarea Curții de Conturi la transformarea acestui spor de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii într-un supliment de pensie pentru reclamant în cuantum de 1 232,32 euro pe lună;

—

obligarea Curții de Conturi la repararea prejudiciului financiar suferit de reclamant, evaluat la data depunerii prezentei cereri la suma de 17 252,48 euro (care reprezintă pentru reclamant un câștig nerealizat de 1 232,32 euro pe lună începând de la pensionarea acestuia pe 1 ianuarie 2006 până la 1 martie 2007);

—	obligarea Curții de Conturi la repararea prejudiciului moral suportat de reclamant timp de peste 13 ani, cuantumul daunelor-interese urmând a fi stabilit ulterior pe cale amiabilă de către părți;

—	obligarea Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, fost funcționar al Curții de Conturi, în prezent pensionar, contestă în principal calculul transferului în regim comunitar al drepturilor de pensie pe care le-a dobândit în Franța, prin faptul că acest calcul nu ține cont de drepturile dobândite în cadrul Association des régimes de retraites complementaires (Asociația Regimurilor de Pensii Complementare) — ARRCO și al Association générale des institutions de retraite des cadres (Asociația Generală a Instituțiilor de Pensii ale Cadrelor) — AGIRC.

În sprijinul acțiunii sale, reclamantul invocă patru motive întemeiate pe: i) încălcarea mai multor dispoziții ale Statutului funcționarilor și ale anexei VIII din acesta [în special a articolelor 11 alineatul (2) și 26 din această anexă]; ii) încălcarea obligației de solicitudine și a obligației de asistență menționate în articolul 24 din Statutul funcționarilor; iii) încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării; iv) încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/35

Acțiune introdusă în data de 19 martie 2007 — M/EMEA

(Cauza F-23/07)

(2007/C 117/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: M (Broxbourne, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA)

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei din 25 octombrie 2006 prin care directorul executiv al EMEA a respins cererea reclamantului privind sesizarea comisiei de invaliditate;

—	obligarea EMEA la plata către reclamant a sumei de 100 000 euro cu titlu de daune-interese pentru greșeli de serviciu;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În data de 17 martie 2005, reclamantul, agent temporar în cadrul EMEA, a fost victima unui accident de muncă, în urma căruia ar fi devenit inapt să își exercite activitatea. În data de 14 februarie 2006, a fost informat că nu îi va fi reînnoit contractul după data de 15 octombrie 2006. Cererea sa privind sesizarea comisiei de invaliditate a fost respinsă.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă în special încălcarea articolului 31 alineatul (1) și a articolului 33 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, astfel cum au fost interpretate de Tribunalul Funcției Publice în hotărârea sa din data de 16 ianuarie 2007, Gesner/OAPI (F-119/05, nepublicată încă în Repertoriu).

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/36

Acțiune introdusă în data de 15 martie 2007 — Lafleur-Tighe/Comisie

(Cauza F-24/07)

(2007/C 117/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Virginie Lafleur-Tighe (Makati, Filipine) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) de încadrare a reclamantei în gradul 13, treapta 1, la data recrutării sale în calitate de agent contractual, astfel cum rezultă această decizie din contractul de angajare semnat în data de 22 decembrie 2005;

—

indicarea AIPN a efectelor pe care le produce anularea deciziei atacate și în special luarea în considerare a experienței profesionale a reclamantei începând cu data de 16 noiembrie 1993, data obținerii diplomei Bachelor și reîncadrarea sa în gradul 14, retroactivă începând cu data de 22 decembrie 2005;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă, în plus față de motivele foarte asemănătoare pe care le-a prezentat în cauza F-135/06 (1), în special încălcarea principiului liberei circulații a diplomelor și a calificărilor profesionale.

(1) JO C 236, 30.12.2006, p. 87.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/36

Acțiune introdusă în data de 22 martie 2007 — Bleser/Curtea de Justiție

(Cauza F-25/07)

(2007/C 117/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Thomas Bleser (Nittel, Germania) (reprezentant: P. Goergen, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea încadrării în grad a reclamantului, atribuită prin decizia de numire din 16 martie 2006;

—	anularea articolelor 2 și 13 din anexa XIII la Statutul funcționarilor și a articolului 32 din Statutul funcționarilor, intrat în vigoare la 1 mai 2004;

—	încadrarea reclamantului în gradul adus la cunoștință în cursul procedurii de concurs sau în gradul corespunzător acestuia potrivit noului Statut al funcționarilor (precum și în treapta corespunzătoare potrivit prevederilor aplicabile înainte de 1 mai 2004);

—	acordarea de daune-interese până la concurența diferenței de încadrare în grad;

—	acordarea de daune-interese în cuantum de 10 000 Euro pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea Curții de Justiție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Cererea este îndreptată, în principal, împotriva prevederilor cuprinse în articolele 2 și 13 din anexa XIII la Statutul funcționarilor și în articolul 32 din Statutul funcționarilor, intrat în vigoare la 1 mai 2004.

Reclamantul susține că trebuia încadrat în gradul prevăzut de statutul anterior, care îi era mai favorabil și care era în vigoare la data la care a susținut concursul de recrutare. Reclamantul își motivează cererea prin aceea că încadrarea sa încalcă principiul egalității și al nediscriminării precum și interdicția discriminării pe criteriul vârstei.

Totodată, reclamantul invocă încălcarea principiilor generale ale dreptului comunitar, în special a obligației de diligență și a principiilor bunei administrări, transparenței, protecției încrederii legitime, securității juridice, bunei credințe și a interdicției de „reformatio in peius” (interdicția de înrăutățire a situației într-o cale de atac) precum și a principiului audierii legale.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/37

Acțiune introdusă la data de 21 martie 2007 — Potoms și Scillia/Parlament

(Cauza F-26/07)

(2007/C 117/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Gerrit Potoms (Malines, Belgia) și Mario Scillia (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamanților

—	să se declare că articolele 5 și 12 din anexa XIII la Statutul funcționarilor sunt ilegale;

—	anularea deciziilor individuale de numire a reclamanților în posturi de administrator, în măsura în care stabilesc încadrarea acestora prin aplicarea articolului 5 alineatul (2) din anexa XIII la Statutul funcționarilor;

—	să se declare că măsurile de aplicare referitoare la acordarea punctelor de merit și la promovare sunt ilegale în măsura în care acestea prevăd eliminarea punctelor de merit și a promovării în cazul trecerii de la o grupă de funcții la alta;

—	anularea deciziilor individuale de eliminare a punctelor de merit și a promovării acumulate de reclamanți în cadrul categoriei deținute anterior;

—	anularea deciziilor individuale de aplicare a unui factor de multiplicare mai mic decât 1 pentru a stabili remunerația reclamanților;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții invocă motive foarte asemănătoare celor invocate în cauza F-31/06 (1).

(1) JO C 131, 3.6.2006, p. 50.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/37

Acțiune introdusă în data de 26 martie 2007 — Sundholm/Comisie

(Cauza F-27/07)

(2007/C 117/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Asa Sundholm (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei din 2 iunie 2006 de stabilire a raportului asupra evoluției carierei (REC) reclamantei pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2001 și 31 decembrie 2002, adoptată în executarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 20 aprilie 2005, Sundholm/Comisie (T-86/04);

—	obligarea pârâtei, în această etapă a procedurii, la plata sumei de 1 EUR cu titlu de daune morale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă mai întâi încălcarea articolului 233 CE și a obligației de motivare, prin faptul că decizia atacată nu ar permite să se înțeleagă în ce mod au fost luate în considerare motivele hotărârii sus-menționate.

În plus, reclamanta arată că, pe de o parte, decizia atacată nu ar lua în considerare obiectivele și scopurile urmărite de noul sistem de evaluare a carierei și, pe de altă parte, ar fi viciată de incoerența între comentarii și notele atribuite.

În cele din urmă, reclamanta invocă încălcarea dreptului la apărare, în măsura în care faptele care servesc ca bază a evaluării sale nu i-ar fi fost comunicate nici în momentul în care au avut loc, nici în cadrul procedurii de evaluare.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/37

Acțiune introdusă la data de 28 martie 2007 — Quadu/Parlament

(Cauza F-29/07)

(2007/C 117/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Sandro Quadu (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E.Marchal, avocats)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	să anuleze decizia din 26 aprilie 2006 a autorității împuternicite să facă numiri prin care reclamantul este numit funcționar al Comunităților Europene, în măsura în care îi stabilește încadrarea în gradul AST 2 treapta 3;

—	să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin decizia din 26 aprilie 2006, reclamantul, la momentul respectiv, agent temporar al Parlamentului încadrat în gradul C*4 treapta 7 și reușind la concursul intern pentru angajați administrativi-asistenți (cariera C4-5) nr. C/348, publicat înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) de modificare a statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a regimului aplicabil altor agenți (1) a fost numit funcționar și încadrat în gradul AST 2 treapta 3.

În acțiunea sa, reclamantul invocă încălcarea anunțului de concurs, precum și a principiului egalității de tratament și nediscriminării. În special, acesta reproșează administrației interpretarea articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la Statutul funcționarilor în sensul că agenții temporari numiți funcționari au dreptul de a-și păstra vechiul grad și vechea treaptă numai în ipoteza în care numirea duce la o trecere într-o categorie superioară.

(1) JOUE L 124, 27.4.2004, p. 1.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/38

Acțiune introdusă în 28 martie 2007 — Noworyta/Parlament

(Cauza F-30/07)

(2007/C 117/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lidia Noworyta (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 28 aprilie 2006 de respingere a propunerii superiorului ierarhic al reclamantei din 20 octombrie 2005 de a-i acorda acesteia indemnizația forfetară pentru orele suplimentare efectuate în condiții speciale în sensul articolului 3 din anexa VI la statut sau a oricărui alt tip de indemnizație, fie în temeiul articolului 56a, fie al articolului 56b din statut;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă în primul rând încălcarea principiului general conform căruia orice angajat trebuie să beneficieze de condiții de muncă echitabile, în special în ceea ce privește timpul de muncă și compensarea sau plata orelor suplimentare efectuate sau în considerarea particularităților organizării programului său de muncă.

În special, ea arată că, spre deosebire de articolele 56a și 56b din statut, articolul 3 din anexa VI la statut nu subordonează posibilitatea acordării unei indemnizații forfetare pentru orele suplimentare efectuate în condiții de muncă speciale condiției ca aceste ore să fie efectuate în mod regulat. În opinia reclamantei, autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN) ar fi comis o eroare de drept adăugând această condiție la regulile interne adoptate în legătură cu compensarea orelor suplimentare.

AIPN ar fi comis, de asemenea o eroare de drept arătând că funcționarii recrutați începând cu 1 mai 2004 nu ar putea beneficia de o astfel de indemnizație, deși această posibilitate ar fi menționată în mod expres la articolul 1 din respectivele reguli interne.

În plus, reclamanta susține că decizia de a i se refuza orice compensare sau indemnizație pentru condițiile sale speciale de muncă ar încălca articolele 56a și 56b din statut, precum și principiul egalității de tratament.

În fine, în opinia reclamantei, poziția Parlamentului nu ar fi consecventă, din moment ce directorul general al Direcției generale a Președinției ar fi afirmat că la centrala telefonică nimeni nu efectuează ore suplimentare în mod regulat în timp ce AIPN ar fi afirmat, în ceea ce o privește, că era în curs un studiu pentru examinarea posibilităților de armonizare a condițiilor de muncă în respectivul serviciu datorită orarelor atipice practicate, în afara programului general/normal de muncă.

26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/38

Acțiune introdusă în 2 aprilie 2007 — Putterie-de-Beukelaer/Comisie

(Cauza F-31/07)

(2007/C 117/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Françoise Putterie-de-Beukelaer (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: E. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea raportului privind evoluția carierei (denumit în continuare REC) reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, inclusiv procedurile de apel și alte decizii legate de acestea și în special rubrica 6.5 „Potențial”, întrucât nu recunoaște potențialul reclamantei de a exercita funcții din categoria B*;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă în sprijinul acțiunii sale, în primul rând, faptul că administrația ar fi comis erori vădite de apreciere prin aceea că nu i-a recunoscut potențialul de a exercita funcții din categoria B* în cadrul procedurii de atestare prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din anexa XIII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statut”). În speță, contrar celor indicate în REC a reclamantei, atribuțiile sale de responsabil pentru formarea informatică (denumit în continuare „REFOi”) ar corespunde categoriei B*.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 26 din statut, a principiilor respectării dreptului la apărare, transparenței și contradictorialității, precum și a principiului bunei administrări a personalului. În speță, aceasta arată că anumite documente care ar fi fost utilizate pentru evaluarea sa nu i-ar fi fost comunicate în timp util.

În al treilea rând, reclamanta se întemeiază pe încălcarea articolului 25 alineatul (2) din statut și pe încălcarea obligației de motivare.

În al patrulea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului egalității de tratament al personalului și a principiului nediscriminării, prin aceea că atribuțiile exercitate de un REFOi ar fi apreciate, în cadrul procedurii de atestare, în mod diferit, în funcție de direcțiile generale și de superiorii ierarhici.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 117

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 50 26 mai 2007

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2007/C 117/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 95, 28.4.2007	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2007/C 117/02	Cauza C-71/07 P: Recurs introdus la 12 februarie 2007 de către Franco Campoli împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua lărgită) pronunțate la 29 noiembrie 2006 în cauza T-135/05, Campoli/Comisie	2

2007/C 117/03	Cauza C-78/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Giustizia Amministrativa per la Regione siciliana (Italia) la data de 13 februarie 2007 — Ispettorato Provinciale dell'Agricoltura di Enna, Assessorato all'agricultura e foreste della regione Sicilia, Regione Sicilia/Domenico Valvo	3

2007/C 117/04	Cauza C-94/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeitsgericht Bonn (Germania) la data de 20 februarie 2007 — Dr. Andrea Raccanelli/Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften e. V.	3

2007/C 117/05	Cauza C-95/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale (Italia) la data de 20 februarie 2007 — Ecotrade spa/Agenzia Entrate Ufficio Genova 3	4

2007/C 117/06	Cauza C-96/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale (Italia) la data de 20 februarie 2007 — Ecotrade spa/Agenzia Entrate Ufficio Genova 3	4

2007/C 117/07	Cauza C-112/07: Acțiune introdusă la 26 februarie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană	5

2007/C 117/08	Cauza C-113/07 P: Recurs introdus la 27 februarie 2007 de către Selex Sistemi Integrati S.p.A împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) pronunțate la 12 decembrie 2006 în cauza T-155/04, Selex Sistemi Integrati S.p.A/Comisia Comunităților Europene	5

2007/C 117/09	Cauza C-119/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Darmstadt (Germania) la data de 27 februarie 2007 — Container Service Thorsten Sperzel GmbH/Land Hessen	6

2007/C 117/10	Cauza C-125/07 P: Recurs introdus la data de 2 martie 2007 de Erste Bank der österreichischen Sparkassen AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua), pronunțată la data de 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich AG și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-264/02	7

2007/C 117/11	Cauza C-126/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul arbitral din cadrul Camerei Economice a Republicii Cehe și al Camerei Agrare a Republicii Cehe la data de 26 februarie 2007 — Reisebüro Bühler GmbH/Dom.info e.K., Sebastian Dieterle	8

2007/C 117/12	Cauza C-127/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'Etat (Franța) la data de 5 martie 2007 — Societatea Arcelor Atlantique et Lorraine, Societatea Sollac Méditérranée, Societatea Arcelor Packaging International, Societatea Ugine & Alz France, Societatea Industeel Loire, Societatea Creusot Métal, Societatea Imphy Alloys și Societatea Arcelor/Primul-ministru, ministrul economiei, finanțelor și industriei, ministrul ecologiei și dezvoltării durabile	8

2007/C 117/13	Cauza C-128/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina la 5 martie 2007 — Angelo Molinari/Agenzia Entrate Ufficio Latina	8

2007/C 117/14	Cauza C-129/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) la 5 martie 2007 — Giovanni Galeota/Agenzia Entrate Ufficio Latina	9

2007/C 117/15	Cauza C-130/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) la 5 martie 2007 — Salvatore Barbagallo/Agenzia Entrate Ufficio Latina	9

2007/C 117/16	Cauza C-131/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Latina (Italia) la 5 martie 2007 — Michele Ciampi/Agenzia Entrate Ufficio Latina	10

2007/C 117/17	Cauza C-132/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van koophandel Brussel (Belgia) la 5 martie 2007 — Beecham Group plc, SmithKline Beecham plc, Glaxo Group Ltd, Stafford-Miller Ltd, GlaxoSmithKline Consumer Healthcare NV, GlaxoSmithKline Consumer Healthcare BV/Andacon NV	10

2007/C 117/18	Cauza C-133/07 P: Recurs introdus la 6 martie 2007 de Raiffeisen Zentralbank Österreich AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-259/02	11

2007/C 117/19	Cauza C-135/07 P: Recurs introdus la 6 martie 2007 de Bank Austria Creditanstalt AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-260/02	12

2007/C 117/20	Cauza C-136/07: Acțiune introdusă la 7 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	13

2007/C 117/21	Cauza C-137/07 P: Recurs introdus la 8 martie 2007 de Österreichische Volksbanken-AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) din 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-271/02	13

2007/C 117/22	Cauza C-138/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van beroep te Antwerpen (Belgia) la 9 martie 2007 — Statul belgian/N.V. Cobelfret	14

2007/C 117/23	Cauza C-140/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 12 martie 2007 — Hecht-Pharma GmbH/Staatliches Gewerbeaufsichtsamt Lüneburg	15

2007/C 117/24	Cauza C-141/07: Acțiune introdusă la data de 9 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania	15

2007/C 117/25	Cauza C-143/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 13 martie 2007 — Firma A.O.B. Reuter & Co./Hauptzollamt Hamburg-Jonas	16

2007/C 117/26	Cauza C-144/07 P: Recurs introdus la 13 martie 2007 de către K-Swiss, Inc. împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (camera a treia) pronunțate la 14 decembrie 2006 în cauza T-14/06, K-Swiss, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)	16

2007/C 117/27	Cauza C-150/07: Acțiune introdusă la 15 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză	17

2007/C 117/28	Cauza C-151/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 19 martie 2007 — Theologos-Grigorios Chatzithanasis/Ypourgos Ygeias kai Koinonikis Allilengys și Organismos Epangelmatikis Ekpaidefsis kai Katartisis (OEEK)	17

2007/C 117/29	Cauza C-158/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 22 martie 2007 — Jacqueline Förster/IB-Groep	18

2007/C 117/30	Cauza C-159/07: Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză	18

2007/C 117/31	Cauza C-167/07: Acțiune introdusă la 29 martie 2007 — Regatul Spaniei/Consiliul Uniunii Europene	19

2007/C 117/32	Cauza C-175/07, Cauza C-176/07, Cauza C-177/07, Cauza C-178/07, Cauza C-179/07, Cauza C-180/07, Cauza C-181/07, Cauza C-182/07, Cauza C-183/07, Cauza C-184/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de grande instance de Nanterre (Franța) la 2 aprilie 2007 — 1. S.A. SAFBA/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 2. S.A. Sucreries et Raffineries d'Erstein/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 3. SA Sucreries & Distilleries de Souppes — Ouvré Fils/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 4. SA Sucrerie de Bourgogne/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 5. Sucrerie Bourdon/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 6. S.A. des Sucreries du Marquenterre/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 7. Cristal Union/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 8. S.A. Lesaffre Frères/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 9. Société Vermendoise Industries/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers, 10. S.A. Sucreries de Toury et Usines annexes/Directeur général des douanes et droits indirects și Receveur principal des douanes et droits indirects de Gennevilliers	19

2007/C 117/33	Cauza C-192/07: Acțiune introdusă la 3 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania	20

2007/C 117/34	Cauza C-199/07: Acțiune introdusă la 12 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă	20

	Tribunalul de Primă Instanță
2007/C 117/35	Cauza T-75/07: Acțiune introdusă la 12 martie 2007 — Hamdi/Consiliu	22

2007/C 117/36	Cauza T-76/07: Acțiune introdusă la 12 martie 2007 — El Fatmi/Consiliu	22

2007/C 117/37	Cauza T-81/07: Acțiune introdusă la 14 martie 2007 — K.G. Holding (în faliment)/Comisie	23

2007/C 117/38	Cauza T-82/07: Acțiune introdusă la 14 martie 2007 — Kliq (în faliment)/Comisie	24

2007/C 117/39	Cauza T-83/07: Acțiune introdusă la 14 martie 2007 — Kliq Reïntegratie (în faliment)/Comisie	25

2007/C 117/40	Cauza T-84/07: Acțiune introdusă la 13 martie 2007 — Mineral and Chemical Company EuroChem/Consiliu	26

2007/C 117/41	Cauza T-85/07: Acțiune introdusă la 20 martie 2007 — Gabel Industria Tessile SpA/OAPI — Creaciones Garel (GABEL)	26

2007/C 117/42	Cauza T-86/07: Acțiune introdusă la data de 21 martie 2007 — Deichmann-Schuhe/OAPI — Design for Woman (DEITECH)	27

2007/C 117/43	Cauza T-87/07: Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Scil Proteins/OAPI — Indena (affilene)	27

2007/C 117/44	Cauza T-88/07: Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Fabryka Samochodów Osobowych/Comisie	28

2007/C 117/45	Cauza T-89/07: Acțiune introdusă la 23 martie 2007 — VIP Car Solutions/Parlament	29

2007/C 117/46	Cauza T-90/07 P: Recurs introdus la 26 martie 2007 de către Regatul Belgiei împotriva hotărârii pronunțate la 16 martie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-92/05, Genette/Comisie	29

2007/C 117/47	Cauza T-91/07: Acțiune introdusă la 19 martie 2007 — WWF-UK/Consiliu	30

2007/C 117/48	Cauza T-92/07 P: Recurs introdus la 28 martie 2007 de către Jacques Frankin și alții împotriva hotărârii pronunțate la 16 ianuarie 2007 de Tribunalul funcției publice în cauza F-3/06, Frankin și alții/Comisie	31

2007/C 117/49	Cauza T-93/07: Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Italia/Comisie	31

2007/C 117/50	Cauza T-94/07: Acțiune introdusă la 26 martie 2007 — EREF/Comisie	31

2007/C 117/51	Cauza T-95/07: Acțiune introdusă la 30 martie 2007 — Aventis Pharma/OAPI — Altana Pharma (PRAZOL)	32

2007/C 117/52	Cauza T-96/07: Acțiune introdusă la data de 23 martie 2007 — Telecom Italia Media/Comisie	32

2007/C 117/53	Cauza T-99/07 P: Recurs introdus la 29 martie 2007 de către Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 16 ianuarie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-92/05, Genette/Comisie	34

	Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene
2007/C 117/54	Cauza F-17/07: Acțiune introdusă în data de 23 februarie 2007 — Pouzol/Curtea de Conturi	35

2007/C 117/55	Cauza F-23/07: Acțiune introdusă în data de 19 martie 2007 — M/EMEA	35

2007/C 117/56	Cauza F-24/07: Acțiune introdusă în data de 15 martie 2007 — Lafleur-Tighe/Comisie	36

2007/C 117/57	Cauza F-25/07: Acțiune introdusă în data de 22 martie 2007 — Bleser/Curtea de Justiție	36

2007/C 117/58	Cauza F-26/07: Acțiune introdusă la data de 21 martie 2007 — Potoms și Scillia/Parlament	37

2007/C 117/59	Cauza F-27/07: Acțiune introdusă în data de 26 martie 2007 — Sundholm/Comisie	37

2007/C 117/60	Cauza F-29/07: Acțiune introdusă la data de 28 martie 2007 — Quadu/Parlament	37

2007/C 117/61	Cauza F-30/07: Acțiune introdusă în 28 martie 2007 — Noworyta/Parlament	38

2007/C 117/62	Cauza F-31/07: Acțiune introdusă în 2 aprilie 2007 — Putterie-de-Beukelaer/Comisie	38