Tratatul de la Nisa

SINTEZĂ PRIVIND:

Tratatul de la Nisa

CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?

• Tratatul pregătește UE pentru cea mai amplă extindere a sa, în vederea aderării la UE a 10 țări membre noi (Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia) în luna mai 2004 și a încă două (Bulgaria și România) în ianuarie 2007.
• Acesta modifică Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE).
• Concret, tratatul reformează instituțiile UE pentru ca acestea să poată funcționa eficient într-o UE extinsă având 27 de țări membre – obiectiv urmărit inițial, fără succes, prin Tratatul de la Amsterdam.

ASPECTE-CHEIE

Sporirea legitimității și a eficienței instituțiilor UE în perspectiva creșterii numărului de membri ai UE

• Metoda de definire a componenței Comisiei Europene s-a modificat:
  • componența Comisiei se modifică progresiv, de la doi comisari pentru țările mai mari (Franța, Germania, Italia, Spania și Regatul Unit (1)) și unul pentru celelalte țări la un număr maxim de 27 de comisari, fiecare țară membră având dreptul de a numi un comisar prin rotație, pe criterii de strictă egalitate;
  • de acum înainte, președintele Comisiei și comisarii sunt numiți prin vot cu majoritate calificată în Consiliu;
  • președintelui Comisiei i se atribuie competențe sporite în raport cu colegiul comisarilor, și anume de a repartiza sau a reorganiza responsabilitățile în rândul comisarilor și – cu aprobarea colegiului cu majoritate simplă – de a concedia unul dintre comisari.
• Sistemul de vot în Consiliul Uniunii Europene este redefinit:
  • ponderarea voturilor este reechilibrată pentru a reflecta mai bine populațiile relative ale țărilor membre;
  • condițiile pentru obținerea majorității calificate devin mai stricte, fiind necesare acum 73,9 % (în loc de 71,3 %) dintre voturi, precum și majoritatea țărilor UE, reprezentând (dacă această verificare este cerută de o țară a UE) cel puțin 62 % din populația UE;
  • utilizarea votului cu majoritate calificată este extinsă asupra unor domenii noi.
• Componența Parlamentului European este revizuită, iar competențele acestuia sunt sporite:
  • numărul locurilor este mărit la 732 în UE cu 27 de țări membre;
  • procedura de codecizie (numită în prezent procedura legislativă ordinară) este extinsă la aproape toate domeniile în care Consiliul decide cu majoritate calificată;
  • Parlamentul poate înainta o cauză Curții de Justiție a UE, la fel ca o țară membră sau Comisia.
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene este reformată radical:
  • aceasta se va întruni în diferite formațiuni: în camere de trei până la cinci judecători, în Marea Cameră (11 judecători) sau în ședință plenară (câte un judecător pentru fiecare țară a UE);
  • competențele Tribunalului de Primă Instanță (în prezent, Tribunalul) sunt extinse, cuprinzând unele categorii de referință pentru o decizie preliminară*;
  • Consiliul, acționând în unanimitate, poate crea instanțe subsidiare, care să trateze în primă instanță domenii speciale ale legislației, precum brevetele.
• Se introduc norme noi privind cooperarea consolidată:
  • aceasta implică numai cel puțin opt țări ale UE (nu majoritatea, ca înainte);
  • în „pilonul” central al Comunității Europene, o țară a UE nu mai are drept de veto în ceea ce privește lansarea cooperării consolidate. Mai mult, alături de aprobarea Comisiei (necesară întotdeauna), avizul conform (numit astăzi aprobare) al Parlamentului este necesar acum dacă domeniul de cooperare este unul în care există codecizie;
  • posibilitatea cooperării consolidate este extinsă la politica externă și de securitate comună, cu excluderea apărării, țările UE având aici drept de veto;
  • în cooperare cu justiția și afacerile interne, cooperarea consolidată devine deosebit de flexibilă: nu există drept de veto al țărilor UE și nu este necesară nici aprobarea Comisiei sau a Parlamentului.

Alte schimbări importante aduse de tratat

• Pe lângă posibilitatea unor sancțiuni împotriva unei țări a UE pentru încălcarea de către aceasta a drepturilor fundamentale (introdusă prin Tratatul de la Amsterdam), se adaugă un mecanism în articolul 7 din TUE.
• TUE este modificat pentru a lua în considerare evoluția politicii europene de securitate și apărare.
• Este recunoscut rolul Eurojust pentru dezvoltarea cooperării judiciare în materie penală.
• Bruxelles-ul este desemnat ca loc al reuniunilor oficiale ale Consiliului European.

DE CÂND SE APLICĂ TRATATUL?

Semnat la 26 februarie 2001, tratatul a intrat în vigoare la 1 aprilie 2003. Unele dintre normele cuprinse în acesta au început însă a fi puse în aplicare la o dată ulterioară.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Istoricul UE (Consiliul UE);
• Tratatele UE (Comisia Europeană);
• Privire generală asupra tratatelor (EUR-Lex).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe (JO C 80, 10.3.2001, pp. 1-87)

DOCUMENTE CONEXE

Tratatul privind Uniunea Europeană – versiune consolidată 1992 (JO C 191, 29.7.1992, pp. 1-112)

Tratatul de instituire a Comunității Europene – versiune consolidată 2002 (JO C 325, 24.12.2002, pp. 33-184)

Data ultimei actualizări: 21.03.2018

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).