Taxa pe tranzacţiile financiare

În contextul crizei economice şi financiare, se admite pe scară tot mai largă necesitatea unei contribuţii mai echitabile din partea sectorului financiar, acest sector fiind până în prezent subimpozitat, având în vedere scutirea de TVA a majorităţii serviciilor financiare. Această propunere de directivă vizează aşadar instituirea unei taxe comune pe tranzacţiile financiare, ale cărei principale obiective sunt asigurarea unei contribuţii echitabile a instituţiilor financiare la costul crizei şi evitarea fragmentării pieţei interne a tranzacţiilor financiare.

PROPUNERE

Propunere de Directivă a Consiliului din 28 septembrie 2011 privind sistemul comun al taxei pe tranzacţiile financiare şi de modificare a Directivei 2008/7/CE [COM(2011) 594 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Această propunere vizează stabilirea unui sistem comun de taxă pe tranzacţiile financiare * (TTF).

Propunerea vizează toate tranzacţiile financiare, şi anume achiziţionarea şi vânzarea unui instrument financiar, cum ar fi acţiunile, obligaţiunile şi instrumentele de pe piaţa monetară, titlurile de participare ale organismelor de plasament colectiv, produsele structurate şi derivate şi încheierea sau modificarea contractelor pe instrumente derivate, cu condiţia ca cel puţin una dintre părţile la tranzacţie să fie stabilită într-un stat membru (SM) şi ca o instituţie financiară (cum ar fi societăţile de administrare a investiţiilor, pieţele organizate, instituţiile de credit, întreprinderile de asigurare şi reasigurare, organismele de plasament colectiv şi fondurile de pensii şi administratorii lor, anumite alte întreprinderi care efectuează tranzacţii ca parte semnificativă a activităţii lor) stabilită pe teritoriul unui stat membru să fie parte la tranzacţie, acţionând fie în nume propriu sau pe seama unei alte persoane, fie în numele unei părţi la tranzacţie.

În general, o instituţie financiară se consideră a fi stabilită pe teritoriul statului membru în care a fost autorizată să acţioneze ca atare, însă trebuie reţinut că, în anumite condiţii, o instituţie financiară care nu este stabilită pe teritoriul unui SM, de exemplu atunci când este parte la o tranzacţie financiară cu o parte stabilită pe teritoriul unui SM, se consideră a fi, de asemenea, stabilită într-un SM (ultimul menţionat în acest caz).

Entităţile enumerate mai jos nu fac obiectul directivei propuse:

• Fondul european de stabilitate financiară;
• orice instituţie financiară internaţională înfiinţată de două sau mai multe state membre, care are scopul de a mobiliza fondurile necesare şi de a oferi asistenţă financiară în beneficiul membrilor săi afectaţi sau ameninţaţi de probleme grave de finanţare;
• contrapartidele centrale, şi anume entităţile juridice care se interpun între contrapartidele la o tranzacţie financiară;
• depozitarii centrali naţionali sau internaţionali de valori mobiliare.

Tranzacţiile enumerate mai jos nu fac obiectul directivei propuse:

• tranzacţiile de pe piaţa primară, în principiu în ceea ce priveşte emisiunea de acţiuni sau de obligaţiuni;
• în anumite condiţii, tranzacţiile cu Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii, cu organismele instituite de Uniunea Europeană sau de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi cu alte organizaţii sau structuri internaţionale;
• tranzacţiile cu băncile centrale ale statelor membre.

Exigibilitate, valoarea impozabilă şi ratele taxei pe tranzacţiile financiare

Taxa pe tranzacţiile financiare este exigibilă din momentul în care are loc tranzacţia financiară. Anularea sau rectificarea ulterioară a unei tranzacţii financiare nu are niciun efect asupra exigibilităţii, cu excepţia cazurilor în care s-au comis erori.

În ceea ce priveşte tranzacţiile, altele decât cele legate de contractele pe instrumente derivate, valoarea impozabilă a TTF reprezintă, în principiu, tot ceea ce constituie contraprestaţie plătită sau datorată, în schimbul transferului, de către contraparte sau de către un terţ.

În ceea ce priveşte tranzacţiile privind contractele pe instrumente derivate, valoarea impozabilă a TTF va fi valoarea noţională (şi anume valoarea nominală sau facială de bază care este folosită la calculul valorii plăţilor efectuate în legătură cu un anumit contract pe instrumente derivate) a contractului pe instrumente derivate la momentul tranzacţiei financiare.

Dacă este cazul, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs de vânzare înregistrat, în momentul în care TTF devine exigibilă, pe cele mai reprezentative pieţe de schimb din statul membru în cauză, sau la un curs de schimb determinat prin referire la acea piaţă.

Ratele TTF pe care statele membre trebuie să le aplice nu se pot situa sub (ratele minime):

• 0,1 % pentru toate tranzacţiile financiare în afara celor legate de contractele pe instrumente derivate;
• 0,01 % pentru toate tranzacţiile financiare legate de contractele pe instrumente derivate.

Plata TTF, obligaţiile aferente şi prevenirea fraudei, evaziunii şi abuzului

TTF este datorată de fiecare instituţie financiară (considerată a fi stabilită într-un stat membru) care îndeplineşte oricare dintre condiţiile de mai jos:

• este parte la tranzacţie, acţionând fie în cont propriu, fie în contul altei persoane;
• acţionează în numele unei părţi la tranzacţie;
• tranzacţia a fost derulată în contul său.

Trebuie observat că, prin urmare, fiecare instituţie financiară care este parte la o tranzacţie financiară sau care este implicată într-o tranzacţie este obligată la plata taxei. Aşadar, o singură tranzacţie poate să determine plata taxei de către ambele părţi la tranzacţie, în conformitate cu rata aplicabilă în statul membru în care este stabilită instituţia financiară în cauză.

Cu toate acestea, dacă o instituţie financiară acţionează în numele sau în contul altei instituţii financiare, numai aceasta din urmă are obligaţia de plată a TTF.

În plus, fiecare parte la o tranzacţie devine răspunzătoare solidar pentru plata taxei datorate de o instituţie financiară în contul respectivei tranzacţii.

Termenele pentru plata TTF datorată autorităţilor fiscale din statele membre sunt următoarele:

• în momentul în care taxa devine exigibilă, dacă tranzacţia se realizează pe cale electronică;
• în termen de trei zile lucrătoare de la momentul în care taxa devine exigibilă, în toate celelalte cazuri.

Statele membre trebuie să stabilească alte obligaţii destinate să asigure efectuarea plăţii şi verificarea efectuării plăţii taxei.

Statele membre nu trebuie să introducă sau să menţină alte taxe pe tranzacţiile financiare în afara TTF sau a taxei pe valoarea adăugată (TVA) prevăzută de Directiva privind TVA.

Context

La 7 octombrie 2010, Comisia Europeană a examinat importanţa instituirii unei taxe pe tranzacţiile financiare (TTF) în comunicarea sa privind impozitarea sectorului financiar. Această propunere de directivă reprezintă concretizarea intenţiei de instituire a taxei şi constituie astfel un prim pas către un eventual sistem de impozitare mai globalizat.

See also

• Direcţia Generală Impozitare şi Uniune Vamală – Impozitarea sectorului financiar (DE) (EN) (FR)

Ultima actualizare: 23.11.2011