Recunoașterea și executarea hotărârilor de confiscare

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului — aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare

CARE ESTE OBIECTIVUL DECIZIEI-CADRU?

Decizia-cadru permite unei autorități judiciare dintr-o țară a Uniunii Europene (UE) să transmită direct o hotărâre de înghețare sau confiscare a bunurilor către autoritatea judiciară dintr-o altă țară a UE, unde aceasta va fi recunoscută și îndeplinită fără a fi necesară vreo altă formalitate.

ASPECTE-CHEIE

Ce este o hotărâre de confiscare?

Hotărârea de confiscare este o măsură permanentă care presupune privarea autorilor infracțiunilor și a complicilor acestora de bunurile obținute din comportamentul lor infracțional.

Infracțiuni

• Pentru mai multe infracțiuni grave, nu este necesar ca încălcarea să fie o infracțiune atât în țara UE care pronunță hotărârea (țara emitentă), cât și în țara UE care o execută (țara executantă). Cu toate acestea, infracțiunea trebuie să fie pasibilă în țara emitentă de o pedeapsă privativă de libertate, iar maximul pedepsei să fie de cel puțin 3 ani. Infracțiunile includ:
  • participare la o organizaţie criminală;
  • terorism;
  • corupție și fraudă;
  • trafic de persoane;
  • rasism și xenofobie;
  • viol.

Transmiterea

• Hotărârea de confiscare care are ca obiect o sumă de bani sau bunuri poate fi transmisă țării UE unde există motive rezonabile să se creadă că persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost emisă hotărârea posedă bunuri sau venituri. În cazul în care nu există motive rezonabile, hotărârea poate fi transmisă țării UE în care persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost emisă hotărârea de confiscare își are reședința sau respectiv sediul social.
• O hotărâre de confiscare care are ca obiect bunuri poate fi transmisă mai multor țări ale UE în același timp dacă:
  • există motive rezonabile să se creadă că diferite bunuri vizate de hotărârea de confiscare se găsesc în țări diferite ale UE;
  • confiscarea unui bun specific vizat de hotărârea de confiscare implică inițierea unei acțiuni în mai multe țări ale UE; sau
  • bunul specific vizat de hotărârea de confiscare se află în una din cele două sau mai multe țări ale UE.
• O hotărâre de confiscare care are ca obiect o sumă de bani poate fi transmisă mai multor țări ale UE în același timp dacă:
  • bunul în cauză nu a făcut obiectul unei măsuri de înghețare în temeiul Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului; sau
  • valoarea bunului care poate să fie confiscat în țara emitentă și în orice țară executantă în parte nu este suficientă pentru a executa suma totală prevăzută de hotărârea de confiscare.

Recunoașterea și executarea

• Autoritatea judiciară a țării emitente trebuie să transmită un certificat, pe baza modelului anexat la această decizie, către autoritatea judiciară a țării executante, prin care să solicite executarea hotărârii.
• Țara executantă trebuie să recunoască hotărârea fără nicio altă formalitate și să întreprindă acțiunile necesare pentru a o executa imediat.

Nerecunoaștere și neexecutare

Executarea unei hotărâri de confiscare poate fi refuzată în cazul în care certificatul nu este furnizat, este incomplet sau nu corespunde în mod vădit hotărârii. Executarea poate fi, de asemenea, refuzată într-o serie de alte situații, inclusiv:

• în cazul în care executarea hotărârii de confiscare ar contraveni dreptului de a nu fi judecat de două ori pentru aceeași infracțiune;
• dacă hotărârea de confiscare nu reprezintă o infracțiune în țara executantă;
• dacă în dreptul țării executante se prevede o imunitate sau un privilegiu care ar împiedica executarea unei hotărâri de confiscare;
• dacă în temeiul legislației țării executante, infracțiunea este considerată ca fiind săvârșită în totalitate sau parțial pe teritoriul său;
• dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului țării emitente, iar potrivit legislației țării executante nu există motive pentru autorizarea urmăririi penale.

Amânarea executării

Executarea poate fi amânată în mai multe cazuri, inclusiv:

• în cazul în care se consideră că ar putea să aducă atingere unei anchete în curs;
• în cazul în care bunurile fac deja obiectul unei proceduri de confiscare în țara executantă;
• atunci când este considerată necesară o traducere totală sau parțială a hotărârii.

Persoanele interesate

Țările UE trebuie să garanteze că orice persoană interesată, inclusiv terții de bună-credință, poate exercita căi de atac împotriva recunoașterii și executării unei hotărâri de confiscare, cu scopul de a își proteja drepturile.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA-CADRU?

Decizia-cadru se aplică de la 24 noiembrie 2006. Țările UE au avut obligația de a o integra în legislația națională până la 24 noiembrie 2008.

CONTEXT

• Confiscarea și înghețarea bunurilor

ACTUL PRINCIPAL

Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (JO L 328, 24.11.2006, pp. 59–78)

Modificările ulterioare aduse Deciziei-cadru 2006/783/JAI au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, pp. 45–55)

Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu întemeiat pe articolul 22 din Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare [COM(2010) 428 final, 23.8.2010]

Data ultimei actualizări: 07.12.2016