Despăgubirea victimelor infracționalității în alte țări ale UE
SINTEZĂ PRIVIND:
Directiva 2004/80/CE — privind despăgubirea victimelor infracționalității
CARE ESTE OBIECTIVUL DIRECTIVEI?
-
Directiva stabilește un sistem de cooperare în vederea facilitării accesului victimelor infracționalității la despăgubire indiferent de țara Uniunii Europene (UE) unde a avut loc infracțiunea.
-
Acest sistem funcţionează pe baza sistemelor publice naționale de despăgubire din țările UE, destinate victimelor infracţionalităţii premeditate săvârşite prin violenţă pe teritoriile respective.
ASPECTE-CHEIE
Directiva are două elemente principale.
-
Aceasta impune ca toate țările UE să aibă sisteme de despăgubire a victimelor infracționalității internaționale premeditate săvârșite prin violență pe propriile teritorii. Organizarea și aplicarea unor astfel de sisteme sunt lăsate la aprecierea fiecărei țări a UE.
-
Pe baza acestor sisteme naționale se stabilește un sistem de cooperare la nivelul UE.
Garantarea unei despăgubiri corespunzătoare
Garantarea unei despăgubiri corespunzătoare a victimelor poate fi dificilă deoarece:
-
autorul infracțiunii nu deține resursele financiare necesare; sau
-
nu a fost posibilă identificarea sau urmărirea în justiție a autorului infracțiunii (posibilitatea de a obține despăgubire de la autorul infracțiunii este acoperită de Directiva 2012/29/UE care stabilește norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității).
Directiva impune ca victimele:
-
să fie compensate indiferent de țara lor de reședință sau de țara UE în care a fost săvârșită infracțiunea;
-
să beneficieze de o despăgubire echitabilă și corespunzătoare — suma exactă rămâne la discreția țării UE în care a fost săvârșită infracțiunea.
Cooperare
Toate țările UE au trebuit să instituie sisteme naționale care oferă despăgubiri echitabile și corespunzătoare până la 1 iulie 2005. Directiva stabileşte un sistem de cooperare între autorităţile naţionale în vederea facilitării accesului la despăgubire a victimelor în întreaga UE:
-
Victimele infracțiunilor săvârșite într-o altă țară decât cea în care locuiesc în mod obișnuit pot solicita unei autorități din țara lor de reședință (autoritatea responsabilă cu asistența) informații privind posibilitățile de a solicita o despăgubire.
-
Respectiva autoritate națională transmite cererea direct autorității naționale din țara UE unde a fost săvârșită infracțiunea (autoritatea de decizie), care este responsabilă de evaluarea cererii și de plătirea despăgubirii.
-
Toate comunicările trebuie efectuate în limba țării de decizie. Comisia Europeană a redactat formularele tip de transmitere a cererilor şi a deciziilor referitoare la despăgubirea victimelor.
-
Directiva creează un sistem de puncte de contact centrale în fiecare țară a UE pentru a facilita cooperarea transfrontalieră. Punctele de contact centrale se vor reuni în mod periodic. Informaţii suplimentare se regăsesc pe site-ul portalului european e-justiție.
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Directiva a intrat în vigoare la 26 august 2004. Țările UE au avut obligația de a o include în legislația națională până la 1 ianuarie 2006.
CONTEXT
Pentru informații suplimentare, consultați:
ACTUL PRINCIPAL
Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 261, 6.8.2004, pp. 15-18)
ACTE CONEXE
Decizia 2006/337/CE a Comisiei din 19 aprilie 2006 de stabilire a unor formulare tip pentru transmiterea cererilor și a hotărârilor în conformitate cu Directiva 2004/80/CE a Consiliului privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 125, 12.5.2006, pp. 25-30)
Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, 14.11.2012, pp. 57-73)
Data ultimei actualizări: 08.12.2015