Convenția împotriva corupției care implică funcționari

SINTEZĂ PRIVIND:

Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai UE sau funcționari ai țărilor UE

Actul Consiliului de elaborare a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai UE sau funcționari ai țărilor UE

CARE ESTE ROLUL ACESTEI CONVENȚII ȘI AL ACESTUI ACT?

Convenția:
- urmărește să asigure faptul că fiecare țară a UE ia măsurile necesare pentru a incrimina corupția care implică funcționari*;
- este menită să lupte împotriva corupției care implică funcționari europeni* sau funcționari naționali* din țările UE și să consolideze cooperarea judiciară între țările UE în cadrul acestei lupte.
Actul marchează acordul Consiliului privind elaborarea convenției.

ASPECTE-CHEIE

În temeiul convenției, fiecare țară a UE trebuie să ia măsurile necesare pentru a incrimina atât corupția activă*, cât și corupția pasivă* comisă de către funcționari. Convenția vizează atât complicitatea, cât și instigarea la oricare dintre aceste forme de corupție.
Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. În plus, țările UE trebuie să permită ca șefilor de întreprindere sau oricăror alte persoane cu putere de decizie în cadrul unei întreprinderi sau care exercită controlul în cadrul unei întreprinderi să li se poată stabili răspunderea penală în cazul unor acte de corupție aflată sub autoritatea lor și care acționează în numele întreprinderii.
Fiecare țară a UE trebuie să își stabilească competența cu privire la infracțiuni, în conformitate cu obligațiile care decurg din această convenție, în cazul în care:
- infracțiunea este săvârșită, integral sau parțial, pe teritoriul său;
- autorul infracțiunii este unul dintre resortisanții săi sau unul dintre funcționarii săi;
- infracțiunea este săvârșită față de funcționari ai UE sau funcționari naționali sau față de un membru al instituțiilor UE, care este și resortisant al său;
- autorul infracțiunii este un resortisant al UE în serviciul unei instituții, al unei agenții sau al unui organism al UE care își are sediul în respectiva țară a UE.
În cazul în care o procedură privind o infracțiune instituită în conformitate cu obligațiile care decurg din convenție privește cel puțin 2 țări ale UE, aceste țări trebuie să coopereze la anchetă, la urmărirea penală și la executarea sancțiunii pronunțate.
Țările UE trebuie să aplice principiul în temeiul căruia nu poate avea loc o procedură judiciară de 2 ori pentru aceeași infracțiune (cunoscut și ca principiul non bis in idem), dar sunt posibile excepții de la acest principiu.
Țările UE pot să adopte dispoziții de drept intern care depășesc obligațiile care decurg din convenție.
În cazul unui litigiu între țările UE cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției și în absența unei rezolvări pe cale bilaterală, cauza trebuie examinată de către Consiliu în conformitate cu titlul IV din Tratatul privind Uniunea Europeană. În cazul în care Consiliul nu a găsit o soluție în termen de 6 luni, una dintre părți poate trimite litigiul spre soluționare Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această curte deține competența și în litigiile dintre o țară a UE și Comisia Europeană.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare la 28 septembrie 2005 și toate țările UE trebuie să adere la aceasta.

CONTEXT

Incriminarea corupției active și pasive a făcut obiectul mai multor instrumente internaționale și europene în ultimele 2 decenii.

La nivel internațional

Incriminarea corupției active și pasive este reglementată de Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), care este un tratat internațional cu domeniu de aplicare universal. Aceasta a intrat în vigoare la 14 decembrie 2005. Până în decembrie 2014, toate țările UE ratificaseră UNCAC, iar UE a devenit ea însăși parte contractantă în 2008 (Decizia 2008/801/CE).
Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale (în vigoare din 1999) stabilește standarde cu caracter juridic obligatoriu pentru incriminarea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale și prevede o serie de măsuri de aplicare conexe. Aceasta se concentrează pe „partea de furnizare” a corupției internaționale.

La nivel european

Convenția penală privind corupția a Consiliului Europei (în vigoare din 2002) este și ea un instrument ambițios care vizează incriminarea coordonată a practicilor corupte. Aceasta prevede, de asemenea, măsuri complementare de drept penal și îmbunătățirea cooperării internaționale în urmărirea penală a infracțiunilor de corupție.

Notă: Deși majoritatea țărilor individuale ale UE sunt părți semnatare ale acestor convenții ulterioare (Convenția privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale și Convenția penală privind corupția), UE în sine nu este parte semnatară a acestora.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Corupția (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Funcționar: orice funcționar european sau național, inclusiv orice funcționar național dintr-o altă țară a UE.

Funcționar european: orice persoană care are calitatea de funcționar sau de agent angajat prin contract în sensul Statutului funcționarilor UE, precum și orice persoană pusă la dispoziția UE de către țările UE sau de către orice organism public sau privat, care îndeplinește funcții echivalente celor pe care le îndeplinesc funcționarii sau alți agenți ai UE.

Funcționar național: funcționar sau funcționar public conform definiției din legislația națională a țării UE în care persoana în cauză îndeplinește această funcție în sensul aplicării dreptului penal al acestei țări a UE.

Corupție activă: fapta săvârșită cu intenție, de către orice persoană, de a promite sau de a da, direct sau prin intermediul unui terț, un avantaj de orice natură, pentru sine sau pentru un terț, unui funcționar, pentru ca acesta din urmă să îndeplinească sau să se abțină să îndeplinească, cu încălcarea îndatoririlor sale ca funcționar, un act în conformitate cu îndatoririle sale sau în exercițiul funcției sale.

Corupție pasivă: fapta săvârșită cu intenție, de către un funcționar, direct sau prin intermediul unui terț, de a pretinde sau a primi avantaje de orice natură, pentru sine sau pentru un terț, sau de a accepta o promisiune în acest sens, pentru a îndeplini sau pentru a se abține să îndeplinească, cu încălcarea îndatoririlor sale ca funcționar, un act în conformitate cu îndatoririle sale sau în exercițiul funcției sale.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Convenție elaborată în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (JO C 195, 25.6.1997, pp. 2-11)

Actul Consiliului din 26 mai 1997 de elaborare, în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană, a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (JO C 195, 25.6.1997, p. 1)

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European („EPPO”) (JO L 283, 31.10.2017, pp. 1-71)

Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, pp. 29-41)

Decizia (UE) 2016/63 a Consiliului din 15 ianuarie 2016 privind aderarea Croației la Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 14, 21.1.2016, pp. 23-24)

Decizia 2008/801/CE a Consiliului din 25 septembrie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (JO L 287, 29.10.2008, pp. 1-110)

Decizia 2007/751/CE a Consiliului din 8 noiembrie 2007 privind aderarea Bulgariei și a României la Convenția cu privire la combaterea actelor de corupție care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene, încheiată în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO L 304, 22.11.2007, pp. 34-35)

Decizia 2003/642/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind aplicarea în Gibraltar a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 226, 10.9.2003, p. 27)

Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupției în sectorul privat (JO L 192, 31.7.2003, pp. 54-56)

Raport explicativ referitor la Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (text aprobat de către Consiliu la 3 decembrie 1998) (JO C 391, 15.12.1998, pp. 1-12)

Actul Consiliului din 27 septembrie 1996 de elaborare a unui protocol la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO C 313, 23.10.1996, pp. 1-10)

Actul Consiliului din 26 iulie 1995 de elaborare a Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO C 316, 27.11.1995, pp. 48-57)

Data ultimei actualizări: 08.03.2019