Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2006/112/CE – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA)

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva reformează și abrogă textul inițial al celei de a șasea directive privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), clarificând astfel legislația în vigoare a UE în materie de TVA.

ASPECTE-CHEIE

TVA se aplică tuturor operațiunilor efectuate în UE cu titlu oneros (cu plată) de o persoană impozabilă, însemnând orice persoană sau organism care furnizează bunuri și servicii impozabile în cursul desfășurării activității sale. De asemenea, importurile efectuate de către orice persoană sunt supuse la plata TVA.

Operațiunile taxabile includ livrări de bunuri sau prestări de servicii în cadrul unei singure țări a UE, achiziții de bunuri în interiorul UE (bunuri furnizate și livrate sau transportate de o companie dintr-o țară a UE către o companie din altă țară a UE) și importuri de bunuri din afara UE în UE.

În ceea ce privește locul operațiunii, se aplică reguli diferite în funcție de natura operațiunii, de tipul de produs furnizat și dacă este implicat transportul.

TVA se aplică în funcție de natura tranzacției, de exemplu în momentul în care sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile. TVA se poate aplica la o achiziție în interiorul UE în momentul în care s-a încheiat livrarea de bunuri în țara UE în cauză. În cazul importurilor în UE, faptul generator se produce atunci când bunurile sunt introduse într-o țară a UE.

Baza de impozitare pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii și pentru achiziția de bunuri în interiorul UE include toate plățile către furnizor. În cazul bunurilor importate, această bază reprezintă valoarea acestora în vamă. Drepturile, impozitele și alte taxe sunt incluse în baza de impozitare, dar TVA în sine, reducerile de preț și rabaturile acordate clientului sunt excluse.

Cota standard a TVA care trebuie aplicată de toate țările UE bunurilor și serviciilor este de cel puțin 15 %. Țările UE pot aplica una sau două cote reduse, de cel puțin 5 %, anumitor bunuri sau servicii prevăzute în anexa III la directivă. De asemenea, în anumite condiții se aplică diverse regimuri care beneficiază de derogare de la aceste reguli (cote mai mici, cote reduse pentru alte bunuri sau servicii etc.).

Directiva permite scutiri de TVA. Majoritatea acestora sunt scutiri fără drept de deducere, de exemplu, servicii financiare și de asigurări, îngrijire medicală sau servicii sociale. Există însă și scutiri cu drept de deducere, de exemplu, livrări de bunuri în interiorul UE sau exporturi de bunuri către o țară din afara UE. Anumite scutiri sunt obligatorii pentru țările UE, iar altele sunt opționale.

O persoană impozabilă are dreptul de a deduce valoarea TVA plătită pentru bunurile sau serviciile achiziționate în țara UE în care se efectuează aceste tranzacții. Această TVA impusă anterior poate fi dedusă din TVA plătibilă pentru tranzacțiile taxabile, cum ar fi livrările de bunuri sau prestările de servicii interne. În general, nu există drept de deducere în cazul unei activități economice scutite de TVA sau dacă persoana impozabilă întrunește condițiile pentru un regim special. În anumite cazuri, deducerile pot fi limitate sau regularizate.

Directiva prevede obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane neimpozabile. În general, orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri taxabilă sau o prestare de servicii taxabilă datorează TVA. Printre excepții se numără anumite tranzacții în care clientul este cel care plătește TVA, cum ar fi livrarea de gaze naturale, și tranzacțiile în care țara UE poate alege să desemneze clientul ca persoană obligată la plata TVA, ca în cazul anumitor prestări cu risc de fraudă, precum cotele de emisii (până în 31 decembrie 2018).

Directiva le permite țărilor UE să aplice derogări de la regulile privind TVA, de exemplu, pentru a preveni anumite tipuri de evaziune fiscală. Există și regimuri speciale de TVA menite să reducă birocrația, de exemplu, pentru întreprinderile mici și pentru fermieri.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică începând cu 1 ianuarie 2007. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 1 ianuarie 2008.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, pp. 1-118)

Modificările succesive aduse Directivei 2006/112/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009, pp. 5-30)

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, pp. 23-28)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din țări terțe (JO L 346, 29.12.2007, pp. 6-12)

Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, pp. 15-18)

Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92 (JO L 264, 15.10.2003, pp. 1-11)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 27.07.2017