Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al Uniunii Europene

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2006/112/CE – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată al Uniunii Europene

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva reformează și abrogă textul celei de a șasea directive privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), pentru a clarifica legislația actuală în materie de TVA în Uniunea Europeană (UE).

ASPECTE-CHEIE

TVA se aplică tuturor operațiunilor efectuate în UE pentru plată de către o persoană impozabilă (adică o persoană fizică sau juridică care furnizează bunuri și servicii în cursul desfășurării activității sale). De asemenea, importurile efectuate de către orice persoană sunt supuse la plata TVA.

Operațiunile taxabile includ livrări de bunuri sau prestări de servicii în cadrul UE, achiziții de bunuri între statele membre ale UE (bunuri furnizate și livrate sau transportate de o companie dintr-un stat membru către o companie din alt stat membru) și importuri de bunuri din țări din afara UE în UE.

• Locul impozitării depinde de natura operațiunii, de tipul de produs furnizat și dacă este implicat transportul:
  • Furnizarea de bunuri: în cazul în care sunt furnizate bunuri.
  • Achiziția de mărfuri între statele membre: locul în care sunt livrate bunurile (adică statul membru în care ajung mărfurile în cele din urmă după ce au fost transportate din alt stat membru).
  • Importul de bunuri: de obicei, statul membru în care sosesc bunurile.
  • Prestarea de servicii: locul în care se consideră că sunt furnizate serviciile. Acesta depinde nu numai de tipul de serviciu prestat, ci și de tipul de client care este beneficiarul serviciului. Regula generală este că un serviciu este impozitat la locul clientului, dacă este o afacere, sau la locul furnizorului, dacă clientul este o persoană fizică. Pentru a garanta că serviciul este impozitat în locul în care este folosit propriu-zis, există unele excepții de la aceste reguli generale, cum ar fi:
    • serviciile legate de bunuri imobile (bunuri imobiliare);
    • transportul de pasageri;
    • activitățile legate de cultură, sport, educație și divertisment;
    • servicii de restaurant.
• TVA se aplică atunci când bunurile sau serviciile sunt furnizate în funcție de natura tranzacției. TVA se poate aplica la o achiziție de bunuri între statele membre ale UE în momentul în care s-a încheiat livrarea de bunuri în statul membru al UE în cauză. În cazul importurilor în UE, TVA se aplică atunci când bunurile sunt introduse într-un stat membru al UE.
• Baza de impozitare pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii și pentru achiziția de bunuri între statele membre ale UE include toate plățile către furnizor. În cazul bunurilor importate, această bază reprezintă valoarea acestora în vamă. Taxele, impozitele și alte impuneri sunt incluse în baza de impozitare, dar TVA propriu-zisă, reducerile de preț și rabaturile acordate clientului sunt excluse.
• Cota standard a TVA care trebuie aplicată de toate statele membre ale UE bunurilor și serviciilor este de cel puțin 15 %. Statele membre ale UE pot aplica una sau două cote reduse, de cel puțin 5 %, anumitor bunuri sau servicii prevăzute în anexa III la directivă. De asemenea, în anumite condiții se aplică diverse excepții de la aceste reguli (de exemplu, cote mai mici pentru alte bunuri sau servicii).
• Directiva permite scutiri de TVA. Majoritatea acestora sunt scutiri fără drept de deducere (de exemplu, îngrijire medicală, servicii sociale, servicii financiare și de asigurări). Cu toate acestea, există și scutiri cu dreptul de deducere (de exemplu, livrarea de bunuri între statele membre ale UE sau exporturile de bunuri către o țară din afara UE). Majoritatea scutirilor sunt obligatorii pentru statele membre ale UE, dar unele dintre ele sunt opționale.
• O persoană impozabilă poate deduce suma de TVA plătită pentru bunurile sau serviciile achiziționate utilizate pentru tranzacțiile impozitate în statul membru în care aceste bunuri sau servicii sunt achiziționate. Această TVA impusă anterior poate fi dedusă din TVA plătibilă pentru tranzacțiile taxate (cum ar fi livrările de bunuri sau prestările de servicii interne). În general, nu există drept de deducere în cazul unei activități economice scutite de TVA sau dacă persoana impozabilă aplică anumite regimuri speciale. În anumite cazuri, deducerile pot fi limitate sau regularizate.
• Directiva prevede obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane neimpozabile. În general, TVA este plătibilă de orice persoană impozabilă care efectuează o livrare impozabilă de bunuri sau o prestare impozabilă de servicii. Excepțiile includ anumite operațiuni în cazul cărora clientul plătește TVA (de exemplu, servicii furnizate unei companii de către un furnizor din altă țară și operațiunile în cazul cărora statul membru poate alege să desemneze clientul pentru plata TVA, la anumite livrări cu risc de fraudă).
• Directiva le permite statelor membre să aplice derogări de la regulile privind TVA (de exemplu, pentru a preveni anumite tipuri de evaziune fiscală). Există și regimuri speciale de TVA menite să reducă birocrația (de exemplu, pentru întreprinderile mici și pentru fermieri).
• În plus, directiva le permite statelor membre ale UE care sunt cel mai grav afectate de fraudă în materie de TVA să aplice temporar o inversare generalizată a răspunderii pentru plata TVA. Acest lucru implică transferarea răspunderii pentru plata TVA de la furnizor la client. Statele membre ale UE pot folosi această măsură numai pentru livrările de bunuri și servicii din propria țară de peste 17 500 de euro per tranzacție, numai până la 30 iunie 2022 și în condiții foarte stricte.

O serie de modificări au fost aduse Directivei 2006/112/CE, inclusiv unele modificări din cauza pandemiei de COVID-19.

• Directiva (UE) 2020/284 modifică directiva, introducând anumite cerințe pentru furnizorii de servicii de plată pentru a ține evidența plăților transfrontaliere legate de comerțul electronic. Datele vor fi apoi puse la dispoziția autorităților fiscale naționale în condiții stricte, inclusiv a celor legate de protecția datelor. Aceste cerințe se aplică de la 1 ianuarie 2024.
• Directiva de modificare (UE) 2020/285 introduce reguli simplificate pentru a reduce povara administrativă și costurile de conformitate pentru întreprinderile mici și pentru a crea un mediu fiscal mai avantajos pentru a le ajuta să se dezvolte și să tranzacționeze într-un mod mai eficient transfrontalier. Întreprinderile mici se vor putea califica pentru reguli simplificate de conformitate cu privire la TVA în cazul în care cifra lor de afaceri anuală rămâne sub un prag stabilit de statul membru în cauză, care nu poate fi mai mare de 85 000 de euro. În anumite condiții, întreprinderile mici din alte state membre ale UE care nu depășesc acest prag vor putea, de asemenea, să beneficieze de schema simplificată, dacă cifra lor de afaceri anuală totală în întreaga UE nu depășește 100 000 EUR. Aceste noi reguli se aplică de la 1 ianuarie 2025.
• Pachetul privind TVA pentru comerțul electronic [Directivele (UE) 2017/2455 și (UE) 2019/1995 de modificare a Directivei 2006/112/CE] a introdus noi simplificări pentru companiile care efectuează vânzări transfrontaliere de bunuri sau servicii. Aceasta se asigură că TVA-ul pentru astfel de livrări este plătit corect către statul membru al UE al clientului, în conformitate cu principiul impozitării din statul membru al UE de destinație. Primele măsuri au intrat în vigoare în 2015 și au acoperit doar serviciile de telecomunicații, radiodifuziune și serviciile electronice. Întreprinderile care furnizează bunuri sau servicii de tip business-to-consumer în UE pot acum să declare și să plătească TVA într-un sistem simplificat (Ghișeu unic).
• Ca o consecință a pandemiei de COVID-19, Decizia (UE) 2020/1109 amână data intrării în vigoare a celui de-al doilea pachet de la 1 ianuarie 2021 la 1 iulie 2021, pentru a permite statelor membre și întreprinderilor din UE să aibă mai mult timp pentru a se pregăti pentru noile reguli.
• Directiva (UE) 2020/1756 modifică Directiva 2006/112/CE, după retragerea Regatului Unit din UE, introducând numere de identificare în scopuri de TVA în Irlanda de Nord cu un prefix specific pentru a face distincția între:
  • persoane impozabile și persoane juridice neimpozabile ale căror tranzacții care implică bunuri în Irlanda de Nord sunt supuse legislației UE privind TVA;
  • persoane care efectuează alte tranzacții pentru care sunt identificate în scopuri de TVA în Regatul Unit.
• Directiva (UE) 2020/2020 modifică directiva pentru a asigura un acces mai accesibil la aprovizionarea cu vaccinuri împotriva COVID-19 și dispozitive medicale de diagnostic in vitro (truse de testare) ca răspuns la pandemia de COVID-19 din Europa. De la 12 decembrie 2020 până la 31 decembrie 2022, aceasta permite statelor membre:
  • să scutească de TVA cu dreptul de a deduce furnizarea de vaccinuri contra COVID-19 și de dispozitive medicale de diagnostic in vitro, precum și de servicii strâns legate de aceste vaccinuri și dispozitive;
  • să aplice o rată redusă de TVA la dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro COVID-19 și serviciile conexe, așa cum este deja cazul în ceea ce privește vaccinurile.
• Directiva (UE) 2021/1159 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește scutirile temporare de la importuri și de la anumite livrări, ca răspuns la pandemia de COVID-19. Astfel, Comisia Europeană și agențiile UE vor putea achiziționa mai ușor bunuri și servicii pentru a le distribui gratuit (adică sub formă de donații) statelor membre în contextul crizei actuale din domeniul sănătății publice.

Reforma sistemului de TVA

Ca parte a reformei propuse în planul de acțiune al Comisiei din 2016 privind TVA, Directiva de modificare (UE) 2022/542 modifică Directiva 2006/112/CE prin:

• actualizarea listei de bunuri și servicii pentru care sunt permise cotele reduse de TVA (anexa III); cu toate acestea, numărul de articole la care se pot aplica cote reduse este limitat pentru a preveni o proliferare a cotelor reduse;
• deschiderea pentru toate statele membre a excepțiilor existente care permit anumitor state membre să aplice cote preferențiale pentru anumite produse, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu principiile convenite;
• perioadele de eliminare treptată a cotelor reduse sau a excepțiilor aplicate produselor cu un impact negativ asupra mediului (de exemplu, în cazul combustibililor fosili și al altor bunuri cu un impact similar asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, care nu se mai aplică de la 1 ianuarie 2030 cel târziu, și în cazul pesticidelor și îngrășămintelor chimice, care nu se mai aplică de la 1 ianuarie 2032 cel târziu);
• permiterea statelor membre să aplice o cotă redusă, în special pentru:
  • servicii de acces la internet pentru a remedia problema acoperirii reduse a acestor servicii și pentru a promova dezvoltarea acestora;
  • panourile solare, bicicletele electrice și serviciile de reciclare a deșeurilor considerate bunuri și servicii ecologice;
  • bunuri și servicii care servesc unor scopuri specifice de politică socială și culturală.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva 2006/112/CE se aplică din 1 ianuarie 2007, iar statele membre au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până în data de 1 ianuarie 2008.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• TVA (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, pp. 1-118)

Modificările succesive aduse Directivei 2006/112/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2020/285 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici și a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 în ceea ce privește cooperarea administrativă și schimbul de informații în scopul monitorizării aplicării corecte a regimului special pentru întreprinderile mici (JO L 62, 2.3.2020, pp. 13-23)

Directiva (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată (JO L 62, 2.3.2020, pp. 7-12)

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European referitoare la un plan de acțiune privind TVA – Momentul deciziei [COM(2016) 148 final, 7.4.2016]

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, pp. 1-18)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009, pp. 5-30)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, pp. 23-28)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din țări terțe (JO L 346, 29.12.2007, pp. 6-12)

Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, pp. 15-18)

Data ultimei actualizări: 26.04.2022