Convenția privind securitatea nucleară

SINTEZĂ PRIVIND:

Convenția privind securitatea nucleară – Declarația Comunității Europene a Energiei Atomice în conformitate cu dispozițiile articolului 30 alineatul (4) punctul (iii) din Convenția privind securitatea nucleară

Decizia 1999/819/ Euratom – aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) la Convenția privind siguranța nucleară

CARE ESTE ROLUL ACESTEI CONVENȚII ȘI AL ACESTEI DECIZII?

Convenția privind securitatea nucleară este o convenție internațională al cărei obiectiv este de a spori securitatea nucleară la nivel mondial. Toate țările UE sunt părți semnatare ale Convenției. Comunitatea instituită prin Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) împarte jurisdicția cu țările UE în domeniile vizate de convenție.
Decizia aprobă aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) la convenția. Aceasta a fost modificată în 2004 pentru a ține seama de aderarea unor noi țări membre la UE.

ASPECTE-CHEIE

Responsabilitățile Euratom

Euratom nu dispune de instalații nucleare conform definiției din convenție.
Securitatea instalațiilor nucleare este responsabilitatea principală a titularului autorizației corespunzătoare din țara UE pe teritoriul căreia a fost înființată instalația.
Responsabilitățile Euratom în cadrul convenției au la bază Tratatul Euratom (titlul II, capitolul 3), referindu-se la protejarea sănătății personalului și a publicului larg împotriva pericolelor radiațiilor ionizante confirmate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea C-29/99).

Obiective

Convenția are următoarele obiective:
- atingerea și menținerea unui nivel ridicat de securitate nucleară prin întărirea măsurilor la nivel național și prin cooperare tehnică;
- stabilirea și menținerea, în instalațiile nucleare, a unui sistem eficient de protecție împotriva riscurilor radiologice, în scopul protejării oamenilor și a mediului etc.;
- prevenirea accidentelor nucleare și limitarea consecințelor acestora.
Convenția nu stabilește standarde de securitate detaliate, dar reprezintă un angajament de aplicare a principiilor fundamentale de securitate pentru instalațiile nucleare.

Domeniul de aplicare

Convenția se aplică centralelor nuclearo-electrice civile fixe, inclusiv instalațiilor de depozitare, manipulare și tratare a materialelor radioactive care se află pe același amplasament și sunt direct legate de exploatarea centralei nuclearo-electrice.

Punerea în aplicare

Părțile semnatare ale convenției s-au angajat să instituie un cadru legislativ, de reglementare și administrativ care să garanteze securitatea instalațiilor nucleare și să prevadă:
- stabilirea de cerințe și norme naționale de securitate suficiente;
- un sistem de eliberare a autorizațiilor pentru instalațiile nucleare și interzicerea exploatării fără autorizație;
- un sistem de inspecție și evaluare. Se vor efectua evaluări aprofundate și sistematice înainte de construirea și punerea în funcțiune a unei instalații și pe toată durata de viață a acesteia;
- măsuri de asigurare a respectării normelor aplicabile și a condițiilor de autorizare (suspendarea sau retragerea autorizațiilor etc.).
Părțile semnatare trebuie să înființeze un organism de reglementare independent care să acorde autorizațiile și să asigure punerea corectă în aplicare a normelor. Atribuțiile acestui organism trebuie separate efectiv de cele ale oricărei alte organizații însărcinate cu promovarea sau utilizarea energiei nucleare.
Titularii de autorizații trebuie să stabilească strategii care să acorde prioritate securității și trebuie să creeze un program de asigurare a calității pentru a garanta respectarea cerințelor. De asemenea, trebuie să existe măsuri de urgență, care să descrie în detaliu procedurile de informare a autorităților relevante, cum sunt spitalele.
Fiecare parte semnatară a convenției trebuie să le prezinte celorlalte părți un raport privind măsurile pe care le-a luat pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de convenție. Rapoartele sunt examinate în cadrul reuniunilor obișnuite ale părților contractante.

Securitatea instalațiilor

Organismul de reglementare este responsabil cu acordarea autorizaților de exploatare a instalațiilor nucleare. Convenția precizează criteriile de evaluare pentru fiecare etapă din durata de viață a unei instalații: amplasare, proiectare și construcție, precum și exploatare.
La alegerea amplasamentului trebuie să se ia în considerare, printre altele, efectul acestuia asupra securității instalației și efectele instalației asupra oamenilor și a mediului. Trebuie consultate și alte părți contractante din vecinătatea amplasamentului dacă instalația este susceptibilă de a avea consecințe pentru acestea.
În ceea ce privește proiectarea și construcția, trebuie luate măsuri împotriva eliminării materialelor radioactive, iar tehnicile și echipamentele utilizate trebuie verificate prin experiență sau prin încercări.
Autorizația de exploatare a unei instalații nucleare se fondează pe analiza de securitate și pe un program de punere în funcțiune. Gestionarea instalației trebuie să se conformeze la normele stabilite de autoritățile naționale. Trebuie introduse programe de colectare și analiză a datelor.
De asemenea, fiecare instalație trebuie să aibă planuri de urgență interne și externe pentru a proteja personalul, publicul larg, mediul etc. în cazul unei situații de urgență radiologică.

Proceduri organizatorice

Părțile se reunesc cel puțin o dată la trei ani. Comisia Europeană reprezintă Euratom la aceste reuniuni în cadrul cărora părțile prezintă rapoarte privind măsurile pe care le-au luat pentru a-și îndeplini obligațiile stabilite prin tratat. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA) îndeplinește funcția de secretariat pentru convenție.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare la 24 octombrie 1996.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Securitatea nucleară (Comisia Europeană);
Convenția privind securitatea nucleară (Agenția Internațională pentru Energie Atomică).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 1999/819/Euratom a Comisiei din 16 noiembrie 1999 privind aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) la Convenția din 1994 privind siguranța nucleară (JO L 318, 11.12.1999, p. 20)

Modificările succesive aduse Deciziei 1999/819/Euratom au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENT CONEX

Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, pp. 18-22)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 12.05.2020