Resortisanții din afara UE – norme pentru șederea pe termen lung

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2003/109/CE – statutul resortisanților din afara UE care sunt rezidenți pe termen lung

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva stabilește termenele și condițiile pentru acordarea – și retragerea – statutului de rezident pe termen lung al cetățenilor din afara Uniunii Europene (resortisanți ai țărilor terțe*) care locuiesc legal într-o țară a Uniunii Europene (UE) timp de cel puțin 5 ani.
• Directiva stabilește drepturile acestora și domeniile în care beneficiază de egalitate de tratament în raport cu cetățenii UE.
• Actul prezintă condițiile care se aplică dacă aceștia doresc să se mute în altă țară a UE.

ASPECTE-CHEIE

• Pentru a obține statutul de rezident pe termen lung, cetățenii din afara țărilor UE trebuie să fi locuit legal și continuu într-o țară a UE timp de 5 ani.
• Absențele pentru perioade mai mici de 6 luni consecutive și de maximum 10 luni în cursul întregii perioade sunt permise la calcularea celor 5 ani.
• Resortisanții din afara UE trebuie să facă dovada că dispun de resurse economice stabile și regulate pentru satisfacerea nevoilor proprii și pe cele ale membrilor familiilor lor și că au asigurare de sănătate.
• Autoritățile naționale trebuie să ia o decizie cu privire la cereri, însoțită de documentația relevantă, în 6 luni de la primirea acestora.
• Autoritățile pot refuza acordarea statutului de rezident din motive privind ordinea publică sau securitatea publică, dar nu din motive de ordin economic.
• Solicitanților acceptați li se acordă un permis de ședere care este valabil cel puțin 5 ani și se poate reînnoi automat.
• Rezidenții pe termen lung pot pierde statutul respectiv dacă:
  • l-au dobândit fraudulos;
  • li s-a emis un ordin de expulzare deoarece sunt considerați a fi o amenințare gravă pentru ordinea sau pentru securitatea publică; sau
  • părăsesc UE timp de 12 luni consecutive.
• Rezidenții pe termen lung beneficiază de egalitate de tratament în raport cu resortisanții naționali în domenii precum ocuparea, educația, securitatea socială, impozitarea și libertatea de asociere. Cu toate acestea, în anumite cazuri, țările UE pot restricționa această egalitate de tratament.
• Rezidenții pe termen lung se pot muta pentru a locui, a munci sau a studia într-o altă țară a UE pentru mai mult de 3 luni, în cazul în care îndeplinesc anumite condiții. Aceștia pot fi însoțiți de membrii familiilor lor.
• Pentru trimiterea și primirea informațiilor relevante între țările UE există puncte naționale de contact.
• Legislația nu se aplică anumitor categorii de resortisanți din afara UE, precum studenții sau persoanele care lucrează temporar ca au pair sau lucrătorii sezonieri.

Legislația nu se aplică în Regatul Unit (1), Irlanda sau Danemarca, aceste țări având regimuri speciale pentru politica de imigrație și azil.

În 2011, directiva a fost modificată pentru a cuprinde cetățenii din afara UE, precum refugiații sau apatrizii, care beneficiază de protecție internațională.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică începând cu data de 23 ianuarie 2004. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 23 ianuarie 2006.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• „Rezidenții pe termen lung” pe site-ul Comisiei Europene.
• Comunicare a Comisiei COVID-19 Linii directoare privind punerea în aplicare a restricției temporare a călătoriilor neesențiale către UE, facilitarea modalităților de tranzit pentru repatrierea cetățenilor UE și efectele asupra politicii în domeniul vizelor

* TERMENI-CHEIE

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, pp. 44-53)

Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 2003/109/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (JO L 375, 23.12.2004, pp. 12-18)

Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132, 21.5.2016, pp. 21-57)

Data ultimei actualizări: 04.05.2020

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).