Produsele alimentare tratate cu radiații ionizante

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Directiva nu se aplică în cazul:

• produselor alimentare expuse radiației ionizante generate de dispozitive de măsurare sau de inspectare, în anumite limite;
• produselor alimentare preparate pentru bolnavii care au nevoie de o hrană sterilă sub supraveghere medicală.

Anexa la Directiva 1999/3/CE, o directivă de punere în aplicare, cuprinde o listă inițială a produselor alimentare a căror iradiere este permisă, precum ierburile aromatice uscate, mirodeniile și condimentele vegetale.

Autorizații și unități aprobate

Iradierea produselor alimentare este permisă numai în unitățile aprobate de autoritățile țărilor UE. Odată aprobate facilitățile, țările UE transmit Comisiei Europene o listă a acestora. Comisia publică lista unităților aprobate.

Decizia 2002/840/CE permite ca produsele alimentare să fie iradiate în țări din afara UE și apoi importate în UE, cât timp acestea întrunesc normele UE și sunt iradiate într-o unitate aprobată, inclusă în anexa la decizie.

Înregistrarea

Unitățile de iradiere trebuie să păstreze o evidență a informațiilor specificate pentru fiecare sursă de radiații ionizante (adică natura și cantitatea produselor alimentare iradiate, date pentru controlul procesului de iradiere etc.).

Această evidență trebuie păstrată timp de cinci ani. Comisia, asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (PAFF), adoptă norme detaliate privind păstrarea evidenței.

Cererea de introducere pe piață a produselor alimentare iradiate

Produsele și ingredientele alimentare iradiate pot fi introduse pe piața UE numai dacă respectă directiva, care prevede:

• condițiile pentru autorizarea iradierii produselor alimentare (necesitatea tehnologică, beneficiul pentru consumator etc.) și scopurile în care este permisă iradierea (pentru reducerea riscului unor boli, pentru îndepărtarea din produsele alimentare a organismelor dăunătoare);
• necesitatea ca produsele alimentare să fie într-o formă corespunzătoare de salubritate, iar iradierea să nu fie utilizată ca înlocuitor al măsurilor de igienă;
• posibilitatea de a combina iradierea cu tratarea chimică, dar numai dacă respectiva tratare se face în alt scop;
• sursele de radiații ionizante (raze gama, raze X și electroni cu anumite caracteristici);
• dozimetria (determinarea dozei medii totale absorbite și a procedurilor de măsurare a acesteia). De asemenea, directiva prevede că doza de radiație maximă pentru produsele alimentare poate fi aplicată în doze parțiale.

Etichetarea și ambalarea

Cuvintele „tratat prin ionizare” sau „tratat cu radiații ionizante” trebuie să apară:

• pe eticheta ambalajului;
• în documentele care însoțesc produsele alimentare iradiate sau produsele alimentare care conțin ingrediente iradiate.

Produsele destinate vânzării către consumatorul final trebuie să întrunească cerințele Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 privind informațiile cu privire la produsele alimentare care trebuie furnizate consumatorilor.

Produsele care nu sunt destinate vânzării către consumatorul final trebuie marcate astfel încât să se indice faptul că au fost iradiate, precum și denumirea și adresa unității în care a avut loc iradierea.