Procedura întrebărilor preliminare – recomandări în atenția instanțelor naționale

SINTEZĂ PRIVIND:

Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la trimiterile preliminare

Articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

CARE ESTE ROLUL ACESTOR RECOMANDĂRI ȘI AL ARTICOLULUI 267 DIN TFUE?

Aceste recomandări explică instanțelor din țările UE scopurile unei proceduri care le permite, în temeiul articolului 267 din TFUE, să trimită Curții de Justiție a UE (CJUE) o cerere de decizie preliminară. Această procedură este folosită în cazurile în care este vorba despre interpretarea sau validitatea unei legi a UE și:

• când este necesară o decizie pentru ca o instanță națională să pronunțe o hotărâre; sau
• când nu există cale de atac în dreptul intern.

De asemenea, recomandările prezintă în detaliu întinderea procedurii și forma în care instanțele naționale pot face trimiterea.

Aceste recomandări vin în completarea articolelor 93-118 din Regulamentul de procedură al CJUE.

ASPECTE-CHEIE

Semnificația procedurii preliminare

Această procedură este considerată utilă când, într-o cauză supusă spre soluționare instanței naționale, se ridică o nouă chestiune de interpretare care prezintă un interes general pentru aplicarea uniformă a dreptului UE sau atunci când jurisprudența existentă nu pare să furnizeze clarificarea necesară pentru abordarea unei situații juridice noi.

Structura recomandărilor

Există un set de recomandări care se aplică tuturor cererilor de decizie preliminară, precum și un set suplimentar care se aplică în mod specific procedurilor accelerate* sau procedurilor urgente*.

Cine formulează cererea de decizie preliminară?

Instanța națională sesizată cu soluționarea unui litigiu își asumă întreaga răspundere pentru a aprecia atât necesitatea unei cereri de decizie preliminară, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează CJUE.

Instanțele care efectuează o trimitere ar trebui, printre altele:

• să aibă origine legală și să fie permanente;
• să aibă competență obligatorie;
• să aplice normele de drept; și
• să fie independente.

Obiectul și întinderea

• Este important de menționat că o trimitere trebuie să vizeze interpretarea sau validitatea dreptului UE, nu a dreptului național și nici aspecte de fapt invocate în cadrul litigiului principal.
• CJUE se poate pronunța numai dacă dreptul UE este aplicabil cauzei principale.
• CJUE nu aplică ea însăși dreptul UE într-un litigiu pentru a cărui soluționare a fost sesizată instanța de trimitere, deoarece rolul său este de a ajuta la rezolvarea acestuia; rolul instanței naționale este să formuleze concluzii pe baza deciziei CJUE.
• Deciziile preliminare sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru toate instanțele din țările UE.

Termenul trimiterii cererii și suspendarea procedurii naționale

• Cererea trebuie trimisă de îndată ce este clar că este necesară o decizie a CJUE pentru ca o instanță națională să pronunțe o hotărâre și atunci când instanța este în măsură să definească cu suficientă precizie cadrul juridic și factual al cauzei și problemele juridice pe care aceasta le ridică.
• Procedura națională trebuie suspendată până la pronunțarea deciziei CJUE.

Forma și cuprinsul cererii

• Cererea trebuie redactată simplu, clar și precis, având în vedere că aceasta va trebui tradusă pentru a le permite și altor țări ale UE să își depună observațiile.
• Articolul 94 din Regulamentul de procedură al CJUE precizează conținutul cererii care ar trebui să însoțească întrebările instanței de trimitere, punctele esențiale fiind recapitulate în anexa la recomandări.
• Toate cererile trebuie datate, semnate și transmise prin scrisoare recomandată la grefa CJUE din Luxemburg.

Cheltuielile de judecată și asistența judiciară

Procedura preliminară în fața CJUE este gratuită. Instanța de trimitere se pronunță asupra cheltuielilor de judecată ale părților, dacă este necesar.

Rolul grefei CJUE

• Grefa păstrează legătura cu instanța de trimitere pe durata procedurii și îi comunică acesteia o copie a tuturor actelor de procedură și cererile de informații.
• La finalul procedurii, grefa transmite decizia CJUE instanței de trimitere. Instanța de trimitere ar trebui să informeze grefa cu privire la orice măsuri pe care le ia și la decizia sa finală în cauza respectivă.

Procedurile accelerate și urgente

• În temeiul articolelor 105-107 din Regulamentul său de procedură, CJUE poate decide că unele cereri trebuie examinate prin proceduri accelerate sau urgente.
• În cazul procedurilor accelerate, termenele sunt mai scurte, cum ar fi timpul disponibil țărilor UE pentru a-și depune observațiile.
• Instanța de trimitere trebuie să justifice caracterul urgent, indicând riscurile potențiale ale aplicării procedurii obișnuite.
• Cererile de aplicare a unei proceduri accelerate sau urgente pot fi transmise în prealabil grefei CJUE prin e-mail sau prin fax.

DE CÂND SE APLICĂ RECOMANDĂRILE?

Acestea înlocuiesc recomandările anterioare formulate în 2012 și se aplică începând cu 25 noiembrie 2016.

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (JO C 439, 25.11.2016, pp. 1-8)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 1 – Instituțiile – Secțiunea 5 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – articolul 267 (ex-articolul 234 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 164)

DOCUMENTE CONEXE

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul III – Dispoziții privind instituțiile – articolul 19 (JO C 202, 7.6.2016, p. 27)

Regulamentul de procedură al Curții de Justiție (JO L 265, 29.9.2012, pp. 1-42)

Modificare a Regulamentului de procedură al Curții de Justiție (JO L 173, 26.6.2013, p. 65)

Data ultimei actualizări: 31.10.2017