Directivele Uniunii Europene

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) – directive

CARE ESTE ROLUL ACESTUI ARTICOL?

Articolul definește diferitele tipuri de acte juridice pe care UE le poate adopta, inclusiv directive.

ASPECTE-CHEIE

Directiva face parte din dreptul secundar al UE. Prin urmare, ea este adoptată de instituțiile UE în conformitate cu tratatele de bază. Odată adoptată la nivelul UE, directiva este apoi integrată – sau transpusă – de țările UE în legislația lor națională în vederea aplicării.

De exemplu, directiva privind organizarea timpului de lucru stabilește perioadele de odihnă obligatorii și o limită a timpului de lucru săptămânal autorizat în UE.

Cu toate acestea, rămâne la latitudinea fiecărei țări să își elaboreze propriile legi pentru a determina modul de aplicare a acestor norme.

Un act obligatoriu cu aplicabilitate generală

Articolul 288 din Tratatul privind funcționarea UE prevede că directiva este obligatorie pentru țările destinatare (una, mai multe sau toate) cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

Cu toate acestea, o directivă este diferită de un regulament sau o decizie:

Adoptare

Directiva se adoptă în urma unei proceduri legislative. Acesta este un act legislativ adoptat de Consiliu și Parlament în cadrul procedurii legislative ordinare sau numai de Consiliu în cadrul procedurilor legislative speciale; în acest caz, Parlamentul ar trebui să consimtă sau să fie consultat.

Obligativitatea transpunerii

Pentru ca o directivă să intre în vigoare la nivel național, țările UE trebuie să adopte o lege pentru a o transpune. Această măsură națională trebuie să atingă obiectivele stabilite de directivă. Autoritățile naționale trebuie să comunice măsurile respective Comisiei Europene.

Transpunerea trebuie efectuată în termenul stabilit la momentul adoptării directivei (în general, în decurs de doi ani).

În cazul în care o țară nu transpune o directivă, Comisia poate iniția proceduri privind încălcarea dreptului UE și poate introduce o acțiune împotriva țării respective în fața Curții de Justiție a UE (neexecutarea hotărârii acesteia poate duce la o nouă condamnare, aceasta putând genera sancțiuni).

Armonizare maximă și minimă

Este important să se facă distincția între cerințele de armonizare minimă și maximă (sau integrală) din directive.

În cazul armonizării minime, o directivă stabilește standarde minime, adesea recunoscând faptul că sistemele juridice din unele țări ale UE au stabilit deja standarde mai înalte. În acest caz, țările UE au dreptul de a stabili standarde mai ridicate decât cele stabilite în directivă.

În cazul armonizării maxime, țările UE nu pot introduce norme mai stricte decât cele stabilite în directivă.

Protejarea persoanelor fizice în cazul transpunerii incorecte a directivelor

În principiu, directiva produce efecte numai din momentul transpunerii sale. Cu toate acestea, Curtea consideră că o directivă care nu este transpusă poate produce anumite efecte în mod direct în cazul în care:

Dacă sunt întrunite aceste condiții, persoanele fizice pot invoca directiva împotriva unei țări a UE în fața instanței. Cu toate acestea, o persoană fizică nu se poate prevala de a face o plângere împotriva unei alte persoane fizice cu privire la efectul direct al unei directive, dacă aceasta nu a fost transpusă (a se vedea Hotărârea în Cauza C-91/92 Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl).

De asemenea, Curtea de Justiție permite, în anumite condiții, posibilitatea ca persoanele să obțină despăgubiri pentru directivele a căror transpunere este deficitară sau întârziată (Hotărârea în Cauzele C-6/90 și C-9/90 Francovich și Bonifaci).

Combaterea întârzierilor la transpunere

Transpunerea întârziată a directivelor de către țările UE rămâne o problemă persistentă, din cauza căreia cetățenii și întreprinderile nu se pot bucura de beneficiile tangibile ale legislației UE.

UE a stabilit un obiectiv de reducere a deficitului de transpunere la 1 %. Tabelul transpunerii directivelor UE pe piața unică, publicat de Comisie în decembrie 2016, arată că 20 de țări nu au reușit să atingă acest obiectiv și că numai o țară a reușit să atingă un deficit de conformitate în cazul legislației naționale sub pragul de 0,5% propus în Actul privind piața unică din aprilie 2011.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene - Partea a șasea - Dispoziții instituționale și financiare - Titlul I - Dispoziții instituționale - Capitolul 2 - Actele juridice ale Uniunii, procedurile de adoptare și alte dispoziții - Secțiunea 1 - Actele juridice ale Uniunii - Articolul 288 (ex-Articolul 249 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 171-172)

Data ultimei actualizări: 11.07.2018