Asistența medicală la bordul navelor

Navele maritime sunt locuri de muncă în care sănătatea și siguranța lucrătorilor de la bord sunt supuse unor riscuri sporite, din cauza izolării geografice. Navele ar trebui să aibă dotări adecvate, verificate la intervale regulate, astfel încât lucrătorii să poată să obțină asistența medicală necesară pe mare.

ACT

Directiva 92/29/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru promovarea unei mai bune asistențe medicale la bordul navelor

SINTEZĂ

Navele maritime sunt locuri de muncă în care sănătatea și siguranța lucrătorilor de la bord sunt supuse unor riscuri sporite, din cauza izolării geografice. Navele ar trebui să aibă dotări adecvate, verificate la intervale regulate, astfel încât lucrătorii să poată să obțină asistența medicală necesară pe mare.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Obiectivul directivei este de a garanta existența unor sisteme de siguranță și sănătate minime pentru o mai bună asistență medicală la bordul navelor.

ASPECTE-CHEIE

Fiecare țară a UE ar trebui să se asigure că navele înregistrate în țara respectivă sau care arborează drapelul său transportă la bord materiale medicale. Cerințele detaliate depind de categoria de navă și de detaliile precizate în anexele la directivă. În plus:

• Fiecare navă trebuie să transporte un dulap de medicamente rezistent la apă pentru fiecare dintre bărcile sale de salvare.
• Fiecare navă având mai mult de 500 de tone brute, al cărei echipaj cuprinde 15 sau mai mulți lucrători, trebuie să aibă o infirmerie adecvată în care să poată fi administrat tratamentul medical.
• Fiecare navă al cărei echipaj cuprinde 100 sau mai mulți lucrători și care efectuează o cursă internațională cu durata mai mare de trei zile trebuie să aibă un medic la bord.

Orice navă care transportă substanțe periculoase trebuie să transporte antidoturi adecvate. În orice caz, feriboturile trebuie să transporte un minim de antidoturi (conform Anexei II) pentru a compensa posibilitatea necunoașterii în avans a substanțelor periculoase pe care le transportă, cu excepția cazului în care durata traversării regulate este de mai puțin de două ore. Toate antidoturile disponibile trebuie detaliate într-un document de control.

Proprietarul răspunde de aprovizionarea cu materiale medicale. Căpitanul sau un reprezentant delegat răspunde de administrarea materialelor medicale, care trebuie păstrate în condiții bune și completate sistematic strict pe cheltuiala proprietarului.

Materialele medicale trebuie însoțite de instrucțiuni de folosire, inclusiv instrucțiuni de folosire a antidoturilor obligatorii.

Pregătirea maritimă profesională trebuie să includă o pregătire medicală de bază cu privire la măsurile de prim ajutor care trebuie luate în caz de accident sau de urgențe medicale grave. Căpitanul sau lucrătorul delegat care răspunde de materialele medicale trebuie să urmeze o pregătire specială cel puțin o dată la cinci ani.

Trebuie desemnate centre care să asigure gratuit lucrătorilor asistență medicală prin radio sub formă de sfaturi, inclusiv din partea unor medici pregătiți cu privire la condițiile speciale existente la bordul navei.

Țările UE trebuie să se asigure că se efectuează controale anuale pentru verificarea conformității materialelor medicale cu cerințele directivei.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva a intrat în vigoare la 10 aprilie 1992.

CONTEXT

Ca urmare a epidemiei de COVID-19 și a introducerii măsurilor necesare pentru a face față impactului crizei, Comisia Europeană a adoptat:

Comunicare a Comisiei Orientări privind protecția sănătății, repatrierea și formalitățile de călătorie pentru navigatori, pasageri și alte persoane aflate la bordul navelor

Data ultimei actualizări: 08.05.2020