Accelerarea aplicării legislației UE privind detașarea lucrătorilor

ASPECTE-CHEIE

Directiva 96/71/CE

• Directiva 96/71/CE se aplică întreprinderilor care, în contextul furnizării de servicii la nivel transnațional, detașează lucrători pe teritoriul unei țări din UE, cu condiția să existe un raport de muncă între întreprinderea care efectuează detașarea și lucrătorul respectiv pe durata detașării. Un „lucrător detașat” este un lucrător care lucrează o perioadă limitată pe teritoriul unei alte țări a UE decât țara în care acesta lucrează în mod normal.
• Pentru a proteja drepturile sociale ale lucrătorilor detașați atunci când companiile își exercită libertatea de a furniza servicii și pentru a facilita exercitarea libertății respective, Directiva 96/71/CE conține condiții de încadrare în muncă fundamentale care trebuie aplicate în cazul lucrătorilor detașați în țara-gazdă, cum ar fi:
  • perioadele de muncă maxime și perioadele de odihnă minime;
  • concediul anual plătit minim;
  • salariile minime aplicabile, inclusiv plata orelor suplimentare;
  • sănătatea, siguranța și igiena la locul de muncă.

Directiva 2014/67/UE

Îmbunătățirea prevenirii, a monitorizării și a sancționării oricăror abuzuri privind normele aplicabile

• Pentru a contribui la combaterea abuzurilor și a eludării normelor (de exemplu, prin societăți de tip „cutie poștală”¹), Directiva 2014/67/UE conține o listă de elemente faptice cu ajutorul cărora să se poată evalua mai ușor dacă o anumită situație poate fi considerată o detașare reală.
• Pentru o securitate juridică sporită, Directiva 2014/67/UE prevede o listă de măsuri naționale de control considerate justificate și proporționale și care pot fi aplicate pentru a monitoriza respectarea Directivei 96/71/CE și a înseși directivei privind aplicarea (Directiva 2014/67/UE).
• Pentru a spori protecția drepturilor lucrătorilor în cadrul lanțurilor de subcontractare, țările UE trebuie să se asigure că lucrătorii detașați în domeniul construcțiilor pot trage la răspundere contractantul aflat într-o relație de subcontractant direct pentru orice remunerație netă restantă aferentă salariilor minime nete, în plus față de angajator sau în locul acestuia. În locul acestor norme privind răspunderea, țările UE pot lua alte măsuri de executare adecvate.

Îmbunătățirea accesului la informații

• Pentru a spori conștientizarea și transparența, țările UE sunt obligate să pună la dispoziție gratuit, prin intermediul unui site internet oficial național unic, informații privind clauzele și condițiile de încadrare în muncă și contractele colective aplicabile lucrătorilor detașați. Informațiile trebuie să fie făcute publice în limba oficială (limbile oficiale) a (ale) țării-gazdă și în limbile cele mai relevante, ținând cont de cererea de pe propriile piețe ale muncii.

Intensificarea cooperării administrative

• Directiva 2014/67/UE conține, de asemenea, norme mai clare pentru îmbunătățirea cooperării administrative dintre autoritățile naționale care răspund de monitorizarea conformității, inclusiv termene-limită pentru furnizarea de informații. În acest caz se aplică Regulamentul privind piața internă (IMI). Sistemul IMI este un instrument electronic care permite autorităților naționale, regionale și locale să comunice rapid și ușor cu omologii lor din UE, Islanda, Liechtenstein și Norvegia despre legislația privind piața internă a UE.
• De asemenea, Directiva 2014/67/UE garantează că sancțiunile și amenzile administrative impuse furnizorilor de servicii pentru nerespectarea normelor aplicabile într-o anumită țară din UE pot fi executate și recuperate în alta.

Directiva de modificare (UE) 2018/957

Directiva de modificare (UE) 2018/957 introduce o serie de norme noi:

• aceleași norme privind remunerarea se aplică lucrătorilor detașați ca și lucrătorilor locali din țara gazdă;
• un lucrător va fi considerat detașat pe termen lung după 12 luni (cu posibilitatea unei prelungiri de șase luni, sub rezerva unei notificări motivate de către prestatorul de servicii), după care lucrătorului detașat i se vor aplica aproape toate aspectele legislației muncii din țara-gazdă;
• se poate mări numărul de acorduri colective potențiale care se pot aplica în țările UE care au un sistem pentru declararea contractelor colective sau a hotărârilor arbitrale de aplicare universală;
• agențiile de muncă temporară trebuie să garanteze lucrătorilor detașați aceleași termene și condiții care se aplică lucrătorilor temporari angajați în țara în care se desfășoară activitatea;
• îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile țărilor UE în ceea ce privește abuzul și eludarea normelor în contextul detașării.

Directiva (UE) 2020/1057

Printre modificările introduse prin Directiva (UE) 2020/1057 se numără:

• o excepție de la normele generale de detașare în ceea ce privește operațiunile de cabotaj și de transport internațional, cu excepția tranzitului, a „operațiunilor de transport bilateral” (atât transport de mărfuri, cât și de călători) și a operațiunilor de transport bilateral cu două opriri suplimentare legate de transport – această excepție se limitează la cazurile în care există un contract de servicii între angajatorul care trimite șoferul și o parte care își desfășoară activitatea în țara UE gazdă;
• norme administrative privind detașarea șoferilor, controlul și aplicarea – transportatorii trebuie să utilizeze sistemul IMI pentru a trimite declarații de detașare și eventualele informații solicitate;
• sancțiuni în caz de încălcări;
• „asigurarea inteligentă a aplicării legii”, care le impune țărilor UE să integreze controlul normelor de detașare într-o strategie de control în ansamblu;
• norme care au rolul de a garanta că consolidarea normelor de detașare aplicabile șoferilor din UE nu creează un avantaj competitiv pentru operatorii din afara UE care au acces la piața transporturilor rutiere din UE.