Hotărârile judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești: competență, recunoaștere și executare

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul se aplică în materie civilă¹ în ceea ce privește:

• divorțul;
• separarea de drept;
• anularea căsătoriei;
• răspunderea părintească (atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială), în special:
  • încredințarea și dreptul de vizită;
  • tutela, curatela² și instituțiile similare;
  • copiii aflați într-un centru de plasament sau în îngrijire în familie substitutivă;
  • protejarea copiilor în relație cu bunurile lor personale.

Obligațiile de întreținere se exclud din domeniul de aplicare al regulamentului.

În context transfrontalier, regulamentul prevede:

• norme armonizate privind competența în materie de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei;
• norme armonizate privind competența în litigiile în materia răspunderii părintești, precum încredințarea copilului, dreptul de vizită sau plasamentul unui copil într-o altă țară a UE;
• îmbunătățirea procedurii de returnare în cazurile de răpire de copii prin introducerea unor termene clare, astfel încât cauzele să poată fi soluționate rapid; prima și a doua instanță vor trebui să își pronunțe hotărârile în termen de șase săptămâni;
• promovarea medierii;
• acordarea posibilității copiilor de a fi ascultați în procedurile care îi privesc;
• eliminarea necesității unei proceduri intermediare („exequatur”) pentru hotărârile în materia răspunderii părintești, astfel încât persoanele să poată economisi timp și să își poată reduce costurile;
• norme mai clare privind plasarea copiilor într-o altă țară a UE, inclusiv necesitatea consimțământului în toate situațiile, cu excepția cazurilor în care copilul urmează să fie plasat la un părinte;
• creșterea eficacității punerii în practică a hotărârilor, cu introducerea unor temeiuri posibile de suspendare sau de refuz al executării;
• simplificarea circulației hotărârilor, a actelor autentice³ și a anumitor acorduri în cadrul UE, prin norme privind recunoașterea și executarea în alte țări ale UE;
• o mai bună colaborare între autoritățile centrale ale diferitor țări ale UE și între instanțe, cu respectarea drepturilor părților și a confidențialității.

Interesul superior al copilului rămâne considerentul principal, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, astfel cum au fost puse în aplicare de dreptul și procedurile naționale.

Regulamentul completează Convenția de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii, care vizează hotărârile prin care se dispune înapoierea unui copil în țara sa de origine.

Abrogare

Regulamentul (UE) 2019/1111 abrogă Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 începând cu data de 1 august 2022.