Reguli privind contractele de vânzare a mărfurilor între vânzători și consumatori

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de mărfuri

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Aceasta urmărește să asigure funcționarea corespunzătoare a pieței interne, oferind în același timp consumatorilor un nivel ridicat de protecție. Se face acest lucru prin stabilirea unor reguli comune privind contractele de vânzare între vânzători și consumatori.

Acestea vizează:

• conformitatea bunurilor cu contractul;
• remedierea problemelor dacă nu există conformitate;
• modalități de exercitare a acestor remedii;
• garanții comerciale.

ASPECTE-CHEIE

Legislația se aplică contractelor de vânzare* între un consumator și un vânzător pentru furnizarea de bunuri*.

Actul legislativ nu se aplică:

• la furnizarea de conținut digital* sau de servicii digitale*, cu excepția cazului în care acestea sunt încorporate sau interconectate cu mărfurile în sine, necesare pentru ca acestea să își îndeplinească funcțiile și furnizate în baza contractului de vânzare (bunuri cu elemente digitale);
• pentru niciun mediu fizic utilizat exclusiv pentru a transporta conținutul digital (de ex. CD-uri, DVD-uri etc.).

Vânzătorii trebuie să se asigure că bunurile livrate consumatorului sunt conforme cu contractul de vânzare prin:

• respectarea celor convenite prin contract, de ex. se potrivesc descrierii, tipului, cantității, calității și posedă caracteristicile cerute de contract, fiind potrivite pentru scopurile convenite etc.; și
• respectarea criteriilor de conformitate obiective, adică:
  • să fie potrivit pentru scopurile pentru care sunt utilizate în mod normal mărfuri similare;
  • să corespundă eșantionului sau modelului prezentat consumatorului;
  • să fie livrate cu accesoriile, instrucțiunile și ambalajele pe care consumatorul le poate aștepta, în mod rezonabil; și
  • să posede calitățile și caracteristicile la care se poate aștepta în mod rezonabil consumatorul.

Vânzătorii sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate care devine evidentă în termen de doi ani de la livrare. În primul an, consumatorul nu trebuie să demonstreze că defectul a existat în momentul livrării.

Pentru mărfuri cu elemente digitale:

• vânzătorii trebuie să informeze și să furnizeze consumatorului toate actualizările necesare pentru a le menține în conformitate cu durata pe care consumatorul ar putea să o aștepte în mod rezonabil, cu excepția cazului în care elementul digital al mărfurilor este furnizat continuu, caz în care actualizările ar trebui să fie furnizate pe toată perioada furnizării;
• vânzătorii sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate care devine evidentă în termen de doi ani de la livrare, cu excepția cazului în care elementul digital este furnizat în mod continuu pentru o perioadă mai lungă, caz în care vânzătorul este responsabil pe toată perioada livrării.

Dacă mărfurile sunt defecte („lipsa de conformitate”), consumatorii au dreptul la următoarele remedii:

• a alege între a repara și a înlocui marfa, gratuit, într-un termen rezonabil și fără niciun inconvenient major. Vânzătorul poate da remediul alternativ dacă cel ales este imposibil sau implică costuri disproporționate pentru vânzător;
• o reducere proporțională a prețului;
• rezilierea contractului, cu excepția cazului în care defectul este doar minor.

Garanțiile comerciale:

• sunt obligatorii pentru garant în condițiile prevăzute în declarația de garanție și în publicitatea asociată, care este mai avantajoasă pentru consumator;
• trebuie furnizate consumatorului într-un limbaj simplu, inteligibil și într-un mod care să fie accesibil pentru viitoare referințe;
• includ:
  • confirmarea faptului că consumatorul are dreptul, prin lege, la remedieri gratuite de la vânzător pentru orice defecte;
  • numele și adresa garantului;
  • procedura de punere în aplicare și condițiile garanției.

Țările UE pot:

• exclude din legislație bunurile second-hand vândute la licitație publică și animalele vii;
• reglementa aspectele dreptului contractual general sau dreptul la daune-interese în cazul în care acestea nu sunt reglementate de directivă;
• permite consumatorilor să aleagă un remediu specific dacă lipsa de conformitate a mărfurilor devine evidentă în termen de 30 de zile de la livrare, sau să păstreze reguli specifice privind garanțiile pentru defectele ascunse.

Țările UE:

• nu trebuie să aplice măsuri, inclusiv dispoziții mai mult sau mai puțin stricte de protecție a consumatorilor, diferite de cele din directivă;
• au permisă aplicarea de limite mai mari pentru răspunderea vânzătorului decât cele din directivă;
• pot prevedea că, pentru a beneficia de drepturile consumatorului, clientul trebuie să informeze vânzătorul în termen de două luni de la depistarea defectului;
• asigură existența unor mijloace adecvate și eficiente pentru a asigura respectarea legislației;
• informează consumatorii cu privire la drepturile lor în conformitate cu directiva și modul în care acestea pot fi puse în aplicare;
• adoptă și publică măsurile prevăzute de legislație până la 1 iulie 2021.

Până la 12 iunie 2024, Comisia Europeană prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind punerea în aplicare a directivei.

Abrogare

Directiva (UE) 2019/771 abrogă și înlocuiește Directiva 1999/44/CE (Directiva privind vânzările și garanțiile consumatorilor – CSGD) de la 1 ianuarie 2022.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Țările UE trebuie să aplice noile norme de la 1 ianuarie 2022.

CONTEXT

• Directiva își propune să ajungă la un echilibru între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și o competitivitate sporită a întreprinderilor, respectând în același timp principiul subsidiarității. Aceasta face parte din strategia pieței unice digitale, care oferă un cadru larg, cuprinzător, care să încurajeze integrarea dimensiunii digitale pe piața internă.
• Legislația completează Directiva (UE) 2019/770, care prevede reguli privind furnizarea de conținut digital și servicii digitale, inclusiv de conținut digital furnizat pe un suport fizic (cum ar fi DVD-uri, CD-uri, stick-uri USB și carduri de memorie).
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • Norme în materie de contracte digitale (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO L 136, 22.5.2019, pp. 28-50)

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale (JO L 136, 22.5.2019, pp. 1-27)

Regulamentul (UE) 2017/1128 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne (JO L 168, 30.6.2017, pp. 1-11)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2017/1128 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (JO L 171, 7.7.1999, pp. 12-16)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 10.09.2019