Procedurile de azil ale Uniunii Europene

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2013/32/UE — proceduri comune de acordare și retragere a protecției internaționale

CARE ESTE ROLUL DIRECTIVEI?

• Abrogă Directiva 2005/85/CE privind standardele minime cu privire la procedurile din Uniunea Europeană (UE) de acordare și retragere a statutului de refugiat.
• Aceasta stabilește proceduri comune pentru acordarea și retragerea protecției internaționale (statutul de refugiat și protecția acordată persoanelor care nu sunt refugiați, dar care ar putea fi supuși unui risc real dacă ar fi returnați în țara de origine).
• Aceasta urmărește să asigure că procedurile privind protecția internațională:
  • sunt mai rapide și mai eficiente;
  • sunt mai corecte față de solicitanți;
  • respectă standardele paneuropene de acordare și de retragere a protecției internaționale.

ASPECTE-CHEIE

Cine este vizat?

Directiva se aplică tuturor cererilor de protecție internațională depuse pe teritoriul țărilor UE (cu excepția Danemarcei, Irlandei și Regatului Unit (1)), inclusiv la frontieră, în apele teritoriale sau în zonele de tranzit.

În ce mod?

• Actul legislativ stabilește norme mai clare privind modalitatea de solicitare a protecției internaționale, astfel încât deciziile cu privire la solicitări să se ia mai rapid și mai eficient decât înainte. Sunt necesare demersuri specifice, în special la frontieră, pentru a ajuta persoanele să solicite protecție. Ca regulă, procesul inițial de solicitare (fără a include recursurile) nu trebuie să dureze mai mult de șase luni. Decidenții trebuie să urmeze o formare specifică privind procesul, iar solicitanților trebuie să li se ofere garanții procedurale.
• În circumstanțe bine definite, atunci când este probabil ca o cerere să nu fie fondată sau atunci când există preocupări serioase privind securitatea națională sau ordinea publică, se pot aplica proceduri speciale, inclusiv un proces mai rapid sau procesarea cererilor la frontieră.

Garanții fundamentale

• Țările UE trebuie să se asigure că:
  • cererile sunt examinate în mod individual, obiectiv și imparțial;
  • solicitanții sunt informați, într-o limbă pe care o înțeleg, despre procedura de urmat, despre drepturile lor și despre decizia luată. Acestora trebuie să li se pună la dispoziție un interpret pentru a-i ajuta să își prezinte argumentele dacă este necesar;
  • solicitanții au dreptul de a consulta un consilier juridic, pe cheltuiala proprie;
  • solicitanții au dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești și beneficiază de asistență juridică gratuită pe durata procedurii privind calea de atac.
• Țările UE nu pot reține o persoană exclusiv pe motiv că aceasta solicită azil. În cazul în care un solicitant de protecție internațională este reținut, trebuie aplicate normele UE potrivit descrierii din standardele de primire a solicitanților de protecție internațională rectiva privind condițiile de primire).

Procedura de examinare

Înainte ca autoritatea relevantă să ia o decizie, solicitanții au dreptul la un interviu personal în care să aibă oportunitatea de a prezenta toate motivele cererii lor. Persoana care efectuează interviul trebuie să fie competentă pentru a ține seama de situația personală și generală în care se înscrie cererea. Țările UE trebuie să asigure confidențialitatea informațiilor privind cererile individuale.

Garanții specifice pentru persoanele vulnerabile:

• persoanele cu nevoi procedurale specifice, spre exemplu ca urmare a vârstei lor, a unei dizabilități, a unei boli sau a orientării sexuale, sau ca urmare a unei traume sau din orice alt motiv trebuie să beneficieze de sprijinul corespunzător, inclusiv de timp suficient, pentru a-i ajuta în procesul de solicitare.
• Există cerințe specifice pentru copiii neînsoțiți, inclusiv obligația de a desemna un reprezentant calificat. Dintr-o perspectivă mai generală, la aplicarea directivei trebuie avut în vedere interesul superior al tuturor copiilor.

Prevenirea cererilor repetate

Țările UE dispun de modalități noi de a trata cererile repetate depuse de către aceeași persoană. Persoanele care nu au nevoie de protecție nu mai pot evita întoarcerea în țara lor depunând mereu cereri noi.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

• Directiva a intrat în vigoare la 19 iulie 2013, cu excepția articolelor 47 (posibilitatea ca autoritățile publice să conteste deciziile administrative și/sau judiciare potrivit celor stipulate în legislația națională) și 48 (păstrarea confidențialității în ceea ce privește orice informații obținute de autoritățile de execuție în cadrul serviciului lor). Acestea se aplică de la 21 iulie 2015.
• Țările UE au avut obligația de a transpune directiva în legislația națională până la 20 iulie 2015, cu excepția anumitor aspecte ale Articolului 31, care privește procedura de examinare, care se va aplica de la 20 iulie 2018.

CONTEXT

• UE face demersuri din 1999 pentru crearea unui sistem european comun de azil. S-au adoptat mai multe acte legislative între 1999 și 2005. S-au adoptat legislații ulterioare în 2011 (Directiva privind standardele minime) și în 2013 (directiva menționată mai sus privind condițiile de primire, precum și regulamentele privindEurodac și privind sistemul revizuit care stabilește care țară a UE este responsabilă de examinarea cererilor de azil) pentru a îmbunătăți funcționarea sistemului.
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • „Sistemul european comun de azil” pe site-ul web al Comisiei Europene.
• Ca urmare a epidemiei de COVID-19 și a introducerii măsurilor necesare pentru a face față impactului crizei, Comisia Europeană a adoptat:
  • Comunicare a Comisiei COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și de returnare și privind relocarea

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, pp. 60-95)

ACTE CONEXE

Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, pp. 9-26)

Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, pp. 1-30)

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, pp. 31-59)

Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L 180, 29.6.2013, pp. 96-116)

Data ultimei actualizări: 25.05.2020

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).