Pachetul energie/climă 2020

Pachetul energie/climă cuprinde acte legislative complementare care vizează asigurarea îndeplinirii de către UE a obiectivelor sale ambițioase în materie de climă și energie pentru 2020. Pachetul stabilește trei obiective-cheie:

ACT

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTUI PACHET?

Aceste obiective „20-20-20” vizează combaterea schimbărilor climatice, sporind securitatea energetică a UE și consolidând competitivitatea acesteia. Acestea sunt totodată obiective principale ale strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

ASPECTE-CHEIE

Reformarea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii

În centrul pachetului se află revizuirea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), care cuprinde circa 45 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE. Sistemul include toate țările UE plus Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Acesta urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energiei electrice și din industriile principale într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, fixând un preț de piață pentru emisii prin aplicarea unei politici de plafonare și comercializare*. EU ETS se aplică unui număr de circa 11 000 de centrale electrice și alte instalații industriale de mare anvergură. În 2012, EU ETS s-a extins pentru a include și aviația.

EU ETS are la bază directiva privind comercializarea cotelor de emisie, care a fost revizuită și consolidată semnificativ. Revizia s-a aplicat din 2013, an care marchează începutul celei de a treia perioade a EU ETS, și introduce în sistem:

Obiective naționale pentru emisiile care nu sunt reglementate de EU ETS

Cel de al doilea act legislativ al pachetului îl constituie decizia privind partajarea eforturilor. Aceasta stabilește obiective anuale obligatorii pentru fiecare țară a UE în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din sectoarele care nu sunt reglementate de EU ETS, cum ar fi locuințele, agricultura, deșeurile și transporturile (cu excepția aviației).

Obiectivele naționale, care cuprind perioada 2013-2020, se diferențiază în funcție de prosperitatea relativă a țărilor UE. Acestea variază de la o reducere de 20 % a emisiilor (în comparație cu nivelurile din 2005) pentru cele mai bogate țări ale UE până la o creștere de 20 % pentru cea mai puțin bogată. Cu toate acestea, toate țările trebuie să depună eforturi pentru a-și limita emisiile. De asemenea, țările trebuie să prezinte anual rapoarte cu privire la emisiile lor, conform mecanismului de monitorizare al EU.

Obiectivele naționale privind energia regenerabilă

În cadrul directivei privind energia din surse regenerabile, cel de al treilea act legislativ al pachetului, se stabilesc obiective obligatorii pentru țările UE în vederea creșterii ponderii energiei regenerabile în cadrul consumului de energie al acestora până în anul 2020. Aceste obiective depind de utilizarea surselor regenerabile de către fiecare țară și de potențialul de creștere a producției, variind de la 10 % în Malta până la 49 % în Suedia.

Obiectivele naționale vor permite UE în ansamblu să își atingă obiectivul de 20 % privind energia regenerabilă pentru 2020 - mai mult decât dublu față de nivelul de 9,8 % din 2010 - și o pondere de 10 % a energiei regenerabile în sectorul transporturilor. De asemenea, obiectivele vor contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a dependenței UE de energia importată. Cel puțin 10 % din combustibilii pentru transporturi din fiecare țară trebuie să fie regenerabili (de exemplu, biocombustibili, hidrogen, electricitate „verde”). Biocombustibilii trebuie să respecte criteriile de durabilitate convenite.

Captarea și stocarea dioxidului de carbon

Cea de a patra parte a pachetului energie/climă o constituie o directivă care instituie un cadru juridic pentru utilizarea în siguranță din punct de vedere ecologic a tehnologiilor de captare și stocare a carbonului (CSC). CSC presupune captarea dioxidului de carbon emis în cadrul proceselor industriale și stocarea acestuia în formațiuni geologice subterane unde nu contribuie la încălzirea globală.

Directiva cuprinde toate stocările subterane de CO2 din UE și stabilește cerințe care se aplică pentru întreaga durată de viață a siturilor de stocare.

Eficiența energetică

Obiectivul privind eficiența energetică este pus în aplicare prin intermediul Planului 2011 pentru eficiență energetică și al directivei privind eficiența energetică.

Mai multe informații:

TERMENI-CHEIE

* Principiul „plafonare și comercializare” : EU ETS funcționează în baza principiului „plafonare și comercializare”. Un „plafon”, sau o limită, se stabilește pe cantitatea totală a anumitor gaze cu efect de seră care pot fi emise de fabrici, centre nucleare sau alte instalații din sistem. Plafonul este redus cu timpul pentru a determina reducerea emisiilor totale. Sistemul permite comercializarea cotelor de emisie, astfel încât emisiile totale generate de instalații și de operatorii de aeronave să nu depășească plafonul impus și să poată fi luate măsurile cel mai puțin costisitoare în vederea reducerii emisiilor.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2009/28/CE

25.6.2009

5.12.2010

JO L 140, 5.6.2009 p. 16-62

ACTE CONEXE

Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (JO L 140, 5.6.2009, pp. 63-87)

Decizia 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, pp. 136-148)

Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, pp. 114-135)

Data ultimei actualizări: 10.09.2015