Stabilirea normelor de securitate de bază pentru expunerea la radiațiile ionizante (începând din 2018)

Această lege stabilește norme de securitate de bază pentru protecția sănătății angajaților, a populației, a pacienților și a altor persoane împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante.

ACT

Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom

SINTEZĂ

În situații normale, dozele de radiații ionizante sunt foarte scăzute și nu produc efecte adverse observabile clinic. Cu toate acestea, pe termen lung, ele pot cauza probleme de sănătate, în special cancer. Prin urmare, este necesar un prag de protecție uniformă în toată Uniunea Europeană, guvernele putând totuși să stabilească norme de securitate de bază mai stricte dacă doresc.

Directiva înlocuiește cinci acte legislative anterioare, care conțineau inconsecvențe, nu reflectau pe deplin progresul științific și nu reglementau complet sursele naturale de radiații sau protecția mediului înconjurător. Directiva stabilește modul de garantare a siguranței și a securității materialului radioactiv, precum și informațiile obligatorii care trebuie furnizate în cazul unei urgențe cauzate de expunere.

Normele pe care le conține se bazează pe recomandările Comisiei Internaționale de Protecție Radiologică (ICRP).

Directiva se aplică tuturor situațiilor de expunere planificată, existentă sau de urgență care implică un risc cauzat de expunerea la radiații ionizante. Directiva se aplică în special:

• fabricării, producerii, prelucrării, manipulării, depozitării definitive, utilizării, deținerii, stocării, transportului, importului și exportului din UE ale materialelor radioactive;
• fabricării și funcționării oricărui echipament electric ce emite radiații ionizante;
• activităților umane cusurse naturale de radiații care ar putea duce la o creștere semnificativă a expunerii angajaților sau a populației, precum expunerea personalului navelor spațiale la radiațiile cosmice;
• expunerea domestică la radonul prezent în aerul din locuințe și expunerea externă la radiațiile gamma emise de materialele de construcții;
• gestionarea situațiilor de expunere de urgență care necesită măsuri pentru protejarea sănătății populației și a lucrătorilor.

Legislația stabilește principii generale de protecție radiologică, acordând un rol mai proeminent constrângerilor de doză pentru expunerea profesională, expunerea populației și expunerea medicală. Plajele nivelurilor de referință propuse de ICRP pentru situațiile de expunere existentă și de urgență sunt menționate într-o anexă. Există prevederi speciale pentru protecția angajatelor însărcinate sau care alăptează, precum și a ucenicilor și a studenților.

Cerințe specifice se aplică în cazul expunerii la radiații pentru scopuri medicale. În aceste cazuri, expunerea trebuie să prezinte un beneficiu net suficient pentru sănătatea unei persoane și pentru societate în general în raport cu detrimentul individual pe care expunerea îl poate cauza. Pacienții trebuie să aibă informații despre riscurile și beneficiile privind sănătatea și orice expunere medicală trebuie să se efectueze sub răspunderea clinică a unui practician calificat.

Ultima actualizare: 07.04.2014