Răspunsul UE la situaţiile de fragilitate

Această comunicare propune o strategie de răspuns convenită şi coordonată a Uniunii Europene (UE) în faţa situaţiilor de fragilitate din ţările terţe. Strategia se bazează pe o mai bună utilizare a diferitelor instrumente de care dispune UE la nivel politic, diplomatic, umanitar, de dezvoltare şi de securitate.

ACT

Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2007 – Către un răspuns al UE la situaţiile de fragilitate – intervenţia în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate şi pace [COM(2007) 643 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Situaţiile de fragilitate reprezintă un obstacol important în calea dezvoltării durabile, a stabilităţii regionale şi a securităţii internaţionale. Acestea sunt cauzate de mai mulţi factori, cum ar fi fragilitatea structurală a economiei, unele carenţe ale guvernanţei democratice, degradarea mediului înconjurător sau accesul la resursele naturale. În astfel de situaţii, statul nu vrea sau nu poate să îşi îndeplinească obligaţiile în ceea ce priveşte asigurarea serviciilor de bază, gestionarea resurselor, statul de drept, securitatea şi siguranţa populaţiei, precum şi protejarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În virtutea poziţiei sale de principal furnizor de asistenţă umanitară şi pentru dezvoltare, precum şi a rolului său de a fi în prim-plan în chestiunile de politică şi de securitate internaţională, UE are responsabilităţi speciale în ceea ce priveşte răspunsul la situaţiile de fragilitate.

În domeniul prevenirii fragilităţii, există instrumente de alertă precoce, de analiză, de monitorizare şi de evaluare. Cooperarea pentru dezvoltare şi instrumentele politice joacă un rol important în punerea în aplicare a măsurilor preventive. Pe de o parte, cooperarea pentru dezvoltare atacă cauzele profunde ale insecurităţii. În acest context, documentele de strategie de ţară (DST) prezintă un potenţial care trebuie consolidat. Pe de altă parte, dialogul politic, element esenţial al oricărui acord de cooperare între UE şi ţările terţe, poate contribui la elaborarea unor strategii naţionale vizând o ieşire durabilă din situaţia de fragilitate.

Răspunsul la fragilitate este asigurat mai întâi prin cooperarea pentru dezvoltarea pe termen lung, în special prin intermediul DST-urilor. În cazul în care acest lucru nu mai este posibil din cauza deteriorării situaţiei, UE utilizează instrumente de natură politică şi diplomatică. Aşadar, atunci când situaţiile de fragilitate degenerează în crize cu implicaţii umanitare, se oferă ajutor umanitar.

Răspunsul la fragilitate trebuie să fie adaptat la situaţia din ţara în cauză, răspunsul strategic fiind stabilit pe termen lung, iar cel iniţial pe satisfacerea nevoilor imediate ale populaţiei, în special ale grupurilor cel mai vulnerabile ale acesteia. Mai mult, este important să se evite crearea „ţărilor neglijate din punct de vedere al acordării de ajutoare”, căutând să se asigure complementaritatea intervenţiilor datorită Codului de conduită al UE şi, în cadrul ajutorului umanitar, datorită metodologiei de evaluare a crizelor uitate. Este, de asemenea, necesar un nivel ridicat de coordonare în cadrul UE.

Gestionarea etapei post-criză este asigurată prin cadrul strategic „Legături între ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare” (LARD), care vizează crearea unor sinergii între retragerea ajutorului umanitar şi tranziţia către activităţi de dezvoltare. Comisia subliniază necesitatea îmbunătăţirii acestui cadru, în special printr-o mai bună integrare a guvernanţei, dezvoltării instituţionale şi securităţii.

În răspunsul său la situaţiile de fragilitate, UE trebuie să coreleze mai bine mijloacele de care dispune, şi anume instrumentele comunitare, mecanismele politicii externe şi de securitate comune (PESC) şi ale politicii europene de securitate şi apărare (PESA), precum şi ajutorul bilateral acordat de statele membre. Uniunea Europeană trebuie, în special, să favorizeze o mai mare sinergie între instrumentele financiare existente, şi anume:

• Fondul European de Dezvoltare (FED), care finanţează mecanisme flexibile pentru acţiunile care urmează situaţiilor de urgenţă şi tranziţia către etapa de dezvoltare;
• instrumentele de cooperare pentru dezvoltare (ICD) şi de vecinătate şi parteneriat (IEVP), care prevăd o procedură de urgenţă specială care permite tranziţia către dezvoltare, precum şi măsuri specifice de pus în aplicare în situaţiile în care instrumentele de stabilitate şi de ajutor umanitar nu pot interveni;
• instrumentul de stabilitate, care permite asigurarea unui sprijin în cazul situaţiilor de criză reală sau potenţială, de stabilizare politică iniţială după o criză, sau de întoarcere rapidă la normalitate după o catastrofă naturală;
• instrumentul de ajutor umanitar, utilizat atunci când crizele au implicaţii umanitare, indiferent de nivelul de fragilitate şi de cauzele crizei;
• programul tematic privind actorii nestatali şi autorităţile locale şi instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO), care prevăd proceduri aplicabile situaţiilor defavorabile dezvoltării participative sau respectării drepturilor omului. În special, IEDDO permite finanţarea unor activităţi fără acordul guvernelor ţărilor partenere, ceea ce este fundamental în unele situaţii de fragilitate;
• sprijinul bugetar, care a fost adeseori utilizat de Comisie în situaţiile post-conflict pentru a răspunde unor nevoi financiare urgente, a consolida funcţiile-cheie ale statului şi a prezerva stabilitatea socială.

În fine, Comisia propune o serie de acţiuni, în special:

• aprobarea şi punerea în aplicare a Principiilor privind o bună implicare internaţională în statele fragile şi în situaţiile de fragilitate (DE) (EN) (ES) (FR), elaborate de Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare (DAC) al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE);
• includerea mai sistematică a chestiunilor privind fragilitatea în dialogul politic cu ţările partenere fragile;
• schimbul regulat de analize de risc şi răspunsuri corespunzătoare ale UE, atât pe teren, cât şi la sediu;
• realizarea unei cartografieri a modalităţilor de ajutor bilateral şi comunitar, acordându-se o atenţie specială complementarităţii între acţiunile comune ale PESC/PESA, instrumentului de stabilitate, facilităţii pentru pace în Africa şi instrumentelor de cooperare pe termen lung;
• examinarea instrumentelor de evaluare şi de analiză a guvernanţei şi a conflictelor şi de monitorizare a dezastrelor;
• îmbunătăţirea mecanismului de sprijin bugetar, inclusiv prin intermediul unei coordonări sporite cu instituţii financiare internaţionale;
• intensificarea parteneriatului cu Naţiunile Unite şi celelalte organizaţii multilaterale.

ACTE CONEXE

Concluziile Consiliului privind răspunsul UE la situaţiile de fragilitate. Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe - 19 noiembrie 2007 [Nepublicate în Jurnalul Oficial].

Consiliul aprobă, între altele, în numele UE, „Principiile privind o bună implicare internaţională în statele fragile şi în situaţiile de fragilitate” şi solicită Comisiei să prezinte pentru anul 2009 un plan de punere în aplicare bazat pe concluziile sale.

Ultima actualizare: 31.01.2008