Regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre ale Uniunii Europene

ASPECTE-CHEIE

Tipuri de societăți vizate

• Tipurile de societăți vizate sunt societățile pe acțiuni, societățile cu răspundere limitată, anumite cooperative, casele de ajutor reciproc, băncile de economii, fonduri, societățile comerciale europene și societățile cooperative europene.
• Aceste societăți trebuie să aibă domiciliul fiscal pe teritoriul Uniunii Europene și trebuie să facă obiectul impozitului pe profit, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări.
• Statutul de societate-mamă se acordă unei societăți comerciale dintr-un stat membru al UE care deține cel puțin 10 % din capitalul unei societăți comerciale aflate în alt stat membru.

Primirea de profituri

• Societatea-mamă sau un sediu permanent are posibilitatea de a primi profituri, chiar și în afara perioadei de lichidare. În astfel de cazuri, statul membru căruia îi aparține societatea-mamă sau unde își are sediul permanent trebuie să nu impoziteze aceste profituri sau să le impoziteze autorizând societatea-mamă și sediul permanent ca acestea să deducă din cuantumul impozitului datorat fracțiunea din impozit aferentă acelor profituri și plătită de filială și orice sub-filiale.
• Cu scopul de a evita ca societățile transfrontaliere să își planifice plățile în cadrul grupului pentru a beneficia de dublă neimpozitare, statul membru de origine al societății-mamă sau al sediului permanent va trebui să impoziteze profiturile primite în măsura în care aceste profituri sunt deductibile de către filială.
• Statele membre își rezervă dreptul de a dispune ca orice impozite aferente participației și orice pierderi de capital ce rezultă din repartizarea profiturilor filialei să nu fie deductibile din profitul impozabil al societății-mamă.
• Profiturile distribuite societății-mamă de către filială sunt scutite de reținerea la sursă a impozitelor. De asemenea, statul membru de care aparține societatea-mamă nu poate percepe taxa reținută la sursă pe profiturile pe care societatea-mamă le primește de la filială. Această normă nu vizează însă plățile anticipate sau plata în avans a impozitului pe profit către statul membru al filialei, efectuate în legătură cu distribuirea profiturilor către societatea-mamă.

Norma antiabuz

Directiva (UE) 2015/121 de modificare încorporează normele antiabuz din cadrul Directivei 2011/96/UE pentru a preveni utilizarea abuzivă a acestei directive din punctul de vedere al evaziunii fiscale, al fraudei fiscale sau al practicilor abuzive. Obiectivul specific al acestora este de a aborda un acord sau o serie de acorduri care nu sunt autentice, adică nu reflectă realitatea economică.