Fondurile speculative și fondurile de capital privat – norme pentru administratori

ASPECTE-CHEIE

Excluderi din domeniul de aplicare

Directiva nu se aplică următoarelor:

• holdingurile (conform definiției din directivă);
• administrarea fondurilor de pensii;
• schemele de participare sau de economii ale angajaților;
• instituțiile supranaționale;
• băncile centrale naționale; și
• contractele de asigurări.

Pașaport

Administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) își pot crea un „pașaport” al serviciilor în diferite state membre ale UE pe baza unei autorizații unice. Acest lucru înseamnă că, odată ce un AFIA este autorizat într-un stat membru și respectă normele directivei, acesta are dreptul de a administra sau de a distribui fonduri către investitori profesioniști din întreaga UE.

Autorizări

Pentru a-și desfășura activitatea în UE, administratorii de fonduri trebuie să obțină o autorizație de la autoritatea competentă din statul membru de origine. Pentru a obține autorizația, AFIA trebuie să dețină un nivel minim de capital sub formă de active lichide sau pe termen scurt.

Depozitarul

AFIA trebuie să se asigure că fondurile pe care le administrează numesc un depozitar independent. Acesta ar putea fi, de exemplu, o bancă sau o firmă de investiții responsabilă de supravegherea activităților fondului și de asigurarea unei protecții adecvate a activelor fondului.

Gestionarea riscurilor și supravegherea prudențială

AFIA trebuie să întrunească cerințele autorității competente privind strictețea procedurilor interne referitoare la gestionarea riscurilor.

Acest lucru include cerința de a comunica periodic principalele piețe pe care operează și instrumentele principale pe care le tranzacționează, principalele expuneri și concentrările riscului.

Tratamentul investitorilor

Pentru a încuraja diligența în rândul investitorilor, AFIA trebuie să prezinte o descriere clară a propriei politici de investiții, inclusiv a tipurilor de active și a utilizării efectului de levier. La cerere, investitorilor trebuie să le fie pus la dispoziție un raport anual pentru fiecare exercițiu financiar.

Fonduri cu efect de levier

Directiva stabilește cerințe specifice privind efectul de levier, adică utilizarea creditelor pentru finanțarea de investiții. Autoritățile competente au dreptul de a stabili limite privind efectul de levier, pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar.

Fonduri de capital privat

Dacă un FIA obține controlul asupra unei societăți necotate sau asupra unui emitent, AFIA este supus prevederilor împotriva dezmembrării activelor. Timp de doi ani, AFIA trebuie să împiedice distribuția, reducerea capitalului, răscumpărarea de acțiuni și/sau achiziționarea de acțiuni proprii de către societatea în cauză.

Fondurile și administratorii din țări din afara UE

În temeiul condițiilor stabilite în directivă, „pașaportul” poate fi acordat, de asemenea, pentru AFIA din afara UE și pentru distribuirea de fonduri din afara UE care sunt administrate de AFIA din UE sau din afara UE.

Rolul Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe

Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) joacă un rol activ în crearea unei culturi comune de supraveghere, în special prin emiterea de orientări privind politicile de remunerare solide și prin elaborarea de standarde tehnice pentru a determina tipurile de AFIA.

Fonduri mai mici

Statele membre pot alege să nu aplice directiva în cazul AFIA mai mici, adică al fondurilor cu active administrate având o valoare mai mică de 100 de milioane de euro, dacă aceștia utilizează efectul de levier, sau mai mică de 500 de milioane de euro, dacă nu îl utilizează. Fondurile mai mici fac însă obiectul unor cerințe minime privind înregistrarea și raportarea.

Modificări la Directiva (UE) 2011/61

Directiva (UE) 2016/2341 privind instituțiile pentru fonduri de pensii ocupaționale (IORP) (a se vedea sinteza) introduce următoarele două norme suplimentare.

De asemenea, statele membre nu trebuie:

• să împiedice IORP de la numirea, pentru gestionarea portofoliului de investiții, de administratori de investiții stabiliți într-un alt stat membru și autorizați în mod corespunzător pentru această activitate;
• să restricționeze IORP acceptate ca depozitar în sensul Directivei 2011/61/UE.

Regulamentul (UE) 2017/2402, care stabilește un cadru general pentru securitizare (a se vedea sinteza), introduce o normă care prevede că, în cazul în care AFIA sunt expuși la o securitizare care nu mai îndeplinește cerințele pe care le stabilește, aceștia trebuie, în interesul investitorilor FIA în cauză, să acționeze și să ia măsuri corective, dacă este cazul.

Directiva (UE) 2019/1160 include mai multe modificări.

• Aceasta introduce conceptul de – și condițiile pentru – precomercializare¹ de către un administrator de FIA stabilit în UE; orice norme introduse de statele membre nu trebuie în niciun caz să dezavantajeze AFIA din UE față de AFIA din afara UE.
• Directiva abordează condițiile care se aplică în cazul în care un FIA din UE întrerupe comercializarea de unități sau acțiuni în alte state membre decât statul membru de origine al AFIA și cerințele de notificare. Toate cerințele de transparență pe care investitorii trebuie să le îndeplinească în temeiul Directivei 2011/61/UE vor continua să se aplice investitorilor care își păstrează investiția după încetarea notificării activităților de comercializare în statul membru selectat.

Modificările introduse prin Directiva (UE) 2019/2034 garantează că fondurile proprii ale AFIA trebuie să se ridice la cel puțin un sfert din cheltuielile generale fixe din anul precedent. Firmele de investiții trebuie să utilizeze cifrele care rezultă din cadrul contabil aplicabil.

Directiva de modificare (UE) 2022/2556 aliniază dispozițiile directivei, precum și alte câteva directive conexe, la cerințele privind riscul TIC pentru entitățile financiare prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2254 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar (DORA) (a se vedea sinteza).

Acte delegate și acte de punere în aplicare

Comisia Europeană a adoptat următoarele acte delegate și de punere în aplicare.

• Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 completează Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea. Acest regulament delegat a fost modificat, la rândul său, prin Regulamentul delegat (UE) 2018/1618 privind sarcinile de păstrare în siguranță ale depozitarilor și prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1255 privind riscurile de durabilitate și factorii de durabilitate care trebuie luați în considerare de AFIA.
• Regulamentul delegat (UE) nr. 694/2014 completează Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care stabilesc tipurile de AFIA.
• Regulamentul delegat (UE) 2015/514 stabilește informațiile pe care autoritățile competente trebuie să le furnizeze ESMA.
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 447/2013 stabilește procedura pentru AFIA care aleg să opteze și să solicite autorizarea în temeiul Directivei 2011/61/UE.
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 448/2013 stabilește o procedură de stabilire a statului membru de referință al unui AFIA din afara UE.

Modificarea altor acte legislative

Directiva 2011/61/UE a modificat Directivele 2003/41/CE și 2009/65/CE și Regulamentele (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010.