ASPECTE-CHEIE

Strategia vizează consolidarea protecției intereselor financiare ale UE prin îmbunătățirea întregului ciclu antifraudă. Prin urmare, aceasta cuprinde prevenirea și detectarea, precum și investigațiile, sancțiunile și recuperarea fondurilor deturnate.
Țările UE gestionează aproape toate veniturile bugetului UE. Acestea gestionează în comun cu Comisia 80 % din cheltuielile bugetare, în timp ce restul de 20 % sunt gestionate direct de serviciile Comisiei sau împreună cu alți parteneri.

Toate entitățile care gestionează fonduri UE trebuie să prevină neregulile și fraudele care afectează bugetul UE. Comisia, țările UE și alți parteneri (de exemplu, autoritățile regionale sau agențiile de dezvoltare) au obligația de a pune în aplicare procedurile de gestiune și de control intern pentru a preveni și a detecta neregulile, erorile și fraudele.
Deoarece responsabilitatea diferiților actori variază în funcție de modalitatea de gestionare și de domeniul de politică, toate serviciile Comisiei trebuie să adopte strategii antifraudă sectoriale. Aceste strategii trebuie să adapteze prevenirea, investigarea, recuperarea și sancțiunile la contextul specific al fiecărui sector.
Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) trebuie să fie proactiv și să ajute Comisia la punerea în aplicare a acestor strategii antifraudă sectoriale, precum și la îmbunătățirea evaluării riscului de fraudă.
Comunicarea între serviciile Comisiei trebuie să fie consolidată prin sisteme de schimb de informații mai ample și printr-un sistem de detectare timpurie și de excludere, care au succedat sistemului intern original de avertizare rapidă.
Personalul Comisiei, precum administratorii de proiecte, personalul care lucrează în serviciile financiare sau auditorii, trebuie să fie sensibilizat cu privire la riscurile de fraudă și să fie format pentru combaterea acesteia.

OLAF trebuie să investigheze orice activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Comisia a prezentat o propunere de reformă a OLAF menită să îmbunătățească eficiența acestor investigații. Aceasta a condus la Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.
Cooperarea între OLAF și alte servicii ale Comisiei, în special auditori externi, precum și cooperarea dintre OLAF și alte servicii de investigare ale instituțiilor, în cazul unei investigații interne, trebuie să fie consolidată. Țările UE trebuie să desemneze puncte de contact care să servească drept conexiune directă cu OLAF în cadrul investigațiilor și să informeze oficiul de îndată ce descoperă o fraudă. Contractanții și beneficiarii fondurilor UE trebuie să acorde OLAF acces la toate informațiile privind punerea în aplicare a programelor și a proiectelor.
De asemenea, Comisia intenționează să analizeze modalitățile prin care mai mulți oameni ar putea fi încurajați să comunice informații privind neregulile și frauda, precum și modalitățile prin care autoritățile în cauză ar putea asigura că denunțătorii beneficiază de o orientare și o protecție îmbunătățită.

Comisia va raționaliza și va consolida utilizarea sancțiunilor financiare și/sau administrative, inclusiv excluderea de la finanțarea UE în caz de nereguli, fraude și acte de corupție grave.
De asemenea, aceasta va verifica dacă sancțiunile aplicate de către țările UE sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Comisia consideră că sancțiunile disciplinare trebuie partajate cu alte instituții europene, autorități naționale și organizații internaționale. De asemenea, Comisia încurajează țările UE să comunice către baza sa de date centrală cazurile de fraudă care pot duce la excluderea de la finanțarea UE.

În cazul gestionării partajate, țările UE trebuie să recupereze fondurile care nu ar fi trebuit plătite. În cazul gestionării directe, serviciile Comisiei sunt responsabile și trebuie să emită ordine de recuperare cât mai curând posibil.

Strategia antifraudă a Comisiei Europene