Dispoziţiile privind organizarea comună a pieţelor (OCP) produselor pescăreşti trebuie să se adapteze evoluţiilor şi schimbărilor intervenite în cadrul activităţilor de pescuit pentru a garanta o gestionare durabilă a resurselor marine.

Începând cu anii ’70, OCP în sectorul produselor pescăreşti contribuie la atenuarea efectelor variaţiilor între ofertă şi cerere, în interesul pescarilor, al întreprinderilor de prelucrare şi al consumatorilor.

Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură [A se vedea actul/actele de modificare].

Organizarea comună a pieţelor (OCP) produselor pescăreşti * a fost creată în 1970. Aceasta constituie prima componentă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).

Produsele pescăreşti pot fi vândute sau comercializate numai dacă îndeplinesc standardele de comercializare cu privire la clasificarea după calitate, mărime sau greutate, ambalaj, prezentare, precum şi etichetare. Statele membre monitorizează conformitatea produselor cu standardele de comercializare.

Produsele vii, proaspete sau refrigerate nu pot fi vândute către consumatorul final, decât dacă marcajul sau eticheta corespunzătoare indică:

Organizaţiile de producători (OP) sunt create de către pescari sau acvacultori care se asociază în mod liber în scopul punerii în aplicare a unor măsuri pentru a asigura cele mai bune condiţii de comercializare a produselor lor. Aceste măsuri vizează:

Statele membre recunosc ca organizaţii ale producătorilor grupurile de producători care solicită acest lucru şi îndeplinesc anumite condiţii.

Ele pot, de asemenea, acorda o recunoaştere specială pentru organizaţiile de producători, care prezintă un plan pentru îmbunătăţirea calităţii produsului.

Dacă o organizaţie a producătorilor este reprezentativă pentru producţia şi comercializarea dintr-unul sau mai multe locuri de debarcare, statul membru în cauză poate impune obligativitatea anumitor măsuri ale OP pentru producătorii care nu sunt membri ai organizaţiei şi care comercializează produse în aceeaşi zonă.

Fiecare organizaţie a producătorilor întocmeşte un program operaţional pentru sezonul de pescuit respectiv şi îl trimite autorităţilor competente ale statului membru, menţionând:

Statele membre pot acorda OP, timp de cinci ani, o compensaţie care să le permită să îşi îndeplinească obligaţiile în contextul planificării producţiei şi a comercializării. Aceasta este calculată în mod diferit în funcţie de specie.

În plus, statele membre pot acorda ajutoare suplimentare organizaţiilor producătorilor care elaborează măsuri pentru îmbunătăţirea organizării şi comercializării peştelui, precum şi măsuri ce permit un mai mare echilibru între cerere şi ofertă. Acest ajutor este alocat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 498/2007 al Comisiei, de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a Fondului European pentru Pescuit.

Statele membre pot, sub supravegherea Comisiei, recunoaşte ca organizaţii interprofesionale, grupurile care solicită acest lucru şi care reunesc reprezentanţi din domeniile producţiei, comerţului şi prelucrării.

Această recunoaştere este supusă anumitor condiţii, dintre care cele mai importante sunt măsurile pe care OI le pot pune în aplicare (de exemplu, îmbunătăţirea cunoaşterii şi a transparenţei pieţei etc.).

Dacă o organizaţie interprofesională este reprezentativă pentru producţia şi/sau comercializarea şi/sau prelucrarea unui anumit produs, statul membru în cauză, la cererea organizaţiei, poate declara anumite dispoziţii obligatorii pentru o perioadă limitată de timp, pentru producătorii care nu sunt membri ai organizaţiei şi operează în zona în cauză.

Dispoziţiile a căror prelungire poate fi solicitată trebuie să îndeplinească anumite cerinţe şi trebuie să privească: informaţii despre producţie şi piaţă, norme de producţie mai stricte decât cele prevăzute de normele comunitare sau naţionale, întocmirea de contracte standard compatibile cu normele comunitare sau cu normele de comercializare.

Pentru a asigura aprovizionarea pieţei cu produse pescăreşti, Comunitatea a stabilit un sistem care vizează:

Aceasta se bazează pe un regim de preţuri care, atunci când se aplică, declanşează mecanisme financiare de intervenţie.

Elementul de bază pentru definirea acestor mecanisme este preţul orientativ care este stabilit de către Consiliu, pentru anumite produse, înainte de începerea sezonului de pescuit. Acesta se calculează pe baza mediei preţurilor pe pieţele en gros sau în porturi din cei trei ani de dinaintea anului pentru care se stabileşte preţul şi ţinând cont de tendinţele producţiei şi cererii.

Pentru a asigura un venit minim pentru pescari, organizaţiile de producători pot retrage produse pescăreşti de pe piaţă atunci când preţurile scad sub un anumit nivel stabilit. Acest nivel, cunoscut sub denumirea de preţ comunitar de retragere, este definit anual de către Comisie pentru fiecare tip de produs comercializat. Acesta este calculat în funcţie de preţul orientativ, nedepăşind 90 % din acesta, precum şi de prospeţimea, dimensiunea şi prezentarea produsului. Atunci când preţurile scad şi mecanismele de intervenţie sunt declanşate, membrii primesc compensaţii de la OP la care sunt membri.

Pentru ca peştele scos definitiv de pe piaţă să facă obiectul unei compensaţii financiare acordate organizaţiilor de producători, anumite condiţii trebuie îndeplinite:

Destinaţia produselor retrase de pe piaţă este stabilită de către OP astfel încât să nu interfereze cu comercializarea normală a produselor în cauză. Produsele retrase sunt destinate fie pentru caritate, fie pentru fabricarea de hrană pentru animale sau în alte scopuri non-alimentare.

Pentru produsele suspuse sistemului preţului de retragere, prelucrarea şi depozitarea pentru consumul uman pot fi determinate în cazul în care sunt deosebit de potrivite pentru desfacerea lor în aceste condiţii. Aceste produse trebuie să fie prelucrate în condiţii stricte, pentru a garanta calitatea lor în scopul reintroducerii lor ulterioare pe piaţă, în conformitate cu criteriile stabilite pentru fiecare specie.

Valoarea ajutorului de reportare nu poate depăşi costurile tehnice de prelucrare şi de depozitare şi nici cheltuielile financiare, estimate ca sumă fixă. Metodele de prelucrare autorizate sunt congelarea, sărarea, uscarea, marinarea, fierberea şi pasteurizarea, combinate eventual cu filetarea, tăierea sau decapitarea. Perioada minimă de depozitare este de 5 zile.

Anumite produse pescăreşti, care reprezintă o parte semnificativă a venitului producătorilor de la nivel regional sau local, nu pot fi incluse în sistemul preţurilor comunitare de retragere, pentru că, pe de o parte, există mari disparităţi între preţurile de pe pieţele statelor membre sau ale regiunilor şi, pe de altă parte, nivelul producţiei globale al acestor produse pe piaţa comunitară este prea scăzut.

Mecanismul retragerilor şi reportărilor independente remediază acest dezavantaj prin acordarea unui ajutor forfetar pentru organizaţiile de producători care retrag aceste produse de pe piaţă, definitiv sau temporar, cu condiţia ca acestea să îndeplinească anumite condiţii. Preţurile care trebuie respectate sunt stabilite independent de către organizaţiile de producători. Există plafoane privind cantităţile eligibile pentru ajutorul forfetar (10 % din cantităţile puse în vânzare pe durata sezonului de pescuit) şi pentru retragerea autonomă (5 %).

Ajutorul pentru depozitare privată se aplică anumitor produse congelate la bordul unei nave, care nu pot fi comercializate la preţul comunitar de vânzare, stabilit de către Comunitate, înainte de începerea fiecărui sezon de pescuit. Aceste produse sunt retrase de pe piaţă temporar şi sunt depozitate pe o perioadă de minim 5 zile. Condiţiile de depozitare şi de reintroducere pe piaţă trebuie să permită menţinerea şi asigurarea standardelor de calitate.

Acordarea ajutorului este permisă până la limita de 15 % din cantităţile anuale ale produselor în cauză puse în vânzare de către o organizaţie a producătorilor. Nivelul ajutorului este stabilit forfetar, înainte de începutul fiecărui sezon de pescuit, pe baza costurilor tehnice şi a cheltuielilor financiare legate de instalaţiile necesare pentru depozitarea produselor congelate.

Pescuitul de ton aprovizionează, în primul rând, industria de conserve. Sistemul de organizare a pieţei este, prin urmare, axat pe această formă de comercializare.

Consiliul stabileşte un preţ comunitar de producţie pentru diferitele specii de ton, pe baza mediei pe pieţele en gros sau în porturi din cei trei ani de dinaintea anului pentru care se stabileşte preţul.

În cazul în care preţul mediu pentru ton pe piaţa comunitară şi preţul de import sunt ambele sub o limită echivalentă cu 87 % din preţul comunitar de producţie, o alocaţie compensatorie, a cărei valoare este stabilită de Comisie, poate fi acordată organizaţiilor producătorilor.

Pentru a asigura aprovizionarea adecvată a industriei comunitare de prelucrare, tarifele vamale pentru anumite produse (polac de Alaska, cod, hoki, surimi etc.) sunt suspendate total sau parţial, pentru o perioadă nedeterminată.

Pentru a evita perturbările pe piaţă, cauzate de ofertele provenind din ţări terţe la preţuri anormal de scăzute, importul anumitor produse pe teritoriul vamal al Comunităţii este posibil numai cu respectarea unor preţuri de referinţă, stabilite anual de către Comisie.

În cazul în care, ca urmare a unor circumstanţe excepţionale, piaţa comunitară este ameninţată sau se confruntă cu perturbări grave şi prăbuşirea preţurilor, se pot aplica măsuri de protecţie în relaţiile comerciale cu ţările terţe, până la restabilirea stării normale.

În cazul în care se constată creşteri ale preţurilor şi probleme cu aprovizionarea pe piaţa comunitară, pentru unul sau mai multe produse, Consiliul adoptă măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.

Statele membre se asigură că diferitele lor nave au condiţii egale de acces în porturi, precum şi la instalaţiile necesare şi toate echipamentele.

Statele membre şi Comisia trebuie să instituie sisteme de comunicare şi schimb de informaţii a căror costuri sunt suportate parţial de la bugetul comunitar.

Pentru a preveni şi reprima orice fraudă, statele membre efectuează regulat verificări privind, de exemplu, beneficiarii de asistenţă financiară.

Comisia este asistată de Comitetul de gestiune pentru produse pescăreşti, care este alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Referinţe

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 104/2000	1.1.2001(1.1.2002pentru articolul 4, care regrupează dispoziţiile privind informaţiile pentru consumatori)	-	JO L 17 din 21.1.2000

Act(e) de modificare	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Act privind condiţiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace şi adaptările Tratatelor care stau la baza Uniunii Europene – Anexa II: Lista prevăzută în articolul 20 (DE) (EN) (FR) din actul de aderare – 7. Pescuit	1.5.2004	-	JO L 236 din 23.9.2003
Regulamentul (CE) nr. 1759/2006	2.12.2006	-	JO L 335 din 1.12.2006
Regulamentul (UE) nr. 1258/2010	1.1.2011	-	JO L 343 din 29.12.2010

Regulamentul (UE) nr. 125/2011 al Comisiei din 11 februarie 2011 de stabilire a cuantumului ajutorului pentru punerea în rezervă şi a ajutorului forfetar pentru anumite produse pescăreşti pentru sezonul de pescuit 2011 [Jurnalul Oficial L 38 din 12.2.2011].

Regulamentul (UE) nr. 124/2011 al Comisiei din 11 februarie 2011 de stabilire a cuantumului ajutorului pentru stocarea privată a anumitor produse pescăreşti în sezonul de pescuit 2011 [Jurnalul Oficial L 38 din 12.2.2011].

Regulamentul (UE) nr. 123/2011 al Comisiei din 11 februarie 2011 de stabilire a preţurilor de vânzare valabile în Uniune ale produselor pescăreşti enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului pentru sezonul de pescuit 2011 [Jurnalul Oficial L 38 din 12.2.2011].

Regulamentul (UE) nr. 122/2011 al Comisiei din 11 februarie 2011 de stabilire, pentru produsele pescăreşti enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului, a preţurilor de retragere şi de vânzare valabile în Uniune pentru sezonul de pescuit 2011 [Jurnalul Oficial L 38 din 12.2.2011].

Regulamentul (UE) nr. 121/2011 al Comisiei din 11 februarie 2011 de stabilire a valorilor standard care trebuie utilizate la calcularea compensaţiei financiare şi a avansului aferent pentru anumite produse pescăreşti retrase de pe piaţă în cursul sezonului de pescuit 2011 [Jurnalul Oficial L 38 din 12.2.2011].

Regulamentul (UE) nr. 120/2011 al Comisiei din 11 februarie 2011 de stabilire a preţurilor de referinţă pentru anumite produse pescăreşti pentru sezonul de pescuit 2011 [Jurnalul Oficial L 38 din 12.2.2011].

Report on the implementation of Council Regulation (EC) No 104/2000 [COM(2006) 558 final – Not published in the Official Journal] (Raport privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 [COM(2006) 558 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial]).

Raportul constată că punerea în aplicare a planurilor de captură de către OP a permis reducerea semnificativă a nivelurilor de intervenţie, în timp ce intervenţiile au fost benefice mai degrabă pentru operaţiunile de reportare, decât pentru retragerile costisitoare ale produselor pescăreşti. Cu toate acestea, introducerea de OI nu s-a bucurat de acelaşi succes, probabil din cauza cooperării insuficiente între diferiţii operatori din lanţul de comercializare. S-a constat, de asemenea, că piaţa europeană este în plină schimbare. Preţurile pieţei nu respectă costurile de producţie, ceea ce face mai dificilă garantarea unui nivel de trai echitabil pentru producători. Importurile din ţări terţe preiau o parte tot mai mare a pieţei, în scopul de a satisface nevoile consumatorilor şi ale industriei de prelucrare.