Directiva stabilește un sistem de cooperare în vederea facilitării accesului victimelor infracționalității la despăgubire indiferent de țara Uniunii Europene (UE) unde a avut loc infracțiunea.
Acest sistem funcţionează pe baza sistemelor publice naționale de despăgubire din țările UE, destinate victimelor infracţionalităţii premeditate săvârşite prin violenţă pe teritoriile respective.
ASPECTE-CHEIE
Directiva are două elemente principale.
Aceasta impune ca toate țările UE să aibă sisteme de despăgubire a victimelor infracționalității internaționale premeditate săvârșite prin violență pe propriile teritorii. Organizarea și aplicarea unor astfel de sisteme sunt lăsate la aprecierea fiecărei țări a UE.
Pe baza acestor sisteme naționale se stabilește un sistem de cooperare la nivelul UE.
Garantarea unei despăgubiri corespunzătoare
Garantarea unei despăgubiri corespunzătoare a victimelor poate fi dificilă deoarece:
autorul infracțiunii nu deține resursele financiare necesare; sau
nu a fost posibilă identificarea sau urmărirea în justiție a autorului infracțiunii (posibilitatea de a obține despăgubire de la autorul infracțiunii este acoperită de Directiva 2012/29/UE care stabilește norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității).
Directiva impune ca victimele:
să fie compensate indiferent de țara lor de reședință sau de țara UE în care a fost săvârșită infracțiunea;
să beneficieze de o despăgubire echitabilă și corespunzătoare — suma exactă rămâne la discreția țării UE în care a fost săvârșită infracțiunea.
Cooperare
Toate țările UE au trebuit să instituie sisteme naționale care oferă despăgubiri echitabile și corespunzătoare până la . Directiva stabileşte un sistem de cooperare între autorităţile naţionale în vederea facilitării accesului la despăgubire a victimelor în întreaga UE:
Victimele infracțiunilor săvârșite într-o altă țară decât cea în care locuiesc în mod obișnuit pot solicita unei autorități din țara lor de reședință (autoritatea responsabilă cu asistența) informații privind posibilitățile de a solicita o despăgubire.
Respectiva autoritate națională transmite cererea direct autorității naționale din țara UE unde a fost săvârșită infracțiunea (autoritatea de decizie), care este responsabilă de evaluarea cererii și de plătirea despăgubirii.
Toate comunicările trebuie efectuate în limba țării de decizie. Comisia Europeană a redactat formularele tip de transmitere a cererilor şi a deciziilor referitoare la despăgubirea victimelor.
Directiva creează un sistem de puncte de contact centrale în fiecare țară a UE pentru a facilita cooperarea transfrontalieră. Punctele de contact centrale se vor reuni în mod periodic. Informaţii suplimentare se regăsesc pe site-ul portalului european e-justiție.
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Directiva a intrat în vigoare la . Țările UE au avut obligația de a o include în legislația națională până la .
Directiva 2004/80/CE a Consiliului din privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 261, , pp. 15-18)
ACTE CONEXE
Decizia 2006/337/CE a Comisiei din de stabilire a unor formulare tip pentru transmiterea cererilor și a hotărârilor în conformitate cu Directiva 2004/80/CE a Consiliului privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 125, , pp. 25-30)
Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, , pp. 57-73)