Deciziile de îndepărtare — Recunoașterea reciprocă de către țările Uniunii Europene

ASPECTE-CHEIE

• Ordinele de expulzare vizează cetățenii din afara UE care:
  • reprezintă o amenințare gravă și actuală împotriva ordinii publice sau împotriva securității și siguranței naționale;
  • au fost condamnate pentru o infracțiune pasibilă de pedeapsă cu privare de libertate de cel puțin un an;
  • se consideră, în temeiul unor motive serioase sau al unor dovezi solide, că au săvârșit sau intenționează să săvârșească asemenea infracțiuni;
  • nu respectă reglementările naționale privind intrarea sau șederea.
• Dacă persoana în cauză are un permis de ședere valabil, țara care impune îndepărtarea trebuie să consulte țara care a eliberat permisul.
• În contextul aplicării dispozițiilor actului legislativ, țările UE trebuie:
  • să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale;
  • să garanteze posibilitatea persoanei în cauză de a ataca ordinul de expulzare;
  • să protejeze datele cu caracter personal și securitatea datelor;
  • să utilizeze toate formele adecvate de cooperare și schimb de informații în vederea punerii în aplicare a directivei;
  • să compenseze între ele costurile financiare implicate. Modalitățile sunt stabilite în Decizia 2004/191/CE.
• Țara care emite ordinul de expulzare trebuie să furnizeze țării care îl execută toate documentele necesare în cel mai scurt timp posibil.
• Țara care execută decizia trebuie să se asigure că aceasta nu încalcă normele internaționale sau naționale relevante.
• Actul legislativ nu se aplică membrilor familiei cetățenilor UE.
• Directiva 2003/110/CE prevede măsurile de tranzit pentru resortisanții ilegali din afara UE îndepărtați pe cale aeriană printr-o altă țară a UE.
• Directiva 2008/115/CE stabilește standarde și proceduri comune pentru returnarea resortisanților din afara UE aflați în situație de ședere ilegală.
• Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (Regulamentul Dublin III) stabilește criteriile și procedurile prin care se decide care țară a UE este responsabilă de examinarea unei cereri de azil.
• În septembrie 2005, Consiliul Europei a emis 20 de orientări privind returnările forțate.