Dreptul la liberă circulație și ședere în UE

ASPECTE-CHEIE

Cetățenii UE care dețin o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil:

• au dreptul să intre pe teritoriul altui stat membru al UE fără a avea nevoie de viză de ieșire sau de intrare. Membrii de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru nu necesită nici ei viză de ieșire sau de intrare dacă dețin un permis de ședere valabil;
• au dreptul de a locui într-un alt stat membru până la 3 luni fără a face obiectul vreunei condiții sau formalități;
• au dreptul de a locui într-un alt stat membru mai mult de 3 luni, sub rezerva anumitor condiții, în funcție de statutul lor în țara-gazdă:
  • persoanele care desfășoară o activitate salariată sau independentă nu trebuie să întrunească alte condiții;
  • studenții și alte persoane care nu desfășoară o activitate remunerată, cum ar fi pensionarii, trebuie să dispună de suficiente resurse pentru ele și pentru familia lor, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al țării-gazdă, și să dețină asigurări medicale complete;
• au obligația de a se înregistra la autoritățile competente în cazul în care locuiesc în țara respectivă mai mult de 3 luni. În cazul în care nu sunt cetățeni ai UE, membrii familiilor lor trebuie să dețină un permis de ședere valabil timp de 5 ani;
• au drept de ședere permanentă dacă și-au avut reședința legală într-un alt stat membru pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani. Această prevedere se aplică și membrilor de familie care îi însoțesc;
• au dreptul la egalitate de tratament în raport cu resortisanții țării-gazdă. Cu toate acestea, autoritățile din țara-gazdă nu sunt obligate să acorde dreptul la prestații de asistență socială cetățenilor UE care nu desfășoară activități remunerate în primele 3 luni de ședere.

În plus:

• membrii de familie ai unui cetățean al UE pot avea, în anumite condiții, dreptul de a continua să locuiască în țara respectivă chiar și după ce cetățeanul UE decedează sau părăsește țara;
• cetățenii UE sau membrii lor de familie pot fi expulzați în cazul în care conduita acestora constituie o amenințare gravă la adresa unui interes fundamental al societății;
• singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei circulații a unei persoane sunt cele considerate de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind cu potențial epidemic.