Protecția monedei euro împotriva falsificării

ASPECTE-CHEIE

În vederea introducerii monedei euro la 1 ianuarie 2002, această decizie a completat un număr de norme existente privind protecția monedei euro împotriva falsificării, respectiv:

• Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului, care a fost înlocuită de Directiva 2014/62/UE privind recurgerea la măsuri de drept penal pentru protecția monedei euro și a altor monede împotriva falsificării;
• Regulamentul (CE) nr. 1338/2001 al Consiliului de definire a unor alte măsuri necesare protecției monedei euro împotriva falsificării.

Pe parcursul anchetelor referitoare la falsificarea monedei euro, țările UE trebuie să se asigure că centrele naționale de analiză (CNA) efectuează expertizele necesare ale bancnotelor euro suspectate a fi false, în timp ce centrele naționale de analiză a monedelor (CNAM) efectuează expertizele necesare ale monedelor suspectate a fi false. Țările UE trebuie să transmită rezultatele acestor expertize către Europol (Oficiul European de Poliție).

Oficiile centrale naționale ale țărilor UE responsabile de anchetarea falsificării monedei euro și a infracțiunilor conexe trebuie să comunice informațiile centralizate despre anchetele acestora, inclusiv informațiile primite de la țări din afara UE, către Europol. Se vor transmite cel puțin următoarele informații:

• detalii privind persoanele implicate;
• descrierea infracțiunilor;
• circumstanțele descoperirii infracțiunilor;
• contextul confiscării;
• orice legături cu alte cauze.

Pentru a coopera în cadrul anchetelor privind falsificarea și infracțiunile legate de falsificarea monedei euro, autoritățile competente ale țărilor UE ar trebui să recurgă la facilitățile oferite de Eurojust.

Decizia 2005/37/CE a Comisiei a instituit Centrul Tehnic și Științific European, al cărui rol este protecția monedei euro împotriva falsificării. În acest sens, centrul analizează și clasifică monedele euro falsificate și asistă autoritățile naționale.