Sancțiuni financiare pentru operatorii de transport de pasageri

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2001/51/CE de completare a dispozițiilor prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Această directivă își propune să combată imigrația ilegală prin armonizarea sancțiunilor financiare impuse de țările Uniunii Europene (UE) operatorilor de transport de pasageri pentru transportul resortisanților din afara UE pentru care nu există documente corespunzătoare.

ASPECTE-CHEIE

Directiva completează articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, care impune operatorului de transport să-și asume responsabilitatea pentru resortisanții din afara UE pe care îi aduce la frontiera externă pe cale aeriană, maritimă sau terestră. În conformitate cu articolul 26 din Convenție, operatorul de transport trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că resortisanții din afara UE transportați pe cale aeriană sau maritimă și grupurile transportate pe cale terestră cu autocarul au documentele de călătorie necesare pentru intrarea în țările Schengen.

În conformitate cu directiva, un operator de transport care nu poate efectua returnarea unui resortisant din afara UE este responsabil de găsirea mijloacelor pentru returnarea acestuia. În cazul în care acest transport nu poate fi efectuat imediat, operatorul de transport trebuie să cheltuielile legate de șederea și de returnarea resortisantului din afara UE.

De asemenea, directiva solicită țărilor UE să impună sancțiuni financiare cu efect de descurajare, efective și proporționale împotriva operatorilor de transport care încalcă obligațiile care le revin, pentru a se asigura că persoanele care călătoresc în zona Schengen au documentele necesare pentru intrare. Directiva stabilește ca:

• cuantumul maxim al sancțiunilor să nu fie mai mic de 5 000 EUR de persoană; sau
• cuantumul minim al sancțiunilor să nu fie mai mic de 3 000 EUR de persoană; sau
• cuantumul maxim al sancțiunii aplicate ca sumă forfetară pentru fiecare încălcare să nu fie mai mic de 500 000 EUR, indiferent de numărul de persoane.

Aceste sancțiuni financiare nu se aplică în cazurile în care resortisantul din afara UE solicită să beneficieze de protecție internațională.

În plus, țările UE pot adopta diferite tipuri de sancțiuni, precum sechestrul vehiculului sau retragerea autorizației de exploatare.

Operatorii de transport împotriva cărora s-a intentat o acțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor au dreptul efectiv la apărare și la căi de atac.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 9 august 2001.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispozițiilor prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L 187, 10.7.2001, pp. 45-46)

DOCUMENTE CONEXE

Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, pp. 24-27)

Data ultimei actualizări: 23.04.2020