Asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între țările UE

ASPECTE-CHEIE

Cereri de asistenţă reciprocă

• Solicitările trebuie făcute în scris, transmise și efectuate direct de către autoritățile judiciare naționale.
• Cererile de transfer temporar sau de tranzit al persoanelor ținute în custodie și de trimitere a anunțurilor de informații din dosarele judiciare trebuie transmise prin intermediul autorităților centrale din țările UE.
• În caz de urgenţă, cererea poate fi prezentată prin intermediul Interpolului sau al oricărui organism competent în temeiul normelor introduse prin Tratatul privind Uniunea Europeană.
• Țara UE căreia i se solicită asistenţă (țară solicitată) trebuie să respecte formalităţile şi procedurile indicate de țara UE care a făcut cererea (țară solicitantă) şi trebuie să efectueze cererea cât mai curând posibil, ținând pe deplin cont de termenele indicate.
• Țările UE trebuie să trimită direct actele de procedură, prin corespondenţă persoanelor care se află în altă țară UE care le sunt adresate dar în unele cazuri documentele pot fi trimise prin intermediul autorităților competente din țara solicitată.
• O autoritate judiciară sau o autoritate centrală dintr-o țară UE poate stabili contacte directe cu o autoritate poliţienească sau vamală a unei alte țări din UE, sau, în cazul cererilor de asistenţă privind anumite proceduri de urmărire în justiţie, cu o autoritate administrativă a unei alte țări din UE. Țările pot hotărî să refuze să aplice această clauză sau să o aplice numai în anumite condiţii.
• Țările UE pot împărtăși în mod spontan informații privind infracțiunile penale și încălcările administrative, a căror pedeapsă sau manipulare este responsabilitatea autorității de primire.

Forme specifice ale asistenţei reciproce

• Obiectele furate găsite într-o altă țară a UE ar trebui puse la dispoziția țării solicitante, astfel încât să poată fi returnate proprietarilor lor.
• O persoană, deținută pe teritoriul unei țări solicitante poate, cu acordul autorităţilor, să fie transferată temporar în țara în care urmează să se desfășoare ancheta. În cazul în care una dintre țări o cere, trebuie acordat consimțământul persoanei în cauză înainte de transfer.
• Autoritățile judiciare dintr-o altă țară pot audia un martor sau un expert prin videoconferință dacă acest lucru nu contravine principiilor fundamentale ale țării solicitate și dacă toate părțile interesate sunt de acord.
• Livrări supravegheate¹ pot fi permise pe teritoriul unei alte țări a UE în contextul anchetelor penale privind infracțiunile de extrădare. Autoritățile țării solicitate trebuie să le dirijeze și să le monitorizeze.
• Două sau mai multe țări pot înființa o echipă comună de anchetă pentru un anumit scop și pentru o perioadă limitată pe baza unui acord comun între acestea. Un funcționar din țara în care operează echipa coordonează și conduce activitățile sale.
• Investigațiile pot fi, de asemenea, efectuate de ofițeri de poliție care acționează sub o identitate sub acoperire sau falsă, cu condiția ca aceștia să respecte legislația și procedurile naționale relevante.

Interceptarea telecomunicaţiilor

• Telecomunicațiile pot fi interceptate la cererea unei autorități competente dintr-o altă țară a UE, care este desemnată să facă acest lucru în acea țară a UE.
• Telecomunicaţiile sunt fie interceptate şi transmise direct țării UE solicitante, fie înregistrate şi transmise ulterior.
• Interceptarea poate avea loc, de asemenea, într-o țară a UE în care se află staţia de sol pentru comunicaţiile prin satelit. În cazul în care nu este necesară asistența tehnică a țării respective, interceptarea se efectuează de către prestatorii de servicii din țara solicitantă. În cazul în care interceptarea are loc într-o anumită țară din cauza localizării subiectului, dar nu este necesară asistență tehnică, țara care efectuează interceptarea ar trebui să informeze cealaltă țară cu privire la acțiunea sa.

Norme speciale pentru anumite țări din UE

Sunt prevăzute norme speciale în ceea ce priveşte:

• Irlanda și Regatul Unit (¹) (transmiterea cererilor de asistență);
• Luxemburg (protecția datelor cu caracter personal) și
• Norvegia și Islanda (reglementări legate de normele Schengen și de intrarea în vigoare a convenției).