Speciile exotice și speciile absente la nivel local

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Regulamentul se aplică:

• mutării speciilor exotice (introduceri)⁴ sau a speciilor absente la nivel local (transferuri)⁵ în scopul utilizării acestora în acvacultură în UE;
• tuturor tipurilor de instalații de acvacultură. Cu toate acestea, regulamentul prevede norme speciale privind instalațiile închise pentru acvacultură. Mutările de specii exotice sau absente la nivel local spre a fi ținute în instalații închise pentru acvacultură pot fi scutite de cerința de a obține un permis, cu condiția ca acestea să fie transportate în condiții care să prevină răspândirea lor în mediu. Țările UE trebuie să păstreze o listă actualizată periodic a instalațiilor pentru acvacultură.

Regulamentul nu se aplică:

• acțiunilor de transfer al organismelor în cadrul țărilor UE, cu excepția cazului în care există un risc pentru mediu;
• magazinelor de animale de companie, grădinilor sau acvariilor, în cazul în care nu există contact cu apele UE;
• speciilor enumerate în anexa IV, cu anumite excepții.

Actul vizează toate speciile acvatice, inclusiv orice parte care poate supraviețui și se poate reproduce.

Măsuri de evitare a efectelor adverse asupra biodiversității

Țările UE trebuie:

• să ia măsuri pentru a evita efectele adverse asupra biodiversității care rezultă din mutarea organismelor acvatice în scopuri de acvacultură și din răspândirea organismelor respective;
• să monitorizeze și să inspecteze activitățile de acvacultură pentru a se asigura că:
  • instalațiile închise pentru acvacultură respectă cerințele prevăzute de acest regulament; și
  • transportul în sau din asemenea instalații se desfășoară în condiții care împiedică evadarea speciilor exotice sau a speciilor nevizate.

Permise

Orice mutare a unui organism acvatic exotic într-o instalație pentru acvacultură necesită un permis eliberat de țara UE destinatară. Pentru a obține acest permis, operatorul din sectorul acvaculturii trebuie să depună o solicitare în care să precizeze anumite informații, inclusiv:

• denumirea și caracteristicile organismului în cauză;
• destinația propusă și motivul mutării;
• impactul potențial asupra mediului;
• măsurile de gestionare și de monitorizare a mutării etc.

Mutare ordinară

În cazul mutării dintr-o sursă cunoscută ca neprezentând un risc pentru mediu, autoritatea competentă poate emite un permis indicând, dacă este cazul, cerințe privind carantina⁶ sau privind diseminarea pilot⁷.

Mutare excepțională

În cazul mutării excepționale, trebuie să se efectueze o evaluare a riscurilor asupra mediului. Dacă, potrivit evaluării, nivelul de risc este mediu sau ridicat, solicitantul și autoritatea administrativă în cauză trebuie să analizeze eventualele metode de reducere a riscului la un nivel scăzut. Dacă se reduce riscul până la un nivel scăzut, autoritatea competentă poate să emită un permis în care să indice, dacă este cazul, cerințele privind carantina, diseminarea pilot sau monitorizarea⁸.

Mutări care afectează țările UE învecinate

Țările UE susceptibile de a fi afectate de o mutare a unor organisme marine trebuie să fie informate și să își transmită comentariile Comisiei Europene, care va confirma, va respinge sau va modifica permisul.

Registrul

Țările UE trebuie să țină evidența introducerilor și a transferurilor într-un registru care conține toate informațiile legate de acestea. Registrele trebuie puse la dispoziția publicului.

Majoritatea țărilor UE au o pagină web dedicată regulamentului, iar registrul este accesibil, în general, de pe pagina respectivă.