Accesul la justiţie în probleme de mediu

Această propunere acordă cetăţenilor dreptul de a iniţia proceduri administrative sau judiciare împotriva actelor sau omisiunilor care încalcă legislaţia în domeniul mediului. De asemenea, propunerea este menită să pună în aplicare la nivel comunitar şi la nivelul statelor membre cel de-al treilea pilon al Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu (Convenţia de la Aarhus). Scopul final este de a îmbunătăţi aplicarea legislaţiei în domeniul mediului.

PROPUNERE

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 2003 privind accesul la justiţie în probleme de mediu (prezentată de Comisie).

SINTEZĂ

Această propunere de directivă stabileşte o serie de cerinţe minime privind accesul la procedurile administrative şi judiciare în probleme de mediu, transpunând astfel în dreptul comunitar şi în dreptul statelor membre, cel de-al treilea pilon al Convenţiei de la Aarhus.

Acte şi omisiuni ale persoanelor private

Statele membre se asigură că membrii publicului (persoanele fizice sau juridice, precum şi asociaţiile, grupurile sau organizaţiile acestor persoane) pot iniţia proceduri administrative sau judiciare de recurs împotriva actelor sau omisiunilor persoanelor private care încalcă legislaţia în domeniul mediului.

Acte şi omisiuni ale autorităţilor publice

Statele membre se asigură că membrii publicului au la dispoziţie proceduri de recurs administrativ sau judiciar împotriva actelor sau omisiunilor de natură administrativă care încalcă legislaţia în domeniul mediului, atunci când aceştia au un interes suficient sau dacă invocă încălcarea unui drept.

Statele membre se asigură că entităţile abilitate (asociaţiile, grupurile sau organizaţiile recunoscute de un stat membru şi care au ca obiect de activitate protecţia mediului) pot iniţia proceduri administrative sau judiciare pentru a denunţa încălcări ale legislaţiei în domeniul mediului, fără a fi necesar să facă dovada unui interes suficient sau să invoce încălcarea unui drept, în cazul în care obiectul recursului se încadrează printre activităţile statutare ale acestora şi în sfera activităţilor lor geografice). Entităţile abilitate recunoscute într-un stat membru pot iniţia astfel de proceduri în orice alt stat membru.

Membrii publicului şi entităţile abilitate care au drept de acces la justiţie pentru a denunţa un act sau o omisiune, trebuie să poată introduce o cerere de reexaminare internă. Această cerere este o procedură preliminară în temeiul căreia persoana sau entitatea în cauză se poate adresa autorităţii publice desemnate de statul membru respectiv, înainte de a iniţia o procedură judiciară sau administrativă. Cererea trebuie introdusă în termen de 4 săptămâni de la data adoptării actului administrativ sau de la data omisiunii. Ulterior, autorităţile publice au la dispoziţie un termen de 12 săptămâni pentru a lua o decizie scrisă şi motivată şi pentru a o comunica autorului cererii. În decizie, autoritatea descrie măsurile necesare pentru asigurarea conformităţii cu legislaţia în domeniul mediului sau, după caz, respinge cererea. În cazul în care autoritatea nu poate lua o decizie, aceasta informează autorul cererii, cât mai curând posibil. În cazul în care autoritatea nu răspunde cererii în termenele stabilite sau dacă decizia sa nu permite asigurarea conformităţii cu legislaţia în domeniul mediului, autorul cererii poate iniţia o procedură administrativă sau judiciară.

Recunoaşterea entităţilor abilitate

Statele membre stabilesc o procedură de recunoaştere a entităţilor abilitate. Acestea pot alege între o procedură preliminară şi o procedură de la caz la caz (ad hoc). Entităţile abilitate trebuie întotdeauna să îndeplinească următoarele criterii:

Proceduri administrative şi judiciare

Procedurile administrative şi judiciare prevăzute de această propunere trebuie să fie obiective, eficiente, adecvate, echitabile, rapide şi nu foarte costisitoare.

Context: Convenţia de la Aarhus

Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu (Convenţia de la Aarhus) a fost semnată de Comunitatea Europeană şi de statele membre ale acesteia în iunie 1998. Pe lângă propunerea prezentată aici, alte două propuneri din octombrie 2003 au vizat aprobarea definitivă a convenţiei şi aplicarea dispoziţiilor acesteia în cazul organismelor şi instituţiilor comunitare.

Convenţia de la Aarhus este compusă din trei piloni. Primul pilon al Convenţiei, care se referă la accesul publicului la informaţii, a fost pus în aplicare la nivel comunitar prin Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informaţiile despre mediu. Al doilea pilon, care se referă la participarea publicului la procedurile de mediu, a fost transpus prin Directiva 2003/35/CE. În fine, al treilea pilon se referă la accesul publicului la justiţie în probleme de mediu. Propunerea prezentată aici vizează punerea în aplicare a acestui pilon al convenţiei.

Convenţia de la Aarhus se bazează pe ideea că o îmbunătăţire a accesului publicului la informaţii şi la justiţie, precum şi o mai mare participare a acestuia la luarea deciziilor în probleme de mediu va duce la o mai bună aplicare a legislaţiei în domeniul mediului.

Referinţe şi procedură

Propunere

Jurnalul Oficial

Procedură

COM(2003) 624 final

-

Codecizie COD/2003/246

Ultima actualizare: 25.07.2007