Convenția de la Helsinki privind protecția Mării Baltice

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 94/156/CE de aderare a Comunității la Convenția privind protecția mediului marin din regiunea Mării Baltice (Convenția de la Helsinki din 1974)

Decizia 94/157/CE privind încheierea, în numele Comunității, a Convenției privind protecția mediului marin din regiunea Mării Baltice (Convenția de la Helsinki, revizuită în 1992)

Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice, 1992 (Convenția de la Helsinki, revizuită în 1992)

CARE ESTE OBIECTIVUL DECIZIILOR ȘI AL CONVENȚIEI?

• Deciziile au permis Comunității Europene (în prezent Uniunea Europeană – UE) să adere la Convenția privind protecția mediului marin din regiunea Mării Baltice (Convenția de la Helsinki).
• Convenția, care a fost semnată în martie 1974 de către toate statele care se învecinează cu Marea Baltică (Danemarca, Germania, Suedia, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia și Rusia), vizează să reducă poluarea regiunii Mării Baltice cauzată de deversările în râuri, estuare, canale de evacuare și canalizări, operațiunile de descărcare și operațiunile normale ale navelor și poluanții atmosferici.

ASPECTE-CHEIE

• Convenția a instituit o Comisie pentru protecția mediului marin baltic (HELCOM) cu scopul de
  • a supraveghea punerea în aplicare a convenției;
  • a face recomandări pentru protecția mediului marin;
  • a stabili bugetul; și
  • a exercita orice alte funcții necesare în sensul prezentei convenții.
• În plus, sunt organizate reuniuni la nivel ministerial la fiecare câțiva ani.
• Comisia de la Helsinki se întrunește anual, șefii de delegație reprezentând părțile contractante.
• Comisia de la Helsinki a adoptat în 2007 un Plan de acțiune pentru Marea Baltică (BSAP), care este menit să restabilească starea ecologică bună a mediului marin Baltic până în 2021. BSAP a fost actualizat în 2013, pe parcursul reuniunii ministeriale a HELCOM din 2013.
• BSAP stă la baza lucrărilor HELCOM și se concentrează pe următoarele priorități:
  • eutrofizarea (când există un exces de substanțe nutritive în apă care promovează creșterea algelor);
  • substanțele periculoase;
  • biodiversitatea și conservarea naturii; și
  • activitățile maritime.
• Fiecare prioritate este însoțită de un număr de acțiuni și măsuri.
• Unul dintre principalele instrumente dezvoltate de HELCOM este Sistemul de reducere a substanțelor nutritive. Acesta este o abordare regională care partajează răspunderea reducerii substanțelor nutritive* pentru a atinge obiectivul unei Mări Baltice neafectate de eutrofizare, convenit de țările din regiunea Mării Baltice. Sistemul a fost introdus și convenit pentru prima dată în 2007, în cadrul Planului de acțiune pentru Marea Baltică HELCOM. La momentul respectiv, țările au convenit asupra unor obiective temporare de reducere a substanțelor nutritive. HELCOM a adoptat sistemul revizuit de reducere a substanțelor nutritive în 2013.
• De asemenea, HELCOM a întreprins și alte acțiuni în contextul BSAP:
  • prevenirea poluării provenind din agricultură;
  • asigurarea durabilității ecologice a pescuitului în Marea Baltică până în 2021;
  • abordarea surselor de poluare de origine terestră (apa reziduală, produsele farmaceutice, emisiile industriale, deșeurile marine etc.);
  • asigurarea unor procese regionale coerente în materie de amenajare a spațiului maritim în regiunea Mării Baltice;
  • monitorizarea și evaluarea mediului marin;
  • cooperarea în materie de pregătire și acțiuni de intervenție în situații de poluare;
  • protejarea biodiversității baltice (liste roșii de specii și habitate, zone marine protejate, dezvoltarea de indicatori); și
  • contribuirea la punerea în aplicare la nivel regional a regulamentelor Organizației Maritime Internaționale (OMI) privind transporturile maritime.
• În 2016, HELCOM a contribuit la definirea Mării Baltice, în baza OMI, drept o zonă de control al emisiilor de oxizi de azot (NOx ECA)
• În cele din urmă, HELCOM este și o structură regională de cooperare pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE, care instituie un cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin pentru țările membre din regiunea Mării Baltice.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIILE ȘI CONVENȚIA?

• Deciziile se aplică de la 21 februarie 1994.
• Convenția inițială a intrat în vigoare în 1980 și a fost modificată în 1992. Modificările din 1992 au intrat în vigoare la 17 ianuarie 2000, în urma depunerii instrumentelor de ratificare de către toate părțile contractante.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• „Convenția HELCOM” pe site-ul web al Comisiei Europene.
• „Convenția HELCOM” pe site-ul web al Comisiei pentru protecția mediului marin al Mării Baltice.

* TERMENI-CHEIE

ACTELE PRINCIPALE

Decizia 94/156/CE a Consiliului din 21 februarie 1994 de aderare a Comunității la Convenția privind protecția mediului marin din regiunea Mării Baltice (Convenția de la Helsinki din 1974) (JO L 73, 16.3.1994, p. 1)

Decizia 94/157/CE a Consiliului din 21 februarie 1994 privind încheierea, în numele Comunității, a Convenției privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice (Convenția de la Helsinki, revizuită în 1992) (JO L 73, 16.3.1994, p. 19)

Convenția privind protecția mediului marin din regiunea Mării Baltice 1992 (JO L 73, 16.3.1994, pp. 20-45)

ACTE CONEXE

Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin) (JO L 164, 25.6.2008, pp. 19-40)

Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (JO L 257, 28.8.2014, pp. 135-145)

Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune” [COM(2006) 275 final, 7.6.2006].

Data ultimei actualizări: 23.02.2017