Convenția de la Barcelona pentru protecția Mării Mediterane

ASPECTE-CHEIE

Convenția de la Barcelona

• Există 22 de părți contractante la Convenția de la Barcelona, o convenție internațională care implică 21 de țări care se învecinează cu Marea Mediterană (inclusiv 8 țări ale UE – Cipru, Croația, Franța, Grecia, Italia, Malta, Slovenia și Spania) și UE.
• Convenția impune părților sale să ia toate măsurile, individual sau în comun, pentru a proteja și îmbunătăți mediul marin mediteraneean și zona de coastă pentru a contribui la dezvoltarea durabilă.

Obiectivele convenției sunt:

• protejarea mediului marin și a zonei de coastă prin acțiuni menite să prevină și să reducă poluarea și, pe cât posibil, să o elimine, indiferent dacă se datorează activităților pe uscat sau pe mare;
• evaluarea și controlul poluării;
• gestionarea durabilă a resurselor naturale marine și de coastă;
• integrarea mediului în dezvoltarea economică și socială;
• protejarea patrimoniului natural și cultural;
• consolidarea solidarității între țările care se învecinează cu Marea Mediterană; și
• contribuția la îmbunătățirea calității vieții.

Părțile contractante ale convenției se angajează la:

• introducerea unui sistem de cooperare și punerea în aplicare a unui program integrat de monitorizare și evaluare cu informații și evaluări pentru protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mediteranei și reducerea sau eliminarea poluării în Marea Mediterană în vederea atingerii unei stări ecologice bune¹;
• stabilirea ariilor marine protejate (cunoscute sub numele de MPA – marine protected areas) și a zonelor special protejate de importanță mediteraneeană (cunoscute sub numele de SPAMI – Specially Protected Areas of Mediterranean Importance);
• implementarea managementului integrat al zonelor de coastă (ICZM – Integrated Coastal Zone Management)²;
• abordarea surselor de poluare de origine terestră;
• abordarea surselor de poluare de origine marină;
• planificarea de urgență;
• cooperarea în domeniile științei și tehnologiei;
• elaborarea procedurilor adecvate pentru determinarea răspunderii și compensarea daunelor care decurg din poluarea rezultată din încălcarea dispozițiilor convenției.

Acesta a fost modificat în 1995. Principalele modificări au vizat:

• extinderea câmpului de aplicare geografic al Convenției la coastă;
• aplicarea principiului precauției;
• aplicarea principiului „poluatorul plătește” – a se vedea sinteza;
• promovarea evaluărilor impactului;
• protecția și conservarea diversității biologice;
• combaterea poluării cauzate de circulația transfrontalieră a deșeurilor periculoase;
• accesul la informații și participarea publicului.

Conventia are șapte protocoale anexate la aceasta:

Protocolul privind operațiunile de dumping

• Acoperă numai poluarea din regiunea Mării Mediterane cauzată de nave și aeronave.
• Interzice aruncarea anumitor tipuri de deșeuri și materii (anumiți compuși toxici, mercur, cadmiu, materiale plastice, țiței etc.).
• Necesită eliberarea prealabilă a autorizațiilor naționale pentru alte tipuri de deșeuri sau materii, cum ar fi arsenic, plumb, cupru, zinc, crom, nichel, recipiente, fier vechi și anumite tipuri de pesticide.

Protocolul de prevenire și urgență

• Incorporează în Convenția de la Barcelona regulile de cooperare între părți în ceea ce privește prevenirea și, în caz de urgență, combaterea poluării în Marea Mediterană cauzată de nave.
• De asemenea, caută să promoveze dezvoltarea și punerea în aplicare a reglementărilor internaționale adoptate pe baza Organizației Maritime Internaționale.
• Acesta stabilește măsurile operaționale pe care părțile trebuie să le ia în caz de poluare cauzată de nave (evaluare, eliminare/reducere, măsuri de informare), precum și măsuri de urgență care trebuie luate la bordul navelor, în instalațiile de activități în larg și în porturi (în special disponibilitatea și respectarea planurilor de urgență).

Protocolul privind sursele terestre de poluare

• Acesta acoperă poluarea cauzată de deversările din râuri, deversări, canale sau alte cursuri de apă sau poluarea care provine din orice altă sursă sau activitate (inclusiv poluarea aeriană de origine terestră) pe teritoriul unei părți la protocol.
• Listează substanțele a căror evacuare este interzisă și factorii care ar trebui luați în considerare pentru a elimina poluarea cu aceste substanțe.
• De asemenea, enumeră substanțele pentru care evacuarea este supusă autorizării de către autoritățile naționale competente.
• Acesta stabilește cooperarea în ceea ce privește cercetarea și informațiile, precum și adoptarea de programe, măsuri și standarde adecvate care vizează reducerea sau eliminarea substanțelor vizate.

Protocolul privind ariile de protecție specială și diversitatea biologică

• Protocolul vizează:
  • arii special protejate în Marea Mediterană și arii special protejate de importanță mediteraneeană;
  • protecția resurselor naturale din regiunea mediteraneeană;
  • păstrarea diversității bazei genetice; și
  • protejarea anumitor situri naturale prin crearea unui număr de zone special conservate.
• Acesta solicită părților să elaboreze orientări pentru stabilirea și gestionarea ariilor protejate și enumeră un anumit număr de măsuri adecvate pe care părțile trebuie să le adopte, cum ar fi:
  • interzicerea eliminării sau descărcării deșeurilor;
  • reglementarea introducerii oricărei specii neindigene sau modificate genetic.
• Stabilește măsurile naționale sau locale pe care părțile trebuie să le ia pentru a proteja speciile de animale și plante în întreaga zonă mediteraneeană.

Protocolul privind activitățile în larg

• Acoperă o gamă largă de exploatare și de activități de explorare și abordează o serie de probleme, inclusiv:
  • cerințe privind permisul;
  • îndepărtarea instalațiilor abandonate sau dezafectate;
  • utilizarea și îndepărtarea substanțelor nocive;
  • cerințe privind răspunderea și despăgubirea; și
  • coordonarea cu alte părți ale Convenției de la Barcelona la nivel regional.
• Părților contractante li se cere ca, fie individual, fie prin cooperare bilaterală sau multilaterală, să ia toate măsurile adecvate pentru a preveni, a reduce, a combate și a ține sub control în zona protocolului poluarea care decurge din activități de explorare și exploatare în larg.
• De asemenea, acestea se angajează să utilizeze cele mai bune tehnici disponibile, eficace din punctul de vedere al protecției mediului și adecvate din punct de vedere economic.

Protocolul privind deșeurile periculoase

• Solicită părților să coopereze atunci când o cantitate uriașă de petrol și/sau alte substanțe nocive din Marea Mediterană, indiferent dacă sunt cauzate accidental sau cumulativ, prezintă un pericol grav și iminent pentru mediul marin, coastă sau economie, sănătate sau pentru interesele ecologice ale uneia sau ale mai multor părți.
• Cooperarea se concentrează pe:
  • elaborarea planurilor de urgență;
  • promovarea măsurilor de combatere a poluării cu hidrocarburi în mare;
  • monitorizarea și schimbul de informații cu privire la starea Mării Mediterane;
  • diseminarea informațiilor privind organizarea resurselor; și
  • noi metode de prevenire și combatere a poluării și dezvoltarea de programe de cercetare pe această temă.

Protocolul de management integrat al zonelor costiere

• Acesta își propune să stabilească o bază comună pentru ICZM pe baza unei abordări a ecosistemului în Marea Mediterană; a intrat în vigoare la 24 martie 2011.
• ICZM are șase obiective:
  • dezvoltarea durabilă a zonelor de coastă prin planificarea rațională a activităților;
  • conservarea zonelor de coastă;
  • utilizarea durabilă a resurselor naturale;
  • conservarea ecosistemelor și a coastelor;
  • prevenirea și reducerea dezastrelor naturale și a schimbărilor climatice;
  • îmbunătățirea cooperării.

UE este parte la toate protocoalele de mai sus, cu excepția Protocolului privind deșeurile periculoase.