Combaterea poluării apelor cu nitrați proveniți din agricultură

ASPECTE-CHEIE

Statele membre ale UE trebuie să asigure următoarele:

• să desemneze ca zone vulnerabile toate zonele ale căror bazine de vărsare alimentează ape ce sunt sau ar putea fi afectate de niveluri ridicate de nitrați sau de eutrofizare¹. Această desemnare este reexaminată și poate fi revizuită cel puțin o dată la patru ani pentru a ține seama de orice schimbare care s-a produs.
• să instituie programe de acțiune obligatorii pentru aceste zone, ținând seama de datele științifice și tehnice disponibile și de condițiile generale de mediu;
• să monitorizeze eficacitatea programelor de acțiune;
• să verifice concentrația de nitrați din apele subterane și de suprafață dulci în stațiile de prelevare, cel puțin o dată pe lună și în mod mai frecvent în timpul perioadelor de creștere a apelor;
• să desfășoare un program de supraveghere complex și să transmită, o dată la patru ani, un raport detaliat privind punerea în aplicare a directivei. Raportul cuprinde informații privind zonele vulnerabile la nitrați, rezultatele monitorizării apei și o sinteză a aspectelor relevante ale codurilor de bune practici agricole și ale programelor de acțiune;
• să întocmească un cod de bune practici agricole, pe care agricultorii să îl aplice în mod voluntar. Acesta stabilește diferite bune practici, cum ar fi când este inadecvată utilizarea îngrășămintelor;
• să asigure formarea și informarea agricultorilor, dacă este cazul.

Comisia Europeană prezintă, o dată la patru ani, un raport pe baza informațiilor naționale pe care le-a primit. Cel mai recent raport datează din 2021.

Derogări

Directiva stabilește limite maxime pentru cantitatea de azot din efluenți care poate fi aplicată anual la 170 kg/ha. În cazul în care statele membre solicită acest lucru și cu condiția ca acestea să poată justifica din punct de vedere științific că această măsură nu va duce la o poluare mai ridicată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare (decizii pentru a permite excepții, denumite derogări) care să permită aplicarea unor limite maxime mai ridicate de azot din efluenți, în anumite zone și în anumite condiții. Aceste derogări nu exonerează statele membre în cauză de la îndeplinirea obiectivelor de calitate a apei prevăzute de directivă și nici de la orice altă măsură a acesteia.

În prezent, sunt în vigoare următoarele decizii de derogare:

• Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/696 de acordare a unei derogări solicitate de Irlanda – valabilă trei ani, până la 31 decembrie 2025.
• Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1074 de acordare a unei derogări solicitate de Danemarca – valabilă patru ani, până la 31 iulie 2024;
• Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1325 de acordare a unei derogări solicitate de Regatul Unit în privința Irlandei de Nord – valabilă patru ani, până la 31 decembrie 2022;
• Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1205 de acordare a unei derogări solicitate de Belgia în privința regiunii Flandra – valabilă patru ani, până la 31 decembrie 2022.