Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a facilităților nucleare
Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a facilităților nucleare modificată vizează să asigure o protecție fizică efectivă în timpul utilizării, depozitării sau transportării materialelor nucleare utilizate în scopuri pașnice, precum și să prevină și să combată infracțiunile legate de aceste materiale și facilități.
Aceasta se bazează pe Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (CPPNM), la care toate țările UE sunt părți semnatare.
Fiecare parte semnatară a convenției trebuie să stabilească și să pună în aplicare măsuri destinate să asigure această protecție efectivă cu scopul de a preveni, în special, furtul sau dispariția materialelor nucleare asupra cărora dețin responsabilitatea, precum și sabotajul facilităților nucleare care se află pe teritoriul lor. Într-un context similar, Tratatul Euratom (a se vedea sinteza) prevede un sistem de garanții care urmărește să prevină utilizarea materialelor nucleare în afara scopului lor.
În aplicarea convenției, părțile semnatare trebuie să respecte anumite principii fundamentale, în special principiul responsabilității statului și a deținătorilor de licențe, al culturii securității, al garantării și al confidențialității.
Părțile au următoarele obligații:
Orice tentativă de a comite unul dintre aceste acte și participarea la comiterea unuia dintre aceste acte, precum și organizarea unor astfel de acte sunt, de asemenea, pedepsibile.
Toate părțile au jurisdicție în privința infracțiunilor comise pe teritoriul lor sau la bordul unei nave sau aeronave înmatriculate pe teritoriul acestora, precum și în privința infracțiunilor al căror presupus autor este un resortisant al respectivului stat. Aceste infracțiuni sunt cazuri de extrădare între părțile contractante, care trebuie să își acorde, într-o măsură cât mai mare, ajutor judiciar reciproc când este vorba despre aceste infracțiuni. Motivațiile politice ale infracțiunii nu reprezintă o cauză pentru refuzul extrădării sau întrajutorării judiciare.
Convenția inițială a intrat în vigoare la 8 februarie 1987. Odată cu adoptarea Deciziei 2007/513, UE a aprobat aderarea Euratom la varianta modificată a Convenției de la 10 iulie 2007.
Modificarea adusă CPPNM a intrat în vigoare la 8 mai 2016.
CPPNM a fost adoptată în 1979 și a intrat în vigoare în 1987. Ea a fost modificată în 2005 în cadrul unei conferințe destinate să consolideze dispozițiile sale.
Pentru informații suplimentare, consultați:
Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare (JO L 34, 8.2.2008, pp. 5-18)
Decizia 2008/99/CE, Euratom a Comisiei din 19 decembrie 2007 privind aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare (JO L 34, 8.2.2008, pp. 3-4)
Decizia 2007/513/Euratom a Consiliului din 10 iulie 2007 de aprobare a aderării Comunității Europene a Energiei Atomice la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a facilităților nucleare modificată (JO L 190, 21.7.2007, pp. 12-14)
Data ultimei actualizări: 11.12.2020