Tratatul și Protocolul la Carta Energiei

ASPECTE-CHEIE

Clauzele-cheie ale Tratatului privind Carta Energiei se referă la protejarea investițiilor, comerţul cu materiale şi produse energetice, tranzitul şi soluţionarea litigiilor.

Comerț, investiții, schimburi comerciale și protecții

Dispozițiile tratatului includ:

• promovarea accesului pe piețele internaționale în termeni comerciali și, în general, pentru dezvoltarea unei piețe deschise și competitive, pentru materiale și produse energetice;
• protejarea investițiilor străine, pe baza unui tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat de cele mai bune condiții naționale de investiții și împotriva riscurilor-cheie necomerciale;
• depunerea de eforturi pentru a combate distorsiunile pieței și barierele în calea concurenței în activitatea economică din sectorul energetic;
• asigurarea de fluxuri fiabile de tranzit transfrontalier de energie prin conducte, rețele și alte forme de transport;
• recunoașterea importanței piețelor de capital deschise pentru încurajarea fluxului de capital pentru finanțarea comerțului cu materiale și produse energetice și investiții în activitatea economică din sectorul energetic;
• încurajarea și crearea unor condiții stabile, echitabile și transparente pentru ca investitorii altor părți să investească în zona acoperită de tratat.

Suveranitatea asupra resurselor energetice

Tratatul recunoaște drepturile suverane ale țărilor asupra resurselor energetice și reafirmă că acestea trebuie exercitate în conformitate cu dreptul internațional, fără a afecta obiectivul general de promovare a accesului la resursele energetice, precum și explorarea și dezvoltarea comercială a acestora.

Aspecte privind mediul

• Părțile la tratat sunt de acord să promoveze eficiența energetică și încearcă să minimizeze impactul producției și utilizării energiei asupra mediului.
• Poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costurile poluării, inclusiv poluarea transfrontalieră, fără a denatura investițiile în ciclul energetic sau în comerțul internațional.

Transparență

Părțile la tratat trebuie să desemneze unul sau mai multe birouri de informare unde pot fi adresate cererile de informare privind actele cu putere de lege, reglementările, hotărârile judecătoreşti şi deciziile administrative cu aplicabilitate generală referitoare la materialele şi produsele energetice.

Soluţionarea diferendelor

Tratatul include dispoziții pentru soluționarea litigiilor dintre statele participante prin canale diplomatice și tribunale ad-hoc și – în cazul investițiilor – între investitori și statele gazdă. În cazul în care o dispută a investitorilor nu poate fi soluționată pe cale amiabilă în termen de trei luni, investitorii pot alege să o supună spre soluționare la:

• instanțele sau tribunalele administrative;
• orice procedură de soluționare a litigiilor convenită anterior; sau
• unei proceduri de arbitraj sau conciliere internațională.

Semnatari, Conferința Cartei Energiei, protocoale și declarații

• Semnatarii tratatului includ țările UE și organizațiile regionale de integrare economică (cum ar fi UE) angajate să respecte principiile sale ale piețelor de energie deschise și nediscriminatorii.
• Părțile se întâlnesc periodic la Conferința Cartei Energiei, unde fiecare are dreptul să aibă un reprezentant. Reuniunile ordinare au loc periodic, la intervale stabilite de Conferința Cartei. De asemenea, se poate autoriza negocierea Protocoalelor sau Declarațiilor Cartei Energiei pentru a urmări obiectivele și principiile Cartei.

Excepții

Părțile nu trebuie să facă nicio investiție comercială incompatibilă cu Acordul general pentru tarife vamale și comerț din 1994 (GATT) care a instituit Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și nimic din tratat nu îi exceptează pe membrii OMC de la acord.

Tratatul nu exclude niciun semnatar al măsurilor:

• necesare pentru a proteja viața sau sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor;
• esențial pentru obținerea sau distribuirea de materiale și produse energetice acolo unde există o cantitate redusă din cauze externe;
• concepute pentru a aduce beneficii investitorilor care sunt indigeni sau persoane sau grupuri defavorizate social sau economic.

Protocolul Cartei Energiei

Protocolul a fost adoptat în conformitate cu tratatul. Obiectivele sale includ:

• promovarea politicilor de eficienţă energetică compatibile cu dezvoltarea durabilă;
• crearea condițiilor pentru ca producătorii și consumatorii să utilizeze energia eficient, respectând mediul;
• încurajarea cooperării în domeniul eficienței energetice;
• formularea de politici de eficienţă energetică şi un cadru juridic şi normativ corespunzător care să promoveze, printre altele, funcţionarea eficientă a mecanismelor pieţei, inclusiv formarea preţurilor axată pe piaţă.

Carta internațională a energiei

O nouă Cartă internațională a energiei a fost adoptată și semnată în 2015 de peste 65 de țări și organizații, inclusiv de către UE și toate țările UE. Scopul acestei noi carte este de a implica cât mai multe țări noi care sunt dispuse să coopereze în domeniul energiei și care recunosc importanța securității energetice pentru țările producătoare de energie, de tranzit și de consum. Noua cartă se bazează pe Carta energiei din 1991 și o modernizează.