Armonizarea tehnică globală a vehiculelor

ASPECTE-CHEIE

Decizia 97/836/CE:

• listează reglementările ONU/CEE (peste 100) pe care UE le va pune în aplicare. Acestea variază de la faruri și frâne până la centurile de siguranță și dispozitive antifurt;
• afirmă că UE poate să se retragă sau să facă parte dintr-un regulament, după cum dorește;
• stabilește aranjamentele practice pentru implicarea UE în activitatea ONU/CEE, atât în ceea ce privește noile reglementări, cât și prioritățile pentru programul de lucru al organizației;
• confirmă faptul că țările UE care se înscriu la reglementările ONU, la care UE în ansamblu nu este parte, le pot aplica cu condiția ca acestea să nu fie incompatibile cu legislația UE privind omologarea de tip² pentru autovehicule.

Acordul ONU/CEE din 1958:

• creează un comitet administrativ cu reprezentanți din toate țările semnatare pentru a pregăti reglementările tehnice pentru vehicule, echipamente și piese de vehicule;
• stabilește componența și regulamentul interior al comitetului executiv:
  • un cvorum necesită prezența a cel puțin jumătate din țările membre;
  • o majoritate de două treimi este necesară pentru aprobarea unui nou regulament sau adoptarea unui amendament;
  • un regulament intră în vigoare la șase luni de la adoptarea acestuia, cu excepția cazului în care peste o treime dintre membri nu sunt de acord;
• prevede că reglementările acoperă:
  • vehicule, echipamente și piese de vehicule;
  • Cerințe tehnice;
  • metode de testare pentru cerințele de performanță;
  • condițiile de acordare a omologării de tip;
  • data intrării în vigoare;
• stabilește proceduri pentru a asigura că vehiculele și piesele îndeplinesc standardele cerute înainte de a primi omologarea de tip;
• permite țărilor semnatare să acorde omologarea de tip pentru vehicule, echipamente și piese care respectă diferitele reglementări și confirmă că trebuie să le accepte pe cele emise de partenerii lor;
• impune soluționarea litigiilor dintre membri prin negociere și, în lipsa acesteia, prin arbitraj.

Acordul paralel:

• creează un comitet executiv pentru punerea în aplicare a acordului;
• stabilește criteriile pe care reglementările tehnice trebuie să le îndeplinească;
• oferă două proceduri, în loc de recunoașterea reciprocă a sistemului de omologare de tip, pentru a conveni noi reglementări tehnice globale:
  • armonizând reglementările sau standardele naționale existente, cuprinse într-un compendiu, drept candidați la un acord global;
  • prin redactarea de noi reglementări care ar fi listate într-un registru global;
• confirmă că Comisia Europeană reprezintă UE în:
  • adoptarea și notificarea reglementărilor tehnice globale;
  • participarea la rezolvarea litigiilor;
  • modificarea acordului.