Directiva 2000/31/CE – comerțul electronic în UE
Directiva stabilește norme standard în Uniunea Europeană (UE) cu privire la diverse aspecte legate de comerțul electronic.
Serviciile online incluse în directivă cuprind:
Directiva stabilește principiul conform căruia operatorii acestor servicii sunt supuși reglementării (legate de inițierea și executarea serviciilor) doar în țara UE în care își au sediul social – nu în țara în care se află serverele, adresele de e-mail sau căsuțele poștale pe care le utilizează.
Guvernele naționale trebuie să se asigure că operatorii publică informații de bază despre activitățile lor (numele, adresa, numărul de înregistrare la registrul comerțului etc.) în mod direct și permanent.
Publicitatea
Guvernele naționale trebuie să se asigure că publicitatea respectă anumite reguli:
Spam
E-mailurile nesolicitate („spam”) trebuie, de asemenea, să poată fi identificabile în mod clar. Companiile care trimit e-mailuri spam trebuie să consulte cu regularitate și să respecte registrele „opt-out” în care se pot înregistra persoanele care nu doresc să primească astfel de e-mailuri.
Contractele online
În fiecare țară a UE, contractele electronice trebuie să aibă un statut juridic echivalent cu cel al contractelor pe hârtie.
Aceste contracte trebuie, de asemenea, să precizeze următoarele, în termeni clari și ușor de înțeles:
Consumatorii trebuie să poată să salveze și să imprime contractele și condițiile generale.
A se vedea și Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor.
Comenzile online
Acestea trebuie să respecte cerințele următoare:
A se vedea și Regulamentul (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere.
Aplicarea legislației existente
Directiva încurajează atât autoreglementarea de către operatori, cât și eforturile de coreglementare cu guvernele. Printre exemple se numără:
Țările UE trebuie, de asemenea, să furnizeze soluții rapide și eficiente la problemele juridice din mediul online și să se asigure că sancțiunile sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
Răspunderea furnizorilor de servicii
Furnizorii de servicii online care acționează ca furnizori de servicii de simplă transmitere, stocare-caching sau stocare-hosting nu răspund pentru informațiile pe care le transmit sau le stochează dacă îndeplinesc anumite condiții. Furnizorii de servicii de stocare-hosting sunt scutiți de răspundere:
Guvernele naționale nu pot să impună acestor „intermediari” nicio obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează, pentru a analiza și a împiedica activitatea ilicită.
Directiva privind comerțul electronic
Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislația statelor membre |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
Directiva 2000/31/CE |
17.7.2000 |
16.1.2002 |
Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (JO L 364, 9.12.2004, pp. 1-11)
Data ultimei actualizări: 13.10.2015