CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul:

stabilește normele UE privind adaosul de vitamine, minerale și substanțe de alt tip în produsele alimentare;

armonizează diferitele norme în vigoare în țările UE, pentru a facilita comerțul cu produse alimentare în cadrul UE și pentru a spori protecția consumatorului;

prevede lista de vitamine și minerale care se pot adăuga în produsele alimentare;

prevede norme privind etichetarea suplimentară pentru a informa mai bine consumatorii cu privire la substanțele nutritive adăugate în produsele alimentare.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Regulamentul reglementează vitaminele, mineralele și alte substanțe care se adaugă în produsele alimentare. Acesta se aplică:

Regulamentul nu se aplică suplimentelor alimentare reglementate de Directiva 2002/46/CE.

Actul enumeră vitaminele și mineralele care se pot adăuga în produsele alimentare.

Numai vitaminele și/sau mineralele enumerate în anexa I, sub forma detaliată în anexa II, se pot adăuga în produsele alimentare, în conformitate cu normele stabilite de regulament.

Listele se pot modifica ținând seama de avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

Etichetare

Este obligatorie etichetarea nutrițională a produselor în care s-au adăugat vitamine și minerale și care sunt reglementate de regulament. Eticheta trebuie să conțină următoarele informații:

cantitățile totale de vitamine și minerale, în cazul în care acestea se adaugă în produsul alimentar;
cantitatea de proteine, glucide, zaharuri, grăsimi, acizi grași saturați, fibre și sodiu [în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind etichetarea produselor alimentare];
valoarea energetică a produsului.

Etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare în care se adaugă vitamine și minerale:

nu induc în eroare și nu înșală consumatorul cu privire la valoarea nutritivă a produselor respective;
nu includ mențiuni care afirmă sau lasă să se înțeleagă că un regim alimentar echilibrat și variat nu este o sursă adecvată de substanțe nutritive.

Nivelurile maxime și minime

Adăugarea voluntară de vitamine și minerale în produsele alimentare poate contribui la un aport adecvat de asemenea substanțe și poate reduce riscul de deficiențe.

Cu toate acestea, aportul excesiv de vitamine și minerale poate avea efecte negative pentru sănătate. Din acest motiv, regulamentul prevede stabilirea unor cantități maxime de vitamine și minerale care se pot adăuga în produsele alimentare.

Cantitățile maxime țin seama de:

limitele superioare de siguranță pentru vitamine și minerale fixate în urma unei evaluări științifice a riscurilor;
aportul posibil de vitamine și minerale din alte produse alimentare; și
aportul de referință de vitamine și minerale recomandat pentru populație.

Dacă este necesar, se ține seama și de contribuția diferitelor produse la regimul alimentar global al populației și de profilul nutrițional stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

Adăugarea unei vitamine sau a unui mineral într-un produs alimentar are ca rezultat prezența vitaminei respective sau a mineralului respectiv în produsul alimentar, într-o cantitate cel puțin semnificativă, în cazul în care aceasta este definită în conformitate cu anexa la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Interdicții și restricții

Nu se pot adăuga vitamine și minerale în:

alimentele neprelucrate, inclusiv fructe, legume, carne, carne de pasăre și pește;
băuturile care conțin mai mult de 1,2 % în volum alcool, cu excepția unor cazuri speciale și cu condiția să nu existe nicio indicație nutrițională sau de sănătate.

Regulamentul permite stabilirea unei proceduri de interzicere sau restricționare a utilizării altor substanțe decât vitaminele sau mineralele care au un efect nutrițional sau fiziologic¹. Pentru anumite substanțe, aceste proceduri sunt însoțite de alte măsuri de control europene specifice. Țările UE pot depune o cerere la Comisia Europeană, prezentând date științifice care să îi permită acesteia să încadreze un anumit produs în anexa III la regulament (substanțe a căror utilizare în produsele alimentare este interzisă, restricționată sau pusă sub controlul Comunității). Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 307/2012 clarifică condițiile privind depunerea unei asemenea cereri și stabilește natura datelor care trebuie să însoțească cererea.

Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (PAFF) asistă Comisia.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare (JO L 404, 30.12.2006, pp. 26-38)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1925/2006 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei (JO L 181, 29.6.2013, pp. 35-56)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 307/2012 al Comisiei din 11 aprilie 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare (JO L 102, 12.4.2012, pp. 2-4)

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, pp. 18-63)

Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE (JO L 354, 31.12.2008, pp. 34-50)

Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO L 354, 31.12.2008, pp. 16-33)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO L 404, 30.12.2006, pp. 9-25)

Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, pp. 1-23)

Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, 12.7.2002, pp. 51-57)

Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (JO L 43, 14.2.1997, pp. 1-6)

Vitamine și minerale

SINTEZĂ PRIVIND: