Eliminarea bateriilor uzate

ASPECTE-CHEIE

• Directiva se aplică tuturor tipurilor de baterii, cu excepția celor care se utilizează în echipamente asociate cu protecția securității țărilor UE sau în scopuri militare sau în echipamente destinate să fie trimise în spațiu. Prin urmare, aceasta acoperă o gamă mai largă de produse decât Directiva 91/157/CEE, pe care o abrogă și care se aplica numai bateriilor ce conțin mercur, plumb sau cadmiu, dar excludea „bateriile tip nasture”.
• În ceea ce privește prezența mercurului, directiva interzice bateriile, indiferent dacă sunt sau nu integrate în aparate, care conțin mercur într-o proporție mai mare de 0,0005 % din greutate. Bateriile tip nasture cu un conținut de mercur de cel mult 2 % din greutate au fost exceptate de la această interdicție până în octombrie 2015 (în cazul bateriilor tip nasture folosite pentru protezele auditive, această exceptare urma să fie analizată în continuare de către Comisia Europeană).
• În ceea ce privește cadmiul, se interzic bateriile portabile, inclusiv cele integrate în aparate, care conțin cadmiu într-o proporție mai mare de 0,002 % din greutate (cu excepția bateriilor portabile utilizate în sisteme de urgență și de alarmă sau în echipamente medicale). S-a stabilit o exceptare de la această interdicție în cazul bateriilor portabile pentru uneltele electrice fără fir, valabilă până la 31 decembrie 2016, pentru a permite industriei reciclării și consumatorilor de-a lungul întregului lanț valoric să se adapteze mai bine la tehnologiile înlocuitoare relevante.
• Pentru a garanta reciclarea unei proporții ridicate a bateriilor uzate, țările UE trebuie să ia toate măsurile necesare (inclusiv prin instrumente economice) pentru a promova și a optimiza colectarea separată a deșeurilor și a preveni aruncarea bateriilor ca deșeuri municipale nesortate. Acestea trebuie să asigure sisteme pentru a le permite utilizatorilor finali să elimine deșeurile de baterii la puncte de colectare din vecinătatea lor și pentru a impune producătorilor să primească înapoi gratuit aceste deșeuri. S-au stabilit rate de colectare de minimum 25 % și 45 %, de realizat până la 26 septembrie 2012, respectiv până la 26 septembrie 2016.
• Potrivit Directivei 2006/66/CE, care a fost modificată prin Directiva 2013/56/UE, trebuie să fie posibilă îndepărtarea bateriilor cu ușurință și în siguranță. Aparatele în care sunt încorporate baterii trebuie să fie însoțite de instrucțiuni privind modul în care pot fi îndepărtate în siguranță acestea fie de către utilizatorul final, fie de către profesioniști independenți calificați.
• De asemenea, țările UE trebuie să se asigure că bateriile care au fost colectate sunt tratate și reciclate folosind cele mai bune tehnici disponibile. Recuperarea energiei nu este considerată drept proces de reciclare.
• Tratarea trebuie să includă cel puțin îndepărtarea tuturor fluidelor și acizilor. Bateriile trebuie tratate și depozitate (chiar și numai temporar) în amplasamente cu suprafețe impermeabile și acoperiș rezistent la intemperii sau în containere corespunzătoare. De asemenea, directiva stabilește obligații cu privire la nivelurile de eficiență ale proceselor de reciclare la care sunt supuse bateriile în funcție de compoziția chimică a acestora.
• Țările UE pot să elimine deșeuri de baterii portabile care conțin cadmiu, mercur sau plumb prin depozitare sau stocare subterană dacă nu există o piață finală viabilă pentru produsele de reciclare sau dacă, pe baza unei evaluări detaliate a impactului asupra mediului, economic și social, se ajunge la concluzia că reciclarea nu este cea mai bună soluție. În plus, este interzisă depozitarea sau incinerarea deșeurilor de baterii industriale și auto. Cu toate acestea, reziduurile oricăror baterii care au suferit atât tratare, cât și reciclare pot fi eliminate prin depozitare sau incinerare.
• Tratarea și reciclarea pot avea loc în afara țării UE în cauză sau chiar în afara UE, cu condiția respectării Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri (a se vedea sinteza).
• Producătorii (sau terții care acționează în numele acestora) trebuie să suporte costul net pentru colectarea, tratarea și reciclarea bateriilor industriale, auto și portabile. Producătorii de baterii portabile trebuie să finanțeze costul care decurge din campaniile de informare publică privind colectarea, tratarea și reciclarea tuturor deșeurilor de baterii portabile. Micii producători pot fi exceptați de la această obligație dacă acest lucru nu împiedică buna funcționare a sistemelor de colectare și reciclare. Toți producătorii de baterii trebuie să fie înregistrați.
• Utilizatorii finali trebuie să primească informații pe mai multe subiecte și prin canale diferite:
  • în ceea ce privește efectele posibile ale substanțelor utilizate în baterii asupra mediului și sănătății umane, precum și sistemele de colectare și de reciclare disponibile, prin intermediul unor campanii sau în mod direct de către distribuitori;
  • în ceea ce privește capacitatea bateriei portabile sau prezența unor substanțe chimice peste un anumit prag, informațiile vor fi furnizate prin marcaje vizibile, lizibile și de neșters pe baterii, acumulatori și grupuri de baterii;
  • în ceea ce privește necesitatea de a asigura colectarea separată a bateriilor, trebuie utilizat simbolul pubelei cu roți barate cu două linii în formă de X.
• Țările UE trebuie să informeze Comisia cu privire la punerea în aplicare a directivei și la măsurile pe care le iau pentru a încuraja realizările care influențează impactul bateriilor asupra mediului (inclusiv noi tehnici de reciclare și de tratare). Unele aspecte ale directivei au fost revizuite în 2013 (a se vedea Directiva de modificare 2013/56/UE).