Sistemul european de supraveghere a frontierelor externe (EUROSUR)

Comisia propune definirea unui cadru tehnic comun în 3 faze pentru instituirea unui sistem denumit „Sistem european de supraveghere a frontierelor” (EUROSUR). Obiectivul acestui sistem este sprijinirea statelor membre în eforturile lor de a limita numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră ilegal pe teritoriul UE, prin îmbunătăţirea conştientizării situaţiei la frontierele lor externe şi prin creşterea capacităţii de reacţie a serviciilor lor de informaţii şi de control la frontiere.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 13 februarie 2008 intitulată „Analizând crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)” [COM(2008) 68 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Comunicarea analizează parametrii în baza cărora s-ar putea dezvolta un sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), axat iniţial pe frontierele externe de sud şi de est ale UE, şi propune statelor membre o foaie de parcurs pentru instituirea unui astfel de „sistem al sistemelor” în următorii ani. Axată pe consolidarea supravegherii la frontiere, comunicarea are ca obiectiv:

• reducerea numărului de imigranţi ilegali care intră în UE fără a fi descoperiţi;
• reducerea numărului de decese ale imigranţilor ilegali prin salvarea mai multor vieţi pe mare;
• sporirea securităţii interne în întreaga UE, contribuind la prevenirea criminalităţii transfrontaliere.

Un sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) ar trebui să sprijine statele membre în vederea conştientizării depline a situaţiei existente la frontierele lor externe. „Conştientizarea situaţiei existente” măsoară capacitatea autorităţilor de a detecta mişcările transfrontaliere şi de găsire a motivelor justificate pentru a lua măsuri de control. De asemenea, aceasta va permite creşterea capacităţii de reacţie a autorităţilor lor responsabile de aplicarea legii. „Capacitatea de reacţie” măsoară perioada de timp necesară pentru controlul unei mişcări transfrontaliere şi, de asemenea, timpul şi mijloacele necesare pentru a reacţiona în mod adecvat în situaţii neobişnuite.

EUROSUR ar trebui să asigure cadrul tehnic comun necesar pentru a raţionaliza cooperarea şi comunicarea de zi cu zi între autorităţile statelor membre şi pentru a facilita utilizarea tehnologiilor de ultimă oră în scopul supravegherii frontierelor. Un obiectiv operaţional esenţial ar trebui să fie schimbul de informaţii, cu excepţia datelor cu caracter personal, între sistemele naţionale şi cel european.

EUROSUR ar putea fi pus în aplicare în trei faze paralele:

FAZA 1: obiectivul acestei faze este interconexiunea şi raţionalizarea sistemelor şi mecanismelor existente de supraveghere la nivelul statelor membre

Aşadar, s-ar putea utiliza creditele din Fondul european pentru frontierele externe pentru modernizarea şi extinderea sistemelor naţionale de supraveghere a frontierelor şi pentru crearea unor centre naţionale de coordonare a controalelor la frontiere în statele membre situate la frontierele externe meridionale şi estice ale UE.

Ar trebui creată o reţea de comunicare computerizată şi securizată pentru a facilita schimbul de date şi pentru a asigura coordonarea activităţilor între centrele naţionale, precum şi cu agenţia FRONTEX.

În plus, ar trebui analizată modalitatea de a acorda asistenţă financiară şi logistică anumitor ţări terţe vecine, în vederea promovării cooperării operaţionale cu statele membre în materie de supraveghere la frontiere.

FAZA 2: obiectivul acestei faze este îmbunătăţirea utilizării instrumentelor de supraveghere la nivelul UE.

Utilizarea programelor europene de cercetare şi dezvoltare va permite perfecţionarea din punct de vedere tehnic a instrumentelor şi a senzorilor de supraveghere (de exemplu, sateliţi, vehicule aeriene fără pilot (VAP) etc.).

În plus, o aplicare comună a instrumentelor de supraveghere ar furniza autorităţilor statelor membre informaţii mai frecvente şi mai fiabile în ceea ce priveşte supravegherea frontierelor lor externe şi a zonelor prefrontaliere.

În ultimul rând, o perspectivă comună a informaţiilor privind zonele prefrontaliere ar putea fi instituită pentru a combina informaţiile furnizate de serviciile de informaţii şi cele colectate de instrumentele de supraveghere.

FAZA 3: obiectivul acestei faze este crearea unui mediu comun pentru schimbul de informaţii pentru domeniul maritim al UE

Acesta va consta în integrarea într-o reţea mai amplă a tuturor sistemelor de semnalizare şi de control din zonele maritime aflate sub jurisdicţia statelor membre şi în zonele adiacente din largul mării, astfel încât autorităţile responsabile cu supravegherea frontierelor să poată să valorifice utilizarea integrată a acestor sisteme variate.

Având în vedere presiunea actuală exercitată de migraţie, într-o primă etapă această reţea integrată ar trebui limitată la Mediterană, la Atlanticul de Sud (Insulele Canare) şi la Marea Neagră şi ar trebui axată pe securitatea internă, conectând autorităţile responsabile de controlul frontierelor cu alte autorităţi care sunt implicate în securitatea domeniului maritim.

Ulterior, această reţea integrată de sisteme de raportare şi supraveghere ar putea fi extinsă la întreg domeniul maritim al UE, pentru a se include nu doar aspectele frontaliere, ci şi toate activităţile maritime, cum ar fi siguranţa maritimă, protecţia mediului marin, controlul pescuitului şi aplicarea legii.

Fazele 1 şi 2 ar trebui să se limiteze la frontierele externe maritime şi terestre, iar faza 3 ar trebui să se axeze exclusiv pe domeniul maritim. Aspectele comunicării referitoare la supravegherea frontierelor maritime fac parte din cadrul general stabilit de politica maritimă integrată pentru Uniunea Europeană.

Dacă va fi creat, EUROSUR ar constitui un pas decisiv în stabilirea progresivă a unui sistem european comun de gestionare integrată a frontierelor. La momentul punerii în aplicare a diferitelor măsuri descrise în comunicare, Fondul pentru frontierele externe ar trebui să constituie mecanismul principal de solidaritate pentru statele membre în ceea ce priveşte suportarea în comun a costurilor financiare ale Uniunii Europene.

Ultima actualizare: 14.03.2008