Migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate

Comisia sugerează stabilirea unor parteneriate pentru mobilitate şi organizarea migraţiei circulatorii pentru a facilita circulaţia resortisanţilor ţărilor terţe între aceste ţări şi Uniunea Europeană (UE). Aceste mecanisme ar permite reducerea lipsei de forţă de muncă în UE, limitarea fenomenului de imigraţie ilegală şi ar permite ţărilor de origine să beneficieze de impactul pozitiv al emigrării.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 16 mai 2007 privind migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate încheiate de Uniunea Europeană cu ţări terţe [COM(2007) 248 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Această comunicare se concentrează pe două aspecte: parteneriatele pentru mobilitate şi migraţia circulatorie. În ceea ce priveşte primul aspect, Comisia intenţionează să aibă discuţii de tatonare cu o serie de ţări potenţial interesate. În ceea ce priveşte al doilea aspect, aceasta intenţionează să lanseze o consultare care să dureze cel puţin trei luni.

Parteneriatele pentru mobilitate

Comisia propune ca Comunitatea Europeană (CE) să negocieze cu ţările terţe parteneriate de mobilitate menite să faciliteze resortisanţilor acestora accesul pe teritoriul Uniunii Europene (UE). Aceste parteneriate ar implica ţările terţe determinate să colaboreze cu UE în domeniul gestionării fluxurilor de migraţie, inclusiv prin lupta împotriva imigraţiei ilegale.

Fiecare parteneriat ar trebui să se înscrie în cadrul general al relaţiilor externe cu ţara terţă în cauză. Acesta ar fi adaptat la obiectivele părţilor la acord şi la angajamentele pe care această ţară este pregătită să şi le asume.

În ceea ce priveşte conţinutul parteneriatului, Comisia enunţă o serie de angajamente posibile din partea ţării terţe, precum readmisia propriilor săi resortisanţi, precum şi a celor din alte ţări terţe care au tranzitat teritoriul acesteia înainte de a ajunge în UE, realizarea unor campanii de informare specifice pentru a descuraja migranţii ilegali, consolidarea controalelor la frontiere şi îmbunătăţirea luptei împotriva falsificării documentelor.

La rândul său, UE ar putea acorda mai multe posibilităţi de mobilitate către UE resortisanţilor ţării în cauză, respectând competenţele statelor membre. Aceste posibilităţi ar putea include în special:

Migraţia circulatorie

Comisia precizează că cele două forme principale de migraţie circulatorie cele mai adaptate la contextul european sunt:

Comisia indică faptul că armonizarea legislaţiilor naţionale ar putea îmbunătăţi migraţia circulatorie. Aceasta constată că s-au prevăzut deja elementele unui cadru legislativ european în Planul de acţiune politică privind migraţia legală, precum Propunerea de directivă privind admisia imigranţilor cu înaltă calificare.

S-ar putea prevedea noi măsuri în completarea Planului de acţiune politică privind migraţia legală, cum ar fi adaptarea Directivei 2003/109/CE privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung.

O seamă de stimulente ar putea fi incluse în instrumentele de politică a UE în vederea promovării circularităţii, ca de exemplu:

Comisia sugerează şi adoptarea unor măsuri menite să limiteze riscul de exod al creierelor. În acest scop, aceasta sugerează, de exemplu, ca statele membre să se angajeze de a nu recruta resortisanţi din ţări terţe în sectoarele indicate de către ţara în cauză ca fiind problematice.

În sfârşit, aceasta adaugă că ar putea fi încheiate acorduri bilaterale între aceste ţări şi statele membre interesate. De exemplu, aceste acorduri ar putea conţine dispoziţii care să permită burse pentru studenţii implicaţi în migraţia „circulatorie”.

Context

Această comunicare constituie o continuare la cea intitulată "Migration and Development: some concrete orientations" („Migraţia şi dezvoltarea: orientări concrete”) din 1 septembrie 2005, la cea intitulată "The Global Approach to Migration one year on" („Abordarea globală a problemei migraţiei, după un an”) din 31 noiembrie 2006şi la cea privind Planul de acţiune politcă privind migraţia legală din 21 decembrie 2005.

Ultima actualizare: 10.08.2007