Încălcarea legislației UE

ASPECTE-CHEIE

Nerespectarea obligațiilor UE se poate datora unor:

• decizii sau practici legislative sau administrative;
• acțiuni pozitive (adoptarea unor măsuri contrare legislației UE sau neabrogarea unor astfel de măsuri);
• acțiuni negative (întârzieri la punerea în aplicare a legislației UE sau neinformarea Comisiei cu privire la punerea în aplicare).

Procedura privind încălcarea

Procedurile judiciare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt:

• de obicei intentate de Comisie, însă pot fi inițiate și de o altă țară a UE;
• îndreptate spre țara UE, chiar dacă neregulile percepute reprezintă responsabilitatea guvernului acesteia, a parlamentului, a unor organisme federale sau subnaționale.

Procedura decurge astfel:

• Comisia sau o țară a UE indică faptul că este posibil ca o anumită țară a UE să nu își respecte obligațiile.
• Comisia trimite țării în cauză o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare. Țara respectivă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei două luni.

• Pe baza acestui răspuns, Comisia poate:
  • să formuleze un aviz motivat (o solicitare oficială de a respecta legislația UE, cerându-i țării UE în cauză să o informeze cu privire la măsurile luate în vederea conformării într-o anumită perioadă, de obicei două luni); sau
  • să închidă cazul, dacă problemele legate de țara UE respectivă au fost rezolvate fără a fi necesară aplicarea procedurii de către Comisie.
• Dacă țara în cauză nu respectă avizul Comisiei în termenul acordat, Comisia poate trimite cauza Curții de Justiție spre judecare.
• Dacă o altă țară a UE a inițiat procedura, aceasta poate trimite cauza Curții chiar și în cazul în care Comisia nu prezintă un aviz motivat.
• Curtea poate impune unei țări a UE despre care consideră că încalcă legislația UE să ia anumite măsuri.
• În cazul în care Comisia consideră că țara nu respectă hotărârea judecătorească, poate trimite cauza spre rejudecare, recomandând valoarea amenzii care ar trebui plătită.
• În cazul în care Curtea concluzionează că hotărârea încă nu se respectă, aceasta poate impune o sumă forfetară și/sau o penalitate cu titlu cominatoriu.
• În cazul în care Comisia sesizează Curtea cu privire la o țară care nu și-a îndeplinit obligația de a comunica măsurile naționale de punere în aplicare a legislației UE, aceasta poate, în același timp, să solicite Curții impunerea unor sancțiuni financiare. În acest caz, Curtea poate impune sancțiuni în etapa hotărârii inițiale.