Ordinul european de protecție – sprijinirea victimelor criminalității la nivelul UE

ASPECTE-CHEIE

Pentru a emite un ordin european de protecție, trebuie să existe o măsură națională de protecție în vigoare în respectiva țară UE care impune persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele interdicții sau restricții:

• interdicția de a se deplasa în anumite locuri sau zone definite în care își are reședința persoana protejată sau pe care le vizitează;
• o interdicție sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mijloace electronice sau prin poștă obișnuită, prin fax sau orice alte mijloace; sau
• o interdicție sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o distanță mai mică decât cea prevăzută.

Emiterea unui ordin

Există mai multe condiții, inclusiv următoarele:

• persoana protejată decide să își stabilească reședința sau își are deja reședința într-o altă țară UE;
• persoana protejată solicită ordinul;
• persoanei care reprezintă un pericol trebuie să i se ofere dreptul de a fi ascultată și dreptul de a contesta măsura de protecție, dacă persoana respectivă nu a beneficiat de aceste drepturi în cadrul procedurii care a precedat adoptarea măsurii de protecție.

Ordinul poate fi solicitat în țara UE unde persoana protejată își are reședința (țara executantă) sau în țara în care se va emite ordinul (țara emitentă).

Nerecunoașterea unui ordin

Țara executantă poate să refuze recunoașterea unui ordin din mai multe motive, inclusiv pe motiv că:

• ordinul nu este complet sau nu a fost completat în termenul stabilit de către autoritatea competentă a statului de executare;
• măsura de protecție se referă la un act care nu constituie o infracțiune în conformitate cu dreptul statului de executare;
• măsura de protecție nu impune una sau mai multe din interdicțiile sau restricțiile stabilite mai sus.

Dacă țara executantă refuză recunoașterea unui ordin, aceasta:

• informează fără întârziere persoana protejată și statul emitent cu privire la refuz și temeiurile acestuia;
• informează persoana protejată cu privire la posibilitatea de a solicita adoptarea unei măsuri de protecție în conformitate cu dreptul său intern;
• informează persoana protejată cu privire la orice cale de atac disponibilă în conformitate cu dreptul său intern pentru a contesta o astfel de decizie.

Aplicarea unui ordin

Țara executantă este responsabilă de adoptarea și aplicarea măsurilor pentru îndeplinirea unui ordin. Dacă ordinul este încălcat, aceasta are următoarele competențe:

• să impună sancțiuni penale și să ia orice altă măsură dacă această încălcare este considerată infracțiune în respectiva țara;
• să ia orice alte decizii fără caracter penal legate de încălcarea respectivă;
• să ia orice măsură urgentă și provizorie pentru a pune capăt încălcării, în așteptarea unei decizii ulterioare din partea statului emitent.